3ra-450/24 — anularea actului administrativ

3ra-450/24 — anularea actului administrativ (Curtea Supremă de Justiție, 2025)

Î N C H E I E R E

cu privire la inadmisibilitatea recursului declarat de Rodidel (Chiosa)

Maria reprezentată de avocatul Doroftei Roman,

în cauza de contencios administrativ intentată la cererea de chemare în

judecată depusă Rodidel (Chiosa) Maria împotriva IP „Agenția Servicii

Publice”, terți Chiosa Lazari și FAPC „Vatra Răzeșească” SRL, privind

contestarea actului administrativ,

împotriva deciziei din 20 februarie 2024 a Curții de Apel Chișinău

(Dosarul nr. 3ra-450/24

NR. PIGD 2-21111397-01-3ra-23052024)

Recursul este vădit neîntemeiat. Art. 246 alin. (2) lit. h) Cod administrativ.

Dezacordul recurentului cu decizia instanței de apel nu constituie un temei

de casare a ei.

Judecătoria Chișinău, sediul Rîșcani, jud. L. Holevețcaia

Curtea de Apel Chișinău, jud. G. Mîra, G. Dașchevici, A. Bostan,

20 martie 2025

Textul corespunde originalului

Examinând în lipsa părților admisibilitatea recursului declarat de

Rodidel (Chiosa) Maria reprezentat de avocatul Doroftei Roman,

Curtea Supremă de Justiție, în completul compus din:

Stela Procopciuc, Președinte,

Diana Stănilă,

Ion Malanciuc, judecători,

constată următoarele:

ÎN FAPT

judecată împotriva IP „Agenția Servicii Publice”, solicitând anularea

deciziei din 07.04.2021 privind înregistrarea modificărilor emisă de

Departamentul înregistrare și licențiere a unităților de drept al Agenției

Servicii Publice, prin care s-a dispus înregistrarea și consemnarea în

Registrul de stat al persoanelor juridice, modificări ale persoanei juridice

FAPC „Vatra Răzeșească” SRL, înscrisă în registrul de stat al persoanelor

juridice cu nr. 1004600021460 din 25.07.1997, după cum urmează:

includerea în componența asociaților a lui Chiosa Lazari, parte socială în

valoare de 539 lei (3,50%).

parte socială a FAPC „Vatra Răzeșească” SRL și că la 29.06.2021 a

recepționat decizia ASP, prin care 3,50% din cota sa a fost atribuită lui

Chiosa Lazari, fără consimțământul său și cu încălcarea procedurii legale.

modificărilor, incluzând Chiosa Lazari în calitate de asociat cu o cotă socială

de 3,50%.

modificările fără a respecta procedurile legale prevăzute de Legea nr.

220/2007, Legea nr. 135/2007 și Codul civil, referitoare la schimbarea

asociaților într-o societate cu răspundere limitată.

consimțământ expres al reclamantei pentru acest transfer. Nu s-a respectat

procedura prevăzută de Legea nr. 220/2007, Legea nr. 135/2007 și Codul

civil. Decizia contrazice practica anterioară a ASP, care, prin răspunsul nr.

05/08-87 din 01.02.2012, refuzase modificările similare invocate de Chiosa

Lazari pe motivul nerespectării procedurii și a termenului legal.

dreptul său de proprietate, fiind emisă cu încălcarea art. 46 din Constituție,

1

care garantează dreptul la proprietate și art. 1 din Protocolul 1 la CEDO, care

interzice lipsirea unei persoane de proprietatea sa fără un temei legal clar și

previzibil.

afectează stabilitatea și drepturile sale asupra patrimoniului firmei, ceea ce

poate genera litigii comerciale și prejudicii materiale.

POZIȚIA PRIMEI INSTANȚE

Rîșcani, acțiunea s-a respins ca neîntemeiată.

EXERCITAREA CĂII DE ATAC ÎN ORDINE DE APEL

Rodideal (Chiosa) Maria a declarat apel împotriva hotărârii din 4 aprilie

2023.

