3ra-282/23 — cu privire la anularea actelor administrative individuale defavorabile,
- Instanță
- Curtea Supremă de Justiție
- Obiect
- cu privire la anularea actelor administrative individuale defavorabile,
- Temei legal
- Temeiurile recursului nu se încadrează în prevederile art.246 din Codul administrativ, în vigoare până la 1 septembrie 2023
3ra-282/23 — cu privire la anularea actelor administrative individuale defavorabile, (Curtea Supremă de Justiție, 2025)
Î N C H E I E R E
cu privire la inadmisibilitatea recursului depus de către Goian
Veaceslav, reprezentat de avocatul Todorov Maxim,
în cauza de contencios administrativ, intentată la cererea de chemare în
judecată depusă de Goian Veaceslav împotriva Serviciului Vamal al
Republicii Moldova, terți Biroul Vamal Sud și Societatea cu Răspundere
Limitată „Eximservice Broker” cu privire la anularea actelor administrative
individuale defavorabile,
împotriva deciziei din 18 ianuarie 2023 a Curții de Apel Chișinău,
(Dosarul nr. 3ra-282/23
PIGD 2-20079645-01-3ra-15032023)
Recursul depus până la 1 septembrie 2023. Temeiurile recursului nu se
încadrează în prevederile art.246 din Codul administrativ (în vigoare până
la 1 septembrie 2023). Dezacordul recurentului cu decizia contestată nu
constituie temei de casare a acesteia.
Judecătoria Chișinău, sediul Râșcani, jud. L. Holevițcaia
Curtea de Apel Chișinău, jud. A. Minciuna, E. Palanciuc, V. Negru
19 noiembrie 2025
Textul corespunde originalului
Examinând în lipsa părților admisibilitatea recursului depus de
Goian Veaceslav, reprezentat de avocatul Todorov Maxim,
Curtea Supremă de Justiție, în completul compus din:
Stela Procopciuc, Președinte,
Oxana Parfeni,
Diana Stănilă, judecători,
constată următoarele:
ÎN FAPT
La 14 iulie 2020, Goian Veaceslav a depus cerere de chemare în
judecată, în procedura contenciosului administrativ, împotriva Serviciului
Vamal, terț SRL „Eximservice Broker” cu privire anularea actelor
administrative individuale defavorabile.
În motivarea acțiunii reclamantul a invocat că, la 12 iunie 2020
directorul Serviciului Vamal al Republicii Moldova a emis Ordinul nr.667-
P, prin care a dispus aplicarea în privința șefului Biroului Vamal Sud, Goian
Veaceslav, a sancțiunii disciplinare sub formă de mustrare aspră.
La 03 iulie 2020, a expediat în adresa Serviciului Vamal o cerere
prealabilă, solicitând anularea Ordinul nr.667-P din 12 iunie 2020 emis de
către organul vamal în privința sa, însă nu a primit răspuns.
Reclamantul a considerat că ordinul angajatorului prin care i s-a
aplicat sancțiune disciplinară sub formă de mustrare aspra, este ilegal și
neîntemeiat, din următoarele motive.
La 19 februarie 2019, la postul vamal Giurgiulești 1 (PVF1 rutier),
SRL „Eximservice Broker”, în calitate de declarant și principal obligat, a
depus din numele său și pe contul unei persoane fizice (nesubiect al activității
de întreprinzător) declarația vamală nr.3020T1075 privind tranzitarea
mărfurilor autoturismul Dodge Caliber 1998 cm3, în valoare totală de
1278,23 Euro de la Postul Vamal Giurgiulești 1 (PVFI rutier) la Postul
Vamal Vulcănești (PVFI rutier), fiind acordat termen de tranzit până la 19
februarie 2019, ora 19:44.
În urma efectuării controlului documentar s-a constatat că termenul de
tranzit acordat de către organul vamal a fost încălcat, deoarece marfa a ajuns
la postul vamal de destinație la data de 20 decembrie 2018, ora 13:21.
Astfel, agentul constatator, inspectorul superior din cadrul Biroului
Vamal Sud a calificat acțiunile brokerului vamal SRL „Eximservice Broker”
ca contravenție prevăzută de art. 231 pct.23 din Codul vamal și prin decizia
din 15 ianuarie 2020 s-a aplicat amendă conform art.232 lit. i) din Codul
vamal în mărime de 3% din valoarea obiectului contravenției, ceea ce
constituie 744,04 lei.
Reclamantul a precizat că, norma contravențională prevăzută la
art.231 pct.23) din Codul vamal stipulează că, sunt considerate încălcare a
1
reglementărilor vamale pasibile de răspundere materială următoarele
contravenții: nerespectarea procedurii de tranzit, care nu a adus la dispariția
bunurilor aflate în tranzit.
Anulând procesul-verbal și decizia de sancționare din 15 ianuarie
2020, Serviciul Vamal a stabilit că responsabil pentru respectarea regimului
de tranzit este transportatorul, respectiv acesta urma a fi sancționat
contravențional.
Cu toate acestea, Serviciul Vamal nu a luat în considerație faptul că,
brokerii vamali pot acționa în raporturile cu organul vamal în baza
principiilor de reprezentare directă sau de reprezentare indirectă.
