3ra-568/23 — anularea actulului administrativ

La 13 octombrie 2020, avocatul Veaceslav Jarovlea în interesele Societății Comerciale „Lecu-Vest” Societate cu Răspundere Limitată a depus cerere de chemare în judecată împotriva Serviciului Vamal al Republicii Moldova și Biroul Vamal Centru cu privire la anularea actelor de inspecție a Biroului Vamal Centru din 23 iulie 2020 prin care a fost stabilită valoarea provizorie a mărfii în sumă de 37,16 lei/kg și din 27 iulie 2020 prin care nu a fost acceptată valoarea în vamă a mărfii anunțate de declarant, anularea deciziei Serviciului Vamal al RM nr.28/11-10944 din 7 septembrie 2020 de soluționare a cererii prealabile, obligarea pârâtului să corecteze valoarea declarată în vamă a mărfii din 966160 lei în 395718,50 lei, obligarea pârâtului să restituie reclamantului suma de 137483,31 lei încasată suplimentar pentru devamarea mărfii importate.

În motivarea acțiunii a indicat că, la data de 23 iulie 2020, firma SRL „Lecu-Vest” a importat usturoi în stare proaspătă (red garlic) 26000 kg din China (în continuare Marfa), care era destinată comercializării ре teritoriul Republicii Moldova.

Notează că, pe parcursul examinării documentelor de import, colaboratorul Biroului Vamal Centru, Andrei Parpaut a întocmit Actul de inspecție din 23 iulie 2020, prin care a stabilit imperativ că valoarea provizorie a mărfii va constitui 37,16 lei / kg, fără a motiva decizia luată, pe când, că pe piața internă SRL „Lecu-Vest” vinde 1 kg usturoi contra 27,78 lei, ce se probează prin facturile fiscale nr. IH 1492430 din 23 iunie 2020 (vânzarea către SRL „Agroconscom”), nr. IH 1492431 din 23 iunie 2020 (vânzarea către SRL „Gourmet Exotic”), nr. IH 1492432 din 24 iunie 2020 (vânzarea către SRL „World Vitamines”), nr. IH 1492433 din 25 iunie 2020 (vânzarea către SRL „Gourmet Exotic”), nr. IH 1492434 din 25 iunie 2020 (vânzarea către SRL „Agroconscom”), IH 1492463 din 30.07.2020 (vânzarea către SRL „Agroconscom”).

Menționează că, pentru confirmarea valorii în vamă, s-au mai solicitat contractul de vânzare-cumpărare încheiat între SRL „Lecu-Vest” și JINXIANG LIANYI TRADING Co., LTD, price list, oferte de preț a 1 vânzătorului, corespondența comercială purtată, declarația vamală a țării de export și alte documente și informații care sunt în măsură să dovedească realitatea valorii în vamă anunțate.

Relevă că, conform documentelor prezentate, valoarea declarată în vamă corectă constituie 395718 lei = (373059,75 lei costul mărfii + 22658 lei cheltuieli de transport), în situația când valoarea declarată în vamă corectă este 395718 lei, costul 1 kg este 15,19 lei / kg, pe când colaboratorul Biroului Vamal Centru, Andrei Parpaut neîntemeiat a calculat 37,16 lei / kg. Astfel, diferența neîntemeiată a constituit 21,97 lei/ kg.

Reține că, după ce firma SRL „Lecu-Vest” a prezentat documentele solicitate pentru a confirma valoarea în vamă a mărfii, la 27 iulie 2020, colaboratorul Biroului Vamal Centru, Andrei Parpaut a întocmit Actul de inspecție din 27 iulie 2020, prin care a stabilit discrepanțe considerabile a valorii declarate comparativ cu valoarea mărfurilor identice anterior importate și a decis că în temeiul art. 11 alin. (4) din Lege cu privire la tariful vamal nr. 1380 din 20 noiembrie 1997, metoda 1 nu poate fi aplicată. Metoda 1 este descrisă în art. 11 alin. (1) litera a) Lege cu privire la tariful vamal nr. 1380 din 20 noiembrie 1997. Astfel, prin Actul de inspecție din 27 iulie 2020, colaboratorul Biroului Vamal Centru, Andrei Parpaut a adoptat decizia privind imposibilitatea de accepta valoarea în vamă a mărfii anunțate de declarant. Îar, careva argumente sau probe, prin care a fost demonstrată compararea cu valoarea mărfurilor identice anterior importate, nu au fost prezentate de către agentul organului vamal.

