3ra-787/23 — anularea actelor administrative
- Instanță
- Curtea Supremă de Justiție
- Obiect
- anularea actelor administrative
- Temei legal
- temeiurile declararii inadmisibilitatii recursului
3ra-787/23 — anularea actelor administrative (Curtea Supremă de Justiție, 2025)
Î N C H E I E R E
cu privire la inadmisibilitatea recursului depus de Societatea Comercială
„EUROCOMSERV” Societate cu Răspundere Limitată, reprezentată de
avocatul Serghei Șteliman,
în cauza de contencios administrativ intentată la cererea de chemare în
judecată depusă de Societatea Comercială „EUROCOMSERV” Societate cu
Răspundere Limitată împotriva Serviciul Fiscal de Stat cu privire la anularea
actelor administrative individual defavorabile și obligarea efectuării
controlului repetat,
împotriva deciziei din 14 iunie 2023 a Curții de Apel Chișinău,
(Dosarul nr. 3ra-787/23
NR. PIGD 2-21055921-01-3ra-02082023)
Recursul declarat până la 01 septembrie 2023.
Invocarea prevederilor art.432 alin.(2), lit.a), c) din Codul de procedură civilă,
în redacția în vigoare până la 01 septembrie 2023, nu determină admisibilitatea
recursului. Dezacordul recurentului cu soluția instanțelor ierarhic inferioare nu
constituie temei de casare a actelor judecătorești contestate.
Judecătoria Chișinău, sediul Rîșcani, jud. O. Melniciuc,
Curtea de Apel Chișinău, jud. E. Palanciuc, I. Dutca, V. Negru,
16 iulie 2025
Textul corespunde originalului
Examinând în lipsa participanților la proces recursul depus de
Societatea Comercială „EUROCOMSERV” Societate cu Răspundere
Limitată, reprezentată de avocatul Serghei Șteliman,
Curtea Supremă de Justiție, în completul compus din:
Stela Procopciuc, Președinte,
Diana Stănilă,
Oxana Parfeni, judecători,
constată următoarele:
ÎN FAPT
La 14 aprilie 2021, prin intermediul poștei terestre (Vol.I, f.d.82-83),
S.C. „EUROCOMSERV” S.R.L., reprezentată de avocatul Serghei
Șteliman, a depus acțiune în contencios administrativ împotriva Serviciului
Fiscal de Stat, solicitând anularea deciziei nr. 659/121 din 21 ianuarie 2021
„asupra cazului de încălcare a legislației comisă de S.C.
„EUROCOMSERV” S.R.L. ca fiind ilegală în fond și cu încălcarea
procedurii, anularea deciziei nr. 75 din 11 martie 2021 pe marginea
contestației împotriva deciziei nr. 659/121 din 21 ianuarie 2021, ca fiind
ilegală în fond și cu încălcarea procedurii, obligarea Serviciului Fiscal de
Stat să efectueze un control fiscal repetat în baza documentelor contabile
prezentate și să recalculeze impozitele și taxele calculate prin metoda și din
surse indirecte în baza documentelor contabile.
În motivarea acțiunii, reclamantul a invocat că, prin înștiințarea din 22
octombrie 2020 a fost informat despre faptul că în perioada 11 noiembrie
2020 – 18 noiembrie 2020 Serviciul Fiscal de Stat va efectua controlul fiscal
prin metoda verificării totale, pentru perioada fiscală 01 ianuarie 2016 – 30
septembrie 2020. Avocatul Serghei Șteliman, în calitate de reprezentant prin
procură, atât prin intermediul telefonului, cât și a poștei electronice, a
comunicat angajatului Serviciului Fiscal de Stat, Olga Zubac, care era indicat
în calitate de executor în înștiințare, precum că întreprinderea nu activează o
perioadă considerabilă de timp. Or, administratorul Nicolae Tataroi este
plecat la studii peste hotare. A informat că nu cunoaște unde se află
contabilitatea și a solicitat amânarea controlului fiscal pentru luna ianuarie
2021, în vederea acordării termenului depistării locului aflării documentelor
de evidență contabilă și prezentării acestora spre controlul fiscal. Tot prin
intermediul telefonului, i s-a comunicat că Serviciul Fiscal de Stat va decide
asupra acestei situații. Însă la 01 decembrie 2020, prin intermediul poștei
electronice, a fost recepționată citația seria D nr. 201684 din 30 noiembrie
2020, prin care S.C. „EUROCOMSERV” S.R.L. a fost înștiințată pentru 04
decembrie 2020, orele 14:00, pentru efectuarea controlului fiscal.
La 02 decembrie 2020 reprezentantul S.C. „EUROCOMSERV”
S.R.L. a expediat Serviciului Fiscal de Stat o cerere de amânare a controlului
1
fiscal pentru prima jumătate a lunii ianuarie 2021, recepționată la 03
decembrie 2020, motivând că întreprinde toate măsurile de rigoare pentru a
stabili locul aflării documentelor contabile și a le prezenta organului fiscal
spre control, invocând prevederile art. 22615 alin. (7) și (8) din Codul fiscal
și pct. 41 din Regulamentul cu privire la efectuarea controlului de către
Serviciul Fiscal de Stat, aprobat prin ordinul Serviciului Fiscal de Stat nr.
320 din 31 iulie 2019. Prin scrisoarea nr. 26/4-22-14-1683 din 10 decembrie
2020 a fost informat că cererea de amânare a controlului fiscal nu poate fi
admisă, iar o decizie în privința cererii de amânare a controlului fiscal, nu a
fost emisă.
Astfel până la 18 decembrie 2020 nu a fost posibil de stabilit locul
aflării documentelor contabile și a le prezenta pentru controlul fiscal în
perioada 18 decembrie 2020 – 23 decembrie 2020, Serviciul Fiscal de Stat a
efectuat un control fiscal de stat prin metode și din surse indirecte, fără
participarea reprezentantului contribuabilului, fiind întocmit actul de control
fiscal nr. 5-707704 din 23 decembrie 2020, fiind indicată pretinsa încălcare
a art. 8 alin. (2) lit. c) din Codul fiscal, exprimată prin neprezentarea
documentelor contabile pentru controlul fiscal, diminuarea impozitului pe
venit în sumă de 94 314 lei, nerespectarea modului de întocmire și prezentare
a declarației cu privire la impozitul pe venit, diminuarea TVA cu 104 190 de
lei. Organul fiscal în final a conchis: „1. încălcarea obligațiilor
contribuabilului prevăzute în art. 8 alin. (2) lit. f) din Codul fiscal, care se
manifestă prin încălcarea prevederilor art. 7 alin. (1) și (2), art. 13 alin. (2)
pct. d), f) din Legea contabilității nr. 113 din 27 aprilie 2007, art. 5, art. 10 și
art. 14 din Legea contabilității nr. 287 din 15 decembrie 2017, prin
neprezentarea la prima cerere a documentelor contabile. 2. Lipsa totală a
evidenței contabile pentru perioada fiscală 01 ianuarie 2017 – 31 octombrie
2020, ceea ce a făcut imposibilă efectuarea controlului fiscal. 3. Diminuarea
impozitului pe venit din activitatea de întreprinzător aferentă bugetului în
sumă totală de 94 314 lei pentru perioada fiscală A/2017. 4. Diminuarea
sumei TVA aferentă bugetului cu 104 190 de lei, inclusiv în L/06/2017 – 7
294 de lei, în L/07/2017 – 47 034 de lei, în L/09/2017 - 588 de lei, în
L/10/2017 – 39 704 lei, în L/l 1/2017-9 570 de lei. 5. Nerespectarea modului
de întocmire și prezentare a declarației cu privire la impozitul pe venit pentru
perioada fiscală A/2017 și a declarației privind TVA pentru perioadele
fiscale L/06/2017, L/07/2017, L/09/2017 L/11/2017, fapt ce a generat
obligații suplimentare față de buget”.
