3ra-643/24 — anularea actului administrativ
- Instanță
- Curtea Supremă de Justiție
- Obiect
- anularea actului administrativ
- Temei legal
- recurs vădit neîntemeiat
3ra-643/24 — anularea actului administrativ (Curtea Supremă de Justiție, 2025)
Î N C H E I E R E
cu privire la inadmisibilitatea recursului declarat de SRL „Ecosem Grup”,
în proces de insolvabilitate,
în cauza de contencios administrativ intentată la cererea de chemare în
judecată depusă de SRL „Ecosem Grup” în proces de insolvabilitate împotriva
IP „Agenția Servicii Publice”, terți ACC nr.35/26 și Duca Angela, cu privire la
anularea actelor administrative,
împotriva deciziei din 10 aprilie 2024 a Curții de Apel Chișinău
(Dosarul nr. 3ra-643/24
NR. PIGD 2-21041854-01-3ra-24072024)
Recursul este vădit neîntemeiat. Art. 246 alin. (2) lit. h) Cod administrativ.
Dezacordul recurentului cu decizia instanței de apel nu constituie un temei de
casare a ei.
Judecătoria Chișinău, sediul Rîșcani, jud. T. Avasiloaie
Curtea de Apel Chișinău, jud. V. Sîrbu, A. Braga, V. Negru,
26 iunie 2025
Textul corespunde originalului
Examinând în lipsa părților admisibilitatea recursului declarat de SRL
„Ecosem Grup”, în proces de insolvabilitate,
Curtea Supremă de Justiție, în completul compus din:
Ion Malanciuc, Președinte,
Diana Stănilă,
Oxana Parfeni, judecători,
constată următoarele:
ÎN FAPT
La data de 22 martie 2021 SRL „Ecosem Grup”, în proces de
insolvabilitate s-a adresat cu o acțiune în contencios administrativ împotriva IP
Agenția Servicii Publice, terți ACC nr.35/26 și Duca Angela, solicitând
anularea deciziei Agenției Servicii Publice din 02.06.2020 privind înregistrarea
persoanei juridice ACC nr.35/26 și a deciziei Agenției Servicii Publice din
18.01.2021 privind înregistrarea modificărilor în registrul persoanelor juridice,
prin care în calitate de administrator al ACC nr.35/26 a fost desemnată Duca
Angela.
În motivarea acțiunii, compania reclamantă a invocat că, prin hotărârea
Curții de Apel Chișinău din 20.11.2017 a fost intentată procedura de
insolvabilitate față de SRL „Ecosem Grup”, iar prin hotărârea Judecătoriei
Chișinău, sediul Centru, din 02.07.2018 a fost confirmat planul de restructurare,
ce includea finalizarea construcției blocurilor locative din bd. Mircea cel Bătrîn
34/5, darea lor în exploatare și transmiterea apartamentelor creditorilor.
Prin actul de recepție finală nr. 01 din 25.04.2019, blocurile nr. 1A și 1B
au fost date în exploatare, apartamentele contractate fiind transmise creditorilor,
iar cele necontractate au rămas în proprietatea SRL „Ecosem Grup”.
La 26.02.2021, reclamanta a constatat că, prin procesul-verbal nr. 1 din
02.03.2020, opt persoane, inclusiv Pleșco Aurel și Tintiuc Dorina, au constituit
Asociația de Coproprietari în Condominiu nr. 35/26, deși aceștia nu aveau
calitatea de proprietari la acea dată, încălcând prevederile art. 16 alin. (2) din
Legea nr. 913/2000.
Prin decizia din 02.06.2020, ASP a dispus repunerea în termenul de
depunere a cererii, admiterea acesteia și înregistrarea ACC 35/26, cu datele
privind componența organelor de conducere. Ulterior, prin decizia din
18.01.2021, ASP a înregistrat modificările referitoare la desemnarea dnei Duca
Angela în calitate de administrator.