Consideră că, decizia adoptată este arbitrară care lezează drepturile reclamantului, inclusiv dreptul de proprietate asupra sumei de 137483,31 lei, cu titlu de taxa vamală calculată neîntemeiat.

Subliniază că, în motivarea deciziei din 27 iulie 2020, colaboratorul Biroului Vamal Centru, Andrei Parpaut a invocat că, „În urma examinării contra argumentelor prezentate suplimentar s-au constatat divergențe și lipsuri de informații, după cum urmează: Contractul de cumpărare-vânzare prezentat este încheiat arbitrar, suma nu este indicată la fel, nu este indicată condiția de livrare, asortimentul la marfă, fără a fi cerințele privind calitatea mărfurilor, modul de înaintare a revendicărilor în legătură cu necorespunderea reală a cantității și calității cu cerințele contractului și modul și locul soluționării litigiilor între vânzător și cumpărător. Referitor la neconcordanța plăților, precum că ar exista о plată în avans nu este argumentat prin acte destinația plății”.

Invocă SRL „Lecu-Vest” că, nu este de acord cu cele indicate de colaboratorul Biroului Vamal Centru, Andrei Parpaut. Or, conform art. 992 Cod Civil, contractul este acordul de voință realizat între două sau mai multe persoane prin care se stabilesc, se modifică sau se sting raporturi juridice, iar, potrivit alin. (1) art. 993 Cod Civil, oricine își poate alege în mod liber 2 contractantul, dacă legea nu prevede altfel. (2) Părțile contractante pot încheia în mod liber, în limitele dispozițiilor legale imperative, contracte și pot stabili conținutul lor.

Referitor la „condiția de livrare”, menționează că, conform contractului nr. LY20200529 din 29 mai 2020, condiția de livrare este CIF Odessa și întru probarea acestui fapt, SRL „Lecu-Vest” a prezentat: Comercial invoice, Packing List, Scrisoare transport maritim (transportare din China până la port Odessa), Scrisoare de transport internațional auto CMR (transportare din portul Odessa până la mun. Chișinău), factura fiscală nr. IV 5579395 din 23 iulie 2020 emisă de transportator SRL „Maritimtrans” și Actul lucrărilor îndeplinite nr. 10 din 23 iulie 2020.

Cu privire la „asortimentul la marfă”, notează că, asortimentul de marfă este indicat în contract nr. LY20200529 din 29 mai 2020, Comercial invoice, Packing List, iar, referitor la „cerințele privind calitatea mărfurilor”, explică că marfa trebuie să fie calitativă și să corespundă cerințelor organelor de control și sănătate publică. Potrivit certificatului (Health certificate), marfa a fost verificată de Agenția Națională pentru Siguranța Alimentelor, fapt confirmat prin permisiunea de intrare în Moldova. Careva alte contra probe precum că marfa este necalitativă, colaboratorul Biroului Vamal Centru, Andrei Parpaut nu a prezentat și nu a invocat.

Referitor la „fără a fi indicat modul de înaintare a revendicărilor în legătură cu necorespunderea reală a cantității și calității mărfurilor cu cerințele contractului și modul și locul soluționării litigiilor între vânzător și cumpărător”, indică că aceste momente sunt reglementate de legislația civilă al Republicii Moldova și Convenția de la Viena privind contractele de vânzare internațională din anul 1980. Astfel, constată că obiecțiile menționate supra nu au nici о relevanță referitor la confirmarea valorii în vamă a mărfii.

În privința la „plata pentru marfa și modul de achitare”, subliniază că, suma contractului este 21980 USD. Conform Ordinului de plată nr. 173 din 1 iunie 2020 STL „Lecu-Vest” a transferat vânzătorului 10000 USD „Plata pentru produse agricole conform contract nr. LY20200529 din 29 mai 2020” și prin ordin de plată nr. 175 din 1 iunie 2020 a transferat 22080 USD, fiind indicat în destinația plății „Plata pentru produse agricole conform contract nr. LY20200529 din 29 mai 2020 (11980) și LY20200527 din 27 mai 2020”. Astfel, concluzionează că 10000 USD a fost avans, iar diferența 11980 USD, ceea ce este expres indicat în destinația plății (11980).