Cu trimitere la art.131-132 și art.162 din Codul vamal, reclamantul a
indicat că, dacă brokerul vamal acționează pe principiul reprezentării directe,
declarația vamală este completată de către broker, iar la rubrica „declarant”
este indicată denumirea persoanei pentru care acționează.
În cazul reprezentării indirecte, brokerul indică denumirea proprie în
declarația vamală, fiind declarant, însă pe contul unei alte persoane.
În speță, completând declarația vamală la 19 februarie 2019, SRL
„Eximservice Broker” a acționat în regim de reprezentare indirectă, întrucât
s-a indicat expres pe sine în calitate de declarant, însă pe contul persoanei
fizice.
Astfel, reieșind din prevederile art.162 din Codul vamal, brokerul
vamal răspunde pentru obligația vamală care înglobează în sine și amenzile
prevăzute de lege, la caz, și pentru amenda aplicată de Biroul Vamal Sud.
Cu referire la art.42 alin.(3), art.48 alin.(1) și art.164 alin.(3) din
Codul vamal, reclamantul a invocat că, transportatorul care transportă
nemijlocit mărfurile nu depune nicio declarație la organul vamal și între
aceștia nu există niciun raport juridic din care ar putea apărea o obligație
vamală în sensul art.1 din Codul vamal și acesta nu își exprimă voința de a
plasa mărfurile transportate într-un anumit regim.
Cu trimitere la art.1 pct.70) din Codul vamal, Goian Veaceslav a
menționat că, transportatorul nu are calitatea de principal obligat, întrucât
persoana fizică care a transportat autoturismul Dodge Caliber nu cade sub
incidența noțiunii de principal obligat, nefiind persoană juridică înregistrată
la organul vamal, nedepunând declarație de tranzit etc.
Afară de aceasta, dispozițiile pct.9 din Ordinul Serviciului Vamal
nr.310-o din 04 august 2017 expres enumeră obligațiile principalului obligat
și anume: să depună la organul de plecare direct sau prin reprezentant o
declarație de tranzit însoțită de documentele necesare acordării regimului
tranzitului; să respecte dispozițiile referitoare la regimul tranzitului; să
furnizeze organelor vamale la cererea acestora și în termenele fixate
documente și informații strict necesare pentru realizarea operațiunilor de
tranzit.
2
Raportând obligația principalului obligat de a respecta dispozițiile
referitoare la regimul tranzitului la norma contravențională stipulată la
art.231 pct.23) din Codul vamal, reclamantul a remarcat că Biroul Vamal
Sud corect a aplicat prevederile legale în cauza dedusă judecății.
În viziunea reclamantului, în calitate de subiect al încălcării poate
apărea doar declarantul vamal sau persoana juridică, persoana fizică ce
desfășoară activitate de întreprinzător care transportă nemijlocit mărfurile în
cadrul regimului vamal de tranzit.
Serviciul Vamal nu a luat în considerare că în speța examinată
persoana fizică ce transporta autoturismul Dodge Caliber nu desfășura
activitate de întreprinzător, în situația în care subiect al răspunderii este
declarantul vamal, în speță SRL „Eximservice Broker” care a acționat în
baza principiilor de reprezentare indirectă indicate supra.
Cu trimitere la prevederile pct.93 și pct.96 din Hotărârea Guvernului
nr.1140 din 02.11.2005 pentru aprobarea Regulamentului de aplicare a
destinațiilor vamale prevăzute de Codul vamal, reclamantul a indicat că în
speță se referă la tranzitul comun.
Astfel, nu este clară poziția Serviciului Vamal cu privire la numărul
de încălcări care se impută, fie că se referă la o singură pretinsă încălcare
depistată în viziunea Serviciului Vamal atunci când prin decizia nr.3-D din
13 februarie 2020 a anulat procesul-verbal și decizia de sancționare
nr.020/20 din 15 ianuarie 2020, fie că se impută și a alte pretinse încălcări
similare din perioada anilor 2018 – 2019, care sunt la etapa actuală prescrise
în termen de 6 luni în condițiile prevăzute la art.209 alin.(2) din Codul
muncii, art.59 alin.(2) din Legea nr.158 din 04 iulie 2008 cu privire la funcția
publică și statutul funcționarului public art.53 alin.(1) lit.a) din Legea nr.302
din 21 decembrie 2017 cu privire la Serviciul Vamal.
În opinia reclamantului este eronată concluzia Serviciului Vamal,
expusă în ordinul de aplicare a sancțiunii disciplinare în privința sa precum
că, prin refuzul de a da explicații a recunoscut faptele imputate lui, deoarece
refuzul de a da explicații atât în procedurile disciplinare, penale sau
contravenționale nu poate fi interpretat în detrimentul celui care refuză să le
ofere.
Afară de aceasta, Serviciul Vamal i-a imputat comiterea a patru
abateri disciplinare concomitent și anume, cele prevăzute la art.51 alin.(1)
lit. d), e), f) și g) din Legea cu privire la Serviciul Vamal nr.302 din 21
decembrie 2017, iar în partea motivată a ordinului de aplicare a sancțiunii
disciplinare se examinează în esență doar o singură faptă.
În contextul enunțat, Goian Veaceslav a solicitat admiterea acțiunii,
anularea ordinului nr.667-p din 12 iunie 2020 privind aplicarea sancțiunii
disciplinare sub formă de mustrare aspră ca fiind ilegală și neîntemeiată,
încasarea din contul pârâtului în beneficiul său a sumei de 20000 de lei cu
titlu de prejudiciu moral și cheltuielilor de judecată.
