3ra-489/24 — contestarea actelor administrative
- Instanță
- Curtea Supremă de Justiție
- Obiect
- contestarea actelor administrative
- Temei legal
- art. 246 al. 2 lit. h CA
3ra-489/24 — contestarea actelor administrative (Curtea Supremă de Justiție, 2025)
ÎNCHEIERE
cu privire la inadmisibilitatea recursului depus de Societatea cu
Răspundere Limitată ,,Ecosem Grup”,
în cauza de contencios administrativ intentată la cererea de
chemare în judecată depusă de Societatea cu Răspundere Limitată
,,Ecosem Grup” împotriva Serviciului Fiscal de Stat privind
contestarea actului administrativ individual defavorabil,
împotriva deciziei din 20 septembrie 2023 a Curții de Apel
Chișinău,
(Dosarul nr. 3ra-489/24
NR. PIGD 2-20049173-01-3ra-05062024)
Recursul este vădit neîntemeiat. Art. 246 alin. (2) lit. h) Cod administrativ.
Dezacordul recurentului cu decizia instanței de apel nu constituie un temei de casare
a ei.
Judecătoria Chișinău, sediul Rîșcani, jud. V. Chisilița,
Curtea de Apel Chișinău, jud. V. Negru, I. Dutca, E. Palanciuc,
30 mai 2025
Textul corespunde originalului
Examinând în lipsa părților admisibilitatea recursului depus de SRL
,,Ecosem Grup”,
Curtea Supremă de Justiție, în completul compus din:
Stela Procopciuc, Președinte,
Diana Stănilă,
Ion Malanciuc, judecători,
constată următoarele:
ÎN FAPT
La 18 decembrie 2019, SRL ,,Ecosem Grup” a depus cerere de chemare în
judecată împotriva Serviciului Fiscal de Stat cu privire la anularea actului
administrativ individual defavorabil.
În motivarea acțiunii, a indicat că conform deciziei privind inițierea
controlului nr. DICF-50930/10 din 10.06.19, de către Serviciul Fiscal de Stat a fost
inițiat controlul în privința SRL „Ecosem Grup” cu începerea acestuia de la data de
12.06.19 și cu finalizarea la 19.06.19, pentru perioada 01.01.18 - 30.04.19.
În data de 12.08.19, Serviciul Fiscal de Stat a emis o altă decizie privind
inițierea controlului, nr. DICF57654/12 din 12.08.19, prin care s-a inițiat controlul
fiscal la SRL „Ecosem Grup”, începând cu data de 13.08.19 până la 21.08.19 cu
prelungirea lui până la 23.08.19. Conform deciziei din 12.08.19 controlul inițiat
reprezintă unul la fața locului, prin metoda de verificare totală, planificat conform
riscurilor și a fost inițiat de Serviciul Fiscal de Stat. Perioada supusă controlului
fiind deja de la 01.01.18 până la 30.06.19.
În data de 06.11.19 administratorul SRL „Ecosem Grup”, Rucan Andrian a
recepționat răspunsul Serviciului Fiscal nr. 26/4-21-14-687, la interpelarea din
28.10.19, prin care administratorul a fost informat că în data de 09.09.19 inspectorii
fiscali au întocmit Actul de control nr. 5-693518, continuat pe blancheta actului nr.
5-693519 în care au fost constatate un șir de încălcări fiscale pretinse ca fiind
admise de SRL „Ecosem Grup”.
Ulterior, în data de 16.10.19 a fost emisă decizia nr. 317/20 asupra cazului
de încălcare a legislației comisă de SRL ”Ecosem Grup”, prin care s-a decis de a
suspenda cazul și a efectua un control repetat.
A indicat că, toate deciziile adoptate de Serviciul Fiscal de Stat în privința
SRL ”Ecosem Grup” le apreciază ca fiind ilegale, abuzive și necesar de a fi anulate.
A reținut că, contrar prevederilor legale Serviciul Fiscal de Stat efectuează
controlul fiscal în privința SRL „Ecosem Grup” pe parcursul a mai mult de 5 luni,
fără un careva temei legal și argumentare motivată a acțiunilor întreprinse.
1
În data de 01.02.18 Serviciul Fiscal de Stat a întocmit actul de control fiscal
în privința SRL ”Ecosem Grup”, fiind supusă controlului întreaga activitate a
contribuabilului, fiind calculate arbitrar la bugetul de stat plăți suplimentare. La
data de 16.02.2018, SFS a dispus încasarea plăților menționate, iar decizia a fost
contestată în instanța de judecată. Până în prezent litigiul se află în curs de
examinare.
A remarcat că, peste un an de la controlul precedent SFS a inițiat un alt
control fiscal în situația în care întreprinderea se află în proces de insolvabilitate și
depune eforturi pentru restabilirea solvabilității, relansarea activității și stingerea
creanțelor creditorilor. Cu toate acestea acțiunile abuzive ale serviciului fiscal doar
creează impedimente în desfășurarea activității SRL ”Ecosem Grup” prin
solicitarea permanentă a documentelor la control și a informațiilor privind
activitatea întreprinderii.