SRL „Lecu-Vest” SRL consideră că, Actul de inspecție din 23 iulie 2020, prin care a stabilit imperativ că valoarea provizorie a mărfii va constitui 37/16 lei/kg și Actul de inspecție din 27 iulie 2020 prin care a fost adoptată decizia privind imposibilitatea de a accepta valoarea în vamă a mărfii anunțate de declarant, sunt neîntemeiate și lipsite de suportul legal. 3

Totodată comunică că, SRL „Lecu-Vest” a fost nevoită să devameze marfa fiind întocmită Declarația vamală nr. I 64481 din 23 iulie 2020, fiind majorată baza de calcul și calculul impozitării. Respectiv, în aceste condiții, SRL „Lecu-Vest” a achitat taxa vamală majorată în sumă de 237984,53 lei, în loc să achite 104501,22 lei. Diferența neîntemeiată a constituit 133483,31 lei.

Relevă că a prezentat toate documentele necesare, însă, pârâtul neîntemeiat a dispus majorarea valorii mărfii în vamă, fără a verifica actele prezentate.

Totodată, este de părere că la adoptarea deciziei, organul vamal nu a motivat aplicarea metodei de rezervă, ceea ce contravine art. 17 a Legii cu privire la tariful vamal nr. 1380 din 20 noiembrie 1997 și nu a făcut referire la sursele utilizate pentru determinarea valorii în vamă și nici nu a motivat aplicarea prețului de 37,16 lei per 1 kg.

Consideră că la declararea mărfii în vamă și prezentarea declarației vamale, reclamantul a prezentat toate actele de care organul vamal nu a ținut cont și a încălcat ordinea de folosire a metodelor consecutive.

În motivarea soluției Curtea de Apel Chișinău a reținut prevederile art. 178 alin. (1) lit. a) și c), art. 179 din Codul vamal, art. 5 alin. (2), art. 6, art. 7 alin. (1) și (2), art. 8 alin. (1)-(3), art. 10 alin. (1) - (2), art. 14 alin. (3), art.11 alin.(4) lit. b) și d), art.11 alin.(5) lit. b), art.17 alin. (1) din Legea cu privire la tariful vamal nr. 1380- XIII din 20 noiembrie 1997, pct.291 lit. a)- c), pct.292 din Regulamentul de aplicare a destinațiilor vamale prevăzute de Codul Vamal, aprobat prin Hotărârea Guvernului nr.1140 din 02.11.2005, pct.13 lit. a)-c) din Hotărârea pentru aprobarea Regulamentului privind modul de declarare a valorii în vamă a mărfurilor nr.974 din 15.08.2016.

Totodată a constatat că, actele anexate la declarația vamală supusă examinării în cadrul litigiu, nu confirmă pe deplin valoarea în vamă a mărfii.

A notat că, intimatului SRL „Lecu-Vest” i s-au acordat trei opțiuni la alegere pentru definitivarea procedurii de devamare a mărfurilor și anume: prezentarea actelor suplimentare pentru confirmarea valorii în vamă declarate, dreptul de declarare cu o altă metodă alternativă și dreptul solicitării amânării definitive a valorii în vamă, cu acordarea unui termen limită. Iar, ca urmare declarantul nu a prezentat informația care demonstrează că interdependența nu a influențat prețul mărfii, prin urmare, Completul de judecată a conchis că, în susținerea prețului declarat de către SRL „Lecu-Vest”, ultima nu a prezentat acte/informații suplimentare care să demonstreze că prețul mărfii nu a fost influențat de interdependența existentă dintre vânzător și cumpărător.

Concomitent, nu a identificat modul în care cumpărătorul și vânzătorul își organizează raporturile comerciale și cum a fost stabilit prețul respectiv, pentru a determina dacă interdependența a influențat ori nu prețul.

A subliniat că, în susținerea prețului declarat, SRL „Lecu-Vest” nu a prezentat alte/informații suplimentare care să demonstreze că prețul mărfii nu a fost influențat de interdependența existent dintre vânzător și cumpărător.