Reclamantul a precizat că după recepționarea actului de control fiscal,
a întocmit și a expediat dezacordul cu acesta, prin care a solicitat anularea
actului de control fiscal nr. 5-707704 din 23 decembrie 2020, efectuat la S.C.
„EUROCOMSERV” S.R.L. prin metode și surse indirecte, efectuarea unui
control fiscal repetat în baza documentelor contabile ce vor fi prezentate.
Concomitent cu dezacordul a fost expediată și cererea privind efectuarea
unui control fiscal repetat în baza documentelor contabile.
2
De asemenea, a menționat că a emis o dispoziție în vederea
împuternicirii lui Vitalie Cobîlaș să reprezinte S.C. „EUROCOMSERV”
S.R.L. la controlul fiscal, să prezinte documentele și să ofere explicații
necesare. Locul aflării documentelor contabile ale S.C. „EUROCOMSERV”
S.R.L. a fost depistat abia la finele lunii decembrie și imediat Vitalie Cobîlaș
s-a prezentat la Serviciul Fiscal de Stat împreună cu documentele contabile
ale întreprinderii, însă angajații Serviciului Fiscal de Stat au refuzat să le
primească, motivând că controlul fiscal a fost deja finalizat. În legătură cu
aceasta, la începutul lunii ianuarie 2021, a expediat către Serviciul Fiscal de
Stat o cerere privind efectuarea unui control fiscal repetat în baza
documentelor contabile ale entității și informarea despre data și ora când
urmează să fie prezentate documentele contabile.
La 21 ianuarie 2021, Serviciul Fiscal de Stat fără a examina cererea
privind efectuarea controlului fiscal repetat, a emis decizia nr. 659/121,
asupra cazului de încălcare a legislației comisă de S.C. „EUROCOMSERV”
S.R.L., prin care a decis: „1. A încasa la buget sumele impozitelor și plăților
calculate în rezultatul controlului: - 94 314 lei, impozit pe venit din
activitatea de întreprinzător estimat pentru A/2017; - 104 190 de lei, taxa pe
valoarea adăugată aferentă bugetului estimată. II. A încasa la buget majorare
de întârziere calculată în rezultatul controlului conform prevederilor art. 228
alin. (2) din Codul fiscal: - 33 002 lei, pentru neachitarea în termenii stabiliți
a impozitului pe venit din activitatea de întreprinzător; - 43 905 lei, pentru
neachitarea în termenii stabiliți a taxei pe valoarea adăugată aferentă
bugetului. III. A aplica amenzi pentru încălcările legislației fiscale: - 28 291
de lei pentru diminuarea impozitului pe venit din activitatea de
întreprinzător; - 31 081 lei pentru diminuarea taxei pe valoare adăugată
aferentă bugetului; - 5 000 lei pentru nerespectarea modului de întocmire și
de prezentare a declarațiilor cu privire la impozitul pe venit și a declarațiilor
privind TVA conform prevederilor art. 260 alin. (1) din Codul fiscal; - 4 000
de lei pentru neprezentarea documentelor contabile, conform prevederilor
art. 253 alin. (1) din Codul fiscal; - 40 000 de lei pentru lipsa totală a
contabilității, ceea ce face imposibil efectuarea controlului, conform
prevederilor art. 257 alin. (5) din Codul fiscal. IV. A aplica avertizare,
conform prevederilor art. 235 alin. 11 din Codul fiscal pentru diminuarea
taxei pe valoare adăugată aferentă bugetului pentru L/09/2017 cu 588 de lei.
Conform art. 189 alin. (2) din Codul fiscal, în cazul prezentării evidenței
contabile vor fi recalculate obligațiile fiscale la compartimentul „impozit pe
venit din activitatea de întreprinzător” și la compartimentul „taxa pe valoare
adăugată” estimat prin metode și din surse indirecte.”
Prin scrisoarea nr. 26-10/3-06-9190 din 02 februarie 2021 Serviciul
Fiscal de Stat a respins cererea de efectuare a controlului fiscal repetat, sub
pretextul că până la 21 ianuarie 2021 documentele nu au fost prezentate
integral. Ce documente anume urmau a fi prezentate, Serviciul Fiscal de Stat
nu a indicat. La fel, nu a solicitat oficial (nici telefonic sau în alt mod)
3
anumite documente. Nu a fost emisă nicio decizie privind respingerea cererii
de efectuare a controlului repetat.
Ulterior a expediat Serviciului Fiscal de Stat contestație împotriva
deciziei din 21 ianuarie 2021, solicitând anularea deciziei și dispunerea unui
control fiscal repetat, însă prin decizia nr. 75 din 11 martie 2021 s-a respins
contestația.
Referitor la temeiurile de nulitate a deciziilor în fond, reclamantul cu
referire la art. 189 alin. (2) din Codul fiscal, a menționat că aceste prevederi
au fost redate de organul fiscal în scrisoarea din 10 decembrie 2020, în actul
de control fiscal din 23 decembrie 2020, în decizia din 21 ianuarie 2021, în
scrisoarea din 02 februarie 2021 și în decizia din 11 martie 2021, adică
practic în toate actele sale emise în legătură cu controlul fiscal efectuat la în
perioada 18 decembrie 2020-23 decembrie 2020. Legislatorul a prevăzut că
controlul prin metode și din surse indirecte are caracter secundar comparativ
cu controlul în baza documentelor contabile și se efectuează doar în cazul în
care documentele nu au fost prezentate organului fiscal. Legislatorul a
prevăzut expres că după prezentarea documentelor contabile, organul fiscal
va efectua recalcularea impozitelor și taxelor reieșind din conținutul
documentelor contabile. Iar organul fiscal menționând de fiecare dată această
normă în actele emise, a recunoscut ca fiind incidentă cazului dat această
normă. Însă contrar prevederilor art. 189 alin. (2) din Codul fiscal, după
prezentarea documentelor contabile, organul fiscal a refuzat să reexamineze
cazul, să recalculeze impozitele și taxele în baza documentelor contabile
prezentate, Mai mult, a refuzat măcar să le primească și să le examineze.
Reclamantul a declarat că art. 189 alin. (2) din Codul fiscal nu prevede
că pentru recalcularea impozitelor și taxelor stabilite prin metode și din surse
indirecte, în baza documentelor contabile, aceste documente urmează a fi
prezentate obligatoriu până la finalizarea controlului sau până la emiterea
deciziei. Iar conform art. 11 alin. (1) din Codul fiscal, toate îndoielile apărute
la aplicarea legislației fiscale se vor interpreta în favoarea contribuabilului.
Ținând cont de faptul că art. 189 alin. (2) din Codul fiscal nu prevede
termenul limită de prezentare a documentelor contabile pentru recalcularea
impozitelor și taxelor calculate prin metoda și din surse indirecte, ele pot fi
prezentate oricând. Acest lucru îl recunoaște și Serviciul Fiscal de Stat,
referindu-se la art. 189 alin. (2) din Codul fiscal ca la temeiul de efectuare a
recalculării în cazul prezentării documentelor contabile, nu doar în scrisoarea
din 10 decembrie 2020, ci și în actul controlului fiscal și în decizia de aplicare
a sancțiunilor fiscale, precum și în decizia de respingere a contestației. Or,
mențiunea organului fiscal precum că nu au fost prezentate toate
documentele, este un simplu pretext și nu putea servi temei de refuz. În
primul rând, organul fiscal nu a indicat în scris, care documente contabile,
după părerea sa, nu au fost prezentate, încălcând astfel prevederile art. 226
alin. (1) din Codul fiscal, în contextul cărora citația este un înscris în care
persoana este invitată, inclusiv și pentru a depune documente. În al doilea
4
rând, organul fiscal a concluzionat că nu au fost prezentate toate documentele
necesare, fără măcar a ridica documentele prezentate (fără a examina care
documente au fost și care nu au fost prezentate), prin ce a încălcat prevederile
art. 216 alin. (1) din Codul fiscal- întocmirea obligatorie a unui act de ridicare
de la contribuabil a documentelor necesare.