3
La 07 august 2020, Goian Veaceslav a depus cerere prin care și-a
completat pretențiile din acțiune, solicitând anularea deciziei nr.3-D din 13
februarie 2020 a Serviciului Vamal, prin care a fost anulat procesul-verbal și
decizia Biroului Vamal Sud asupra cazului de contravenție vamală nr.020/20
din 15 ianuarie 2020 ca fiind ilegală și neîntemeiată, anularea răspunsului
nr.26/11-8975 din 24 iulie 2020 prin care s-a respins cererea prealabilă prin
care a solicitat anularea ordinului nr.667-p din 12 iunie 2020 (f.d.21-22,
vol.I).
La 20 august 2020, Goian Veaceslav a mai depus cerere de
completare a obiectului acțiunii, solicitând anularea refuzului din 04 august
2020 a Serviciului Vamal de anulare a deciziei nr.3-D din 13 februarie 2020,
prin care Serviciul Vamal a anulat procesul-verbal și decizia Biroului Vamal
Sud asupra cazului de contravenție vamală (f.d.38, vol.I).
La 09 septembrie 2020, Goian Veaceslav a depus cerere de majorare
a pretențiilor din acțiune, solicitând încasarea din contul Serviciului Vamal
în beneficiul său a prejudiciului moral în sumă de 50000 de lei pentru
aplicarea ilegală a sancțiunii disciplinare sub formă de mustrare aspră
(f.d.48-49, vol.I).
La 26 ianuarie 2021, Goian Veaceslav a depus cerere de concretizare
a petenților din acțiune, solicitând anularea ordinului nr.667-p din 12 iunie
2020 privind aplicarea sancțiunii disciplinare sub formă de mustrare aspră ca
fiind ilegală și neîntemeiată, anularea răspunsului nr.26/11-8975 din 24 iulie
2020, prin care prin care s-a respins cererea prealabilă prin care a solicitat
anularea ordinului nr.667-p din 12 iunie 2020, solicitând anularea deciziei
nr.3-D din 13 februarie 2020 a Serviciului Vamal, prin care a fost anulat
procesul-verbal și decizia Biroului Vamal Sud asupra cazului de contravenție
vamală nr.020/20 din 15 ianuarie 2020 ca fiind ilegală și neîntemeiată,
anularea refuzului din 04 august 2020 a Serviciului Vamal de anulare a
deciziei nr.3-D din 13 februarie 2020, prin care Serviciul Vamal a anulat
procesul-verbal și decizia Biroului Vamal Sud asupra cazului de contravenție
vamală nr.020/20 din 15 ianuarie 2020, ca fiind ilegal și neîntemeiat,
încasarea din contul Serviciului Vamal în beneficiul său a sumei de 50000
de lei cu titlu de prejudiciu moral și cheltuielilor de judecată. (f.d.69, 112,
vol.I)
POZIȚIA PRIMEI INSTANȚE
Prin încheierea protocolară din 26 ianuarie 2021 a Judecătoriei
Chișinău, sediul Râșcani a fost atras ca terț Biroul Vamal Sud.(f.d.112, vol.I)
Prin încheierea din 27 iulie 2021 a Judecătoriei Chișinău, sediul
Râșcani s-a declarat inadmisibilă acțiunea lui Goian Veaceslav privind
anularea deciziei nr.3-D din 13 februarie 2020 a Serviciului Vamal și a
refuzului din 04 august 2020 a Serviciului Vamal de anulare a deciziei nr.3-
D din 13 februarie 2020, din motiv că reclamantul nu poate revendica
4
încălcarea prin activitate administrativă a unui drept în sensul art.17 din
Codul vamal. A fost declarată inadmisibilă acțiunea înaintată de Goian
Veaceslav privind încasarea din contul Serviciului Vamal în beneficiul său
a prejudiciului moral în sumă de 50000 de lei, din motivul nerespectării căi
prealabile. (f.d.118-120, vol.I)
Judecătoria Chișinău, sediul Râșcani prin hotărârea din 27 iulie 2021
a respins ca neîntemeiată acțiunea depusă de Goian Veaceslav privind
anularea ordinului nr.667-p din 12 iunie 2020 cu privire la sancționarea lui
Goian Veaceslav, Biroul Vamal Sud și a răspunsului nr.26/11 – 8975 din 24
iulie 2020 și compensarea cheltuielilor de judecată. (f.d.121, vol.I)
La 02 august 2021, Goian Veaceslav a depus recurs împotriva
încheierii din 27 iulie 2021 a Judecătoriei Chișinău, sediul Râșcani și apel
împotriva hotărârii din 27 iulie 2021 a Judecătoriei Chișinău, sediul Râșcani.