Instanța de apel a mai reținut că, apelantul verifică corectitudinea determinării valorii în vamă a mărfii inclusiv corectitudinea metodei alese de declarant pentru determinarea valorii în vamă și oportunitatea aplicării ei, și totodată, autoritatea vamală este în drept să ia decizii în privința corectitudinii ori incorectitudinii valorii în vamă a mărfii anunțate de declarant inclusiv verifică și integritatea (completivitatea) documentelor (obligatorii și suplimentare), prezentate de declarant, și corespunderea lor cu cerințele stabilite.

A menționat Acordului de la Marrakesh privind constituirea Organizației Mondiale a Comerțului, la care Republica Moldova a aderat prin Protocolul din 8 mai 2001, ratificat prin Legea nr. 218 din 1 iunie 2001 5 și pct. 35 al Regulamentului privind modul de declarare a valorii în vamă a mărfurilor,

A notat că, SRL „Lecu-Vest” în calitate de declarant în sensul prevederilor Regulamentului, aprobat prin Hotărârea Guvernului nr. 974 din 15 august 2016, a pretins la stabilirea valorii în vamă a mărfii conform metodei nr. 1 stabilită de Legea cu privire la tariful vamal, însă, pentru aplicarea metodei 1 - în baza valorii tranzacției cu marfa respectivă ori în baza prețului efectiv plătit sau de plătit, caracteristica de bază și condiția esențială a tranzacției.

Însă, intimata-reclamantă nu a prezentat nici o probă în instanța de fond sau în apel care să confirme că, metoda 1 de determinare a valorii mărfii în vamă, ar putea fi aplicată situației din speță, or, din actele prezentate organului vamal, reiese că nu este posibil de stabilit valoarea exactă a mărfii în vamă.

Completul judiciar a constatat că instanța de fond neîntemeiat a ajuns la concluzia temeiniciei acțiunii or, declarantul/intimat nu a prezentat documentele care permit indubitabil calcularea valorii în vamă a mărfii în conformitate cu metoda 1, nici după primirea indicației autorității vamale în acest sens.

Mai mult ca atât a subliniat că, SRL „Lecu-Vest”, în calitate de declarant în sensul prevederilor Regulamentului, aprobat prin HG nr. 974 a fost de acord cu aplicarea metodei de rezervă, care a fost acceptată de organul vamal, iar această acțiune se confirmă prin mențiunea indicată pe actul de inspecție, declarantul a declarat valoarea în vamă prin aplicarea metodei de rezervă.

Corespunzător, a dedus că, actul de inspecție contestat de SRL „Lecu- Vest”, este legal și întemeiat, iar argumentele expuse în acțiune au un caracter declarativ, fiind combătute pe deplin prin probele prezentate de apelant atât în cadrul instanței de fond, cât și în instanța de apel.

Totodată, a menționat că motivele de fapt și de drept a cererii de recurs vor fi prezentate la Curtea Supremă de Justiție în termen de 30 zile de la notificarea deciziei integrale a instanței de apel. 6

Din sensul normei de drept enunțate urmează că legiuitorul a optat pentru principiul aplicării imediate a noilor reglementări procedurale, cu excepția temeiurilor în baza cărora se vor examina recursurile depuse la Curtea Supremă de Justiție până la data intrării în vigoare a prezentei legi.

În conjunctura enunțată, Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție la examinarea admisibilității recursului, va aplica prevederile Codului administrativ în redacția în vigoare la data declarării recursului.

Art. 244 alin.(1) din Codul administrativ statuează că: „(1) Hotărârile curții de apel ca instanța de fond, precum și deciziile instanței de apel pot fi contestate cu recurs.”

Art. 245 alin.(1) și (2) din Codul administrativ (în redacția legii în vigoare până la modificările operate prin Legea nr.246 din 31 iulie 2023, în vigoare 01 septembrie 2023) prevede că: „(1) Recursul se depune la instanța de apel în termen de 30 de zile de la notificarea deciziei instanței de apel, dacă legea nu stabilește un termen mai mic. Instanța de apel transmite neîntârziat Curții Supreme de Justiție recursul împreună cu dosarul judiciar. (2) Motivarea recursului se prezintă Curții Supreme de Justiție în termen de 30 de zile de la notificarea deciziei instanței de apel. Dacă se depune împreună cu cererea de recurs, motivarea recursului se depune la instanța de apel.”

