3r-11/26 — anularea actului administrativ
- Instanță
- Curtea Supremă de Justiție
- Obiect
- anularea actului administrativ
- Temei legal
- Neintrunirea conditiilor legale pentru suspendarea executarii actului administrativ contestat.
3r-11/26 — anularea actului administrativ (Curtea Supremă de Justiție, 2026)
D E C I Z I E
cu privire la respingerea recursului declarat de către Rogac Lucian
în cauza de contencios administrativ, intentată la acțiunea depusă de Rogac
Lucian împotriva Autorității Naționale de Integritate cu privire la anularea actului
administrativ
împotriva încheierii Curții de Apel Centru din 08 octombrie 2025
(Dosarul nr. 3r-11/26
PIGD 2-25136372-01-3r-12012026)
Neîntrunirea condițiilor legale pentru suspendarea executării actului administrativ
contestat.
Curtea de Apel Centru, jud. V. Sîrbu, A. Cașcaval, L. Bagrin
18 februarie 2026
Textul corespunde originalului
Examinând în lipsa părților recursul depus de către Rogac Lucian
Curtea Supremă de Justiție, în completul compus din:
Stela Procopciuc, Președinte,
Oxana Parfeni,
Diana Stănilă, judecători,
constată următoarele:
ÎN FAPT
La 23 septembrie 2025, Rogac Lucian a depus acțiune în contencios
administrativ împotriva Autorității Naționale de Integritate, solicitând:
-anularea integrală a Actului de constatare nr. 128 din 26 august 2025, emis de
inspectorul de integritate Victor Gorceac din cadrul Autorității Naționale de Integritate;
-suspendarea executării punctului 3 și 4 din Actul de constatare nr. 128 din 26 august
2025.
Prin încheierea Curții de Apel Centru din 08 octombrie 2025, s-a respins ca
neîntemeiată cererea reclamantului Rogac Lilian cu privire la suspendarea
executării punctului 3 și 4 din Actul de constatare nr. 128 din 26 august 2025.
Încheierea instanței de fond a fost comunicată reclamantului prin
intermediul poștei electronice la data de 28 noiembrie 2025.
Nefiind de acord cu încheierea instanței de fond, la 05 decembrie 2025,
Rogac Lucian a depus recurs, solicitând casarea încheierii din 08 octombrie 2025,
cu adoptarea unei noi decizii prin care să fie admisă cererea de suspendare a
executării punctului 3 și 4 din Actul de constatare nr. 128 din 26 august 2025.
În motivarea recursului recurentul a menționat că, instanța de fond a respins
în mod eronat cererea de suspendare a executării actului administrativ contestat,
apreciind greșit circumstanțele cauzei și neaplicând corespunzător dispozițiile
legale incidente. În special, acesta a susținut că instanța a refuzat aplicarea art.
172 alin. (2) lit. a) din Codul administrativ, privind existența unor suspiciuni
serioase și rezonabile cu privire la legalitatea actului administrativ individual
defavorabil, motivând că o eventuală suspendare ar fi echivalat cu o pronunțare
asupra fondului cauzei.
În opinia recurentului, această abordare a fost greșită, întrucât legea
permitea expres instanței să dispună măsuri asigurătorii fără ca prin aceasta să
anticipeze soluția pe fond. Suspendarea executării actului administrativ nu
presupunea stabilirea definitivă a legalității sau nelegalității acestuia, ci avea rolul
de a preveni producerea unor consecințe prejudiciabile până la soluționarea
cauzei.
Recurentul a notat că, în cadrul procedurii administrative, i-au fost încălcate
drepturi fundamentale, inclusiv dreptul la un proces echitabil și dreptul la apărare.
Autoritatea publică ar fi inițiat procedura fără a-l informa, fără a-l atrage în mod
efectiv în procedură și fără a-i oferi posibilitatea de a prezenta declarații, încălcând
astfel dispozițiile Codului administrativ. Totodată, controlul ar fi fost realizat cu
1
încălcarea prevederilor Legii nr. 132, precum și a principiilor legalității și
securității juridice, aspecte care au conturat existența unor suspiciuni serioase
privind legalitatea actului administrativ.