(f.d.124,134, vol.I)
Prin decizia din 20 ianuarie 2022 a Curții de Apel Chișinău s-a anulat
încheierea din 27 iulie 2021 a Judecătoriei Chișinău, sediul Râșcani, în partea
declarării inadmisibilității pretențiilor din acțiunea înaintată de Goian
Veaceslav ce țin de anularea deciziei nr.3-D din 13 februarie 2020 și a
refuzului din 04 august 2020 ale Serviciului Vamal. (f.d.192, vol.I)
Prin încheierea din 08 iunie 2022 a Curții de Apel Chișinău s-a ridicat
de la examinare în ordine de apel prezenta cauză cu remiterea acesteia la
Judecătoria Chișinău, sediul Râșcani pentru emiterea unei hotărâri
suplimentare. (f.d.221, vol.I)
Prin hotărârea suplimentară din 21 iulie 2022 a Judecătoriei
Chișinău, sediul Râșcani s-a respins ca neîntemeiată pretenția înaintată de
Goian Veaceslav privind anularea deciziei nr.3-D din 13 februarie 2020 și a
refuzului din 04 august 2020 ale Serviciului Vamal.(f.d.23, vol.I)
La 03 august 2022, Goian Veaceslav a depus apel împotriva hotărârii
suplimentare din 21 iulie 2022 a Judecătoriei Chișinău, sediul Râșcani
(f.d.237, vol.I).
POZIȚIA INSTANȚEI DE APEL
Prin decizia din 18 ianuarie 2023 a Curții de Apel Chișinău s-a
respins apelul depus de Goian Veaceslav și menținută hotărârea din 27 iulie
2021 a Judecătoriei Chișinău, sediul Râșcani și hotărârea suplimentară din
21 iulie 2022 a Judecătoriei Chișinău, sediul Râșcani.
Prima instanță și instanța de apel au motivat soluțiile de respingere a
acțiunii depuse de Goian Veaceslav prin faptul că, ordinul nr.667-p din 12
iunie 2020, prin care șeful Biroului Vamal Sud, Goian Veaceslav a fost
sancționat disciplinar cu mustrare aspră, a fost emis de Serviciul Vamal în
strictă conformitate cu legislația în vigoare și cu respectarea procedurii, iar
careva temeiuri ce ar duce la nulitatea acestuia nu au fost constatate.
5
Instanțele de judecată nu au reținut argumentul invocat de Goian
Veaceslav precum că, în cadrul desfășurării anchetei de serviciu nu a fost
audiat, or, potrivit procesului-verbal nr.1 din 18.05.2020, rezultă că,
reclamantul a refuzat să depună explicații în scris pe motiv că, din conținutul
ordinului cu privire la inițierea anchetei de serviciu nu rezultă că a fost
inițiată ancheta în privința sa.
Nu a fost reținut nici argumentul lui Goian Veaceslav precum că, i-a
fost încălcat dreptul de a face cunoștință cu materialele anchetei de serviciu,
întrucât potrivit actelor cauzei se atestă că, la 29 iunie 2020, ultimul a luat
cunoștință cu materialele anchetei de serviciu, fapt ce se confirmă prin
înscrisul și semnătura acestuia aplicată pe prima filă a dosarului
administrativ.
Instanțele de judecată ierarhic inferioare au rezumat că, ordinul de
aplicare a sancțiunii disciplinare emis în privința lui Goian Veaceslav este
suficient de motivat și detaliat, fiind indicate toate temeiurile ce au justificat
emiterea acestuia, or în acesta nu pot fi preluate și incluse toate detaliile și
concluziile din ancheta efectuată. Motivarea ordinului contestat conține
temeiurile de fapt și de drept, de care a ținut cont angajatorul la aplicarea
sancțiunii disciplinare în privința lui Goian Veaceslav.
Instanțele de judecată au concluzionat că, Serviciul Vamal la
emiterea actului administrativ individual – ordinul nr.667-p din 12 iunie
2020, a respectat întocmai prevederile art. 31 și art.118 din Codul
administrativ, fiind indicate amănunțit toate circumstanțele de fapt și de
drept, abaterea disciplinară comisă de Goian Veaceslav, precum și legătura
de cauzalitate între faptele imputate și consecințele acesteia.
De asemenea, instanțele de judecată au rezumat că, potrivit
materialelor cauzei se atestă că, Goian Veaceslav nu și-a îndeplinit sarcinile
prevăzute de legislația în vigoare, or, indiferent de propriile viziuni ale lui
Goian Veaceslav referitor la aplicabilitatea/neaplicabilitatea unor norme
legale din domeniul vamal, acesta în calitatea sa de șef al Biroului vamal
Sud, nu poate să nu execute și/sau să nu țină cont de deciziile organului
ierarhic superior – al Serviciului vamal, deoarece contrariul este de natură să
genereze un haos în ierarhia organelor vamale și încalcă principiul stabilității
raporturilor juridice.
Instanțele au considerat ca fiind neîntemeiată solicitarea lui Goian
Veaceslav privind anularea deciziei Serviciului Vamal al Republicii
Moldova nr.3-D din 13.02.2020, or, în litigiu nu s-au constatat temeiuri ce
ar duce la nulitatea acesteia.
Instanțele de judecată au apreciat critic argumentul lui Goian
Veaceslav că, a fost sancționat și pentru neexecutarea deciziilor emise de
către Serviciul Vamal în perioada anului 2018-2019, cu depășirea termenului
de 6 luni pentru aplicarea sancțiunii disciplinare. Or, deciziile vizate au fost
doar cu titlu de informare în cadrul anchetei de serviciu, care confirmă că
6
reclamantul nu era la primul caz când nu execută o dispoziție a organului
ierarhic superior, însă organul vamal nu l-a supus sancțiunilor disciplinare,
în ideea că acesta va executa în continuare după recomandările organului
superior de conducere.