Reclamanta susține că, la momentul fondării asociației, persoanele
participante nu aveau calitatea legală de fondatori, iar înregistrarea a fost
efectuată cu ignorarea condiției esențiale deținerii unui drept de proprietate. De
1
asemenea, actele de constituire au fost depuse tardiv, fără vreo solicitare de
repunere în termen motivată corespunzător.
SRL „Ecosem Grup” afirmă că procesul-verbal al adunării generale din
20.12.2020, în baza căruia a fost aleasă Duca Angela, a fost întocmit anterior
dobândirii de către aceasta a vreunui drept asupra unei locuințe din bloc, iar
contractul de donație prin care se pretindea dobândirea dreptului nu a fost
înregistrat în registrul bunurilor imobile.
Mai mult, lista de 138 de membri invocată de Duca Angela nu este datată,
semnată sau confirmată, incluzând persoane care nu sunt proprietari și omițând
unii reali. Nu există dovezi privind desfășurarea reală a adunării.
În concluzie, SRL „Ecosem Grup” consideră că ASP a înregistrat nelegal
asociația și modificările privind conducerea acesteia, în lipsa condițiilor legale,
afectând dreptul reclamantei de a participa legal la constituirea și conducerea
ACC 35/26, în calitate de proprietar al apartamentelor necontractate.
POZIȚIA PRIMEI INSTANȚE
Prin hotărârea din 27 aprilie 2023 a Judecătoriei Chișinău, sediul Rîșcani,
s-a respins acțiunea înaintată de SRL „Ecosem Grup” în proces de
insolvabilitate împotriva IP Agenția Servicii Publice, terți ACC nr.35/26 și
Duca Angela cu privire la anularea deciziei ASP din 02.06.2020 privind
înregistrarea persoanei juridice ACC nr.35/26 și a deciziei ASP din 18.01.2021
privind înregistrarea modificărilor în registrul persoanelor juridice, prin care în
calitate de administrator al ACC nr.35/26 a fost desemnată Duca Angela.
EXERCITAREA CĂII DE ATAC ÎN ORDINE DE APEL
La 23 mai 2023, SRL „Ecosem Grup” în proces de insolvabilitate a
declarat apel împotriva hotărârii primei instanțe, solicitând admiterea cererii de
apel, casarea integrală a hotărârii și emiterea unei hotărâri noi prin care acțiunea
să fie admisă integral.
POZIȚIA INSTANȚEI DE APEL
Prin decizia din 10 aprilie 2024 a Curții de Apel Chișinău, s-a respins
apelul declarat de SRL „Ecosem Grup” în proces de insolvabilitate și s-a
menținut hotărârea din 27 aprilie 2023 a Judecătoriei Chișinău, sediul Rîșcani.
În motivarea soluției, instanța de apel a reținut că hotărârea primei
instanțe este legală și temeinică, întrucât actele administrative contestate au fost
emise de Agenția Servicii Publice (ASP) în conformitate cu prevederile Legii
nr. 220/2007 privind înregistrarea de stat a persoanelor juridice.
2
Instanța de apel a constatat că înregistrarea ACC nr. 35/26 prin decizia
ASP din 02.06.2020 și modificarea administratorului prin decizia din
18.01.2021 s-au realizat în baza documentelor prevăzute de lege, respectiv:
cereri, procese-verbale, acte de proprietate, dovada achitării taxei și statutul
asociației.
A reținut că registratorul ASP nu avea obligația legală de a verifica în
fond legalitatea hotărârilor organelor de conducere ale asociației, ci doar
conformitatea formală a documentelor cu cerințele legale, în sensul art. 11 din
Legea nr. 220/2007.
Cu referire la susținerile reclamantei privind lipsa calității de proprietari
a fondatorilor la momentul constituirii ACC nr. 35/26 și la nevalabilitatea
proceselor-verbale ale adunărilor, instanța de apel a considerat că aceste aspecte
nu constituie temeiuri expres prevăzute de art. 13 din Legea nr. 220/2007 pentru
refuzul înregistrării.