POZIȚIA INSTANȚEI DE APEL

respins apelul declarat de avocatul Doroftei Roman, în interesele apelantei

Rodideal (Chiosa) Maria și s-a menținut hotărârea din 4 aprilie 2023 a

Judecătoriei Chișinău, sediul Rîșcani.

07.04.2021 privind înregistrarea modificărilor a fost emisă în conformitate

cu legislația în vigoare și în executarea unei hotărâri judecătorești definitive

din 04.08.2011, prin care s-a dispus partajarea bunurilor între foștii soți

Rodideal Maria și Chiosa Lazari, inclusiv atribuirea fiecăruia a unei cote de

3,5% din capitalul social al SRL „Vatra Răzeșească”.

și ale Legii nr. 135/2007 privind înregistrarea modificărilor în Registrul de

stat al persoanelor juridice, pe baza unei hotărâri judecătorești definitive,

astfel că nu se poate reține vreo încălcare a competenței sau a procedurii.

procedurii și a termenului de înregistrare, însă instanța a reținut că, potrivit

legislației în vigoare, dreptul de proprietate asupra unei părți sociale se

dobândește prin înscrierea în Registrul de stat, iar ASP a acționat în limitele

atribuțiilor sale legale.

Înregistrării de Stat nr. 05/08-87 din 01.02.2012, prin care se refuzase

2

anterior o cerere similară, instanța a considerat că acel refuz a fost emis în

baza unei legislații anterioare, iar între timp prevederile art. 30 din Legea nr.

135/2007 au fost modificate, inclusiv prin declararea neconstituționalității

sintagmei „operate în actele de constituire” prin Hotărârea Curții

Constituționale nr. 27 din 27.09.2016.

asociaților a fost efectuată în strictă conformitate cu hotărârea judecătorească

din 2011, iar ASP nu putea refuza înregistrarea acesteia fără a încălca dreptul

de proprietate al lui Chiosa Lazari.

EXERCITAREA CĂII DE ATAC ÎN ORDINE DE RECURS

Doroftei Roman, a declarat recurs împotriva deciziei din 20 februarie 2024

a Curții de Apel Chișinău, solicitând casarea integrală a acesteia, cu

remiterea cauzei la rejudecare.

ARGUMENTELE RECURSULUI

într-un fel pe fondul cauzei și nu a soluționat chestiunile de drept și de fapt

ale litigiului, iar decizia este arbitrară și se bazează în mod determinant pe

aprecierea vădit nerezonabilă a probelor.

220/2007, art. 47 alin. (2) din Legea nr. 135/2007, art. 154 alin. (2) Cod civil

(redacția 2002) și pct. 3 alin. (7) al Hotărârii Guvernului nr. 294/1998, în

sensul în care nu a reținut obligația legală a persoanei juridice de a depune la

Camera Înregistrării de Stat documentele necesare pentru modificarea

actelor de constituire și a datelor înscrise în Registrul de Stat.

Camerei Înregistrării de Stat nr. 05/08-87 din 01.02.2012, prin care se

constata că modificările solicitate anterior de Chiosa Lazari fuseseră refuzate

pe motivul încălcării procedurii și a termenului legal de depunere a cererii.

afectează dreptul de proprietate al recurentei, deși aceasta a fost lipsită de

3,5% din cota sa socială fără un temei legal clar și previzibil, în contradicție

cu art. 46 din Constituție și art. 1 din Protocolul 1 CEDO.

juridice, având în vedere că decizia contestată s-a bazat pe o hotărâre

judecătorească din 2011, dar a fost pusă în aplicare abia în 2021, fără ca ASP

3

sau instanțele inferioare să analizeze dacă termenul de executare al acesteia

nu era prescris.

LEGISLAȚIA RELEVANTĂ

„(1) Hotărârile curții de apel ca instanța de fond, precum și deciziile instanței de

apel pot fi contestate cu recurs.”