Pe final, instanțele de judecată au concluzionat că Goian Veaceslav
just și legal a fost sancționat disciplinar, acțiunile acestuia conținând
elementele constitutive ale abaterii disciplinare prevăzute de art.51 alin.(1)
lit. d), e), f), g) din Legea cu privire la Serviciul vamal nr.302 din 21.12.2017,
încălcări pentru săvârșirea cărora a fost aplicată față de Goian Veaceslav
sancțiunea disciplinară – „mustrare aspră”. Or, cert s-a stabilit că reclamantul
a admis în activitatea sa abatere disciplinară prin încălcarea disciplinei
muncii, a prevederilor Fișei postului, prevederilor Legii cu privire la
serviciul vamal nr. 302 din 21.12.2017.
Pe lângă acestea, instanțele de judecată ierarhic inferioare au stabilit
că, reieșind din concluzia anchetei de serviciu, la aplicarea sancțiunii
disciplinare lui Goian Veaceslav au fost luate în considerare toate
circumstanțele reale, împrejurările obiective în care au fost comise
acțiunile/inacțiunile ilegale, cât și cele personale (împrejurări subiective),
care au legătură cu salariatul.
Iar, la determinarea sancțiunii disciplinare aplicabile au fost
examinate întrunirea elementelor definitorii ale răspunderii disciplinare.
Gravitatea încălcării în toate situațiile este apreciată de către angajator,
reieșind din circumstanțele stabilite și ținând cont de împrejurările specifice
situației. Caracterul excepțional al instituirii răspunderii rezidă din
responsabilitatea pe care o incubă funcția deținută, iar în aceste cazuri
importanța prezintă faptul încălcării obligațiilor de muncă. Or, încălcarea a
fost constatată cu certitudine, aspectele fiind detaliate în concluziile anchetei
de serviciu, precum și în actele aferente.
Cele nominalizate, în viziunea instanțelor de judecată, denotă faptul
că, Serviciul Vamal a respectat întru totul principiul comprehensibilității și
transparenței acțiunilor, asigurând participarea neîngrădită la procedura
administrativă a lui Goian Veaceslav.
În partea ce ține de invocarea reclamantului precum că, angajatorul
nu a motivat soluția de aplicare a sancțiunii, instanțele de judecată au
remarcă că, aspectul dat ține de oportunitate, iar rolul instanței este de a
verifica legalitatea actului administrativ și nu de a examina oportunitatea
acestuia.
De altfel, instanța de judecată și-ar depăși competențele legale,
arogându-și atribuțiile altor organe, or, în caz contrar instanța judecătorească
ar admite o imixtiune în raportul angajator-salariat, ceea ce la rândul său,
este de natură să afecteze negativ exercitarea atribuțiilor legale ale
Serviciului Vamal, fapt prevăzut în art.1 alin.(2) din Legea cu privire la
serviciul vamal nr.302 din 21.12.2017 și anume, Serviciul Vamal este o
7
autoritate administrativă aflată în subordinea Ministerului Finanțelor, care
exercită funcțiile și atribuțiile ce îi revin și implementează politica vamală a
statului prin aplicarea uniformă și imparțială a legislației în domeniul vamal
în scopul asigurării, în limita competențelor sale, a securității economice a
statului. Serviciul Vamal dispune de autonomie administrativă și
decizională, respectând prevederile legislației în vigoare.
Cât privește argumentul lui Goian Veaceslav precum că, angajatorul
nu a raportat faptele presupus a fi abateri disciplinare la normele legale,
instanțele de judecată l-au considerat ca fiind neîntemeiat, or, aceste raportări
au fost expuse în concluzia anchetei de serviciu, fapt ce s-a soldat cu
constatarea abaterii disciplinare.
În circumstanțele enunțate, instanțele de judecată au dedus că ordinul
nr.667-p din 12 iunie 2020, prin care s-a dispus aplicarea sancțiunii
disciplinare sub formă de mustrare aspră șefului Biroului Vamal Sud, Goian
Veaceslav, a fost emis de către Serviciul Vamal în conformitate cu legislația
în vigoare și cu respectarea principiului proporționalității prevăzut la art. 29
din Codul administrativ. Or, ordinul de sancționare disciplinară a fost emis
în privința lui Goian Veaceslav ca urmare a abaterilor disciplinare comise de
către ultimul și constatate cu certitudine în cadrul anchetei de serviciu.
Ce ține de solicitarea apelantului privind anularea răspunsului
nr.26/11-8975 din 24.07.2020 și a refuzului Serviciului Vamal din
04.08.2020, instanțele de judecată au considerat că acestea sunt
neîntemeiate, fiind subsecvente cerinței de bază cu privire la anularea actului
administrativ, pretenție care a fost respinsă ca neîntemeiată, or, odată cu
constatarea caracterului legal al actului administrativ individual defavorabil,
nu există careva temeiuri de a admite pretențiile subsecvente ale
reclamantului.