De asemenea, a susținut că nici după expedierea unei cereri scrise
privind efectuarea unui control repetat, prin care a solicitat comunicarea
datei și orei de prezentare a documentelor contabile, organul fiscal fără a
indica care anume documente contabile îi sunt necesare, fără a le solicita, a
refuzat în admiterea solicitării, iarăși motivînd că „nu au fost prezentate toate
documentele necesare”, fără enumerarea documentelor pretinse că nu au fost
prezentate. Astfel, organul fiscal neîntemeiat a presupus că nici de data
aceasta nu vor fi prezentate toate documentele necesare și a prezumat acest
lucru. Această scrisoare, în așa mod, demonstrează nedorința organului fiscal
de a efectua recalculările indiferent de documentele prezentate și ignorarea
totală a prevederilor art. 189 alin. (2) din Codul fiscal.
În ceea ce vizează temeiurile de nulitate a deciziilor pe motivul
încălcării procedurii efectuării controlului fiscal, reclamantul cu trimitere la
prevederile art. 215 alin. (4), art. 216 alin. (2) din Codul fiscal, pct. 23 din
Regulamentul cu privire la efectuarea controlului de către Serviciul Fiscal de
Stat, aprobat prin ordinul nr. 320 din 31 iulie 2019 al Serviciului Fiscal de
Stat, a afirmat că în scopul executării prevederilor enunțate, controalele
fiscale se vor efectua numai în temeiul deciziei privind inițierea controlului
(formularul DGC). Conform prevederilor pct. 24 din Regulament, pentru
controalele fiscale planificate conform planului anual al controalelor,
formularul DGC se întocmește și se comunică cu cel puțin 5 zile lucrătoare
înainte de data începerii controlului. Contrar acestor prevederi legale, nu a
fost nici prezentată contribuabilului, nici emisă decizia privind inițierea
controlului fiscal. Astfel controlul fiscal a fost efectuat în lipsa unei decizii
de inițiere a controlului fiscal, a fost efectuat ilegal și respectiv sunt ilegale
și deciziile adoptate în urma acestuia. Iar în acest sens nu este relevant faptul
că contribuabilul a fost înștiințat despre efectuarea controlului fiscal,
deoarece atât Codul Fiscal, cât și Regulamentul prevăd expres efectuarea
controlului fiscal în baza deciziei de inițiere a acestuia și nu în baza unei
simple înștiințări.
Conform pct. 41 din Regulament, în cazul în care contribuabilul din
motive obiective cere amînarea efectuării controlului fiscal pe o perioadă
determinată de timp, dacă nu există alte informații suspecte, în baza unei
cereri oficiale, amânarea termenului de efectuare a controlului fiscal poate fi
acceptată de conducerea Serviciului Fiscal de Stat respectiv, cu informarea
contribuabilului. Deși Serviciului Fiscal de Stat i-a fost oficial solicitată
amânarea controlului fiscal, invocându-se motive întemeiate, neîntemeiat a
fost respinsă această cerere, ceea ce a dus la imposibilitatea prezentării
documentelor contabile până la efectuarea controlului fiscal și respectiv a
5
dus la efectuarea controlului prin metode și din surse indirecte. Art. 22615
alin. (8) din Codul fiscal prevede că cererea de amânare a controlului fiscal
se examinează în termen de 5 zile de la înregistrarea acesteia. Decizia luată
se comunică persoanei fizice în mod oficial. În cazul în care cererea a fost
soluționată pozitiv, în decizie se indică data la care a fost reprogramată
inițierea controlului fiscal. Codul Fiscal nu conține o normă separată privind
procedura amânării controlului fiscal pentru o persoană juridică, totodată pct.
41 din Regulament prevede o astfel de posibilitate. Or, esența normei ce
reglementează procedura de amânare a controlului fiscal în privința
persoanei fizice nu contravine esenței raporturilor juridice de amânare a
controlului fiscal la persoanele juridice, din contra, corespund întru totul.
Deși în sensul 22615 alin. (8) din Codul Fiscal, asupra cererii de amânare a
controlului fiscal, organul fiscal emite o decizie, indiferent o admite sau o
respinge, însă contrar acestor prevederi legale, organul fiscal respingând
cererea de amânare a controlului fiscal, nu a emis nicio decizie. Astfel,
refuzul amânării controlului fiscal s-a efectuat cu încălcarea procedurii
stabilite și, în consecință, poartă un caracter ilegal. La rândul său, dacă
cererea se admitea, documentele contabile ar fi fost prezentate până la
începerea controlului fiscal, fiind efectuat în baza acestor documente, dar nu
prin metode și din surse indirecte. Aceste încălcări la rândul său atrag
nulitatea deciziilor contestate. La fel, a pretins încălcarea prevederilor art. 6
parag. 1, art.13 din CEDO și art.1 al Protocolului adițional la CEDO.
POZIȚIA PRIMEI INSTANȚE
Prin hotărârea din 28 aprilie 2022 a Judecătoriei Chișinău, sediul
Rîșcani, s-a respins ca neîntemeiată cererea de chemare în judecată în
contencios administrativ depusă de S.C. „EUROCOMSERV” S.R.L.
împotriva Serviciului Fiscal de Stat cu privire la anularea deciziei Serviciului
Fiscal de Stat nr. 659/121 din 21 ianuarie 2021 asupra cazului de încălcare a
legislației comisă de S.C. „EUROCOMSERV” S.R.L., a deciziei Serviciului
Fiscal de Stat nr. 75 din 11 martie 2021 pe marginea contestației depusă de
S.C. „EUROCOMSERV” S.R.L. împotriva deciziei Serviciului Fiscal de
Stat nr. 659/121 din 21 ianuarie 2021 și obligarea Serviciului Fiscal de Stat
să efectueze un control fiscal repetat în baza documentelor contabile
prezentate de S.C. „EUROCOMSERV” S.R.L.
EXERCITAREA CĂII DE ATAC ÎN ORDINE DE APEL
La 17 mai 2022, prin intermediul poștei terestre (Vol.I, f.d.173), S.C.
„EUROCOMSERV” S.R.L., reprezentată de avocatul Serghei Șteliman, a
depus cerere de apel nemotivată și la 16 august 2022-apel motivat împotriva
hotărârii din 28 aprilie 2022 a Judecătoriei Chișinău, sediul Rîșcani,
solicitând admiterea apelului, casarea integrală hotărârii primei instanțe,
emiterea unei noi hotărîri de admitere integrală a acțiunii.
POZIȚIA INSTANȚEI DE APEL
6
Prin decizia din 14 iunie 2023 a Curții de Apel Chișinău s-a respins
apelul declarat de S.C. „EUROCOMSERV” S.R.L., reprezentată de avocatul
Serghei Șteliman. S-a menținut hotărârea din 28 aprilie 2022 a Judecătoriei
Chișinău, sediul Rîșcani.
Pentru a decide astfel, instanța de apel a constatat că hotărârea
instanței de fond este întemeiată, adoptată cu aprecierea corectă a probelor
administrate și aplicarea justă a normelor de drept material și procedural.
