2r-260/26 — Revocarea contractului de donație

La 20 octombrie 2025, Ecaterina Copacinscaia a depus cerere de chemare în judecată împotriva lui Cristian Mațco, persoană interesată fiind notarul Dina Ghedreuțan, solicitând revocarea contractelor de donație.

Prin hotărârea Judecătoriei Drochia, sediul Central din 17 februarie 2026, cererea de chemare în judecată a fost respinsă ca neîntemeiată.

La 18 martie 2026, Ecaterina Copacinscaia a depus apel nemotivat împotriva hotărârii primei instanțe, solicitând admiterea apelului, casarea hotărârii contestate și pronunțarea unei noi hotărâri de admitere a acțiunii. Totodată, a solicitat scutirea de la plata taxei de stat, invocând starea precară a sănătății și situația materială dificilă.

Prin încheierea Curții de Apel Nord din 20 mai 2026, cererea privind scutirea de la plata taxei de stat a fost admisă, iar cererii de apel nu i s-a dat curs. Apelantei i- a fost acordat termen până la 16 iunie 2026 pentru prezentarea apelului motivat, semnat corespunzător, fiindu-i explicate consecințele neînlăturării neajunsurilor.

Încheierea din 20 mai 2026 a fost expediată apelantei la 26 mai 2026 și recepționată de către aceasta la 29 mai 2026.

Prin încheierea Curții de Apel Nord din 19 iunie 2026, cererea de apel depusă de Ecaterina Copacinscaia împotriva hotărârii Judecătoriei Drochia, sediul Central din 17 februarie 2026, a fost restituită din motiv că în termenul acordat prin încheierea de a nu da curs, Ecaterina Copacinscaia nu a prezentat apelul motivat și nu a înlăturat neajunsurile indicate de instanța de apel.

La 6 iulie 2026, Ecaterina Copacinscaia a depus recurs împotriva încheierii Curții de Apel Nord din 19 iunie 2026, solicitând admiterea recursului, casarea integrală a încheierii contestate și remiterea cauzei spre rejudecare Curții de Apel Nord. În susținerea recursului, recurenta a invocat că nu a înlăturat neajunsurile în termenul stabilit deoarece, adresându-se avocatului Andrei Tudorica pentru întocmirea apelului motivat, a aflat despre decesul acestuia. A arătat că are vârsta de 81 de ani, nu dispune de mijloace financiare pentru angajarea unui avocat în bază de contract, iar desemnarea unui avocat care acordă asistență juridică garantată de stat a necesitat timp. Recurenta a mai susținut că starea sănătății nu i-a permis să se 1 deplaseze, anexând un certificat medical. A indicat că, la 19 iunie 2026, a prezentat apelul motivat și a înlăturat neajunsurile, însă a fost informată despre expirarea termenului acordat. De asemenea, recurenta a invocat vârsta înaintată, starea precară a sănătății, situația materială dificilă și faptul că locuiește singură, susținând că aceste împrejurări justifică examinarea apelului său.

Art. 426 alin. (3) din Codul de procedură civilă: (3) Recursul împotriva încheierii se examinează în termen de 2 luni într-un complet din 3 judecători, pe baza copiei certificate sau electronice a dosarului, pe baza recursului şi a referinţei la recurs, fără examinarea admisibilităţii şi fără participarea părţilor.

Art. 427 lit. a) din Codul de procedură civilă: Instanţa de recurs, după ce examinează recursul împotriva încheierii, este în drept: a) să respingă recursul şi să menţină încheierea.

Art. 364 alin. (1) din Codul de procedură civilă: (1) Cererea de apel se depune în scris la instanţa judecătorească a cărei hotărâre se atacă, cu plata taxei de stat şi/sau a taxei de timbru în cazul în care apelul se impune cu taxă, în condiţiile legii.

Art. 368 alin. (1) din Codul de procedură civilă: (1) Dacă cererea de apel nu întruneşte condiţiile prevăzute la art. 364 şi 365 şi dacă cererea este depusă fără plata taxei de stat şi/sau a taxei de timbru, instanţa de apel, în termen de 10 zile de la repartizarea dosarului, dispune printr-o încheiere, fără înştiinţarea participanţilor la proces, să nu se dea curs cererii, acordând apelantului un termen pentru lichidarea neajunsurilor.