În ceea ce privește temeiul prevăzut de art. 172 alin. (2) lit. b) din Codul
administrativ, recurentul a susținut că instanța a respins nejustificat existența unui
prejudiciu. Actul administrativ contestat a dispus sesizarea instanței competente
în vederea confiscării averii pretins nejustificate și decăderea recurentului din
dreptul de a exercita funcții publice pentru o perioadă de 3 ani. Această măsură l-
a împiedicat în mod direct să participe la concursuri pentru ocuparea unei funcții
publice, afectând dreptul constituțional de acces la funcții publice.
Mai mult, nesuspendarea actului administrativ a creat riscul unui prejudiciu
patrimonial real și iminent, prin posibilitatea inițierii procedurii de confiscare a
bunurilor. În opinia recurentului, acest risc a afectat în mod direct dreptul de
proprietate, garantat de Constituție și de art. 1 din Protocolul nr. 1 la Convenție.
În data de 19 ianuarie 2026, intimata Autoritatea Națională de Integritate
a depus referință, prin care a solicitat respingerea cererii de recurs ca neîntemeiată.
LEGISLAȚIA RELEVANTĂ
Art. 241 alin. (1) din Codul administrativ:
„Încheierile primei instanțe și ale instanței de apel pot fi contestate cu recurs, separat de
hotărâre, în cazurile prevăzute de prezentul cod și de alte legi.”
Art. 242 din Codul administrativ:
„Recursul împotriva încheierii judecătorești se depune motivat la instanța de judecată care
a emis încheierea contestată în termen de 15 zile de la notificarea încheierii judecătorești, dacă
legea nu stabilește un termen mai mic.”
Art. 214 alin. (1)-(4) din Codul administrativ:
„Suspendarea executării actului administrativ individual contestat poate fi solicitată de către
reclamant instanței de judecată care examinează acțiunea de contencios administrativ.
Reclamantul poate solicita instanței de judecată competente suspendarea executării actului
administrativ individual până la înaintarea acțiunii în contencios administrativ dacă autoritatea
publica învestită cu soluționarea cererii prealabile a refuzat suspendarea sau nu a soluționat
cererea de suspendare în termenul stabilit la art.172 alin.(3).
Instanța de judecată poate dispune suspendarea executării actului administrativ individual
din motivele prevăzute la art.172 alin.(2).
Pentru probarea faptelor, participanții, în locul prezentării probelor obișnuite, pot depune o
declarație pe propria răspundere.
Instanța de judecată decide cu privire la suspendarea executării actului administrativ
individual printr-o încheiere susceptibilă de recurs, fără citarea participanților la proces. Dacă
consideră necesar, instanța de judecată citează părțile pentru audiere în privința temeiniciei
cererii de suspendare. Prevederile art.177 alin. (2) din Codul de procedură civilă nu se aplică.”
Art. 172 alin. (2) din Codul administrativ:
„Motivele suspendării sânt:
2
a) existența unor suspiciuni serioase și rezonabile privind legalitatea actului administrativ
individual defavorabil;
b) existența pericolului iminent de producere a unor prejudicii ireparabile prin executarea
în continuare a actului administrativ individual defavorabil.”
Art. 243 alin. (1), lit. b) și alin. (2) din Codul administrativ:
„Examinând recursul împotriva încheierii judecătorești, instanța adoptă una dintre
următoarele decizii: respinge recursul.
Instanța competentă soluționează recursul împotriva încheierilor judecătorești fără
ședință de judecată. Dacă consideră necesar, instanța competentă poate cita participanții la
proces.”
ASPECTE DE PROCEDURĂ
Cu referire la termenul de depunere a recursului se reține că, Curtea de
Apel Centru a adoptat încheierea contestată la 08 octombrie 2025, fiind notificată
recurentului în data de 28 noiembrie 2025, prin intermediul poștei electronice,
fapt care se confirmă prin extrasul din poștă electronică a Curții de Apel Centru,
anexat la actele cauzei (f.d. 69).