Art. 195 din Codul administrativ reglementează că: „Procedura acțiunii în contenciosul administrativ se desfășoară conform prevederilor prezentului cod. Suplimentar se aplică corespunzător prevederile Codului de procedura civilă, cu excepția art.169–171.”

Articolul 110 din Codul de procedură civilă stipulează că: „Termen de procedură este intervalul, stabilit de lege sau de judecată (judecător), în interiorul căruia instanța (judecătorul), participanții la proces și alte persoane legate de 7 activitatea instanței trebuie să îndeplinească anumite acte de procedură ori să încheie un ansamblu de acte.”

Articolul 111 alin.(1) din Codul de procedură civilă prevede că: „(1) Actele de procedură se efectuează în termenul prevăzut de lege.” 80. Articolul 113 din Codul de procedură civilă indică că: „Dreptul de a efectua actul de procedură încetează odată cu expirarea termenului prevăzut de lege ori stabilit de instanța de judecată. Nerespectarea termenului atrage după sine decăderea din dreptul de a efectua actul de procedură, dacă legea nu prevede altfel.”

Articolul 223 din Codul administrativ reglementează că: „Hotărârile și alte acte de dispoziție prin care se stabilesc termene, precum și numirea ședințelor și citațiile se notifică participanților la proces conform art.96–114.”

Articolul 96 alin.(1) din Codul administrativ prevede că: „(1) Notificările și comunicările către participanții la procedura administrativă se realizează în orice formă de comunicare adecvată, rapidă și eficientă din punctul de vedere al costurilor. Comunicarea prin mijloace electronice are prioritate dacă este adecvată obiectului comunicării și acceptată de participantul la procedură.”

Articolul 97 alin.(3) din Codul administrativ menționează că: „(3) Autoritatea publică poate alege între următoarele forme de notificare: a) notificare prin act de recunoaștere a recepționării; b) notificare prin poștă cu act de notificare; c) notificare prin poștă cu scrisoare recomandată; d) notificare prin poștă electronică sau prin mijloace electronice de comunicație dedicate.”

Articolul 1101 alin.(1) și (5) din Codul administrativ indică că: „(1) Notificarea prin poșta electronică la adresa electronică a persoanei care urmează a fi notificată se efectuează prin transmiterea înscrisului de notificat în formă de document electronic, cu aplicarea semnăturii electronice de persoana responsabilă din cadrul autorității publice. Notificarea prin poșta electronică se efectuează dacă adresa poștală a fost indicată prealabil de persoana notificată. Notificarea prin poștă electronica este echivalentă cu notificarea de substituire prin introducerea în cutia poștală. (5) Notificarea prin intermediul sistemelor informaționale dedicate sau al altor mijloace electronice de comunicație care permit confirmarea recepționării notificării este echivalentă cu notificarea prin poștă convențională cu scrisoare recomandată. Confirmarea recepției notificării, emisă în mod automatizat de sistemul informațional sau de alt mijloc electronic de comunicație dedicat, probează notificarea.”

Articolul 114 din Codul administrativ prevede că: „Dacă o notificare a înscrisului, care îndeplinește condițiile de formă, nu poate fi probată sau dacă înscrisul a ajuns cu încălcarea prevederilor obligatorii de notificare, atunci acesta se consideră notificat din momentul în care într-adevăr a ajuns la persoana care urma să fie notificată.”