Art. 369 alin. (1) lit. a), alin. (2) din Codul de procedură civilă: (1) Instanţa de apel restituie, printr-o încheiere, cererea dacă: a) apelantul nu a îndeplinit în termen indicaţiile instanţei de apel din încheierea emisă în conformitate cu art. 368 alin. (1). (2) Încheierea judecătorească de restituire a cererii de apel poate fi atacată cu recurs.

Art. 100 alin. (1), (11) din Codul de procedură civilă: (1) Cererea de chemare în judecată şi actele de procedură se comunică participanţilor la proces şi persoanelor interesate, contra semnătură, prin intermediul persoanei împuternicite, prin poştă, cu scrisoare recomandată şi cu aviz de primire, prin intermediul biroului executorului judecătoresc, la adresa electronică indicată în cererea de chemare în judecată sau înregistrată prin intermediul Programului integrat de gestionare a dosarelor, sau prin alte mijloace care să asigure transmiterea textului cuprins în act şi confirmarea primirii lui, precum şi prin delegaţie judiciară. (11) Cererea de chemare în judecată şi actele de procedură ale instanței de judecată se comunică autorităţilor publice, persoanelor juridice de drept privat şi avocaţilor prin intermediul Programului integrat de gestionare a dosarelor, la care aceștia sunt conectați prin adresa electronică indicată în cererea de chemare în judecată, în mandatul de avocat, 2 în alte acte ce atestă utilizarea poștei electronice. Actele de procedură expediate prin intermediul Programului integrat de gestionare a dosarelor se consideră comunicate.

Art. 110 din Codul de procedură civilă: Termen de procedură este intervalul, stabilit de lege sau de judecată (judecător), în interiorul căruia instanţa (judecătorul), participanţii la proces şi alte persoane legate de activitatea instanţei trebuie să îndeplinească anumite acte de procedură ori să încheie un ansamblu de acte.

Art. 111 alin. (2), (3) din Codul de procedură civilă: (2) Termenul de procedură se instituie prin indicarea unei date calendaristice, datei comunicării actului de procedură, a unei perioade sau prin referire la un eveniment viitor şi cert că se va produce. În ultimul caz, actul de procedură poate fi efectuat în decursul întregii perioade. (3) Dacă începutul curgerii termenului este determinat de un eveniment sau moment în timp care va surveni pe parcursul zilei, inclusiv de comunicarea actului de procedură, atunci ziua survenirii evenimentului sau a momentului nu se ia în considerare la calcularea termenului.

Art. 113 din Codul de procedură civilă: Dreptul de a efectua actul de procedură încetează odată cu expirarea termenului prevăzut de lege ori stabilit de instanţa de judecată. Nerespectarea termenului atrage după sine decăderea din dreptul de a efectua actul de procedură, dacă legea nu prevede altfel.

Art. 115 din Codul de procedură civilă: La cererea participanților la proces interesați, instanţa de judecată poate prelungi termenul de procedură stabilit de instanța de judecată. Termenul poate fi prelungit pentru același temei o singură dată. Termenul de procedură stabilit de lege nu poate fi prelungit, fiind aplicabil art. 116.

Art. 61 alin. (1) din Codul de procedură civilă: Participanții la proces sunt obligați să se folosească cu bună-credință de drepturile lor procedurale. Instanţa judecătorească pune capăt oricărui abuz de aceste drepturi dacă prin abuz se urmărește tergiversarea procesului sau inducerea sa în eroare.

Obiectul recursului în prezenta cauză este verificarea dacă instanța de apel a verificat multiaspectual situația apelantei care invocă faptul că a omis termenul de apel din cauza faptului că fostul său avocat a decedat iar formalitățile de antrenare a unui nou avocat în proces sunt îndelungate, că este în vârstă înaintată și are o stare precară de sănătate, fiind în imposibilitate să se deplaseze.

Până a purcede la analiza circumstanțelor prezentei cauze, completul de judecată al Curții Supreme de Justiție va sublinia că în jurisprudența sa (decizia nr. 2rc-58/25, §21) a tranșat că părțile au obligația de a se folosi cu bună credinţă de 3 drepturile procedurale în virtutea prevederilor art. 56 alin.(3), art. 61 alin.(1) din Codul de procedură civilă.

Partea este ţinută să aducă la îndeplinire cu diligență actele procesuale ce-i revin. Partea interesată trebuie să efectueze cu diligență actele care o privesc, să nu utilizeze tactici de amânare şi să exploateze oportunitățile oferite de dreptul intern pentru scurtarea procedurii (decizia nr. 2rc-76/25, §38).

