3ra-1069/23 — anularea actelor administrative

La 13 februarie 2019, SRL „Ester Grup” a depus acțiune în contencios administrativ, completată pe parcursul examinării cauzei, împotriva SA „Apă-Canal Chișinău”, solicitând anularea actului de depistare a consumului fraudulos întocmit în privința SRL „Ester Grup” la 04 septembrie 2018; anularea deciziei privind consumul fraudulos nr. 57 din 26 septembrie 2018 și a facturilor fiscale seria AAF nr. 1228183 din 29 septembrie 2018 în sumă de 280 977,95 lei, seria AAF nr. 1228182 din 29 septembrie 2018 în sumă de 588 148,10 lei; anularea actului de depistare a consumului fraudulos din 18 octombrie 2018; anularea deciziei privind consumul fraudulos nr. 63 din 07 noiembrie 2018; anularea facturii fiscale seria AAF nr. 3151189 din 09 noiembrie 2018 în sumă de 40 482 lei și compensarea cheltuielilor de judecată.

În motivarea acțiunii a indicat că, la 16 februarie 2011, a obținut de la SA „ApăCanal Chișinău” condițiile tehnice pentru proiectarea și construcția în or. Durlești a unui apeduct ce ar fi permis alimentarea cu apă potabilă a locatarilor din zonă, inclusiv până la com. Trușeni, a întreprinderilor pomicole „Valea Salcâmilor”, „Meliorator”, „Luceafărul”, „Automobilist” și „Victoria”.

Reclamanta a menționat că acest fapt a fost necesar, deoarece SA „Apă-Canal Chișinău” nu avea propriul apeduct în zona respectivă, iar localnicii acestor localități nu beneficia de serviciul de alimentare cu apă potabilă. Astfel, apeductul nu a fost construit în scopul necesităților proprii ale SRL „Ester Grup” de alimentare cu apă potabilă.

În prezent, acest apeduct este finalizat din punct de vedere constructiv. Însă, aproximativ în luna octombrie 2018, în cadrul unei întruniri comune cu persoanele interesate în construcția apeductului și cu participarea unui reprezentant al SA „ApăCanal Chișinău”, s-a aflat faptul că procedurile legate de perfectare a actelor ce vizează acest apeduct au fost sistate, din 1 motiv că în privința SRL „Ester Grup” au fost întocmite acte de consum fraudulos de apă potabilă, fiind calculate sume pentru consum fraudulos și până la achitarea acestora procedurile nu vor fi reluate.

Reclamanta a relevat că anterior aceste circumstanțe nu i-au fost cunoscute, astfel, la 05 noiembrie 2018, s-a adresat SA „Apă-Canal Chișinău” cu cerere prin care a solicitat eliberarea copiilor de pe actul/actele de consum fraudulos întocmite în privința sa.

Prin scrisoarea din 20 noiembrie 2018, SRL „Ester Grup” i-au fost notificate copiile actelor de depistare a consumului fraudulos întocmite la 04 septembrie 2018 și la 18 octombrie 2018, prin care s-a consemnat conectarea neautorizată la rețeaua publică de alimentare cu apă.

Totodată, i-au fost prezentate copiile extraselor din procesele-verbale ale comisiei pentru examinarea încălcărilor în alimentarea cu apă nr. 57 din 26 septembrie 2018 și nr. 63 din 07 noiembrie 2018, în care sunt reflectate deciziile comisiei de a calcula consumul de apă la volumele de 100 477 m3 și respectiv, 4 680 m3.

De asemenea, SRL „Ester Grup” a subliniat că nu i-au fost prezentate alte acte, precum decizii de sancționare sau facturi în care ar fi fost reflectate sumele ce urmează să le achite.

Nefiind de acord cu actele de depistare a consumului fraudulos și procesele-verbale ale comisiei pentru examinarea încălcărilor în alimentarea cu apă, la 19 decembrie 2018, SRL „Ester Grup” a depus cerere prealabilă către SA „Apă-Canal Chișinău”, prin care a solicitat anularea actelor de depistare a consumului fraudulos, a deciziilor de consum fraudulos, precum și a oricăror altor acte/facturi derivate în legătură cu acestea.