Reieșind din decizia nr. 317/106 din 16.09.19, Serviciul Fiscal de Stat a
dispus prelungirea termenului de examinare a cazului de încălcare a legislației cu
30 zile, invocând necesitatea soluționării juste a cazului de încălcare fiscală,
clarificarea promptă și obiectivă a circumstanțelor în temeiul art. 246 alin.(2) și
art.247 Cod Fiscal. Contrar normelor sus indicate, SFS nici nu a informat SRL
„Ecosem Grup” despre prelungirea termenului de examinare a cazului, nici nu a
informat despre noua data de examinare a cazului și nici nu a indicat careva motive
concrete ce ar îndreptăți prelungirea termenului de examinare a cazului de încălcare
fiscală, dar s-a limitat la niște motivații generale și absolut neargumentate.
Circumstanțele date constituind temei de anulare a deciziei menționate ca fiind
ilegală.
Prin decizia din 16.10.19 nr. 317/20, Serviciul Fiscal de Stat a dispus de a
suspenda cazul și a efectua un control repetat la SRL „Ecosem Grup”. Temei de
emitere a deciziei indicate servind prevederile art. 249 alin. (1) lit. c) și alin. (3)
Cod Fiscal.
Reclamantul a mai menționat că, prin cererea prealabilă din 13.11.19 SRL
„Ecosem Grup” a solicitat Serviciului Fiscal de Stat de a anula actele sale
administrative, însă până în prezent nu a primit nici o decizie pe marginea cererii
prealabile.
În data de 12 mai 2020, SRL ,,Ecosem Grup”, a depus o altă cerere de
chemare în judecată împotriva Serviciului Fiscal de Stat cu privire la anularea
actului administrativ individual defavorabil.
În motivarea acțiunii reclamantul a indicat că, conform informației
prezentate de Serviciul Fiscal de Stat prin scrisoarea din 10 februarie 2020,
administratorului, SRL „Ecosem Grup” i s-a comunicat că în data de 5 februarie
2
2020, a fost emisă decizia nr. 317/116 din 5 februarie 2020, prin care Serviciul
Fiscal de Stat a dispus: a micșora pierderile fiscale pentru perioada fiscală A/2018
cu 3 946 656 lei, care vor constitui 801 661 lei; a micșora TVA spre deducere în
perioada ulterioară cu 602 984 lei, care la situația 30 iunie 2019 va constitui 778
262 lei; a încasa la buget sumele impozitelor și plăților calculate în rezultatul
controlului - 9930 lei, taxa pentru folosirea drumurilor de către autovehicule; 226
918 lei - impozit pe bunuri imobile diminuat pentru perioada fiscală A/2018,
inclusiv 136 785 lei, calculat în rezultatul controlului repetat; amenzi și penalități
pentru diminuarea și neachitarea în termen a impozitelor, pentru neprezentarea în
modul corespunzător a dărilor de seamă, pentru neprezentarea informației despre
sediu, neexecutarea cerințelor din citația SFS, neasigurarea integrității
documentelor, neprezentarea în termen a facturilor.
În aceiași decizie se indică că decizia a fost adoptată fără participarea
administratorului Andrian Rucan, citat conform citației din 28 ianuarie 2020 și
comunicată la 29 ianuarie 2020, prin intermediul cutiei poștale din cabinetul
electronic personal al contribuabilului.
A enunțat că, cu decizia Serviciului Fiscal de Stat nr. 317/116 din 5 februarie
2020, nu este de acord, o consideră ilegală și nefondată. După cum rezultă din
scrisoarea Serviciului Fiscal de Stat nr. 26/4- 21-14-51 din 4 februarie 2020,
organul fiscal pretinde că a informat contribuabilul referitor la inițierea și
prelungirea controalelor fiscale, după cum și a expediat citațiile pentru prezentarea
documentelor contabile la control, exclusiv prin utilizarea așa numitei cutii poștale
din cabinetul electronic personal al contribuabilului. În același timp prin scrisoarea
nominalizată se pretinde că se anexează și confirmarea expedierii actelor sus
indicate prin intermediul cutiei poștale indicate.
A explicat că, codul fiscal nu prevede astfel de noțiuni ca cabinet electronic
personal sau cutie poștală din un astfel de cabinet, la care face referire Serviciul
Fiscal în decizia din 5 februarie 2020. Reieșind din anexele la scrisoarea din 4
februarie 2020, se pretinde că actele întocmite de Serviciul Fiscal de Stat, au fost
trimise la niște adrese electronice, prin aceste expedieri s-ar confirma solicitarea
documentelor la control și înștiințarea despre inițierea controalelor fiscale,
rezultatele acestora. Aceste adrese de email nu aparțin administratorului, care este
unica persoană împuternicită de a reprezenta întreprinderea în relațiile cu terțele
persoane și autoritățile publice, conform hotărârii Judecătoriei Chișinău, sediul
Central din 2 februarie 2018.