Lipsa unui reprezentant nu justifică pasivitatea părții, ci, dimpotrivă, impune o grijă sporită din partea acesteia față de propriile obligații procedurale (decizia nr. 2rc-14/26, §41).

La fel, aflarea unui participant la proces în concediu medical nu constituie în mod automat o imposibilitate absolută de a întreprinde acțiuni procesuale. În acest caz, urmează a fi verificată conduita acestuia pe perioada concediului și dacă acesta a avut o posibilitate obiectivă de a comunica cu instanțele și de a-și proteja drepturile procesuale (decizia nr. 2r-479/25, §48-51).

Or, termenele legale nu reprezintă simple formalități, ci mecanisme menite să disciplineze exercitarea drepturilor procesuale, să asigure celeritatea procedurii și să prevină abuzurile procesuale. (decizia nr. 2r-494/25, § 39)

Termenele procedurale stabilesc regimul optim pentru realizarea justiției, fiind o modalitate de ordonare a realizării acțiunilor procedurale și fortificarea securității raporturilor juridice. Exercitarea unui drept de către titularul său nu poate avea loc decât într-un anumit cadru, prestabilit de legiuitor sau de către instanța judecătorească, cu respectarea anumitor exigențe, căror li se subsumează și instituirea unor termene, după a căror expirare valorificarea respectivului drept nu mai este posibilă. (decizia nr. 2r-57/26, §35; nr. 2r-38/26, §44)

Respectarea termenelor procedurale reprezintă o garanție a principiului securității raporturilor juridice, iar derogarea de la aceste termene este permisă doar în situații strict justificate. (decizia nr. 2rci-19/26, §37)

Respectarea termenelor procedurale și a dispozițiilor instanței constituie o obligație fundamentală a participanților la proces, iar ignorarea acestora atrage în mod legitim sancțiunile prevăzute de lege. (decizia nr. 2rci-17/26, §48)

Raportând aceste considerațiuni asupra cazului dedus judecății, Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție observă că au avut loc următoarele acțiuni de care va ține cont: 30.1. La 20 octombrie 2025, Ecaterina Copacinscaia a depus o cerere de chemare în judecată împotriva lui Cristian Mațco, intervenient accesoriu notar Dina Ghedreuțan, privind revocarea contractelor de donație. La cererea de chemare în judecată este prezentată decizia privind acordarea asistenței 4 juridice calificate garantate de stat privind desemnarea avocatului Andrei Tudorica (f.d. 22) și mandatul avocațial pe numele acestuia (f.d. 8). 30.2. La ședința de judecată din 12 decembrie 2025 s-a prezentat Cristian Mațco. Ecaterina Copacinscaia și avocatul Andrei Tudorica nu s-au prezentat. Totodată, la numele avocatului Andrei Tudorica este indicată mențiunea „decedat” (f.d. 36); 30.3. La ședința de judecată din 12 februarie 2026 și 17 februarie 2026, s-au prezentat Ecaterina Copacinscaia și Cristian Mațco; 30.4. La 17 februarie 2026 a fost pronunțat dispozitivul hotărârii Judecătoriei Drochia sediul Central; 30.5. La 18 martie 2026, Ecaterina Copacinscaia a depus o cerere de apel împotriva hotărârii din 17 februarie 2026 în care menționează faptul că motivele argumentate ale apelului vor fi indicate în apelul motivat după eliberarea hotărârii motivate (f.d. 55); 30.6. La 11 mai 2026, Ecaterinei Copacinscaia i s-a comunicat hotărârea motivată din 17 februarie 2026; 30.7. La 20 mai 2026, Curtea de Apel Nord a emis încheierea de a nu da curs prin care a comunicat Ecaterinei Copacinscaia inclusiv obligația de a prezenta apelul motivat până la data de 16 iunie 2026. Această încheiere a fost comunicată Ecaterinei Copacinscaia la 29 mai 2026 (f.d. 64). 30.8. La 19 iunie 2026, Curtea de Apel Nord a restituit cererea de apel depusă de Ecaterina Copacinscaia pe motivul neprezentării apelului motivat; 30.9. Totodată, la 19 iunie 2026, Ecaterina Copacinscaia a depus în adresa Curții de Apel Nord o cerere prin care solicită anexarea la materialele cauzei a apelului motivat, indicând că nu a executat în termen încheierea deoarece adresându-se la avocatul care o apără ar fi aflat că e decedat. Totodată, a comunicat că fiind la vârsta de 81 ani nu are posibilitatea de a achita un avocat, iar pentru a angaja un avocat de stat a avut nevoie de timp. În afară de asta, a susținut că s-a simțit rău și nu s-a putut deplasa. 30.10. La 22 iunie 2026, Curtea de Apel Nord a comunicat Ecaterinei Copacinscaia că cererea sa din 19 iunie 2026 nu a fost luată în considerațiune la emiterea încheierii din 19 iunie 2026 deoarece ultima ar fi fost emisă înainte de depunerea cererii.