Prin scrisoarea nr. 1200/450 din 15 ianuarie 2019, SA „Apă-Canal Chișinău” a respins cererea prealabilă.

În opinia reclamantei, respingerea cererii prealabile este neîntemeiată, iar actele de consum fraudulos contestate sunt ilegale, or, acestea au fost întocmite în lipsa reprezentanților SRL „Ester Grup”.

Mai mult decât atât, agentul economic nu a fost înștiințat despre controlul planificat și despre dreptul de a participa la efectuarea controlului, iar despre existența actelor de consum fraudulos a aflat întâmplător.

Prin urmare, reclamanta consideră că la caz au fost încălcate prevederile pct. 83 din Regulamentul cu privire la serviciul public de alimentare cu apă și canalizare. 2

În opinia SRL „Ester Grup”, vicierea procedurii de petrecere a controlului și de întocmire a actelor de depistare a consumului fraudulos atrage după sine nulitatea deciziilor de recalculare a volumului de apă emise în baza lor.

De asemenea, reclamanta consideră că SA „Apă-Canal Chișinău” a încălcat și prevederile pct. 93 din Regulamentul cu privire la serviciul public de alimentare cu apă și canalizare, deoarece nu i-a notificat copiile deciziilor și facturilor, fapt care este obligatoriu.

Suplimentar SRL „Ester Grup” a indicat că toate lucrările de construcție a apeductului, precum și ulterioara conectare la acesta a consumatorilor se efectuau cu înștiințarea și implicarea reprezentanților SA „Apă-Canal Chișinău”, care se ocupau printre altele și de perfectarea actelor consumatorilor de apă ce se conectau la apeduct.

Prin decizia din 12 septembrie 2023 a Curții de Apel Chișinău, s-a admis apelul declarat de SA „Apă-Canal Chișinău”, s-a casat hotărârea din 21 octombrie 2020 a Judecătoriei Chișinău, sediul Rîșcani și s-a emis o decizie nouă prin care acțiunea înaintată de SRL „Ester Grup” împotriva SA „Apă-Canal Chișinău” s-a respins ca neîntemeiată.

Prin încheierea din 6 octombrie 2023 a Curții de Apel Chișinău, s-a corectat din oficiu greșeala strecurată în decizia din 12 septembrie 2023, după cum urmează: Se indică în mod corect în partea introductivă și dispozitivă a deciziei integrale numele judecătorului „Palanciuc Ecaterina”, în loc de numele judecătorului indicat greșit „Dașchevici Grigore”.

În motivarea soluției emise, instanța de apel a conchis că instanța de fond a apreciat eronat probele și normele de drept material relevante.

În contextul dat, a menționat că instanța de apel a argumentat că SRL „Ester Grup” nu are calitatea de „consumator” în raport cu SA „Apă-Canal Chișinău”, ci este „solicitant”. Această diferențiere este esențială deoarece regulamentul invocat de SRL „Ester Grup” și reținut de prima instanță (pct. 83-86 din Regulamentul cu privire la serviciul public de alimentare cu apă și canalizare) se aplică doar în cazul consumatorilor, reglementând modalitatea de control al contorului și verificarea sigiliilor.

Deoarece SRL „Ester Grup” nu a încheiat un contract de furnizare a serviciului public de apă și canalizare și nu a îndeplinit condițiile tehnice din avizul de branșare/racordare, aceasta nu beneficiază de protecțiile legale rezervate consumatorilor.

Instanța de apel a constatat că actele de depistare a consumului fraudulos emise de SA „Apă-Canal Chișinău” în 2018 au fost întocmite legal, în contextul în care SRL „Ester Grup” a fost găsită conectată neautorizat la rețeaua publică de apă. Actele au fost emise în urma depistării unor conectări neautorizate la sistemul de alimentare cu apă, care erau folosite fără avizul operatorului. 4

SRL „Ester Grup” nu a demonstrat că a obținut toate avizele necesare și că a respectat normele legale privind racordarea la rețea, așa cum a fost solicitat de SA „Apă-Canal Chișinău” în notificările anterioare.