De asemenea, instanța a reținut că hotărârea Judecătoriei Chișinău, sediul
Centru, din 18.11.2022, invocată de apelant, prin care s-a constatat nulitatea
unor acte interne ale ACC nr. 35/26 și s-a dispus radierea administratorului
Duca Angela, nu produce efecte asupra legalității deciziilor ASP din 2020 și
2021, întrucât aceasta este ulterioară emiterii actelor contestate.
A menționat că ASP, în temeiul art. 8 alin. (6) din Legea nr. 220/2007,
nu dispune de un drept discreționar, ci este obligat să efectueze înregistrarea
dacă sunt prezentate toate documentele necesare, iar condițiile de formă sunt
respectate.
În concluzie, instanța de apel a apreciat că nu sunt întrunite temeiurile
pentru anularea deciziilor ASP din 02.06.2020 și 18.01.2021 și a respins apelul
declarat de SRL „Ecosem Grup” ca nefondat, cu menținerea hotărârii primei
instanțe.
EXERCITAREA CĂII DE ATAC ÎN ORDINE DE RECURS
La 15 iulie 2024, SRL „Ecosem Grup” în proces de insolvabilitate a
declarat recurs împotriva deciziei din 10 aprilie 2024 a Curții de Apel Chișinău,
solicitând casarea deciziei și a hotărârii, cu pronunțarea unei noi decizii de
admitere a acțiunii.
ARGUMENTELE RECURSULUI
În motivarea recursului, SRL „Ecosem Grup” în proces de insolvabilitate
a invocat că instanța de apel a aplicat greșit normele de drept material și
procesual, reținând eronat că actele administrative contestate au fost emise cu
respectarea cerințelor legale.
3
Recurenta a susținut că instanța de apel a omis să analizeze temeinic
criticile privind lipsa calității de fondatori ai persoanelor care au constituit ACC
nr. 35/26, contrar art. 16 alin. (2) din Legea nr. 913/2000, precum și faptul că
înregistrarea a fost efectuată fără examinarea prealabilă a dreptului de
proprietate asupra imobilelor.
De asemenea, recurenta a indicat că adunarea generală din 02.03.2020 a
fost nelegală, întrucât Pleșco Aurel și Tintiuc Dorina nu dețineau un drept de
proprietate asupra apartamentelor la data respectivă, astfel încât nu puteau iniția
constituirea asociației, iar actele întocmite nu reflectau voința reală a
coproprietarilor.
A invocat și faptul că înregistrarea modificărilor privind desemnarea dnei
Duca Angela ca administrator, prin decizia ASP din 18.01.2021, s-a efectuat în
baza unui proces-verbal al unei adunări generale viciate, întrucât aceasta nu
deținea vreun drept asupra vreunui bun din condominiu la momentul desemnării
și nu exista dovadă de convocare sau participare legală a membrilor.
Recurenta a subliniat că, deși Legea nr. 220/2007 prevede obligația ASP
de a efectua înregistrarea în baza documentelor prezentate, aceasta nu exclude
obligația registratorului de a verifica dacă fondatorii asociației întrunesc
cerințele legale, iar în lipsa acestora, înregistrarea constituie un abuz de drept.
POZIȚIA INTIMAȚILOR
Prin referința depusă la 8 august 2024, ACC nr. 35/26 a solicitat
respingerea recursului.
LEGISLAȚIA RELEVANTĂ
Art. 244 alin. (1) Cod administrativ prevede următoarele:
„(1) Hotărârile curții de apel ca instanța de fond, precum și deciziile instanței de apel
pot fi contestate cu recurs.”
Art. 245 Cod administrativ relevă că:
„Recursul se depune la Curtea Supremă de Justiție în termen de două luni de la
pronunțarea hotărârii sau a deciziei motivate, dacă legea nu stabilește un alt termen.”