Completul de judecată apreciază drept necredibilă susținerea recurentei potrivit căreia ar fi aflat abia la 19 iunie 2026 despre decesul avocatului său. Încă în procesul-verbal al ședinței din 12 decembrie 2025, anexat la materialele cauzei, avocatul Andrei Tudorica figurează cu mențiunea „decedat”. Ulterior, acesta nu s-a 5 mai prezentat la nicio ședință, în timp ce Ecaterina Copacinscaia a participat personal la ședințele din 12 și 17 februarie 2026. În aceste împrejurări, recurentei îi era cel puțin imputabil să manifeste diligență și să se intereseze despre situația reprezentantului său.

Mai mult, la data depunerii cererii de apel, avocatul era deja decedat. Cu toate acestea, Ecaterina Copacinscaia nu a invocat vreo dificultate legată de lipsa reprezentării, formulând personal apelul nemotivat, solicitând scutirea de la plata taxei de stat și indicând că motivele apelului vor fi prezentate după recepționarea hotărârii motivate.

Prin urmare, conduita procesuală a recurentei nu confirmă existența unui impediment determinat de decesul avocatului. Până la expirarea termenului acordat pentru prezentarea apelului motivat, aceasta nu a informat instanța despre dificultăți privind desemnarea unui alt avocat și nici nu a solicitat prelungirea termenului din acest motiv.

În aceste condiții, Completul de judecată consideră tendențios argumentul referitor la aflarea tardivă despre decesul avocatului și la durata formalităților necesare desemnării unui nou apărător.

În continuare, Completul va verifica dacă Ecaterina Copacinscaia a dispus de timp suficient pentru prezentarea apelului motivat și dacă a existat vreun impediment excepțional și obiectiv care să justifice nerespectarea termenului stabilit de instanța de apel.

În jurisprudența sa, Curtea Supremă de Justiție a arătat că nu poate sa nu fie luat în calcul sau să se facă abstracție de problemele de sănătate invocate, manifestând înțelegere față de situația medicală descrisă. Totuși simpla invocare a unei stări de sănătate precare nu este suficientă pentru a justifica omiterea unui termen procedural, în lipsa unor probe obiective care să demonstreze imposibilitatea absolută de a întreprinde acțiuni procedurale. În astfel de situații, Curtea Supremă de Justiție purcede la verificarea conduitei participanților la proces pentru a verifica dacă starea de sănătate ar fi de natură să o împiedice complet să redacteze sau să depună recursul în termenul prevăzut de lege, sau dacă ar exista împrejurări excepționale care să o fi lipsit total de posibilitatea de a-și exercita dreptul procedural. În plus, în asemenea cazuri se verifică ce schimbări concrete au intervenit după expirarea termenului care au făcut ca actul de procedură, totuși, să fie realizat (decizia nr. 2r-307/25, §21-23).

Totodată, Curtea Supremă de Justiție a tranșat deja că neajunsurile constatate în încheierea de nu da curs cererii de apel urmează a fi înlăturate în totalitate (a se vedea decizia nr. 2r-191/25) și în modul corespunzător (a se vedea decizia nr. 2r- 297/25). 6

Încheierea de a nu da curs nu este un act de dispoziție care creează obligații noi. Ea doar constată că, la momentul emiterii, cererea de apel comportă neajunsuri și stabilește un termen-limită pentru remediere. Termenul acordat prin încheierea de a nu da curs are rolul de a fixa limita maximă până la care neajunsurile pot fi înlăturate. El nu justifică pasivitatea anterioară și nu poate fi tratat ca un moment de la care începe, pentru prima dată, obligația de înlăturare a neajunsurilor (decizia nr. 2r-479/25, §42).