A declarat că, la moment având în vedere barierele tehnice impuse de softul
utilizat de Serviciul Fiscal de Stat și condițiile impuse de hotărârea Judecătoriei
Chișinău, sediul Centru din 2 iulie 2018, administratorul SRL „Ecosem Grup” nu
poate avea acces la serviciile electronice pretinse ca utilizate de organul fiscal la
3
informarea SRL ,,Ecosem Grup” despre inițierea și efectuarea controalelor și
probabil despre alte notificări, citații pretinse ca fiind expediate în adresa
administratorului prin o careva cutie poștală electronică. Or, nu are alte persoane
responsabile de recepționarea corespondenței și reprezentarea întreprinderii, după
cum nici de prezentarea documentelor contabile la control fiscal decât
administratorul Rucan Andrian, ori administratorul insolvabilității are doar funcții
de supraveghere și nu de dispoziție.
A reținut că, este evident că nu-i pot fi imputate careva încălcări fiscale și
nici refuzul de a prezenta documentele contabile la control ori, contribuabilul nici
nu a fost informat în modul corespunzător despre actele emise de Serviciul Fiscal
de Stat, iar vinovăția în cazul de fată aparține doar Ministerului Finanțelor,
Serviciului Fiscal de Stat și producătorului softului utilizat de Serviciul Fiscal de
Stat.
Reieșind din cele menționate, controlul efectuat de Serviciul Fiscal de Stat
s-a finalizat prin actele de control din 3 ianuarie 2020, care sunt absolut ilegale, iar
rezultatele acestuia nu-i pot fi imputate, deci concluziile inspectorilor fiscali sunt
nefondate, deoarece întreprinderea duce în mod corespunzător evidența contabilă,
dispune de toate documentele necesare și achită deplin impozitele și taxele la buget.
Decizia nr. 317/116 din 05 februarie 2020 este absolut ilegală, emisă cu încălcarea
dreptului contribuabilului de a participa la efectuarea controlului și adoptarea
deciziei și urmează a fi anulată.
Consideră reclamantul că, contrar normelor sus indicate, reieșind din
răspunsul din 31 octombrie 2019 și 4 februarie 2020, Serviciul Fiscal de Stat a
efectuat controlul fiscal în privința SRL ,,Ecosem Grup” pe parcursul a mai mult
de 9 luni, sau începând cu luna iunie până la 5 februarie 2020, fără un careva temei
legal și argumentare motivată a acțiunilor întreprinse.
A opinat că, deciziile privind inițierea controalelor fiscale din 4 decembrie
2019 cu prelungirile ulterioare sunt ilegale, ori acestea contravin normelor sus
indicate, nu conțin argumentarea acțiunilor întreprinse de Serviciul Fiscal de Stat,
după cum și sunt emise cu depășirea competenței legale.
A mai menționat că, reieșind din deciziile SFS nu rezultă care sunt motivele
care au determinat inițierea controalelor fiscale în privința societății la 4 decembrie
2019, după cum și de prelungire a acestor controale, de extindere a perioadelor
supuse controalelor.
A relevat că, Serviciul Fiscal de Stat era în drept să recurgă la examinarea
cazului de încălcare fiscală doar după ce a fost înmânat actul de control
conducătorului contribuabilului supus controlului și după expirarea termenului de
15 zile, oferit pentru depunerea dezacordului. Contrar prevederilor enunțate, fiind
4
informat contribuabilul doar în data de 7 februarie 2020 despre efectuarea
controlului și emiterea actului de control din 3 ianuarie 2020, în data de 5 februarie
2020 Serviciul Fiscal, deja a adoptat decizia în lipsa contribuabilului și fără citarea
acestuia, încălcându-i astfel grav drepturile.
A notat că, după cum rezultă din actul de control fiscal întocmit de Serviciul
Fiscal de Stat la 3 ianuarie 2020, și decizia adoptată la 5 februarie 2020, organul
fiscal a efectuat controlul fiscal la societate prin metode indirecte de estimare a
obligațiilor fiscale, în temeiul art. 189 alin. (2) Cod fiscal. În cazul de față, nu sunt
aplicabile speței prevederile art. 189 alin. (2) Cod fiscal, ori Serviciul Fiscal de Stat,
a efectuat arbitrar controlul, fără a solicita documentele la control și fără a respecta
procedura de efectuare a controalelor fiscale indicate mai sus.
A explicat că, constatările din actul de control și decizia adoptată precum că
ar fi diminuat impozitul pe venit, TVA sau impozitul pe bunuri imobile, precum și
că a comis alte încălcări referitor la prezentarea dărilor de seamă, eliberarea
facturilor, neprezentarea documentelor la control sunt vădit neîntemeiate și ilegale.