În data de 05 decembrie 2025, Rogac Lucian a depus recurs împotriva
încheierii din 08 octombrie 2025. Astfel, completul de judecată al Curții Supreme
de Justiție constată că recursul este depus în termenul prevăzut la art. 242 din
Codul administrativ.
Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție, reținând prevederile
art. 243, alin. (2) din Codul administrativ, a decis examinarea cererii de recurs
fără înștiințarea participanților la proces, cu plasarea datei ședinței pe pagina web
a Curții Supreme de Justiție, fiind inoportună invitarea părților, întrucât
argumentele expuse în cererea de recurs au fost formulate cu suficientă precizie
pentru a permite instanței examinarea acesteia.
MOTIVAREA INSTANȚEI
Instanța de recurs efectuând controlul judiciar al încheierii din 08
octombrie 2025 a Curții de Apel Centru constată că instanța de fond întemeiat a
respins cererea de suspendare a executării punctului 3 și 4 din Actul de constatare
nr. 128 din 26 august 2025.
La acest aspect instanța de recurs menționează că, argumentele invocate
de recurent nu justifică aplicarea măsurii asigurătorii prevăzute de art. 172 alin.
(2) lit. a) și b) din Codul administrativ. Sub aspectul existenței unor suspiciuni
serioase și rezonabile privind legalitatea actului administrativ, instanța reține că
pretinsele încălcări procedurale invocate – referitoare la informarea persoanei,
participarea în procedura administrativă și dreptul de a prezenta explicații –
reprezintă chestiuni ce țin de examinarea fondului cauzei și urmează a fi analizate
în cadrul judecării acțiunii principale. Simpla invocare a unor pretinse abateri
3
procedurale nu echivalează, prin ea însăși, cu demonstrarea aparenței de
nelegalitate în sensul cerut de lege pentru dispunerea suspendării.
Instanța subliniază că măsura suspendării executării unui act administrativ
constituie o măsură excepțională, care poate fi dispusă doar în condițiile strict
prevăzute de lege, atunci când sunt prezentate argumente și probe convingătoare
privind caracterul vădit nelegal al actului sau riscul producerii unor consecințe
greu de înlăturat. Or, în speță, recurentul nu prezintă elemente suficiente care să
contureze, la nivel de aparență, existența unor suspiciuni serioase de nelegalitate.
În ceea ce privește temeiul prevăzut de art. 172 alin. (2) lit. b) din Codul
administrativ, instanța reține că prejudiciul invocat de recurent nu este dovedit ca
fiind unul real și iminent. Transmiterea cauzei către instanța competentă în
vederea examinării confiscării averii nu produce, prin ea însăși, un efect direct și
imediat asupra patrimoniului, fiind necesară o hotărâre judecătorească distinctă.
De asemenea, măsura decăderii din dreptul de a exercita anumite funcții publice
operează în condițiile și limitele prevăzute de lege, iar simpla nemulțumire față
de consecințele juridice ale actului nu este suficientă pentru a justifica
suspendarea acestuia.
Instanța de recurs apreciază că instanța de fond nu se pronunță asupra
fondului cauzei, ci efectuează o analiză sumară, specifică fazei procesuale privind
măsurile asigurătorii, fără a prejudeca soluția ce urmează a fi adoptată asupra
legalității actului administrativ contestat. Prin urmare, nu se constată vreo
încălcare a dreptului la un proces echitabil, astfel cum este garantat de art. 6 §1
din Convenție, în jurisprudența Curtea Europeană a Drepturilor Omului.
În consecință, instanța de recurs concluzionează că încheierea atacată este
legală și întemeiată, iar motivele invocate de recurent nu sunt de natură să conducă
la casarea acesteia.
Din considerentele menționate, completul de judecată al Curții Supreme
de Justiție ajunge la concluzia de a respinge recursul depus de Rogac Lucian.
Ținând cont de cele expuse și în temeiul art. 243 alin. (1) lit. b) din Codul
administrativ,
COMPLETUL, CU UNANIMITATE DE VOTURI,
Respinge recursul depus de Rogac Lucian.
Decizia este irevocabilă.
Președinte Stela Procopciuc
Judecători Oxana Parfeni
Diana Stănilă
4