În decizia sa, instanța de apel a subliniat că SRL „Ester Grup” nu a respectat condițiile tehnice incluse în avizul de branșare/racordare emis în 2011. Conform acestui aviz, SRL „Ester Grup” era obligată să finalizeze proiectul în termen de doi ani și să obțină reconfirmarea avizului dacă termenul expira.

SA „Apă-Canal Chișinău” a notificat în 2018 SRL „Ester Grup” cu privire la expirarea avizului, dar compania nu a completat formalitățile pentru a deveni un utilizator autorizat. În lipsa unui contract de furnizare, conectările efectuate de SRL „Ester Grup” au fost considerate neautorizate și, astfel, ilegale.

Instanța de apel a confirmat validitatea deciziilor nr. 57 și nr. 63 emise de Comisia pentru constatarea utilizării frauduloase a serviciului public, prin care s-a calculat consumul fraudulos al apei în baza conectării neautorizate. Calculele de consum au fost efectuate în conformitate cu metodologia stabilită (34,41 m³/h pentru un anumit număr de ore pe zi).

Facturile fiscale emise pe baza acestor decizii au fost considerate legitime, iar SRL „Ester Grup” este obligată la achitarea acestor sume. Instanța de apel a considerat că aceste facturi sunt conforme cu normele și că SRL „Ester Grup” este responsabilă pentru costul consumului fraudulos.

Instanța de apel a considerat că instanța de fond a interpretat eronat probele și a aplicat greșit normele de drept material, ceea ce a condus la admiterea acțiunii SRL „Ester Grup”. Argumentele instanței de fond privind lipsa SRL „Ester Grup” la controlul efectuat nu sunt aplicabile, deoarece SRL „Ester Grup” nu avea calitatea de consumator în acest context.

Instanța de apel a concluzionat că prima instanță a ignorat faptul că SRL „Ester Grup” nu era autorizată să utilizeze rețeaua publică de apă și că prevederile regulamentului nu pot fi aplicate în cazul unei conectări neautorizate efectuate de un solicitant care nu a îndeplinit cerințele legale.

În concluzie, instanța de apel a decis că actele administrative contestate au fost emise conform legislației și că SRL „Ester Grup” este responsabilă pentru neconformitatea sa cu normele legale

În context, reprezentantul companiei recurente a susținut că decizia instanței de apel a fost semnată de un judecător care nu a participat la proces.

La fel, a susținut că instanța de apel nu a respectat jurisprudența anterioară a Curții Supreme de Justiție pe același dosar, care specifica necesitatea justificării temeinice pentru controalele efectuate de SA „Apă- Canal Chișinău” în absența reprezentantului SRL „Ester Grup”. Curtea Supremă stabilise că procedurile de control trebuie să fie corecte și echitabile, iar prezența reprezentantului în cazul consumului fraudulos este esențială.

Recurentul contestă faptul că instanța de apel nu a luat în considerare scrisoarea din 23 august 2018 a SA „Apă-Canal Chișinău”, prin care operatorul permitea SRL „Ester Grup” să își rezolve situația până la 17 septembrie 2018.

Având în vedere termenul acordat, furnizarea serviciilor de apă era permisă până la acea dată și, prin urmare, nu putea fi considerată „conectare neautorizată” anterior acestui termen.

Recurentul susține că efectuarea controlului la 4 septembrie 2018, înainte de expirarea perioadei de grație, și calcularea retroactivă a consumului fraudulos pe o durată de un an reprezintă o dublă impunere nejustificată pentru același serviciu.

Art. 245 Cod administrativ relevă că: 6 „Recursul se depune la Curtea Supremă de Justiție în termen de două luni de la pronunțarea hotărârii sau a deciziei motivate, dacă legea nu stabilește un alt termen.”