Suplimentar a menționat că, în partea ce ține de impozitul pe bunurile
imobile constatat prin decizia contestată ca fiind diminuat pe perioada anilor 2018
în mărime de 226 918 lei, luând ca bază impozabilă valoarea de bilanț a producției
în curs de execuție și produse la 1 ianuarie 2018, de 190 818 641 lei, și specificând
că astfel s-a determinat baza impozabilă aferent bunurilor imobile considerate ca
neestimate pentru anul 2018 cu 90 133 163 lei, și în acest caz inspectorii fiscali au
evaluat eronat baza impozabilă neindicând concret în ce constau aceste producții
în curs de execuție și pentru care bunuri imobile concret s-a constatat diminuarea
impozitelor pe bunuri imobile. La rândul său, SFS nu a indicat concret pentru care
bunuri imobile nu s-au calculat corect impozitul și care este baza valorică greșită
la fiecare bun imobil în parte care a stat la baza actului de control.
Reclamantul a susținut că, SFS ilegal stipulează în decizia adoptată, art. 252
(1) Cod fiscal, precum că prezenta decizie urmează a fi executată în termen de 30
zile de la data pronunțării și că pe perioada de 30 zile menționată nu se suspendă
calcularea majorărilor de întârziere, ori această dispoziție contravine art. 75 și 140
din Legea insolvabilității.
A mai precizat că, prin decizia contestată Serviciul Fiscal de Stat, a dispus
încasarea silită a majorării de întârziere în mărime de 15 088 lei, pentru neachitarea
în termen a impozitului pe bunuri imobile, pentru perioada de la 26 august 2018
până la 5 februarie 2020. Conform art. 75 alin. (3) al Legii insolvabilității, din
momentul intentării procedurii de insolvabilitate, calcularea penalităților,
dobânzilor și altor plăți aferente datoriilor creditoare ale debitorului se suspendă.
Prin hotărârea Curții de Apel Chisinău din 20 noiembrie 2017, a fost intentat
procesul de insolvabilitate față de SRL ,,Ecosem Grup” și respectiv începând cu
5
această dată calcularea cărorva plăți aferente datoriilor creditoare se suspendă.
Legea insolvabilității este o normă specială și prevalează prevederilor Codului
fiscal, care conține o normă generală. Drept urmare, dispoziția sus indicată privind
calcularea cărorva majorări de întârziere la plățile calculate prin decizia din 5
februarie 2020, este ilegală.
În acest sens, prin cererea prealabilă din 9 martie 2020, a solicitat Serviciului
Fiscal de Stat de a anula actele sale administrative, însă până în prezent nu a primit
nici o decizie pe marginea cererii prealabile. La fel, în cererea prealabilă s-a
atenționat că administratorul societății, Rucan Andrian, nu dispune de o poștă
electronică și nu acceptă expedierea pe careva poștă electronică a documentelor
legate de efectuarea controalelor fiscale la SRL ,,Ecosem Grup”, sau de alt gen, iar
întreaga corespondență să fie adresată la adresa din str. Tighina nr.33, mun.
Chisinău, însă această solicitare ilegal nu a fost respectată. În asemenea
circumstanțe, a solicitat anularea deciziei nr. 317/116 din 5 februarie 2020 emisă
de Serviciul Fiscal de Stat.
POZIȚIA PRIMEI INSTANȚE
Prin hotărârea din 9 iunie 2022 a Judecătoriei Chișinău, sediul Rîșcani, s-au
respins ca neîntemeiate acțiunile înaintate de SRL ,,Ecosem Grup”.
EXERCITAREA CĂII DE ATAC ÎN ORDINE DE APEL
La 17 iunie 2022, SRL ,,Ecosem Grup” a declarat apel împotriva hotărârii
instanței de fond, solicitând admiterea cererii de apel, casarea hotărârii Judecătoriei
Chișinău, sediul Rîșcani din 9 iunie 2022, cu pronunțarea unei noi hotărâri prin care
cererea de chemare în judecată să fie admisă integral.
POZIȚIA INSTANȚEI DE APEL
Prin decizia din 20 septembrie 2023 a Curții de Apel Chișinău, s-a respins
apelul declarat de SRL ,,Ecosem Grup” și s-a menținut hotărârea din 9 iunie 2022
a Judecătoriei Chișinău, sediul Rîșcani.
În motivarea soluției, instanța de apel a conchis că soluția primei instanțe
este justă, legală și motivată, argumentele contrare ale apelantei fiind nefondate,
fapt ce exclude întrunirea temeiurilor de casare a hotărârii primei instanțe. Întrucât
în ședința de judecată atât în instanța de fond, cât și în instanța de apel s-a stabilit
că, de către inspectorii DGAF Centru a Serviciului Fiscal de Stat a fost efectuat
controlul fiscal prin metoda verificării totale în baza deciziilor privind inițierea
controlului nr. DICF50930/10 din 10.06.2019 și nr. DICF-57654/12 din
12.08.2019 la agentul economic SRL ,,Ecosem Grup”, fiind întocmit actul de
control nr.5-693513 din 16.08.2019 și nr.5-693518, prelungit pe formularele nr.5-
6
693519 și nr.5-693520 din 09.09.2019, iar la 16.09.2019, Serviciul Fiscal de Stat a
emis decizia nr. 317/106 din 16.09.2019 privind prelungirea termenului de
examinare a cazului de încălcare a legislației, iar, ulterior în data de 16.10.2019 a
fost emisă decizia nr. 317/20, prin care s-a dispus suspendarea cazului și efectuarea
unui control repetat.