EXERCITAREA CĂII DE ATAC ÎN ORDINE DE RECURS
La 20 ianuarie 2023, Goian Veaceslav, reprezentat de avocatul
Todorov Maxim, a depus recurs împotriva deciziei a Curții de Apel Chișinău,
iar la 07 martie 2023 a prezentat motivarea recursului, solicitând casarea
deciziei din 18 ianuarie 2023 a Curții de Apel Chișinău, hotărârii din 27 iulie
2021 a Judecătoriei Chișinău, sediul Râșcani și hotărârii suplimentare din 21
iulie 2022 a Judecătoriei Chișinău, sediul Râșcani, cu emiterea unei hotărâri
noi de admitere integrală a acțiunii în sensul formulat.
În susținerea recursului Goian Veaceslav a invocat ilegalitatea și
netemeinicia deciziei instanței de apel, menționând că Curtea de Apel
Chișinău a examinat superficial prezenta speță, apreciind arbitrar probele
administrate, nu au fost dovedite circumstanțele considerate de instanța de
apel ca fiind stabilite, cu aplicarea și interpretarea eronată a normelor de
drept material.
8
Recurentul a indicat că, instanța de apel nu a elucidat rolul brokerului
vamal la solicitarea regimului vamal de tranzit și la respectarea condițiilor
regimului vamal ales.
Instanțele de judecată ierarhic inferioare nu s-au expus asupra
faptului că brokerii vamali pot acționa în raporturile cu organul vamal în baza
principiilor de reprezentare directă sau de reprezentare indirectă, și dacă
acest lucru are relevanță speței examinate.
Prima instanță și instanța de apel urmau să stabilească cu certitudine
la examinarea cauzei dacă brokerul vamal acționează pe principiul
reprezentării directe, declarația vamală este completată de către broker, iar
la rubrica „declarant” este indicată denumirea persoanei pentru care
acționează, prestând un simplu serviciu de completare a declarației vamale.
De asemenea, instanța de apel urma să stabilească că în cazul
reprezentării indirecte, brokerul indică denumirea proprie în declarația vamă,
în rubrica 14 (declarant) și în rubrica 50 (principalul obligat) fiind declarant,
însă pe contul unei alte persoane.
Instanța de apel a omis să verifice că, completând declarația vamală
nr.3020T1075 din 19.02.2019, SRL „Eximservice Broker” a acționat în
regim de reprezentare indirectă, întrucât s-a indicat expres pe sine în calitate
de declarant și principal obligat, însă pe contul persoanei fizice.
În cazul reprezentării directe brokerul vamal nu poate fi tras la
răspundere materială, deoarece în declarația vamală figurează doar
numele/denumirea persanei reprezentate, nu și a brokerului vamal, iar în
cazul reprezentării indirecte, brokerul vamal apare ca declarant vamal
principal obligat și titular al operațiunii vamale de tranzit, fiind înscriși direct
în declarația vamală cu toate consecințele ce rezultă din această calitate.
Prima instanță și instanța de apel nu au elucidat faptul că, SRL
„Eximservice Broker” a acționat în baza reprezentării indirecte, fiind inclusă
ca „declarant” în declarația vamală și evident că titularul regimului de tranzit
vamal era anume acest agent economic, sub responsabilitatea căreia avea loc
operațiunea de tranzit.
Reieșind din prevederile art.1 pct.34) din Codul vamal, titular al
operațiunii – este persoana în numele căreia s-a făcut declarația vamală
(declarantul) sau persoana căreia i-au fost transferate, în privința destinației
vamale, drepturile și obligațiile persoanei menționate anterior
(declarantului), deci în partea a doua a noțiunii se are în vedere reprezentarea
indirectă de către brokerul vamal.
Din norma citată rezultă că, persoana fizică a Ucrainei, care
transportă nemijlocit mărfurile, nu depune nicio declarație la organul vamal
și între aceștia nu există niciun raport juridic din care ar putea apărea o
obligație vamală în sensul art.1 din Codul vamal și acesta nu-și exprimă
voința de a plasa mărfurile transportate într-un anumit regim.
9
În opinia recurentului persoana fizică rezidentă ucraineană nu are
calitatea de principal obligat în sensul art.1 pct.70 din Codul vamal, întrucât
persoana fizică care a transportat autoturismul Dodge Caliber nu cade sub
incidența noțiunii de principal obligat, nefiind persoană juridică înregistrată
la organul vamal, nedepunând declarație de tranzit.
Recurentul a precizat că în speță se referă la tranzitul comun, iar
potrivit pct.93 și 96 din HG nr.1140 din 02.11.2005, titularul de tranzit este
obligat să depună la biroul vamal de plecare, direct sau prin reprezentant, o
declarație vamală de tranzit. Pentru mărfurile transportate pe mijloace de
transport rutier și pe cale ferată se aplică sistemul de tranzit comun al Uniunii
Europene și statelor-membre ale acestora, conform normelor metodologice
emise prin ordinul Serviciului Vamal.
Însuși Serviciul Vamal a anexat la dosarul administrativ Circulara
SV din anul 2014, în care se explică clar că urmează a fi supus răspunderii
contravenționale în cazul încălcării regimului de tranzit conform procedurii
T1 (tranzitul comun) doar subiectul indicat la rubrica 50 a declarației vamale
de tranzit care este principalul obligat, așa cum a procedat la aplicarea
sancțiunii contravenționale materiale în privința brokerului.