Redând prevederile ar.221 alin.(2), art.220 alin.(1), art.93 din Codul
administrativ, instanța de apel a notat că în cadrul examinării cauzei s-a
stabilit cu certitudine faptul că, potrivitordinului Serviciului Fiscal de Stat
nr.599 din 23 decembrie 2019, S.C. „EUROCOMSERV” S.R.L. a fost
inclusă în planul de control pentru anul 2020 (f.d. administrativ 99-98, 55).
Prin înștiințarea nr. 26/4-22/4-177 din 22 octombrie 2020, S.C.
„EUROCOMSERV” S.R.L. a fost notificată privind inițierea controlului
fiscal, în perioada 11 noiembrie 2020-18 noiembrie 2020, prin metoda de
verificare totală pentru perioadele 01 ianuarie 2016-30 septembrie 2020 (f.d.
administrativ 49)
La 27octombrie 2020 reprezentantul S.C. „EUROCOMSERV” S.R.L.
a depus cerere de amânare a controlului fiscal, invocând că, la moment S.C.
„EUROCOMSERV” S.R.L. nu desfășoară activitate de antreprenoriat, iar
administratorul întreprinderii se află în Franța la studii, reprezentantul nu are
acces la actele contabile, urmează să întreprindă măsuri pentru a le aduna și
a le prezenta controlului, solicitând amânarea controlului pentru luna
ianuarie -februarie 2021 (f.d. administrativ 53).
Prin demersul nr.26/a-22-12-1295 Direcția Generală administrare
fiscală Centru s-a adresat cu un demers la Direcția Generală Conformare a
SFS, prin care a solicitat includerea în planul de control pentru anul 2021
această entitate (f.d. administrativ 54). Prin răspunsul Direcției de
Conformare s-a indicat că controlul fiscal urmează a fi definitivat pînă la
finele anului 2020, din motiv că, S.C. „EUROCOMSERV” S.R.L. are
reprezentant legal și are angajat contabil (f.d. administrativ 55).
La 03 decembrie 2020 reprezentantul S.C. „EUROCOMSERV”
S.R.L. a depus cerere de amânare a controlului fiscal, invocând că, la
moment S.C. „EUROCOMSERV” S.R.L. nu desfășoară activitate de
antreprenoriat, iar administratorul întreprinderii se află în Franța la studii,
reprezentantul nu are acces la actele contabile, urmează să întreprindă măsuri
pentru a aduna și prezenta controlului actele necesare, solicitând amânarea
controlului pentru prima jumătate a lunii ianuarie 2021 (f.d. administrativ
58).
Prin răspunsul SFS nr. 26/4-22-14-1613 din 10 decembrie 2020 S.C.
„EUROCOMSERV” S.R.L. a fost informată că pentru neprezentarea actelor
7
contabile, conform citației, pentru data de 04 decembrie 2020, vor fi
suspendate operațiunile la conturile bancare (f.d.administrativ 61-62).
Prin decizia Serviciului Fiscal de Stat nr. DICF-95215/10 din 10
decembrie 2020 a fost dispusă inițierea controlului fiscal la fața locului, prin
metoda verificării totale, temeiul inițierii controlului fiind planul de control
anual conform riscurilor, în privința contribuabilului S.C.
„EUROCOMSERV” S.R.L., în perioada 01 decembrie 2020-23 decembrie
2020 (f.d.administrativ 64).
Potrivit actului de control fiscal nr. 5-707704 din 23 decembrie 2020,
prelungit pe formularul nr. 5-707705 din 23 decembrie 2020, inspectorii
fiscali ai Direcției control fiscal postoperațional nr. 3 a Direcției generale
control fiscal Centru a Serviciului Fiscal de Stat, în baza deciziei privind
inițierea controlului fiscal nr. DICF-95215/10 din 10 decembrie 2020, au
efectuat un control fiscal la S.C. „EUROCOMSERV” S.R.L., conform
planului de control A/2020, prin metodele și din sursele indirecte de estimare
a obligațiunilor fiscale, pentru perioadele 01 ianuarie 2016-31 octombrie
2020 (f.d.administrativ 67-74), care a fost expediat administratorului și
reprezentantului S.C. „EUROCOMSERV” S.R.L. la data de 24 decembrie
2020 (f.d.administrativ 65).
La 11 ianuarie 2021 S.C. „EUROCOMSERV” S.R.L. a depus
dezacord la actul de control fiscal nr. 5-707704 din 23 decembrie 2020,
totodată a solicitat efectuarea unui control repetat (f.d.administrativ 75).
Instanța de apel a reținut că în cadrul procedurii administrative inițiate
de Serviciul Fiscal de Stat, a fost audiat la data de 21 ianuarie 2022,
reprezentantul S.C. „EUROCOMSERV” S.R.L., Vitalie Cobîlaș, prin care a
confirmat că nu a prezentat integral documentele solicitate și anume nu a fost
prezentată balanța generală a conturilor și descifrarea conturilor contabile
pentru perioadele fiscale A/2016-A/2019 (f.d.administrativ 77-83).
Prin decizia nr. 659/121 din 21 ianuarie 2021 Serviciul Fiscal de Stat
a constatat că: „S.C. „EUROCOMSERV” S.R.L. contrar prevederilor art. 8
alin.(2) lit. f) din Codul fiscal, entitatea a admis neprezentarea la prima cerere
a documentelor contabile pentru perioada 01 ianuarie 2016 – 31 octombrie
Contrar prevederilor art. 8 alin. (2) lit. c) din Codul fiscal, art.7 alin.(2)
din Legea contabilității nr.113 din 27 aprilie 2007, art. 18 alin.(3) lit.d) din
Legea contabilității și raportării financiare nr.287 din 15 decembrie 2017,
art. 19 alin. (2) din Legea contabilității și raportării financiare nr.287 din 15
decembrie 2017 - entitatea a admis lipsa totală a contabilității (documente
primare, registre contabile) pentru perioada fiscală 01 ianuarie 2016-31
octombrie 2020, fapt ce face imposibil efectuarea controlului. Concomitent
contrar prevederilor art. 187 alin. (7) din Codul fiscal, entitatea a admis
nerespectarea modului de întocmire a Declarațiilor privind TVA pentru
perioadele fiscale L/06/2017-L/07/2017, L/09/2017-L/11/2017, fapt ce a
generat obligații suplimentare față de buget.... Aspectele expuse în dezacord
8
la actul de control nu s-au luat în considerare, deoarece nu au fost prezentate
probe și argumente suficiente pentru susținerea poziției, și anume entitatea
nu a prezentat integral documentele solicitate in baza citației seria D
nr.201684 din 30 noiembrie 2020, ce țin de activitatea entității S.C.
„EUROCOMSERV” S.R.L., prin urmare nu este temei legal pentru a
reexamina încălcările expuse în actul de control nr. 5-707704 prelungit pe
blancheta nr.5- 707705 din 23 decembrie 2020...”.Prin urmare s-a decis: a
încasa la buget sumele impozitelor și plăților calculate în rezultatul
controlului: - 94 314 lei, impozit pe venit din activitatea de întreprinzător
estimat pentru A/2017; - 104 190 de lei taxa pe valoarea adăugată aferentă
bugetului estimată. II. A incasa la buget majorare de întîrziere calculată în
rezultatul controlului conform prevederilor art. 228 alin. (2) din Codul fiscal:
- 33 002 lei pentru neachitarea în termenii stabiliți a impozitului pe venit din
activitatea de întreprinzător; - 43 905 lei pentru neachitarea în termenii
stabiliți a taxei pe valoarea adăugată aferentă bugetului; s-a aplicat amenzi
pentru încălcările legislației fiscale: - 28 291 de lei pentru diminuarea
impozitului pe venit din activitatea de întreprinzător; - 31 081 de lei pentru
diminuarea taxei pe valoare adăugată aferentă bugetului; - 5 000 de lei pentru
nerespectarea modului de întocmire și de prezentare a declarațiilor cu privire
la impozitul pe venit și a declarațiilor privind TVA conform prevederilor art.