Totodată, de către inspectorii DGAF Centru a Serviciului Fiscal de Stat a
fost efectuat controlul fiscal prin metoda verificării totale în baza deciziei privind
inițierea controlului nr.DICF68518/04 din 04.12.2019, privind corectitudinea și
plenitudinea calculării și achitării impozitelor, taxelor și altor plăți pentru perioada
de activitate 01.01.2018 - 30.06.2019, inclusiv: - impozitul pe venit din activitatea
de întreprinzător pentru perioada fiscală A/2018, taxa pentru folosirea drumurilor
de către autovehiculele înmatriculate în Republica Moldova pentru perioada fiscală
A/2018; -impozitul pe venit din plățile salariale, impozitul pe venit la sursa de plată,
TVA, contribuții de asigurări sociale de stat, prime de asigurări medicale obligatorii
pentru perioadele fiscale, taxa pentru amenajarea teritoriului, impozitul pe bunurile
imobiliare, plăți non fiscale, deci controlul a fost inițiat în data de 12.12.2019 și
finisat în data de 03.01.2020, fiind emisă în data de 05.02.2020, decizia nr. 317/116
din 05.02.2020 asupra cazului de încălcare a legislației comisă de către
reclamant/apelant.
În cadrul procedurii administrative, autoritatea publică a stabilit că,
reclamantul/apelant nu a anexat integral documente confirmative, ceea ce
contravine prevederilor alin. (3) art. 267 din Codul fiscal, care prevede expres că,
obligația de a dovedi incorectitudinea deciziei emise de Serviciul Fiscal de Stat se
atribuie persoanei care contestă.
Astfel, instanța de apel a relevat că, prima instanță just a reținut că, în cadrul
controlului au fost utilizate sursele informaționale din sistemul de evidență a
serviciului fiscal, informația privind rulajul mijloacelor bănești la conturile bancare
primare de la instituțiile bancare, informația din sistemul informațional al
Serviciului Fiscal de Stat despre facturile fiscale eliberate, site-ul www.sfs.md,
forma DTEST, datele din Dările de seamă prezentate de către entitate, informația
IP Agenția Servicii Publice Departamentul Cadastru.
În acest context cu referire la argumentul apelantului precum că, n-a fost
informat, instanța de apel a reținut că, intimatul prin înștiințarea nr. 26/4-21-14-256
din 18.10.2019 a informat contribuabilul SRL „Ecosem Grup” despre inițierea
controlului fiscal repetat pentru perioada fiscală 19.01.2018 - 30.06.2019 și a
controlului fiscal prin metoda verificării totale pentru perioada fiscală 01.01.2017
- 31.12.2017, 01.07.2019 – 30.09.2019, respectând prevederile art. 134 alin. (1)
pct. 1) Cod fiscal, expediind la aceeași data la adresele electronice a apelantului
declarate la Serviciul Fiscal de Stat, iar ulterior în data de 14.11.2019, la adresele
7
electronice menționate a fost expediată și înștiințarea nr. 26/4-21-14-706 din
14.11.2019, prin care apelantul a fost informat despre inițierea controlului fiscal
repetat și a controlului fiscal prin metoda verificării totale.
Totodată, instanța de apel a reținut că, prima instanță just a stabilit că, DGAF
Centru, conform deciziei privind inițierea controlului nr. DICF-68518/04 din
04.12.2019, a inițiat un control fiscal repetat la reclamant/apelant, începând cu data
de 19.12.2019 până la data de 03.01.2020 pentru perioada fiscală 01.01.2018 -
30.06.2019, reclamantul/apelantul fiind informat electronic, prin expedierea
deciziei menționate, la adresele electronice declarate de către reclamant la SFS.
Totodată, la 19.12.2019, reclamantului/apelantului i-a fost remisă citația seria D nr.
146125 din 18.12.2019, prin intermediul poștei electronice declarate de către
reclamant/apelant la SFS, pentru prezentarea către data de 26.12.2019 a
documentelor necesare efectuării controlului fiscal.
Instanța de apel a apreciat declarativ argumentul apelantului privind
nerespectarea citării/comunicării în cadrul procedurii administrative, deoarece
toate citațiile și actele privind inițierea și efectuarea controlului fiscal prin metoda
verificării totale, și anume: înștiințările nr. 26/4-20/16-299 din 03.06.2019 și nr.
26/4-20/16-475 din 07.08.2019, citațiile seria D nr. 185044 și seria D nr. 185045
din 12.06.2019, scrisoarea nr. 26/4-21-12/340 din 19.06.2019 despre stoparea
controlului fiscal, citațiile seria D nr. 146090 și seria D nr. 146091 din 08.08.2019,
deciziile privind inițierea controlului nr. DICF-50930/10 din 10.06.2019 și nr.