„Recursul se depune la Curtea Supremă de Justiție în termen de două luni de la

pronunțarea hotărârii sau a deciziei motivate, dacă legea nu stabilește un alt termen.”

„(1) Recursul este admis dacă: a) interpretarea legii din hotărârea sau decizia

contestată este contrară jurisprudenței uniforme a Curții Supreme de Justiție; b) prin

admiterea recursului, se schimbă sau se consolidează jurisprudența Curții Supreme de

Justiție; c) hotărârea sau decizia vizează drepturile persoanei care nu a fost atrasă în

proces; d) hotărârea sau decizia este arbitrară sau se bazează în mod determinant pe

aprecierea vădit nerezonabilă a probelor; e) a fost admis neîntemeiat un apel introdus

tardiv; f) instanța nu a fost compusă potrivit legii sau hotărârea a fost pronunțată cu

încălcarea competenței jurisdicționale.

(2) Temeiurile menționate la alin.(1) lit. c) și d) pot fi invocate în recurs doar dacă

au fost invocate în apel sau dacă încălcarea a avut loc în instanța de apel.

(3) Aprecierea probelor dată de prima instanță și instanța de apel este obligatorie

pentru instanța de recurs, cu excepția cazului în care se invocă temeiul de la alin.(1) lit.

d) sau a cazului în care Curtea Supremă de Justiție examinează cauza după trimitere la

rejudecare. La examinarea recursului într-o cauză care a fost trimisă anterior la rejudecare

pot fi prezentate probe noi dacă acestea au fost restituite nejustificat sau nu au fost

reclamate de către instanța de judecată contrar prezentului cod.”

„(1) Curtea Supremă de Justiție examinează din oficiu admisibilitatea cererii de

recurs. Dacă recursul este inadmisibil, completul din 3 judecători adoptă o încheiere

irevocabilă. Încheierea privind inadmisibilitatea recursului, care conține sumar faptele

cauzei, motivele și temeiul inadmisibilității, se publică pe pagina web oficială a Curții

Supreme de Justiție și se comunică părților.

Alineatul (2) al aceluiași articol statuează la lit. h) că, recursul se declară inadmisibil

în special când recursul este vădit neîntemeiat.”

MOTIVAREA INSTANȚEI

atestă că decizia motivată a fost notificată recurentei, prin intermediul

4

oficiului poștal, la 24 aprilie 2024, iar cererea de recurs a fost declarată la 16

mai 2024, cu respectarea prevederilor art. 245 din Codul administrativ.

admisibilitatea/ inadmisibilitatea recursului urmează să însușească în

condițiile Codului administrativ exercitarea efectivă a unui control de

legalitate veritabil bazat pe temeiuri concludente și serioase. Astfel, normele

citate oferă un drept exclusiv al instanței de recurs de a filtra cererile de

recurs care nu prezintă o motivare suficient de serioasă.

Justiție reține că, Codul administrativ dezvoltă nu doar caracterul

nedevolutiv al recursului, dar și cerința de seriozitate a cererii din perspectiva

invocării unor veritabile și esențiale încălcări de drept procedural și material

capabile să răstoarne deciziile instanței de apel contestate sau, după caz,

hotărârile Curții de Apel ca primă instanță într-o eventuală examinare în fond

și invocare ex officio a erorilor de drept.

de admisibilitate, cererea de recurs trebuie să conțină o motivare

convingătoare și întemeiată în condițiile nominalizate mai sus. În

consecutivitate, motivarea cererii de recurs în circumstanțele expuse se

referă la formalitățile pe care trebuie să le întrunească cererea în vederea

rezistării testului și filtrului de admisibilitate.

se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 2451 din Codul administrativ,

deoarece se referă la dezacordul recurentului cu soluția pronunțata de către

Curtea de Apel Chișinău și nu relevă interpretarea contrară a legii și aplicarea

eronată a normelor de drept material sau procedural sau că aceasta s-ar baza

în mod determinant pe aprecierea vădit nerezonabilă a probelor, respectiv nu

constituie temei de casare a deciziei recurate.