260 alin. (1) din Codul fiscal; - 4 000 lei, pentru neprezentarea documentelor
contabile, conform prevederilor art. 253 alin. (1) din Codul fiscal; - 40 000
de lei pentru lipsa totală a contabilității, ceea ce face imposibil efectuarea
controlului, conform prevederilor art. 257 alin. (5) Cod Fiscal; s-a aplicat
avertizare, conform prevederilor art. 235 alin. 11 din Codul fiscal pentru
diminuarea taxei pe valoare adăugată aferentă bugetului pentru L/09/2017 cu
588 de lei. Conform art. 189 alin. (2) din Codul fiscal, în cazul prezentării
evidenței contabile vor fi recalculate obligațiile fiscale la compartimentul
„impozit pe venit din activitatea de întreprinzător” și la compartimentul „taxa
pe valoare adăugată” estimat prin metode și din surse indirecte (f.d.
administrativ 86-91).
Prin răspunsul SFS nr. 26-10/3-06-91-90 din 02 februarie 2021 a fost
respinsă cererea depusă de S.C. „EUROCOMSERV” S.R.L. la 11 ianuarie
2021 privind efectuarea unui control repetat la contribuabilul S.C.
„EUROCOMSERV” S.R.L. (f.d. 38).
La 26 februarie 2021 reprezentantul S.C. „EUROCOMSERV” S.R.L.
a depus cerere prealabilă împotriva deciziei Serviciului Fiscal de Stat nr.
659/121 din 21 ianuarie 2021 asupra cazului de încălcare a legislației comisă
de S.C. „EUROCOMSERV” S.R.L., solicitând anularea ei, cu efectuarea
unui control repetat (f.d. administrativ 101)
Prin decizia SFS nr. 75 din 11 martie 2021 a fost respinsă cererea
prealabilă depusă împotriva deciziei Serviciului Fiscal de Stat nr. 659/121
din 21 ianuarie 2021 asupra cazului de încălcare a legislației comisă de S.C.
9
„EUROCOMSERV” S.R.L. (f.d. administrativ 94-96), care a fost
recepționată de apelant la data de 22 martie 2021 (f.d. administrativ 114).
Epuizând calea extrajudiciară de soluționare a litigiului, la 15 aprilie
2021 S.C. „EUROCOMSERV” S.R.L. s-a adresat cu prezenta acțiune în
contencios administrativ (f.d.4-12).
Redând prevederile art. 10 alin. (1), (2), art.11 alin.(1) lit.a,b), alin. (2),
art.16 alin.(1) și (2). art. 17, art. 18, art. 19, art. 20, art.21 alin.(2) și (3), art.23
alin.(1) - (3) din Codul administrativ, instanța de apel a menționat că S.C.
„EUROCOMSERV” S.R.L. a depus acțiunea în termen, a respectat
procedura prealabilă, iar acțiunea în contestare nu este exceptată de la
controlul judiciar, prin urmare motive de inadmisibilitate a acțiunii în
conformitate cu prevederile art. 207 alin. (2) din Codul administrativ, la caz
nu sunt.
Prin prisma prevederilor art.31, art. 32 alin.(1), (2), art.119 alin.(1),
(2), (3), (4), art.225 alin.(1), (2) lit.a),b),c),d) din Codul administrativ, art. 53
alin.(1) din Constituție, art.1 alin.(1), (2), (3) din Codul fiscal, art. 129 alin.
(11) din Codul fiscal, art.134 alin.(1) pct.12) din Codul fiscal, art.189 alin.(2)
Cod fiscal (în vigoare la data efectuării controlului), art. 214 alin. (1)-(9) din
Codul fiscal (în vigoare la data efectuării controlului), art.216 alin. (1)-(13)
din Codul fiscal (în vigoare la data efectuării controlului), art.219 alin.(1) și
(2) din Codul fiscal, în coraport cu dosarul administrativ și materialele
cauzei, instanța de apel a constatat că controlul efectuat de inspectorii fiscali
la fața locului la data de la 18 decembrie 2020 pînă la 23 decembrie 2020,
prin metoda verificării totale la S.C. „EUROCOMSERV” S.R.L., a fost
efectuat în conformitate cu normele legale, iar încălcări de procedură la
efectuarea acestuia nu s-au constatat.
Referitor la fondul cauzei, instanța de apel rezultând din prevederile
art.8 alin.(2) lit.c) și lit.f) din Codul fiscal, art. 17 alin.(1) - (4) din Legea
contabilității și raportării financiare nr.287 din 15 decembrie 2017, art.18
alin.(1), (2) lit.a) și alin.(3) lit.d) din Legea contabilității și raportării
financiare nr.287 din 15 decembrie 2017, în coraport cu materialele cauzei,
a reținut că în cadrul controlului fiscal efectuat la S.C. „EUROCOMSERV”
S.R.L. s-a stabilit neprezentarea la prima cerere persoanelor cu funcții de
răspundere ale organelor cu atribuții de administrare fiscală a documentelor
de evidență, dărilor de seamă și altor documente și informații ce țin de
activitatea de întreprinzător, lipsa totală a contabilității pentru perioada 01
ianuarie 2016-31 octombrie 2020, fapt ce a condiționat imposibilitatea
efectuării controlului fiscal în baza documentelor contabile, prin urmare se
atestă cu certitudine că, apelantul a încălcat prevederile art.8 alin.(2) lit. c)
și lit. f) din Codul fiscal, cât și prevederile art. 17 alin.(1) - (4), art.18 alin.(1),
(2) lit.a) și alin.(3) lit.d) din Legea contabilității și raportării financiare nr.287
din 15 decembrie 2017.
10
Ce ține de argumentul invocat de apelant precum că intimatul a refuzat
ridicarea documentelor contabile pentru efectuarea controlului fiscal,
instanța de apel l-a considerat ca fiind neîntemeiat. Or, potrivit materialelor
cauzei se atestă că, la 21 ianuarie 2021, mandatarul entității Vitalie Cobîlaș
s-a prezentat la subdiviziunea intimatului, pentru a prezenta documentele ce
țin de activitatea apelantului, și, în conformitate cu prevederile art.226
alin.(3) și alin.(4) din Codul fiscal a fost întocmit procesul-verbal de audiere,
prin care reprezentantul entității a confirmat că nu a prezentat integral
documentele solicitate prin citația seria D nr.201684 din 30 noiembrie 2020,
și anume, nu au fost prezentate balanțele generale ale conturilor contabile și
descifrarea conturilor contabile pentru perioadele fiscale A/2016-A/2019.
Apelantul a invocat că a solicitat intimatului efectuarea controlului
repetat, însă intimatul neîntemeiat a refuzat în satisfacerea solicitării.
Instanța de apel a considerat ca fiind neîntemeiat, or, potrivit materialelor
cauzei se atestă că reprezentantul apelantului la demersurile de efectuare a
controlului repetate nu a anexat acte contabile, ce ar confirma contrariul decît
cele reținute în actul de control fiscal nr. 5-707704 din 23 decembrie 2020,
prelungit pe formularul nr. 5-707705 din 23 decembrie 2020.