DICF-57654/12 din 12.08.2019, actul de control nr. 5-693513 din 16.08.2019, actul
de control nr. 5-693518, prelungit pe formularele nr. 5-693519 și nr. 5-693520 din
09.09.2010, citația nr. 021683 din 23.09.2019, au fost aduse la cunoștința
apelantului la adresele electronice de e-mail ale apelantului declarate la Serviciul
Fiscal de Stat.
La fel, instanța de apel a evidențiat că SFS, respectând prevederile art. 270
alin. (2) din Codul fiscal, a invitat reclamantul/apelant la examinarea contestației
la 21 mai 2020, prin citația seria V nr. 001599 din 07.05.2020, recepționată de
reclamant la data de 13.05.2020.
Cu referire la argumentul apelantului că, în registrul controalelor fiscale în
privința SRL „Ecosem Grup” nu a fost planificat niciun control fiscal și nu au fost
respectate prevederile Legii nr.131 din 08.06.2012 privind controlul de stat asupra
activității de întreprinzător, instanța de apel a reținut prevederile art. 1 alin. (4) lit.
e) a Legii nr.131 din 08.06.2012 privind controlul de stat asupra activității de
întreprinzător.
Instanța de apel a mai remarcat că, decizia privind inițierea controlului nr.
DICF68516/04 din 04.12.2019, emisă de către DGAF Centru, privind efectuarea
controlului fiscal prin metoda verificării a fost înregistrată în registrul de stat al
8
controalelor la data de 05.12.2019 pe site-ul: www.controale.gov.md. în rubrica
„alte controale/SFS/planul controalelor/Anul2019”, rândul nr.154 din documentul
nr. 18889, prin urmare SFS a respectat prevederile legislației.
Totodată, instanța de apel a respins și argumentele apelantei referitoare la
faptul că autoritatea publică a depășit termenul privind durata unui control fiscal,
acesta fiind inițiat în luna iunie 2019 și finisat în februarie 2020, fără un temei legal
și argumente motivate a acțiunilor întreprinse. Or, DGAF Centru, prin înștiințarea
nr.26/4- 21-14-256 din 18.10.2019 a informat reclamantul/apelantul despre
inițierea controlului fiscal repetat pentru perioada fiscală 01.01.2018 - 30.06.2019
și a controlului fiscal prin metoda verificării totale pentru perioada fiscală
01.01.2017 - 31.12.2017, 01.07.2019 – 30.09.2019, în corespundere cu art.134 alin.
(1) pct. 1 din Codul fiscal, transmisă la aceeași data la adresele electronice a
reclamantului/apelantului declarate la SFS, ulterior la adresele electronice a fost
expediată și înștiințarea nr.26/4-21-14-706 din 14.11.2019, prin care reclamantul a
fost informat despre inițierea controlului fiscal repetat și a controlului fiscal prin
metoda verificării totale. Astfel, DGAF Centru, conform deciziei privind inițierea
controlului nr. DICF-68518/04 din 04.12.2019, a inițiat un control fiscal repetat la
reclamant, începând cu data de 04.12.2019 până la data de 03.01.2020 pentru
perioada fiscală 01.01.2018 - 30.06.2019, reclamantul fiind informat electronic,
prin expedierea deciziei menționate la adresele electronice declarate de către
reclamant la SFS.
În plus, instanța de apel a respins ca neîntemeiat și argumentul apelantei
precum că sumele calculate prin decizia contestată nu corespund realității, deoarece
apelantul nu a prezentat integral setul de documente primare și evidența financiară
necesare pentru efectuarea controlului fiscal. Or, prevederile art. 8 alin. (2) lit. c)
din Codul fiscal, obligă apelantul să țină contabilitatea conform formelor și
modului stabilit de legislație, să întocmească și să prezinte Serviciului Fiscal de
Stat și serviciului de colectare a impozitelor și taxelor locale dările de seamă fiscale
prevăzute de legislație, să asigure integritatea documentelor de evidență în
conformitate cu cerințele legislației.
Astfel, instanța de apel a confirmat cele stabilite de către prima instanță, că
autoritatea publică la soluționarea speței a cercetat complet și multiaspectual
circumstanțele și în limita competenței, a emis un act administrativ, prin care și-a
realizat scopul său legal. Având în vedere cele menționate, instanța de apel nu a
reținut argumentele apelantei, deoarece aceasta interpretează eronat normele de
drept și situația de fapt, iar concluzia primei instanțe este rezultatul unei interpretări
corecte a normelor de drept material cu aprecierea juridică cuvenită a probelor.
9
În final, instanța de apel a conchis că hotărârea primei instanțe este
întemeiată și legală, iar argumentele invocate de către apelantă sunt neîntemeiate,
considerând necesar de a respinge apelul.
EXERCITAREA CĂII DE ATAC ÎN ORDINE DE RECURS
La 19 ianuarie 2024, SRL ,,Ecosem Grup” a declarat recurs împotriva
deciziei din 20 septembrie 2023 a Curții de Apel Chișinău, solicitând admiterea
recursului, cu casarea integrală a hotărârilor instanțelor ierarhic inferioare și
emiterea unei hotărâri noi prin care cererea de chemare în judecată să fie admisă
integral.