Înainte de aplicarea sancțiunii contravenționale materiale în privința
brokerului SRL „Eximservice Broker”, șeful Biroului Vamal Sud a
coordonat în scris acest lucru cu Serviciul Vamal la 15 ianuarie 2020 prin
scrisoarea nr.28/26-05/125, care nu a înaintat obiecții la propunerea de
aplicare a amenzii contravenționale materiale.
Nu este clară poziția Serviciului Vamal vis-a-vis de numărul de
încălcări care se impută, fie că se referă la o singură pretinsă încălcare
depistată în viziunea Serviciului Vamal atunci când prin decizia nr.3-D din
13 februarie 2020 a fost anulat procesul-verbal și decizia de sancționare
nr.020/20 din 15 ianuarie 2020, fie că i se incriminează alte pretinse încălcări
similare din anii 2018 – 2019, care sunt la etapa actuală prescrise în termen
de 6 luni în condițiile prevăzute la art.209 alin.(2) din Codul muncii, art.59
alin.(2) din Legea nr.158 din 04 iulie 2008 cu privire la funcția publică și
statutul funcționarului public și art.53 alin.(1) lit.a) din Legea nr.302 din
21.12.2017 cu privire la Serviciul Vamal.
În viziunea recurentului Serviciul Vamal și-a depășit competențele
stabilite la art.275 alin.(2) din Codul vamal, deoarece a anulat atât decizia de
sancționare, dar și procesul-verbal, deși conform legii urma să anuleze numai
decizia de sancționare și să remită pentru examinare suplimentară organului
emitent, adică Biroului Vamal Sud, fapt ce nu a fost realizat.
La 26 aprilie 2023, Serviciul Vamal a depus referință, solicitând
declararea ca fiind inadmisibil recursul depus de Goian Veaceslav, cu
menținerea deciziei instanței de apel și a hotărârii și hotărârii suplimentare a
primei instanțe, pe care le consideră legale și întemeiate, fiind elucidate toate
circumstanțele cauzei, apreciate corect probele administrate și aplicarea și
10
interceptarea corectă a normelor de drept material și procedural, iar
argumentele recursului nu se încadrează în temeiurile de admisibilitate al
acestuia prevăzute la art.432 din CPC.
LEGISLAȚIA RELEVANTĂ
Art. XI alin.(1) și (3) din Legea nr.246 din 31 iulie 2023 pentru
modificarea unor acte normative (modificarea cadrului normativ conex
reformei Curții Supreme de Justiție) statuează că:
„(1) Prezenta lege intră în vigoare la data publicării în Monitorul Oficial al
Republicii Moldova, cu excepția art.IV, V pct. 1–9 și 11–16 și art.VII, care vor intra în
vigoare la 1 septembrie 2023. (3) Recursurile depuse la Curtea Supremă de Justiție până
la data intrării în vigoare a prezentei legi vor fi examinate în baza temeiurilor în vigoare
la data depunerii recursului.”
Articolul 245 alin.(1) și (2) din Codul administrativ (în redacția legii
în vigoare până la 1 septembrie 2023) prevede că:
(1) Recursul se depune la instanța de apel în termen de 30 de zile de la notificarea
deciziei instanței de apel, dacă legea nu stabilește un termen mai mic. Instanța de apel
transmite neîntârziat Curții Supreme de Justiție recursul împreună cu dosarul judiciar.
(2) Motivarea recursului se prezintă Curții Supreme de Justiție în termen de 30
de zile de la notificarea deciziei instanței de apel. Dacă se depune împreună cu cererea
de recurs, motivarea recursului se depune la instanța de apel.”
Articolul 246 alin.(1) și (2) lit.a)-f) din Codul administrativ (în
redacția legii în vigoare până la 1 septembrie 2023) reglementează că:
„(1) Curtea Supremă de Justiție examinează din oficiu admisibilitatea cererii de
recurs. Dacă este inadmisibil, recursul se declară ca atare printr-o încheiere.
(2) Recursul se declară inadmisibil în special când: a) decizia instanței de apel nu
poate fi contestată cu recurs; b) recursul este depus în mod repetat; c) recursul este depus
de o persoană neîmputernicită; d) recursul a fost depus după expirarea termenului
stabilit la art. 245 alin. (1); e) motivarea recursului nu a fost depusă sau a fost depusă
după expirarea termenului prevăzut la art. 245 alin. (2); f) cererea de recurs nu
corespunde cerințelor stabilite la art. 244 alin. (2), art. 233 alin. (1) și (2) și art. 234
alin. (2) și recurentul nu a înlăturat neajunsurile în termenul stabilit de Curtea Supremă
de Justiție.”
MOTIVAREA INSTANȚEI
Din sensul art. XI alin.(1) și (3) din Legea nr.246 din 31 iulie 2023
rezultă că legiuitorul a optat pentru principiul aplicării imediate a noilor
reglementări procedurale, cu excepția temeiurilor în baza cărora se vor
examina recursurile depuse la Curtea Supremă de Justiție până la data
intrării în vigoare a prezentei legi.
Goian Veaceslav, reprezentat de avocatul Todorov Maxim, a depus
recurs până la data intrării în vigoare a Legii nr.246 din 31 iulie 2023 și
anume la 23 aprilie 2023, prin urmare recursul va fi examinat în baza
temeiurilor în vigoare la data depunerii recursului.