Astfel, din motivul neprezentării documentelor necesare efectuării
controlului fiscal, în temeiul drepturilor prevăzute de art.134 alin.(1) pct.12)
și în conformitate cu prevederile art. 189 alin.(2) și art.225 din Codul fiscal,
obligațiile fiscale ale entității au fost estimate prin metode și din surse
indirecte la compartimentul impozit pe venit din activitatea de întreprinzător
în sumă de 94314 lei, pentru perioada fiscală A/2017 și la compartimentul
TVA au fost estimate obligațiuni față de buget în sumă de 104 190 de lei,
inclusiv: L/06/2017-7 294 de lei, L/07/2017-47 034 de lei, L/09/2017-588 de
lei, L/10/2017-39 704 lei, L/l 1/2017-9 570 de lei.
Drept surse indirecte pentru estimarea obligațiilor fiscale ale S.C.
„EUROCOMSERV” S.R.L. au servit: informația privind rulajul mijloacelor
bănești la conturile bancare ale entității, solicitată prin citațiile bancare
electronice nr.742020120315-742020120324 din 03 decembrie 2020; datele
din Declarația cu privire la impozitul pe venit din activitatea de întreprinzător
(Forma VEN 12), prezentată de contribuabil pentru perioadele fiscale
A/2016-A/2019; informația privind livrările si procurările pe facturi fiscale
(formele DTEST, PROCF) pentru perioadele fiscale L/01/2016-L/10/2020;
datele din Declarațiile privind TVA prezentate de contribuabil pentru
perioadele fiscale L/01/2016-L/l 0/2020.
Totodată, instanța de apel a menționat că apelantului prin decizia
contestată de acesta i-a fost explicat faptul că în cazul prezentării
documentelor de evidență și informațiilor necesare pentru efectuarea
controlului, în conformitate cu prevederile art. 189 alin. (2) din Codul fiscal,
obligațiunea fiscală a contribuabilului va fi recalculată după efectuarea
controlului fiscal.
11
Prin urmare, a conchis că instanța de fond întemeiat a constatat că,
Serviciul Fiscal de Stat la emiterea actelor contestate și-a exercitat dreptul
discreționar conform prevederilor art. 225 alin. (1) și (2) din Codul
administrativ în limitele legale prevăzute de Codul Fiscal și conform
scopului acordat prin lege.
EXERCITAREA CĂII DE ATAC ÎN ORDINE DE RECURS
La 12 iulie 2023, S.C. „EUROCOMSERV” S.R.L., reprezentată de
avocatul Serghei Șteliman, a depus recursul nemotivat, iar la 16 august 2023-
recursul motivat împotriva deciziei din 14 iunie 2023 a Curții de Apel
Chișinău, prin care a solicitat admiterea recursului, casarea hotărârii primei
instanțe și a deciziei instanței de apel, pronunțarea unei noi hotărâri de
admitere integrală a cererii de chemare în judecată.
În susținerea recursului s-a invocat dezacordul cu decizia instanței de
apel și hotărârea primei instanțe, considerându-le ilegale, neîntemeiate și
necesare de a fi casate cu pronunțarea unei hotărâri noi de admitere a cererii
de chemare în judecată.
Cu referire la prevederile art. 189 alin. (2) din Codul fiscal, a
menționat că organul fiscal le-a indicat în repetate rânduri în actele sale și
anume în scrisoarea din 10 decembrie 2020, în actul de control fiscal din 23
decembrie 2020, în decizia din 21 ianuarie 2021, în scrisoarea din 02
februarie 2021 și în decizia din 11 martie 2021, adică practic în toate actele
sale emise în legătură cu controlul fiscal efectuat în perioada 18 decembrie
2020 – 23 decembrie 2020. Prin urmare, legislatorul a prevăzut că controlul
prin metode și din surse indirecte are caracter secundar comparativ cu
controlul în baza documentelor contabile și se efectuează doar în cazul cînd
documentele nu au fost prezentate organului fiscal, totodată legislatorul a
prevăzut expres că după prezentarea documentelor contabile, organul fiscal
va efectua recalcularea impozitelor și taxelor reieșind din conținutul
documentelor contabile. Organul fiscal referindu-se de fiecare dată la această
normă în actele sale, a recunoscut că cazul dat cade sub incidența acestei
norme. Contrar prevederilor art. 189 alin. (2) din Codul fiscal, după
prezentarea documentelor contabile organul fiscal a refuzat să reexamineze
cazul, să recalculeze impozitele și taxele în baza documentelor contabile
prezentate. Mai mult ca atât, a refuzat măcar să primească și să examineze
documentele contabile.
Recurentul a afirmat că instanța de fond, de asemenea, contrar
prevederilor art. 189 alin. (2) din Codul fiscal nu a obligat organul fiscal să
facă acest lucru. Nu a făcut acest lucru nici instanța de apel, cu toate că chiar
ultima în decizia sa, s-a referit la prevederile art. 189 alin. (2) din Codul fiscal
și a indicat că după prezentarea documentelor contabile contribuabilul are
dreptul la recalcularea impozitelor și taxelor, calculate prin metode și surse
indirecte. Or, art. 189 alin. (2) din Codul fiscal nu prevede că pentru
recalcularea impozitelor și taxelor stabilite prin metode și din surse indirecte,
12
în baza documentelor contabile, aceste documente urmează a fi prezentate
obligatoriu pînă la finalizarea controlului, sau pînă la emiterea deciziei.
Conform art. 11 alin. (1) din Codul fiscal, toate îndoielile apărute la aplicarea
legislației fiscal se vor interpreta în favoarea contribuabilului. In așa mod,
ținînd cont de faptul că art. art. 189 alin. (2) din Codul fiscal nu prevede
termenul limită de prezentare a documentelor contabile pentru recalcularea
impozitelor și taxelor calculate prin metoda și din surse indirecte ele pot fi
prezentate oricând. De fapt, acest lucru îl recunoaște și Serviciul Fiscal de
Stat, deoarece se referă la art. 189 alin. (2) din Codul fiscal ca la temei de
efectuare a recalculării în cazul prezentării documentelor contabile nu doar
în scrisoarea din 10 decembrie 2020, ci și în actul controlului fiscal și în
decizia de aplicare a sancțiunilor fiscale și chiar în decizia prin care a fost
respinsă contestația.
Instanța de fond indicând la obligația de a prezenta documentele
contabile la controlul fiscal și la dreptul organului fiscal de a efectua
controlul prin metode și din surse indirect, a confundat obiectul litigiului.
Astfel, obiect al litigiului nu este contestarea acțiunilor organului fiscal în
ceea ce privește calcularea impozitelor prin metode și din surse indirect, ci
contestarea inacțiunii de efectuarea a recalculării după prezentarea
documentelor contabile.
Recurentul a reiterat art. 189 alin. (2) din Codul fiscal prevede expres
și imperativ obligația, dar nu dreptul organului fiscal de a efectua
recalcularea în baza documentelor contabile după prezentarea lor, în caz dacă
controlul a fost făcut prin metode și din surse indirecte. Aceste argumente au
fost expuse în fața instanței de fond, însă a omis să motiveze respingerea
acestora. La fel, a menționat acest argument în cererea de apel, însă nici
instanța de apel nu a indicat de ce îl respinge. Instanța de apel s-a limitat la
poziția instanței de fond, fără să indice în decizie din ce considerente
respinge argumentele din cererea de apel, aduse soluției instanței de fond.
De asemenea, a declarat că în jurisprudența Curții Europene, și anume
în cauzele Fomin către Moldova, Hell către Finlanda, Ruiz del Torres către
Spania ș.a, Curtea a indicat că dreptul la un proces echitabil presupune
dreptul părților de a fi auzite. Aceasta include nu doar dreptul părților de a
prezenta argumentele instanței, ci și obligația instanței de a motiva din ce
considerente admite sau respinge un argument sau altul. Numai o motivare a
hotărârii permite instanței de recurs să verifice legalitatea hotărârii contestate
și asigură o bună administrare a justiției. Astfel, instanța de fond și cea de
apel au emis hotărâre (decizie), prin care s-a creat senzația că nu a fost auzit
și s-au admis încălcări similar celor constatate de Curtea Europeană în
cauzele citate supra și a făcut ca procesul să nu fie unul echitabil.