Art. 2451 din Codul administrativ prevede că: (1) Recursul este admis dacă: a) interpretarea legii din hotărârea sau decizia contestată este contrară jurisprudenței uniforme a Curții Supreme de Justiție; b) prin admiterea recursului, se schimbă sau se consolidează jurisprudența Curții Supreme de Justiție; c) hotărârea sau decizia vizează drepturile persoanei care nu a fost atrasă în proces; d) hotărârea sau decizia este arbitrară sau se bazează în mod determinant pe aprecierea vădit nerezonabilă a probelor; e) a fost admis neîntemeiat un apel introdus tardiv; f) instanța nu a fost compusă potrivit legii sau hotărârea a fost pronunțată cu încălcarea competenței jurisdicționale. (2) Temeiurile menționate la alin.(1) lit. c) și d) pot fi invocate în recurs doar dacă au fost invocate în apel sau dacă încălcarea a avut loc în instanța de apel. (3) Aprecierea probelor dată de prima instanță și instanța de apel este obligatorie pentru instanța de recurs, cu excepția cazului în care se invocă temeiul de la alin.(1) lit. d) sau a cazului în care Curtea Supremă de Justiție examinează cauza după trimitere la rejudecare. La examinarea recursului într-o cauză care a fost trimisă anterior la rejudecare pot fi prezentate probe noi dacă acestea au fost restituite nejustificat sau nu au fost reclamate de către instanța de judecată contrar prezentului cod.

Art. 246 alin. (1) și (2) Codul administrativ prevede că: (1) Curtea Supremă de Justiție examinează din oficiu admisibilitatea cererii de recurs. Dacă recursul este inadmisibil, completul din 3 judecători adoptă o încheiere irevocabilă. Încheierea privind inadmisibilitatea recursului, care conține sumar faptele cauzei, motivele și temeiul inadmisibilității, se publică pe pagina web oficială a Curții Supreme de Justiție și se comunică părților. Alineatul (2) al aceluiași articol statuează la lit. h) că, recursul se declară inadmisibil în special când recursul este vădit neîntemeiat.”

Din analiza prevederilor legale reținute supra, rezultă că admisibilitatea/ inadmisibilitatea recursului, în special, urmează să însușească în condițiile Codului administrativ exercitarea efectivă a unui control de legalitate veritabil bazat pe temeiuri concludente și serioase. Astfel, normele citate oferă un drept exclusiv al instanței de recurs de a filtra cererile de recurs care nu prezintă o motivare suficient de serioasă.

În această ordine de idei, Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție reține că, Codul administrativ dezvoltă nu doar caracterul nedevolutiv al recursului, dar și cerința de seriozitate a cererii din perspectiva invocării unor veritabile și esențiale încălcări de drept procedural și material capabile să răstoarne deciziile instanței de apel contestate sau, după caz, hotărârile Curții de Apel ca primă instanță într-o eventuală examinare în fond și invocare ex officio a erorilor de drept.

Completul Curții Supreme de Justiție notează că pentru a trece testul de admisibilitate, cererea de recurs trebuie să conțină o motivare convingătoare și întemeiată în condițiile nominalizate mai sus. În consecutivitate, motivarea cererii de recurs în circumstanțele expuse se referă la formalitățile pe care trebuie să le întrunească cererea în vederea rezistării testului și filtrului de admisibilitate.

Instanța de recurs atestă că motivele de casare, invocate în recurs, nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 2451 din Codul administrativ, deoarece se referă la dezacordul recurentului cu soluția pronunțata de către Curtea de Apel Chișinău și nu relevă interpretarea contrară a legii și aplicarea eronată a normelor de drept material sau procedural sau că aceasta s-ar baza în mod determinant pe aprecierea vădit nerezonabilă a probelor, respectiv nu constituie temei de casare a deciziei recurate.

Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție menționează că recursul depus de avocatul Macovei Artur în interesele SRL „Ester Grup”, conține obiecții de fapt și de drept similare celor expuse în cererea de chemare în judecată, care au fost analizate de către Curtea de Apel Chișinău, fiind apreciate în mod corespunzător. În consecință, nu există aparența unei încălcări a dreptului recurentului la soluționarea tuturor argumentelor cu privire la judecarea cauzei în prima instanță, în modul în care este garantat de art. 6 § 1 al Convenției.

Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție notează faptul că dezvoltarea recursului trebuie să cuprindă o motivare corespunzătoare, în sensul arătării cu claritate a acelor critici, care sunt de natură a învedera netemeinicia hotărârii/deciziei și care se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 2451 din Codul administrativ. 8

Nu este suficientă simpla expunere a circumstanțelor faptice ale cauzei, fiind necesară motivarea recursului cu indicarea motivelor de netemeinicie pe care se bazează, precum și dezvoltarea lor. Motivarea recursului însemnând nu doar exprimarea nemulțumirii față de actul de dispoziție pronunțat în apel, ci expunerea tuturor motivelor pentru care, din punctul de vedere al părții, instanța a pronunțat o hotărâre neîntemeiată.

Recursul nu se poate limita la o simplă indicare a textelor de lege, ci implică determinarea greșelilor imputate Curții de Apel Chișinău și o minimă argumentare a criticii în fapt și în drept, precum și indicarea probelor pe care se bazează aceste critici. Simpla trimitere la un text de lege, fără explicarea pretinsei interpretări și/sau aplicări eronate a prevederilor legale de către Curtea de Apel Chișinău, nu echivalează cu un argument. Dacă ar proceda la examinarea unei asemenea pretins argument, Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție s-ar substitui autorului recursului, fapt care ar echivala cu un control efectuat din oficiu.

Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție accentuează că admisibilitatea recursului trebuie privită și în contextul rolului și funcției legale a instanței judecătorești supreme care constă, în special, în asigurarea și interpretarea uniformă a legilor la examinarea cauzelor de contencios administrativ. Astfel, motivarea oricărei cereri de recurs trebuie să țină cont pentru a trece filtrul de admisibilitate și a avea succes, de aceste însușiri de ordin legal fundamental.

În acest sens, CtEDO în jurisprudența sa constantă statuează că dreptul de acces la instanțe nu este absolut. Există limitări implicit admise [Golder împotriva Regatului Unit, pct. 38; Stanev împotriva Bulgariei (MC), pct. 230]. Acesta este în special cazul condițiilor de admisibilitate a unui recurs, întrucât prin însăși natura sa necesită o reglementare din partea statului, care se bucură în această privință de o anumită marjă de apreciere (Luordo împotriva Italiei, pct. 85). Condițiile de admisibilitate ale unui recurs pot fi mai stricte decât pentru un apel (Levages Prestations Services împotriva Franței, pct. 45).

Curtea a mai reiterat că modul de aplicare a articolului 6 procedurilor în fața instanțelor ierarhic superioare depinde de caracteristicile speciale ale procedurilor respective, urmând de ținut cont de totalitatea procedurilor în sistemul de drept național și de rolul instanțelor ierarhic superioare în acest sistem. (Botten v. Norway, hotărâre din 19 februarie 1996, Reports 1996-1, p. 141, § 39). La fel, conform jurisprudenței CtEDO, procedurile cu privire la admisibilitatea căii de atac și procedurile care implică doar chestiuni de 9 drept, și nu chestiuni de fapt, pot fi conforme cu cerințele articolului 6 § 1 (a se vedea Helmers c. Suediei 09 octombrie 1991, § 31, Seria A, nr. 212-A).

Din aceste motive, în conformitate cu art. 230 și art. 246 alin.(2) lit. h) din Codul administrativ, COMPLETUL, CU UNANIMITATE DE VOTURI, Declară inadmisibil recursul depus de avocatul Macovei Artur în interesele SRL „Ester Grup”. Încheierea este irevocabilă. Președinte Stela Procopciuc Judecători Oxana Parfeni Ion Malanciuc 10