ARGUMENTELE RECURSULUI
În motivarea recursului, au fost invocate argumente similare celor formulate
în cererea de apel. Suplimentar, a evidențiat temeiurile de recurs prevăzute de
dispozițiile art. 245 alin. (1) lit. a), b) și d) Cod administrativ, invocând că atît prima
instanță, cît și instanța de apel au emis hotărîri total nemotivate, cu interpretarea
legilor contrar jurisprudenței uniforme a Curții Supreme de Justiție și cu aprecierea
arbitrară, nerezonabilă a probelor anexate la dosar.
A evidențiat că, prima instanță și instanța de apel s-au limitat doar la
transcrierea situației de fapt și la expunerea concluziilor pe marginea netemeiniciei
cerințelor reclamantului/recurent, fără a prezenta o cercetare minuțioasă a
argumentelor reclamantului/apelant, a probelor anexate la dosar și fară a aprecia și
aplica corespunzător normele legale la care s-a făcut referire sau motivele
respingerii acestor argumente, probe sau a interpretării contradictorii a prevederilor
legale invocate.
În plus, a subliniat că instanțele ierarhic inferioare eronat au interpretat
prevederile art. 15 din Codul Administrativ, stabilind că deciziile de inițiere a
controlului fiscal, privind prelungirea termenului de examinare a cazului de
încălcare a legislației fiscale și decizia de suspendare a cazului și efectuare a unui
control repetat reprezintă operațiuni administrative și nu pot fi contestate separat
dar numai odată cu Decizia asupra cazului de încălcare fiscală, care este un act
administrativ defavorabil.
POZIȚIA INTIMATULUI
La 11 iunie 2024, Serviciul Fiscal de Stat a depus referință la recursul
declarat, solicitând declararea inadmisibilității acestuia.
LEGISLAȚIA RELEVANTĂ
Art. 244 alin. (1) Cod administrativ prevede următoarele:
10
„(1) Hotărârile curții de apel ca instanța de fond, precum și deciziile instanței de apel pot
fi contestate cu recurs.”
Art. 245 Cod administrativ relevă că:
„Recursul se depune la Curtea Supremă de Justiție în termen de două luni de la pronunțarea
hotărârii sau a deciziei motivate, dacă legea nu stabilește un alt termen.”
Art. 2451 alin. (1) Cod administrativ prevede că:
„(1) Recursul este admis dacă: a) interpretarea legii din hotărârea sau decizia contestată
este contrară jurisprudenței uniforme a Curții Supreme de Justiție; b) prin admiterea
recursului, se schimbă sau se consolidează jurisprudența Curții Supreme de Justiție; c)
hotărârea sau decizia vizează drepturile persoanei care nu a fost atrasă în proces; d)
hotărârea sau decizia este arbitrară sau se bazează în mod determinant pe aprecierea vădit
nerezonabilă a probelor; e) a fost admis neîntemeiat un apel introdus tardiv; f) instanța nu
a fost compusă potrivit legii sau hotărârea a fost pronunțată cu încălcarea competenței
jurisdicționale.
Art. 246 alin. (1) și (2) Cod administrativ stabilește că:
„(1) Curtea Supremă de Justiție examinează din oficiu admisibilitatea cererii de recurs.
Dacă recursul este inadmisibil, completul din 3 judecători adoptă o încheiere irevocabilă.
Încheierea privind inadmisibilitatea recursului, care conține sumar faptele cauzei, motivele
și temeiul inadmisibilității, se publică pe pagina web oficială a Curții Supreme de Justiție
și se comunică părților.
(2) Recursul se declară inadmisibil în special când: h) recursul este vădit neîntemeiat.”
MOTIVAREA INSTANȚEI
Referitor la termenul de depunere a recursului, Completul de judecată al
Curții Supreme de Justiție atestă că decizia motivată a instanței de apel a fost
notificată recurentului său la 9 ianuarie 2024, prin intermediul poștei electronice,
fapt ce se confirmă prin extrasul din poșta electronică anexat la dosar (f.d. 57, Vol.
III).
Cererea de recurs a fost depusă la 19 ianuarie 2024. Astfel, că recursul este
depus cu respectarea prevederilor art. 245 din Codul administrativ.
Din analiza prevederilor legale reținute supra, rezultă că admisibilitatea sau
inadmisibilitatea recursului urmează să însușească, în condițiile Codului
administrativ, exercitarea efectivă a unui control de legalitate veritabil, bazat pe
temeiuri concludente și serioase. Astfel, normele pre citate oferă un drept exclusiv
al instanței de recurs de a filtra cererile de recurs care nu prezintă o motivare
suficient de serioasă.
În această ordine de idei, completul de judecată al Curții Supreme de Justiție
reține că, Codul administrativ dezvoltă nu doar caracterul nedevolutiv al recursului,
dar și cerința de seriozitate a cererii din perspectiva invocării unor veritabile și
esențiale încălcări de drept procedural și material capabile să răstoarne deciziile
instanței de apel contestate sau, după caz, hotărârile Curții de Apel ca primă
instanță într-o eventuală examinare în fond și invocare ex officio a erorilor de drept.