Recurentul a afirmat că instanța de fond eronat a indicat în hotărâre că
nici după acordarea termenului suplimentar documentele contabile nu ar fi
fost prezentate. Or, chiar din explicația dată funcționarului fiscal și anexată
13
la materialele cauzei rezultă că documentele contabile au fost prezentate,
însă organul fiscal a refuzat să le ridice. Același lucru rezultă din declarațiile
lui Vitalie Cobîlas audiat în ședință. Instanța de fond nici măcar nu s-a referit
în hotărâre la aceste probe. La fel, a considerat eronată și concluzia instanței
de apel în acest sens, care a indicat că la demersul de efectuare a controlului
suplimentar nu au fost anexate documentele contabile. Or, aceste documente
prezentate organului fiscal pentru efectuarea controlului repetat și refuzat de
a fi ridicate de către ultimul, aveau un volum de câteva genți și o greutate de
peste 15 kg. Astfel ele fizic nu puteau fi anexate la demers. Art. 189 alin. (2)
din Codul fiscal nu prevede anexarea documentelor contabile la demersul de
efectuare a controlului repetat, ci prezentarea lor organului fiscal. Instanța de
fond și cea de apel au interpretat eronat prevederile art. 189 alin. (2) din
Codul fiscal, adică au interpretat eronat legea, temei de recurs prevăzut de
art. 432 alin. (2) lit. c) din Codul de procedură civilă
Cu referire la prevederile art. 215 alin. (4), art. 216 alin. (2) din Codul
fiscal, pct. 23 din Regulamentul cu privire la efectuarea controlului de către
Serviciul Fiscal de Stat, aprobat prin ordinul nr. 320 din 31 iulie 2019 al
Serviciului Fiscal de Stat, recurentul a afirmat că în scopul executării
prevederilor enunțate, controalele fiscale se vor efectua numai în temeiul
deciziei privind inițierea controlului (formularul DGC). Conform
prevederilor pct. 24 din Regulament, pentru controalele fiscale planificate
conform planului anual al controalelor, formularul DGC se întocmește și se
comunică cu cel puțin 5 zile lucrătoare înainte de data începerii controlului.
Contrar acestor prevederi legale, nu a fost nici prezentată contribuabilului,
nici emisă decizia privind inițierea controlului fiscal. Astfel controlul fiscal
a fost efectuat în lipsa unei decizii de inițiere a controlului fiscal, a fost
efectuat ilegal și respectiv sunt ilegale și deciziile adoptate în urma acestuia.
Iar în acest sens nu este relevant faptul că contribuabilul a fost înștiințat
despre faptul efectuării controlului fiscal, deoarece atât Codul Fiscal, cât și
Regulamentul prevăd expres efectuarea controlului fiscal în baza deciziei de
inițiere a acestuia și nu în baza unei simple înștiințări. Instanța de fond și cea
de apel nu au aplicat prevederile art. 215 alin. (4) și 216 alin. (2) din Codul
fiscal, adică nu a aplicat legea care trebuia aplicată, temei de recurs prevăzut
de art. 432 alin. (2) lit. a) din Codul de procedură civilă.
Conform pct. 41 din Regulament, în cazul în care contribuabilul din
motive obiective cere amînarea efectuării controlului fiscal pe o perioadă
determinată de timp, dacă nu există alte informații suspecte, în baza unei
cereri oficiale, amânarea termenului de efectuare a controlului fiscal poate fi
acceptată de conducerea Serviciului Fiscal de Stat respectiv, cu informarea
contribuabilului. Deși Serviciului Fiscal de Stat i-a fost oficial solicitată
amânarea controlului fiscal, invocându-se motive întemeiate, neîntemeiat a
fost respinsă această cerere, ceea ce a dus la imposibilitatea prezentării
documentelor contabile până la efectuarea controlului fiscal și respectiv a
dus la efectuarea controlului prin metode și din surse indirecte. Art. 22615
14
alin. (8) din Codul fiscal prevede că cererea de amânare a controlului fiscal
se examinează în termen de 5 zile de la înregistrarea acesteia. Decizia luată
se comunică persoanei fizice în mod oficial. În cazul în care cererea a fost
soluționată pozitiv, în decizie se indică data la care a fost reprogramată
inițierea controlului fiscal. Codul Fiscal nu conține o normă separată privind
procedura amânării controlului fiscal pentru o persoană juridică, totodată pct.
41 din Regulament prevede o astfel de posibilitate. Or, esența normei ce
reglementează procedura de amânare a controlului fiscal în privința
persoanei fizice nu contravine esenței raporturilor juridice de amânare a
controlului fiscal la persoanele juridice, din contra, corespund întru totul.
Deși în sensul 22615 alin. (8) din Codul Fiscal, asupra cererii de amânare a
controlului fiscal, organul fiscal emite o decizie, indiferent o admite sau o
respinge, însă contrar acestor prevederi legale, organul fiscal respingând
cererea de amînare a controlului fiscal, nu a emis nicio decizie. Astfel,
refuzul amânării controlului fiscal s-a efectuat cu încălcarea procedurii
stabilite și, în consecință, poartă un caracter ilegal. La rîndul său, dacă era să
fie admisă cererea de amânare, documentele contabile erau să fie prezentate
până la începerea controlului fiscal, el fiind efectuat în baza acestor
documente, dar nu prin metode și din surse indirecte. Aceste încălcări la
rândul său atrag nulitatea deciziilor contestate. Astfel, instanțele ierahic
inferioare nu au aplicat prevederile art.22615 alin.(8) din Codul fiscal, adică
nu a aplicat legea care trebuia să fie aplicată în sensul art. 432 alin.(2) lit.a)
din Codul de procedură civilă.
Recurentul a declarat că instanța de fond, precum și instanța de apel
nu s-au expus asupra argumentelor redate, fiind admisă încălcarea dreptului
la un proces echitabil în sensul jurisprudenței CtEDO citate supra. La fel, a
invocat prevederile art. 6 parag. 1, art. 13 din CEDO, art. 1 al Protocolului
nr.1 la CEDO.
La 22 august 2023, Curtea Supremă de Justiție a expediat intimatului
copia recursului depus, creând astfel participanților la proces condiții egale
de a cunoaște modul de derulare a procedurii în recurs, cât și le-a acordat,
întru asigurarea respectării principiilor contradictorialității și
disponibilității în drepturi, posibilitatea de depunere a referinței, fapt ce se
confirmă prin scrisoarea de însoțire, extrasul din poșta electronică, anexate
la materialele dosarului (Vol.II, f.d.9-10).
La 06 septembrie 2023, prin intermediul poștei electronice (Vol.II,
f.d.24), Serviciul Fiscal de Stat a depus referință la recurs, solicitând
respingerea acestuia.
LEGISLAȚIA RELEVANTĂ
Prin Legea nr. 246 din 31 iulie 2023 a fost modificat cadrul normativ
conex reformei Curții Supreme de Justiție, inclusiv Cartea a treia
„Procedura contenciosului administrativ” din Codul administrativ, în
special prevederile cu privire la temeiurile recursului.
15
Art.XI din Legea pentru modificarea unor acte normative (modificarea
cadrului normativ conex reformei Curții Supreme de Justiție) nr. 246 din
31 iulie 2023:
„(1) Prezenta lege intră în vigoare la data publicării în Monitorul Oficial al Republicii
Moldova, cu excepția art.IV, V pct.1–9 și 11–16 și art.VII, care vor intra în vigoare la
1 septembrie 2023.