Articolul art.47 alin.(2), (3), (4), (6) din Legea nr.124 din 19 mai 2022 privind identificarea electronică și serviciile de încredere prevede că: „(2) Documentul electronic se expediază într-un mod ce permite păstrarea și utilizarea acestuia de către destinatar. 8 (3) În cazul în care semnatarul sau creatorul sigiliului electronic și destinatarul documentului electronic nu au convenit altfel, documentul electronic se consideră expediat dacă: a) este expediat de către semnatar sau creatorul sigiliului electronic ori de către un intermediar în circulația electronică a documentelor, care acționează în numele semnatarului sau al creatorul sigiliului electronic, sau prin sistemul informațional utilizat de către semnatar sau creatorul sigiliului electronic; b) este adresat în mod corespunzător sau este direcționat în sistemul informațional indicat de destinatar; c) este redat într-o formă ce permite prelucrarea acestuia în sistemul informațional indicat de destinatar; d) intră într-un sistem informațional ce nu este controlat de către semnatar sau de către creatorul sigiliului electronic ori de către intermediarul în circulația electronică a documentelor care expediază documentul electronic în numele semnatarului sau al creatorului sigiliului electronic. (4) În cazul în care semnatarul și destinatarul documentului electronic nu au convenit altfel, documentul electronic se consideră recepționat de către destinatar dacă acesta: a) intră în sistemul informațional din care destinatarul poate să extragă documentele electronice; b) intră în sistemul informațional indicat de destinatar într-o formă accesibilă pentru utilizare în sistemul respectiv. (6) Documentul electronic nu se consideră recepționat dacă persoana care l-a recepționat nu este destinatarul preconizat al acestuia.”

Articolul 48 alin.(1) și (2) din Legea nr.124/2022 privind identificarea electronică și serviciile de încredere relevă că: „(1) Dacă semnatarul sau creatorul sigiliului electronic și destinatarul documentului electronic nu au convenit altfel, moment al expedierii documentului electronic se consideră momentul intrării acestuia în sistemul informațional care nu este controlat de către semnatar sau creatorul sigiliului electronic ori de către intermediarul în circulația electronică a documentelor care expediază documentul electronic în numele semnatarului sau al creatorului sigiliului electronic. (2) Dacă semnatarul sau creatorul sigiliului electronic și destinatarul documentului electronic nu au convenit altfel, momentul recepționării documentului electronic se consideră momentul intrării acestuia în sistemul informațional indicat de destinatar. În cazul în care destinatarul documentului electronic nu a indicat sistemul informațional respectiv, documentul electronic se consideră recepționat din momentul intrării acestuia în sistemul informațional al destinatarului, iar în cazul în care destinatarul nu dispune de un asemenea sistem – din momentul extragerii de către destinatar a documentului electronic din sistemul informațional prin care a fost transmis.”

Articolul 246 alin.(1) și (2) lit. e) din Codul administrativ (în redacția Legii în vigoare până la 01.09.2023) statuează că: „(1) Curtea Supremă de Justiție examinează din oficiu admisibilitatea cererii de recurs. Dacă este inadmisibil, recursul se declară ca atare printr-o încheiere. (2) Recursul se declară inadmisibil în special când: e) motivarea recursului nu a fost depusă sau a fost depusă după expirarea termenului prevăzut la art.245 alin.(2).”

Articolul 45 alin.(3) din Codul administrativ indică că: „ (3) Persoanele juridice acționează prin reprezentanții lor.”

Articolul 47 alin.(1)-(3) din Codul administrativ relevă că: 9 „(1) Acțiunile procedurale întreprinse de reprezentantul împuternicit se atribuie participantului reprezentat. În măsura în care participantul nu contrazice neîntârziat acțiunile întreprinse de reprezentantul împuternicit, acestea se consideră ca fiind întreprinse de participant. (2) În pofida desemnării unui reprezentant împuternicit, participantul este în drept să întreprindă el însuși acțiuni procedurale. (3) Culpa reprezentantului împuternicit se atribuie participantului reprezentat.”

Articolul 24 alin.(1) din Codul administrativ reglementează că: „(1) Participanții la procedura administrativă și procedura de contencios administrativ trebuie să își exercite drepturile și să își îndeplinească obligațiile cu bună credință, fără a încălca drepturile procesuale ale altor participanți.”

Pornind de la prevederile legale precitate supra, termenele procedurale stabilesc regimul optim pentru realizarea justiției, fiind o modalitate de ordonare a realizării acțiunilor procedurale și fortificare a securității raporturilor juridice. Exercitarea unui drept de către titularul său nu poate avea loc decât într-un anumit cadru, prestabilit de legiuitor, cu respectarea anumitor exigențe, căror li se subsumează și instituirea unor termene, după a căror expirare valorificarea respectivului drept nu mai este posibilă.