Din moment ce partea a depus o cerere de apel nemotivat, apelantul admite că urmează a fi depusă o cerere de apel suplimentară după recepționarea hotărârii motivate. Prin urmare, această parte cunoaște nu doar existența procedurii de apel, dar și faptul că pentru continuarea examinării apelului erau necesare acțiuni procedurale suplimentare. În asemenea condiții, acesta nu putea rămâne în pasivitate și ulterior să invoce că nu a cunoscut despre actele emise de instanța de apel (decizia nr. 2r-69/25, §33).

Astfel, din momentul recepționării hotărârii motivate de către apelant, pentru acesta apare posibilitatea reală de a înlătura în totalitate și în modul corespunzător neajunsurile constatate (decizia nr. 2r-479/25, §39).

În cazul în care partea consideră că termenul stabilit pentru prezentarea cererii de apel motivate este insuficient sau că întâmpină vreo dificultate în acest sens, urmează să comunice instanței de judecată acest fapt și să solicite prelungirea termenului de procedură în sensul art. 115 din Codul de procedură civilă (decizia nr. 2r-316/25, §21).

Raportând aceste considerații la cauza dedusă judecății, Completul observă că Ecaterina Copacinscaia a recepționat hotărârea motivată la 11 mai 2026. Din acel moment, recurenta a avut posibilitatea reală și obiectivă de a redacta și de a prezenta apelul motivat, cunoscând încă de la depunerea apelului nemotivat că urma să-și expună argumentele după primirea hotărârii integrale.

Termenul acordat prin încheierea Curții de Apel Nord din 20 mai 2026, comunicată recurentei la 29 mai 2026, nu a generat pentru prima dată obligația de motivare a apelului, ci a stabilit doar data-limită pentru înlăturarea neajunsurilor. Prin urmare, perioada relevantă nu poate fi calculată exclusiv de la comunicarea acestei încheieri, deoarece posibilitatea de a redacta apelul motivat exista încă din 11 mai 2026.

Astfel, de la recepționarea hotărârii motivate și până la termenul-limită din 16 iunie 2026, recurenta a dispus de 36 de zile, iar de la comunicarea încheierii de a nu da curs – de 18 zile. Completul apreciază că acest interval era suficient pentru formularea argumentelor cuprinse ulterior în cererea de apel motivată. Conținutul acesteia nu relevă o complexitate ori un volum care să fi făcut în mod obiectiv imposibilă redactarea și depunerea sa în interiorul termenului stabilit. 7

Dacă recurenta considera termenul insuficient ori întâmpina dificultăți generate de starea de sănătate, de lipsa unui avocat sau de imposibilitatea deplasării, aceste împrejurări trebuiau comunicate în timp util instanței, cu prezentarea probelor corespunzătoare și, după caz, cu solicitarea prelungirii termenului în condițiile art. 115 din Codul de procedură civilă. O asemenea diligență procesuală nu a fost manifestată.

În particular, simpla afirmație că recurenta s-ar fi simțit rău și nu s-ar fi putut deplasa nu demonstrează o imposibilitate absolută de a redacta, semna ori transmite actul procedural. Nu au fost prezentate elemente obiective din care să rezulte că, pe întreaga perioadă relevantă, starea sa de sănătate a lipsit-o total de posibilitatea de a comunica cu instanța sau de a întreprinde măsuri pentru protejarea drepturilor sale procesuale.

De asemenea, recurenta nu a explicat ce împrejurare concretă s-a schimbat după expirarea termenului din 16 iunie 2026 și a făcut posibilă depunerea apelului motivat la 19 iunie 2026, cu trei zile întârziere.

În ansamblu, circumstanțele cauzei demonstrează că recurenta a avut o posibilitate reală și obiectivă de a prezenta apelul motivat în termen, însă nu a valorificat-o cu diligența impusă unui participant la proces. Aceasta nu a demonstrat existența unor împrejurări excepționale și obiective care să justifice omiterea termenului și nici nu a explicat ce schimbare concretă a permis realizarea actului procedural la numai trei zile după expirarea lui.

În consecință, criticile formulate nu justifică casarea încheierii instanței de apel, iar recursul este pasibil de respingere.

În conformitate cu art. 427 lit. a), art. 428 din Codul de procedură civilă,