(3) Recursurile depuse la Curtea Supremă de Justiție până la data intrării în vigoare a
prezentei legi vor fi examinate în baza temeiurilor în vigoare la data depunerii
recursului.”
Art. 244 din Codul administrativ:
„(1) Hotărîrile curții de apel ca instanța de fond, precum și deciziile instanței de apel
pot fi contestate cu recurs.
(2) Pentru procedura de recurs se aplică corespunzător prevederile cap. III din cartea a
treia, dacă din prevederile prezentului capitol nu rezultă altceva..”
Art. 245 din Codul administrativ (în vigoare până la 01 septembrie
2023):
„(1) Recursul se depune la instanța de apel în termen de 30 de zile de la notificarea
deciziei instanței de apel, dacă legea nu stabilește un termen mai mic. Instanța de apel
transmite neîntîrziat Curții Supreme de Justiție recursul împreună cu dosarul judiciar.
(2) Motivarea recursului se prezintă Curții Supreme de Justiție în termen de 30 de zile
de la notificarea deciziei instanței de apel. Dacă se depune împreună cu cererea de
recurs, motivarea recursului se depune la instanța de apel.”
Art. 246 din Codul administrativ (în vigoare până la 01 septembrie
2023):
„(1) Curtea Supremă de Justiție examinează din oficiu admisibilitatea cererii de recurs.
Dacă este inadmisibil, recursul se declară ca atare printr-o încheiere.
(2) Recursul se declară inadmisibil în special cînd:
a) decizia instanței de apel nu poate fi contestată cu recurs;
b) recursul este depus în mod repetat;
c) recursul este depus de o persoană neîmputernicită;
d) recursul a fost depus după expirarea termenului stabilit la art.245 alin.(1);
e) motivarea recursului nu a fost depusă sau a fost depusă după expirarea termenului
prevăzut la art.245 alin.(2);
f) cererea de recurs nu corespunde cerințelor stabilite la art.244 alin.(2), art.233 alin.(1)
și (2) și art.234 alin.(2) și recurentul nu a înlăturat neajunsurile în termenul stabilit de
Curtea Supremă de Justiție.”
Art. 432 din Codul de procedură civilă (în vigoare până la 01
septembrie 2023):
„(2) Se consideră că normele de drept material au fost încălcate sau aplicate eronat în
cazul în care instanța judecătorească:
a) nu a aplicat legea care trebuia să fie aplicată; c) a interpretat în mod eronat legea.”
MOTIVAREA INSTANȚEI
Referitor la termenul de declarare a recursului, instanța de recurs
menționează că Curtea de Apel a pronunțat dispozitivul deciziei la 14 iunie
Prin intermediul poștei electronice (Vol.I, f.d.238), la 15 iunie 2023
16
instanța ierarhic inferioară a notificat dispozitivul deciziei, iar la 21 iulie
2023-decizia motivată. Astfel, recursul nemotivat înaintat la 12 iulie 2023 și
motivarea acestuia- la 16 august 2023 au fost depuse cu respectarea
prevederilor art. 245 din Codul administrativ, în vigoare la data declarării.
Din analiza prevederilor legale enunțate supra rezultă că
admisibilitatea/inadmisibilitatea recursului, depus până la data de 01
septembrie 2023, în special, nu se limitează doar la temeiurile menționate la
art. 246 alin. (2) din Codul administrativ, dar urmează să însușească în
condițiile Codului administrativ exercitarea efectivă a unui control de
legalitate, veritabil bazat pe temeiuri concludente și serioase.
Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție notează că
sintagma „în special” denotă caracterul neexhaustiv al temeiurilor de
inadmisibilitate și în același timp oferă un drept exclusiv al instanței de
recurs de a filtra cererile de recurs care nu prezintă o motivare suficient de
serioasă și care pe cale de consecință nu pot însuși un eventual succes rezultat
din examinarea cererii în completul de 5 judecători.
În această ordine de idei, Completul de judecată al Curții Supreme de
Justiție reține că, Codul administrativ dezvoltă nu doar caracterul
nedevolutiv al recursului dar și cerința de seriozitate a cererii din perspectiva
invocării unor veritabile și esențiale încălcări de drept procedural și material
capabile să răstoarne deciziile instanței de apel contestate sau, după caz,
hotărârile curții de apel ca primă instanță într-o eventuală examinare în fond
și invocare ex officio a erorilor de drept.
Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție relevă că pentru a
trece testul de admisibilitate, cererea de recurs trebuie să conțină o motivare
convingătoare și întemeiată în condițiile nominalizate mai sus. Acest
argument rezultă și din particularitățile de formă ale reglementării recursului
în Codul administrativ și anume din sintagma „motivarea recursului” de la
art. 245 alin. (2) din Codul administrativ. În consecutivitate, motivarea
cererii de recurs în circumstanțele expuse se referă la formalitățile pe care
trebuie să le întrunească cererea în vederea rezistării testului și filtrului de
admisibilitate.
De asemenea, Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție
accentuează că admisibilitatea recursului trebuie privită și în contextul
rolului și funcției legale a instanței judecătorești supreme care constă, în
special în asigurarea și interpretarea uniformă a legilor la examinarea
cauzelor de contencios administrativ. Astfel, motivarea oricărei cereri de
recurs trebuie să țină cont pentru a trece filtrul de admisibilitate și a avea
succes, de aceste însușiri de ordin legal fundamental.
În acest sens, CtEDO în jurisprudența sa constantă statuează că dreptul
de acces la instanțe nu este absolut. Există limitări implicit admise [Golder
împotriva Regatului Unit, pct.38; Stanev împotriva Bulgariei (MC),
17
pct.230]. Acesta este în special cazul condițiilor de admisibilitate a unui
recurs, întrucât prin însăși natura sa necesită o reglementare din partea
statului, care se bucură în această privință de o anumită marjă de apreciere
(Luordo împotriva Italiei, pct.85). Condițiile de admisibilitate ale unui recurs
pot fi mai stricte decât pentru un apel (Levages Prestations Services
împotriva Franței, pct.45). Curtea a mai reiterat că modul de aplicare a
articolului 6 procedurilor în fața instanțelor ierarhic superioare depinde de
caracteristicile speciale ale procedurilor respective, urmând de ținut cont de
totalitatea procedurilor în sistemul de drept național și de rolul instanțelor
ierarhic superioare în acest sistem. (Botten vs. Norvegia, hotărârea din 19
februarie 1996, Reports 1996-1, p.141,§39).
La fel, conform jurisprudenței CtEDO, procedurile cu privire la
admisibilitatea căii de atac și procedurile care implică doar chestiuni de
drept, și nu chestiuni de fapt, pot fi conforme cu cerințele articolului 6§1 (a
se vedea Helmers c. Suediei 9 octombrie 1991, §31, Seria A, nr.212-A).
În circumstanțele menționate, Completul de judecată al Curții
Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a declara inadmisibil recursul
depus de Societatea Comercială „EUROCOMSERV” Societate cu
Răspundere Limitată, reprezentată de avocatul Serghei Șteliman.
Ținând cont de cele expuse și în temeiul art. 230 și 246 din Codul
administrativ,
COMPLETUL, CU UNANIMITATE DE VOTURI,
Declară inadmisibil recursul depus de Societatea Comercială
„EUROCOMSERV” Societate cu Răspundere Limitată, reprezentată de
avocatul Serghei Șteliman.
Încheierea este irevocabilă.
Președinte Stela Procopciuc
Judecători Diana Stănilă
Oxana Parfeni
18