Din actele cauzei rezultă că la 22 februarie 2023, Curtea de Apel Chișinău a pronunțat în ședință publică, dispozitivul deciziei.

La 23 februarie 2023, la poșta electronică a reprezentantului recurentei SRL „Lecu-Vest” avocatul Veaceslav Jarovlea (jarovlea.v@gmail.com), Curtea de Apel Chișinău a notificat dispozitivul deciziei din 22 februarie 2023, fapt ce se confirmă prin extrasul din poșta electronică anexat la lucrările dosarului (f.d.148).

La 27 februarie 2023, prin intermediul poștei electronice, avocatul Veaceslav Jarovlea în interesele SRL „Lecu-Vest” a depus, la adresa electronică a Curții de Apel Chișinău, cererea de recurs împotriva deciziei instanței de apel, solicitând casarea deciziei din 22 februarie 2023 a Curții de Apel Chișinău cu menținerea hotărârii Judecătoriei Chișinău, sediul Râșcani din 20 aprilie 2022. Totodată, a menționat că motivele de fapt și de drept a cererii de recurs vor fi prezentate la Curtea Supremă de Justiție în termen de 30 zile de la notificarea deciziei integrale a instanței de apel.

La 11 mai 2023, Curtea de Apel Chișinău a notificat la poșta electronică a reprezentantului SRL „Lecu-Vest” avocat Veaceslav Jarovlea, 10 copia deciziei motivate din 22 februarie 2023, fapt ce rezultă din extrasul anexată la dosar (f.d.152).

La acest aspect se reține că notificarea prin poștă electronica este echivalentă cu notificarea de substituire prin introducerea în cutia poștală.

Totodată, Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție remarcă că confirmarea expedierii și recepționării documentului către partea interesată prin poșta electronică se atestă prin extrasul eliberat de către operatorul poștei electronice. În mod special, înscrisul dat conține: datele de identificare a poștei electronice a expeditorului și a destinatarului, data calendaristică, anul, ora expedierii, precum și atașamentul cu actul judecătoresc. Cu titlu de excepție, în caz de eroare tehnică sau neexpediere a actului pe poșta electronică, extrasul menționat va cuprinde informații cu privire la aceste inexactități, cu alte cuvinte, expeditorul va primi un mesaj separat de la „Mail delivery system” sau extrasul dedus analizei va cuprinde mesajul de la „Mail delivery system” conform căruia operatorul poștal va explica cauzele care au stat la baza returnării mesajului către expeditor. De regulă, acesta este informat că transmiterea mesajului nu a fost posibilă, deoarece adresa nu a fost găsită sau ea nu poate primi e-mailuri.

În speță, astfel de mențiuni de eroare tehnică la data de 11 mai 2023, odată cu expedierea a deciziei motivate din 22 februarie 2023 a Curții de Apel Chișinău, la adresa electronică a avocatului Veaceslav Jarovlea, lipsesc.

Din cele menționate supra rezultă faptul că instanța de apel, folosind cel mai eficient și rapid mijloc de comunicație, cum ar fi poșta electronică, și-a îndeplinit corespunzător obligația pozitivă de notificare a actului judecătoresc din 22 februarie 2023 avocatului Veaceslav Jarovlea, iar termenul de 30 de zile prevăzut la art.245 alin.(2) din Codul administrativ (în redacția legii în vigoare până la modificările operate prin Legea nr.246 din 31 iulie 2023, în vigoare din 1 septembrie 2023), pentru prezentarea motivării recursului, a început să curgă din data de 12 mai 2023, ziua imediat următoare de la data notificării deciziei motivate a instanței de apel, care a expirat în ziua lucrătoare de 12 iunie 2023 (luni) inclusiv.

În pofida celor enunțate, recurenta SRL „Lecu-Vest” și reprezentantul acesteia, avocatul Veaceslav Jarovlea, nu s-au conformat prevederilor legale și nu au prezentat motivarea recursului în termenul legal prevăzut la art.245 alin.(2) din Codul administrativ (în redacția legii în vigoare până la modificările operate prin Legea nr.246 din 31 iulie 2023, în vigoare din 1 septembrie 2023). Or, fiind interesați de soluționarea cauzei în ordine de recurs, atât recurenta, cât și reprezentantul împuternicit, odată ce li s-a notificat decizia motivată a instanței de apel încă la data de 11 mai 2023, trebuiau să întreprindă toate măsurile necesare de a-și proteja dreptul de acces la instanță după cum sugerează și jurisprudența CEDO, prin efectuarea actului de procedură (prezentarea motivării recursului) până la expirarea 11 termenului legal prevăzut la art.245 alin.(2) din Codul 20 administrativ (în redacția legii în vigoare până la modificările din 01.09.2023).