11
Referitor la termenul de depunere a recursului, completul de
judecată al Curții Supreme de Justiție atestă că Curtea de Apel Chișinău a
pronunțat decizia contestată la 18 ianuarie 2023, în ședință publică. Actele
cauzei atestă că, copia dispozitivului deciziei instanței de apel a fost
notificată la adresa electronică a avocatului recurentului Goian Veaceslav,
Maxim Todorov la data de 18 ianuarie 2023, fapt confirmat prin scrisoarea
anexată la actele cauzei. (f.d.38, vol.II)
Totodată, din actele cauzei rezultă că, decizia integrală a Curții de
Apel Chișinău din 18 ianuarie 2023 a fost notificată la poșta electronică a
avocatului recurentului Goian Veaceslav, Maxim Todorov la data de 03
martie 2023 (f.d.41, vol.II).
Astfel, recursul a fost depus de Goian Veaceslav cu respectarea
prevederilor art.245 din Codul administrativ.
Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție reține că din
analiza prevederilor legale precizate supra rezultă că admisibilitatea
/inadmisibilitatea recursului depus până la data de 1 septembrie 2023, în
special, nu se limitează doar la temeiurile menționate la art.246 alin.(2) din
Codul administrativ, dar urmează să însușească în condițiile Codului
administrativ exercitarea efectivă a unui control de legalitate, veritabil
bazat pe temeiuri concludente și serioase.
Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție notează că
sintagma „în special” denotă caracterul neexhaustiv al temeiurilor de
inadmisibilitate și în același timp oferă un drept exclusiv al instanței de
recurs de a filtra cererile de recurs care nu prezintă o motivare suficient de
serioasă și care pe cale de consecință nu pot însuși un eventual succes
rezultat din examinarea cererii în fond.
În această ordine de idei, completul de judecată al Curții Supreme
de Justiție reține că Codul administrativ dezvoltă nu doar caracterul
nedevolutiv al recursului dar și cerința de seriozitate a cererii din
perspectiva invocării unor veritabile și esențiale încălcări de drept
procedural și material capabile să răstoarne deciziile instanței de apel
contestate sau, după caz, hotărârile curții de apel ca primă instanță într-o
eventuală examinare în fond și invocare ex officio a erorilor de drept.
Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție relevă că pentru
a trece testul de admisibilitate, cererea de recurs trebuie să conțină o
motivare convingătoare și întemeiată în condițiile nominalizate mai sus.
Acest argument rezultă și din particularitățile de formă ale
reglementării recursului în Codul administrativ și anume din sintagma
„motivarea recursului” de la art.245 alin.(2) din Codul administrativ. În
consecutivitate, motivarea cererii de recurs în circumstanțele expuse se
referă la formalitățile pe care trebuie să le întrunească cererea în vederea
rezistării testului și filtrului de admisibilitate.
12
De asemenea, completul de judecată al Curții Supreme de Justiție
accentuează că admisibilitatea recursului trebuie privită și în contextul
rolului și funcției legale a instanței judecătorești supreme care constă, în
special în asigurarea și interpretarea uniformă a legilor la examinarea
cauzelor de contencios administrativ.
Astfel, motivarea oricărei cereri de recurs trebuie să țină cont pentru
a trece filtrul de admisibilitate și a avea succes, de aceste însușiri de ordin
legal fundamental.
În acest sens, CtEDO în jurisprudența sa constantă statuează că
dreptul de acces la instanțe nu este absolut. Există limitări implicit admise
[Golder împotriva Regatului Unit, pct.38; Stanev împotriva Bulgariei
(MC), pct.230]. Acesta este în special cazul condițiilor de admisibilitate a
unui recurs, întrucât prin însăși natura sa necesită o reglementare din partea
statului, care se bucură în această privință de o anumită marjă de apreciere
(Luordo împotriva Italiei, pct.85). Condițiile de admisibilitate ale unui
recurs pot fi mai stricte decât pentru un apel (Levages Prestations Services
împotriva Franței, pct.45). Curtea a mai reiterat că modul de aplicare a
articolului 6 procedurilor în fața instanțelor ierarhic superioare depinde de
caracteristicile speciale ale procedurilor respective, urmând de ținut cont de
totalitatea procedurilor în sistemul de drept național și de rolul instanțelor
ierarhic superioare în acest sistem (Botten v. Norway, hotărârea din 19
februarie 1996, Reports 1996-1, p.141,§39).
La fel, conform jurisprudenței CtEDO, procedurile cu privire la
admisibilitatea căii de atac și procedurile care implică doar chestiuni de
drept, și nu chestiuni de fapt, pot fi conforme cu cerințele articolului 6§1
CEDO (Helmers c. Suediei 9 octombrie 1991, §31, Seria A, nr.212-A).
În circumstanțele menționate, instanța de recurs ajunge la concluzia
de a declara inadmisibil recursul depus de Goian Veaceslav, reprezentat de
avocatul Todorov Maxim.
Ținând cont de cele expuse și în temeiul art. 230 și art. 246, alin. (1)
din Codul administrativ în vigoare la data depunerii recursurilor,
COMPLETUL, CU UNANIMITATE DE VOTURI,
Declară inadmisibil recursul depus de Goian Veaceslav, reprezentat de
avocatul Todorov Maxim.
Încheierea este irevocabilă.
Președinte Stela Procopciuc
Judecători Oxana Parfeni
Diana Stănilă
13