11
Completul Curții Supreme de Justiție notează că pentru a trece testul de
admisibilitate, cererea de recurs trebuie să conțină o motivare convingătoare și
întemeiată în condițiile nominalizate mai sus. În consecutivitate, motivarea cererii
de recurs în circumstanțele expuse se referă la formalitățile pe care trebuie să le
întrunească cererea în vederea rezistării testului și filtrului de admisibilitate.
Instanța de recurs atestă că motivele de casare, invocate în recurs, nu relevă
temeiuri justificate care să convingă că există o aparență privind interpretarea
contrară a legii și aplicarea eronată a normelor de drept material sau procedural sau
că aceasta s-ar baza în mod determinant pe aprecierea vădit nerezonabilă a
probelor, respectiv nu constituie temei de casare a deciziei recurată.
Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție menționează că recursul
depus, conține obiecții de fapt și de drept similare celor expuse în cererea de apel,
care au fost analizate de către Curtea de Apel Chișinău, fiind apreciate în mod
corespunzător. În consecință, nu există aparența unei încălcări a dreptului
recurentului la soluționarea tuturor argumentelor cu privire la judecarea cauzei în
prima instanță, în modul în care este garantat de art. 6 § 1 al Convenției.
Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție notează faptul că
dezvoltarea recursului trebuie să cuprindă o motivare corespunzătoare, în sensul
arătării cu claritate a acelor critici, care sunt de natură a învedera netemeinicia
hotărârii/deciziei și care se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 2451 din Codul
administrativ.
Nu este suficientă simpla expunere a circumstanțelor faptice ale cauzei, fiind
necesară motivarea recursului cu indicarea motivelor de netemeinicie pe care se
bazează, precum și dezvoltarea lor. Motivarea recursului însemnând nu doar
exprimarea nemulțumirii față de actul de dispoziție pronunțat în apel, ci expunerea
tuturor motivelor pentru care, din punctul de vedere al părții, instanța a pronunțat
o hotărâre neîntemeiată.
Recursul nu se poate limita la o simplă indicare a textelor de lege, ci implică
determinarea greșelilor imputate Curții de Apel Chișinău și o minimă argumentare
a criticii în fapt și în drept, precum și indicarea probelor pe care se bazează aceste
critici. Simpla trimitere la un text de lege, fără explicarea pretinsei interpretări
și/sau aplicări eronate a prevederilor legale de către Curtea de Apel Chișinău, nu
echivalează cu un argument. Dacă ar proceda la examinarea unui asemenea pretins
argument, Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție s-ar substitui
autorului recursului, fapt care ar echivala cu un control efectuat din oficiu.
Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție subliniază că
admisibilitatea recursului trebuie analizată în contextul rolului și funcției legale
atribuite instanței judecătorești supreme, care constau, în principal, în asigurarea
aplicării și interpretării unitare a legii în soluționarea cauzelor de contencios
administrativ. În acest sens, orice cerere de recurs trebuie să fie motivată în
concordanță cu aceste principii fundamentale, pentru a trece filtrul de admisibilitate
și a avea succes.
În acest sens, CtEDO în jurisprudența sa constantă statuează că dreptul de
acces la instanțe nu este absolut. Există limitări implicit admise (a se vedea
12
hotărârile CtEDO Golder c. Regatul Unit, 1975, §38; Stanev c. Bulgariei [MC],
2012, §230). Acesta este în special cazul condițiilor de admisibilitate a unui recurs,
întrucât prin însăși natura sa necesită o reglementare din partea statului, care se
bucură în această privință de o anumită marjă de apreciere (a se vedea hotărârea
CtEDO Luordo c. Italiei, 2003, §85). Condițiile de admisibilitate ale unui recurs
pot fi mai stricte decât pentru un apel (a se vedea hotărârea CtEDO Levages
Prestations Services c. Franței, 1996, §45).
Curtea de la Strasbourg a mai reiterat că modul de aplicare a art. 6 din CEDO
procedurilor în fața instanțelor ierarhic superioare depinde de specificul acestor
proceduri, urmând a se ține cont de totalitatea procedurilor în sistemul de drept
național și de rolul instanțelor ierarhic superioare în acest sistem (a se vedea
hotărârea CtEDO Botten c. Norvegiei, 1996, §39). La fel, conform jurisprudenței
CtEDO, procedurile cu privire la admisibilitatea căii de atac și procedurile care
implică doar chestiuni de drept, și nu chestiuni de fapt, pot fi conforme cu cerințele
articolului 6 § 1 (a se vedea hotărârea CtEDO Helmers c. Suediei, 1991, §31, 36).
Din aceste motive, în conformitate cu art. 230 și art. 246 alin.(2) lit. h) din
Codul administrativ,
COMPLETUL, CU UNANIMITATE DE VOTURI,
Declară inadmisibil recursul depus de SRL ,,Ecosem Grup”.
Încheierea este irevocabilă.
Președinte, judecător Stela Procopciuc
Judecători Diana Stănilă
Ion Malanciuc
13