Drept consecință, intervenind aplicarea sancțiunii procedurale prevăzută la art.246 alin.(2) lit. e) din Codul administrativ (în redacția legii în vigoare până la modificările din 01.09.2023), de declarare a recursului inadmisibil.

La acest aspect, Completul de judecată reține că buna-credință prevăzut la art.24 din Codul administrativ, prezumă că partea este obligată să respecte termenele prevăzute de lege, or, termenul de recurs prevăzut la art.245 alin.(2) din Codul administrativ (în redacția legii în vigoare până la modificările operate prin Legea nr.246 din 31 iulie 2023, în vigoare din 01 septembrie 2023), este considerat un termen imperativ, astfel că nerespectarea acestuia atrage ca și consecință după sine decăderea părții din dreptul de a mai exercita această cale de atac.

Din cele constatate rezultă că, culpa neprezentării motivării recursului în interiorul termenului legal, se datorează în exclusivitate comportamentului pasiv al recurentei SC „Lecu-Vest” SRL și al reprezentantului acesteia, avocatul Veaceslav Jarovlea, care trebuiau să dea dovadă de responsabilitate și atitudine activă, folosindu-se cu bună-credință de drepturile și obligațiile sale procedurale, în situația în care încă la data de 11 mai 2023, la adresa electronică a ultimului a fost notificată decizia integrală a instanței de apel, care la rândul său nu au depus diligența (de a și verifica poșta electronică) până la expirarea termenului limită – 12 iunie 2023, pentru prezentarea recursului motivat. Or, admiterea spre examinare a unui recurs tardiv poate duce la încălcarea principiului securității raporturilor juridice garantat de art.6§1 din Convenția Europeană pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale.

Imperioase speței sunt și dezideratele statuate de CtEDO în cauza Ponomaryov vs Ucraina, conform cărora, deși, în speță nu este vorba despre desființarea unei hotărâri judecătorești definitive și irevocabile în urma admiterii unei căi extraordinare de atac în lumina unor circumstanțe nou descoperite, ci de redeschiderea unui proces după un interval considerabil de timp prin repunerea în termenul de introducere a unei căi ordinare de atac, totuși reînnoirea acestui termen după o perioadă îndelungată și pentru motive neconvingătoare, reprezintă o decizie care ar putea înfrânge principiul securității raporturilor juridice într-un mod similar cu o cale extraordinară de atac. În acest caz Înalta Curte a reiterat că, ține de obligația părților de a lua măsurile necesare privind protecția drepturilor sale de acces la justiție.

În atare circumstanțe, soluția de declarare a recursului depus de avocatul Veaceslav Jarovlea în interesele SC „Lecu-Vest” SRL, drept inadmisibil, este compatibilă cu respectarea prevederilor Convenției Europene pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților 12 Fundamentale, având în vedere că prelungirea nejustificată a termenului pentru exercitarea recursului ar leza principiul securității raporturilor juridice.

În circumstanțele menționate, Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție concluzionează de a declara recursul depus de avocatul Veaceslav Jarovlea în interesele SC „Lecu-Vest” SRL, ca inadmisibil.

Conform art.230 și art.246 alin.(1) și (2) lit.e) din Codul administrativ (în redacția legii în vigoare până la modificările operate prin Legea nr.246 din 31 iulie 2023, în vigoare 01 septembrie 2023), COMPLETUL, CU UNANIMITATE DE VOTURI, Declară inadmisibil recursul depus de avocatul Veaceslav Jarovlea în interesele Societății Comerciale „Lecu-Vest” Societate cu Răspundere Limitată. Încheierea este irevocabilă. Președinte Stela Procopciuc Judecători Oxana Parfeni Diana Stănilă 13