recursul depus conține obiecții de fapt și de drept similare celor expuse în

cererea de chemare în judecată, care au fost analizate de către Curtea de Apel,

fiind apreciate în mod corespunzător. În consecință, nu există aparența unei

încălcări a dreptului recurentului la soluționarea tuturor argumentelor cu

privire la judecarea cauzei în prima instanță, în modul în care este garantat

de art. 6 § 1 al Convenției.

dezvoltarea recursului trebuie să cuprindă o motivare corespunzătoare, în

sensul arătării cu claritate a acelor critici, care sunt de natură a învedera

5

netemeinicia hotărârii/deciziei și care se încadrează în temeiurile prevăzute

la art. 2451 din Codul administrativ.

cauzei, fiind necesară motivarea recursului cu indicarea motivelor de

netemeinicie pe care se bazează, precum și dezvoltarea lor. Motivarea

recursului însemnând nu doar exprimarea nemulțumirii față de actul de

dispoziție pronunțat în apel, ci expunerea tuturor motivelor pentru care, din

punctul de vedere al părții, instanța a pronunțat o hotărâre neîntemeiată.

implică determinarea greșelilor imputate Curții de Apel și o minimă

argumentare a criticii în fapt și în drept, precum și indicarea probelor pe care

se bazează aceste critici. Simpla trimitere la un text de lege, fără explicarea

pretinsei interpretări și/sau aplicări eronate a prevederilor legale de către

Curtea de Apel, nu echivalează cu un argument. Dacă ar proceda la

examinarea unei asemenea pretins argument, Completul de judecată al Curții

Supreme de Justiție s-ar substitui autorului recursului, fapt care ar echivala

cu un control efectuat din oficiu.

admisibilitatea recursului trebuie privită și în contextul rolului și funcției

legale a instanței judecătorești supreme care constă, în special, în asigurarea

și interpretarea uniformă a legilor la examinarea cauzelor de contencios

administrativ. Astfel, motivarea oricărei cereri de recurs trebuie să țină cont

pentru a trece filtrul de admisibilitate și a avea succes, de aceste însușiri de

ordin legal fundamental.

de acces la instanțe nu este absolut. Există limitări implicit admise [Golder

împotriva Regatului Unit, pct. 38; Stanev împotriva Bulgariei (MC), pct.

230]. Acesta este în special cazul condițiilor de admisibilitate a unui recurs,

întrucât prin însăși natura sa necesită o reglementare din partea statului, care

se bucură în această privință de o anumită marjă de apreciere (Luordo

împotriva Italiei, pct. 85). Condițiile de admisibilitate ale unui recurs pot fi

mai stricte decât pentru un apel (Levages Prestations Services împotriva

Franței, pct. 45).

în fața instanțelor ierarhic superioare depinde de caracteristicile speciale ale

procedurilor respective, urmând de ținut cont de totalitatea procedurilor în

sistemul de drept național și de rolul instanțelor ierarhic superioare în acest

sistem. (Botten v. Norway, hotărâre din 19 februarie 1996, Reports 1996-1,

p. 141, § 39). La fel, conform jurisprudenței CtEDO, procedurile cu privire

6

la admisibilitatea căii de atac și procedurile care implică doar chestiuni de

drept, și nu chestiuni de fapt, pot fi conforme cu cerințele articolului 6 § 1 (a

se vedea Helmers c. Suediei 09 octombrie 1991, § 31, Seria A, nr. 212-A).

h) din Codul administrativ,

COMPLETUL, CU UNANIMITATE DE VOTURI,

Declară ca inadmisibil recursul depus de declarat de Rodidel (Chiosa)

Maria reprezentată de avocatul Doroftei Roman.

Încheierea este irevocabilă.

Președinte Stela Procopciuc

Judecători Diana Stănilă

Ion Malanciuc

7