Art. 2451 din Codul administrativ prevede că:
„(1) Recursul este admis dacă: a) interpretarea legii din hotărârea sau decizia contestată
este contrară jurisprudenței uniforme a Curții Supreme de Justiție; b) prin admiterea
recursului, se schimbă sau se consolidează jurisprudența Curții Supreme de Justiție; c)
hotărârea sau decizia vizează drepturile persoanei care nu a fost atrasă în proces; d) hotărârea
sau decizia este arbitrară sau se bazează în mod determinant pe aprecierea vădit nerezonabilă
a probelor; e) a fost admis neîntemeiat un apel introdus tardiv; f) instanța nu a fost compusă
potrivit legii sau hotărârea a fost pronunțată cu încălcarea competenței jurisdicționale.
4
(2) Temeiurile menționate la alin.(1) lit. c) și d) pot fi invocate în recurs doar dacă au
fost invocate în apel sau dacă încălcarea a avut loc în instanța de apel.
(3) Aprecierea probelor dată de prima instanță și instanța de apel este obligatorie pentru
instanța de recurs, cu excepția cazului în care se invocă temeiul de la alin.(1) lit. d) sau a
cazului în care Curtea Supremă de Justiție examinează cauza după trimitere la rejudecare. La
examinarea recursului într-o cauză care a fost trimisă anterior la rejudecare pot fi prezentate
probe noi dacă acestea au fost restituite nejustificat sau nu au fost reclamate de către instanța
de judecată contrar prezentului cod.”
Art. 246 alin. (1) și (2) lit. h) Codul administrativ prevede că:
„(1) Curtea Supremă de Justiție examinează din oficiu admisibilitatea cererii de recurs.
Dacă recursul este inadmisibil, completul din 3 judecători adoptă o încheiere irevocabilă.
Încheierea privind inadmisibilitatea recursului, care conține sumar faptele cauzei, motivele
și temeiul inadmisibilității, se publică pe pagina web oficială a Curții Supreme de Justiție și
se comunică părților.
Alineatul (2) al aceluiași articol statuează la lit. h) că, recursul se declară inadmisibil în
special când recursul este vădit neîntemeiat.”
MOTIVAREA INSTANȚEI
Referitor la termenul de declarare a recursului, Completul de judecată
atestă că decizia integrală a fost notificată reprezentantei companiei recurente,
în mod electronic, la 20 mai 2024, astfel că recursul a fost declarat cu
respectarea prevederilor art. 245 din Codul administrativ.
Din analiza prevederilor legale reținute supra, rezultă că admisibilitatea/
inadmisibilitatea recursului urmează să însușească în condițiile Codului
administrativ exercitarea efectivă a unui control de legalitate veritabil bazat pe
temeiuri concludente și serioase. Astfel, normele citate oferă un drept exclusiv
al instanței de recurs de a filtra cererile de recurs care nu prezintă o motivare
suficient de serioasă.
În această ordine de idei, Completul de judecată al Curții Supreme de
Justiție reține că, Codul administrativ dezvoltă nu doar caracterul nedevolutiv
al recursului, dar și cerința de seriozitate a cererii din perspectiva invocării unor
veritabile și esențiale încălcări de drept procedural și material capabile să
răstoarne deciziile instanței de apel contestate sau, după caz, hotărârile Curții
de Apel ca primă instanță într-o eventuală examinare în fond și invocare ex
officio a erorilor de drept.
Completul Curții Supreme de Justiție notează că pentru a trece testul de
admisibilitate, cererea de recurs trebuie să conțină o motivare convingătoare și
întemeiată în condițiile nominalizate mai sus. În consecutivitate, motivarea
cererii de recurs în circumstanțele expuse se referă la formalitățile pe care
trebuie să le întrunească cererea în vederea rezistării testului și filtrului de
admisibilitate.
5
Instanța de recurs atestă că motivele de casare, invocate în recurs, nu
relevă temeiuri justificate care să convingă că există o aparență privind
interpretarea contrară a legii și aplicarea eronată a normelor de drept material
sau procedural sau că aceasta s-ar baza în mod determinant pe aprecierea vădit
nerezonabilă a probelor, respectiv nu constituie temei de casare a deciziei
recurată.
Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție menționează că
recursul depus conține obiecții de fapt și de drept similare celor expuse în
cererea de chemare în judecată, care au fost analizate de către Curtea de Apel,
fiind apreciate în mod corespunzător. În consecință, nu există aparența unei
încălcări a dreptului recurentului la soluționarea tuturor argumentelor cu privire
la judecarea cauzei în prima instanță, în modul în care este garantat de art. 6 §
1 al Convenției.
Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție notează faptul că
dezvoltarea recursului trebuie să cuprindă o motivare corespunzătoare, în sensul
arătării cu claritate a acelor critici, care sunt de natură a învedera netemeinicia
hotărârii/deciziei și care se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 2451 din
Codul administrativ.
Nu este suficientă simpla expunere a circumstanțelor faptice ale cauzei,
fiind necesară motivarea recursului cu indicarea motivelor de netemeinicie pe
care se bazează, precum și dezvoltarea lor. Motivarea recursului însemnând nu
doar exprimarea nemulțumirii față de actul de dispoziție pronunțat în apel, ci
expunerea tuturor motivelor pentru care, din punctul de vedere al părții, instanța
a pronunțat o hotărâre neîntemeiată.
Recursul nu se poate limita la o simplă indicare a textelor de lege, ci
implică determinarea greșelilor imputate Curții de Apel și o minimă
argumentare a criticii în fapt și în drept, precum și indicarea probelor pe care se
bazează aceste critici. Simpla trimitere la un text de lege, fără explicarea
pretinsei interpretări și/sau aplicări eronate a prevederilor legale de către Curtea
de Apel, nu echivalează cu un argument. Dacă ar proceda la examinarea unei
asemenea pretins argument, Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție
s-ar substitui autorului recursului, fapt care ar echivala cu un control efectuat
din oficiu.
Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție accentuează că
admisibilitatea recursului trebuie privită și în contextul rolului și funcției legale
a instanței judecătorești supreme care constă, în special, în asigurarea și
interpretarea uniformă a legilor la examinarea cauzelor de contencios
administrativ. Astfel, motivarea oricărei cereri de recurs trebuie să țină cont
pentru a trece filtrul de admisibilitate și a avea succes, de aceste însușiri de ordin
legal fundamental.
6
În acest sens, CtEDO în jurisprudența sa constantă statuează că dreptul
de acces la instanțe nu este absolut. Există limitări implicit admise [Golder
împotriva Regatului Unit, pct. 38; Stanev împotriva Bulgariei (MC), pct. 230].
Acesta este în special cazul condițiilor de admisibilitate a unui recurs, întrucât
prin însăși natura sa necesită o reglementare din partea statului, care se bucură
în această privință de o anumită marjă de apreciere (Luordo împotriva Italiei,
pct. 85). Condițiile de admisibilitate ale unui recurs pot fi mai stricte decât
pentru un apel (Levages Prestations Services împotriva Franței, pct. 45).
Curtea a mai reiterat că modul de aplicare a articolului 6 procedurilor în
fața instanțelor ierarhic superioare depinde de caracteristicile speciale ale
procedurilor respective, urmând de ținut cont de totalitatea procedurilor în
sistemul de drept național și de rolul instanțelor ierarhic superioare în acest
sistem. (Botten v. Norway, hotărâre din 19 februarie 1996, Reports 1996-1, p.
141, § 39). La fel, conform jurisprudenței CtEDO, procedurile cu privire la
admisibilitatea căii de atac și procedurile care implică doar chestiuni de drept,
și nu chestiuni de fapt, pot fi conforme cu cerințele articolului 6 § 1 (a se vedea
Helmers c. Suediei 09 octombrie 1991, § 31, Seria A, nr. 212-A).
Din aceste motive, în conformitate cu art. 230 și art. 246 alin.(2) lit. h)
din Codul administrativ,
COMPLETUL, CU UNANIMITATE DE VOTURI,
Declară ca inadmisibil recursul depus de SRL „Ecosem Grup”, în proces
de insolvabilitate.
Încheierea este irevocabilă.
Președinte Ion Malanciuc
Judecători Diana Stănilă
Oxana Parfeni
7