2r-5/26 — inopozabilitatea contractului de donatie

La 11 iulie 2024, Leonid Lupu a depus o cerere de chemare în judecată împotriva Larisei Golunga și Alexandrei-Jacuelin Golunga privind inopozabilitatea contractului de donație.

Prin hotărârea Judecătoriei Drochia sediul Central din 29 mai 2025, acțiunea a fost respinsă ca neîntemeiată.

Leonid Lupu a declarat la 20 iunie 2025 apel împotriva hotărârii din 29 mai 2025 prin care a solicitat casarea acesteia și emiterea unei noi hotărâri de admitere a acțiunii.

Prin încheierea Curții de Apel Nord din 22 septembrie 2025 nu s-a dat curs cererii de apel declarate de Lupu Leonid și s-a acordat un termen de până la 30 octombrie 2025 (inclusiv), pentru lichidarea neajunsurilor și anume: prezentarea apelului motivat, în limba română, cu semnătură olografă sau omologată, în copii pentru toți participanții la proces, prezentarea, în original, a dovezii de plată a taxei de stat în mărime de 212,50 lei 50 bani și a dovezii, în original, a plății taxei de timbru în mărime de 200 lei, cu înregistrarea acestora până la data limită în secția evidență și documentare procesuală a instanței de apel.

La 22 octombrie 2025, Leonid Lupu a prezentat instanței de apel bonul de plată a taxei de stat în original și bonul de plată a taxei de timbru în original.

Prin încheierea Curții de Apel Nord din 2 decembrie 2025 s-a restituit apelul declarat de Lupu Leonid din motiv că nu a fost prezentată cererea de apel motivată, neînlăturând astfel neajunsurile constatate prin încheierea de a nu da curs din 22 septembrie 2025.

Lupu Leonid la 16 decembrie 2025 prin poștă a depus, iar la 17 decembrie 2025 a fost înregistrată, o cerere de recurs împotriva încheierii din 2 decembrie 2025 prin care a solicitat casarea acesteia cu remiterea cauzei spre examinare instanței de apel.

În motivarea recursului, Leonid Lupu a indicat că la 22 octombrie 2025 pentru lichidarea neajunsurilor ar fi prezentat partea motivată a apelului, în original bonul de plată a taxei de stat și a taxei de timbru. Astfel consideră că neajunsurile 1 constatate prin încheierea de a nu da curs au fost înlăturate la 22 octombrie 2025. La cererea de recurs, Leonid Lupu a anexat și apelul motivat.

Art. 426 alin. (3) din Codul de procedură civilă: (3) Recursul împotriva încheierii se examinează în termen de 2 luni într-un complet din 3 judecători, pe baza copiei certificate sau electronice a dosarului, pe baza recursului și a referinței la recurs, fără examinarea admisibilității și fără participarea părților.

Art. 427 lit. a) din Codul de procedură civilă: Instanța de recurs, după ce examinează recursul împotriva încheierii, este în drept: a) să respingă recursul și să mențină încheierea.

Art. 368 alin. (1) și (3) din Codul de procedură civilă: Dacă cererea de apel nu întrunește condițiile prevăzute la art. 364 și 365 și dacă cererea este depusă fără plata taxei de stat și/sau a taxei de timbru, instanța de apel, în termen de 10 zile de la repartizarea dosarului, dispune printr-o încheiere, fără înștiințarea participanților la proces, să nu se dea curs cererii, acordând apelantului un termen pentru lichidarea neajunsurilor. Încheierea instanței de apel de a nu se da curs cererii poate fi atacată odată cu fondul.

Art. 369 alin. (1) lit. a) și alin. (2) din Codul de procedură civilă: (1) Instanța de apel restituie, printr-o încheiere, cererea dacă: a) apelantul nu a îndeplinit în termen indicațiile instanței de apel din încheierea emisă în conformitate cu art. 368 alin. (1). (2) Încheierea judecătorească de restituire a cererii de apel poate fi atacată cu recurs.

În jurisprudența sa, Curtea Supremă de Justiție a indicat că neajunsurile constatate în încheierea de nu da curs cererii de apel urmează a fi înlăturate în totalitate (a se vedea decizia nr. 2r-191/25) și în modul corespunzător (a se vedea decizia nr. 2r-297/25).

În prezenta cauză, problematica esențială la care este chemată Curtea să dea răspuns constă în a stabili dacă, în condițiile art. 369 alin. (1) lit. a) CPC, cererea de apel putea fi restituită pentru pretinsa neexecutare a indicațiilor din încheierea de a nu da curs, în situația în care apelanta susține că a lichidat neajunsul privind prezentarea circumstanțelor de fapt și de drept ale apelului ar fi fost prezentate la 22 octombrie 2025. 2

Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție pentru a aprecia dacă cererea de apel suplimentară care conține motivele de fapt și de drept ale apelului a fost depusă în interiorul termenului acordat prin încheierea de a nu da curs trebuie să verifice nu doar afirmația recurentului, ci și dacă există indici verificabili ai acestui fapt.

În primul rând, apelul motivat anexat la cererea de recurs (f.d. 123-124) nu are aplicată o ștampilă de intrare a Curții de Apel Nord sau o altă dovadă de recepționare care să permită constatarea depunerii la 22 octombrie 2025 a acestuia. Comparativ, cererea de anexare la materialele dosarului a taxei de stat și de timbru, din aceeași dată de 22 octombrie 2025, o astfel de ștampilă are aplicată (f.d. 115). În contextul în care recurentul pretinde că ambele cereri au fost depuse în aceeași zi, nu a fost prezentată nicio explicație de ce pe cererea de anexare a bonurilor de plată este anexată ștampila de intrare a Curții de Apel Nord, iar pe cererea de apel motivată anexată la cererea de recurs nu este.

În al doilea rând, recurentul nu a oferit nicio argumentare de ce ar fi ales să înlăture neajunsurile constatate prin încheierea de a nu da curs prin depunerea a două cereri distincte – o cerere de anexare a bonurilor de plată și o cerere de apel motivată. De principiu, o astfel de fragmentare este posibilă, dar în lipsa oricărei justificări în contextul criticii pe care o lansează recurentul, ea devine un element care slăbește credibilitatea versiunii recurentului.

În al treilea rând, completul de judecată al Curții Supreme de Justiție observă o diferență evidentă între forma cererii din 22 octombrie 2025 de anexare a bonurilor de plată a taxei de stat și a taxei de timbru, care este prezentată la materialele dosarului și forma cererii de apel motivată anexată la cererea de recurs. Dacă într-adevăr ambele acte ar fi fost redactate și depuse concomitent, este rezonabil să existe o minimă asemănare dintre ele, sau, cel puțin, o explicație rezonabilă pentru diferențele esențiale dintre ele.

Prin urmare, coroborând aceste elemente rezultă că argumentul recurentului privind depunerea, în interiorul termenului stabili prin încheierea de a nu da curs a Curții de Apel Nord, a cererii de apel suplimentare care să conțină motivele de fapt și de drept ale apelului nu este susținută de indicii obiective și reprezintă o afirmație neconfirmată.

În concluzie, completul de judecată al Curții Supreme de Justiție concluzionează că poziția recurentului Leonid Lupu nu este credibilă și nu este susținută prin probe (a se vedea comparativ decizia nr. 2r-213/25), motiv pentru care recusul este pasibil de respingere, cu menținerea încheierii Curții de Apel Nord din 2 decembrie 2025.

În conformitate cu art. 427 lit. a), art. 428 din Codul de procedură civilă, 3