2ra-1491/23 — recunoasterea nulitatii absolute a contractului de donatie

La 30 noiembrie 2021, Vîlcova Raisa, reprezentată de avocatul Arnaut Alexandru a depus în adresa Judecătoriei Cahul, sediul Taraclia, cerere de chemare în judecată împotriva lui Stoev Constantin și Stoev Vasili, intervenient accesoriu notarul Cîvîrjic Natalia cu privire la recunoașterea nulității absolute a contractului de donație.

În motivarea cererii de chemare în judecată s-a menționat că, potrivit contractului de donație din 25 septembrie 2021, Stoev Vasili i-a donat feciorului său – Stoev Constantin, casa de locuit cu terenul aferent, amplasate în or. Xxxxxx, str. Xxxxxx.

Evidențiază că, tranzacția respectivă a fost efectuată sub presiune psihică asupra lui Stoev Vasili, care era bolnav, prin inducerea în eroare a acestuia cu scopul obținerii bunurilor ce-i aparțin.

Totodată, Stoev Constantin a ascuns de la notarul care a autentificat tranzacția faptul că, tatăl său, Stoev Vasili, în perioada de zeci de ani s-a aflat la evidență la medicul psihiatru, fiind invalid de gradul II, precum și suferea de alcoolism.

Susține că, Stoev Constantin nu a înștiințat notarul nici despre faptul că, la domiciliul amplasat în or. Xxxxxx, str. Xxxxxx, s-a născut sora acestuia, Vîlcova Raisa, care până la ziua de azi locuiește în casa părintească împreună cu 2 copii minori ai acesteia, care a avut grijă de Stoev Vasili și a efectuat reparația casei.

Afirmă că, în privința acțiunilor de rea-credință și de înșelăciune indică faptul că, după efectuarea tranzacției, Stoev Constantin a luat pe Stoev Vasili de la casă și l-a dus să locuiască la prietenii săi, iar singur a început să facă presiuni asupra Raisei Vîlcova, solicitându-i să părăsească casa.

Precizează că, Stoev Constantin a radiat-o pe aceasta de la domiciliu, a deconectat gazul, comunicându-i colaboratorilor SA ,,MOLDOVAGAZ” faptul că, în casă locuiesc chiriașii și urmează să elibereze casa.

Relevă că, la 09 noiembrie 2021, Vîlcova Raisa s-a adresat în instanța de judecată pe faptul acțiunilor de violență în familie din partea lui 1 Stoev Constantin, iar prin încheierea din 10 noiembrie 2021 a Judecătoriei Cahul, sediul Central, a fost emisă ordonanță de protecție, conform căreia Stoev Constantin a fost obligat să nu se apropie de bunul imobil amplasat în or. Xxxxxx, str. Xxxxxx.

În drept, au fost invocate prevederile art. 327 alin. (1), art. 328 alin. (1), art. 331 alin. (1), art. 334 alin. (1) și (2), art. 337 alin. (1) și art. 341 alin. (1) și (2) din Codul civil.

Având în vedere circumstanțele de fapt și de drept menționate, solicită recunoașterea nulității absolute a contractului de donație din 25 septembrie 2021 asupra casei de locuit și terenului aferent, amplasate în or. Xxxxxx, str. Xxxxxx.

Prin hotărârea din 22 august 2022 a Judecătoriei Cahul, sediul Taraclia, acțiunea s-a respins ca fiind neîntemeiată.

La 06 septembrie 2022, Vîlcova Raisa, reprezentată de avocatul Arnaut Alexandru a depus cerere de apel împotriva hotărârii din 22 august 2022 a Judecătoriei Cahul, sediul Taraclia, prin care s-a solicitat casarea integrală a hotărârii din 22 august 2022 a Judecătoriei Cahul, sediul Taraclia și emiterea unei noi hotărâri de admitere integrală a acțiunii.

Prin decizia din 04 iulie 2023 a Curții de Apel Cahul, s-a respins ca nefondat apelul declarat de Vîlcova Raisa, reprezentată de avocatul Arnaut Alexandru și s-a menținut hotărârea din 22 august 2022 a Judecătoriei Cahul, sediul Taraclia.

Pentru a decide astfel, instanța de apel a reținut că, prima instanță judecând cauza, a determinat corect toate circumstanțe de fapt importante pentru examinarea cauzei, a stabilit corect raporturile juridice în speță, precum și a aplicat corect normele de drept material și procedural.

Instanța de apel a considerat că, prima instanță corect a constatat, că apelanta Vîlcova Raisa nu a prezentat probe, din care ar rezulta că, contractul de donație a fost încheiat de către Stoev Vasili în situația în care nu înțelegea conținutul acțiunilor sale și nu a putut să le dirijeze.

Totodată, instanța de apel a constatat că, în motivarea acestui argument, apelanta Vîlcova Raisa a prezentat documente medicale pe numele intimatului Stoev Vasili, potrivit cărora ultimul se află la evidența medicului psihiatru și suferă de alcoolism. Însă, aceste documente nu demonstrează faptul că, anume în momentul încheierii contractului de donație, intimatul Stoev Vasili nu a putut înțelege conținutul acțiunilor sale și nu a înțeles sensul tranzacției încheiate și efectele acesteia, precum și nu a fost apt să dirijeze acțiunile sale. Colegiul judiciar a considerat că, prima instanță corect a reținut faptul respectiv, indicând asupra lipsei probelor celor invocate de apelanta. 2

În aceeași ordine de idei instanța de apel a menționat că, apelanta Vîlcova Raisa nu a probat argumentele sale, invocate referitor la lipsa discernământului intimatului Stoev Vasili în momentul încheierii contractului de donație în cauză.

Colegiul a considerat neîntemeiată poziția reprezentantului apelantei Vîlcova Raisa, avocatul Arnaut Alexandru precum că, intimatul Stoev Vasili a dat acordul său la anularea contractului de donație, iar cererea depusă de acesta în cadrul judecării apelului că susține acțiunea înaintată de apelanta, nu poate servi temeiul de declarare a nulității contractului de donație. Or, la caz prima instanță corect a menționat că, apelanta Vîlcova Raisa nu este partea a contractului de donație și nu este în drept să invoce că contractul a fost încheiat prin înșelăciune. Prima instanță corect a menționat că, astfel de pretenție poate fi înaintată nemijlocit de părțile contractante, ce la caz nu se atestă. Or, la materialele dosarului nu se regăsesc cereri de la intimatul Stoev Vasili sau Stoev Constantin, în care ar fi invocat faptul că, contractul de donație a fost încheiat prin înșelăciune.

Mai mult decât atât, instanța de apel a constatat că, prin încheierea din 01 noiembrie 2022 a Judecătoriei Cahul, sediul Taraclia (f. d. 188), a fost încetat procesul civil la acțiunea înaintată de Stoev Vasili împotriva lui Stoev Constantin cu privire la rezoluțiunea contractului de donație din 21 septembrie 2022, din motivul refuzului reclamantului la acțiune.

Astfel, Curtea de Apel Cahul a constatat că la materialele dosarului lipsește o poziție fermă a intimatului Stoev Vasili referitor la faptul că, contractul de donație a fost încheiat prin înșelăciune, iar prima instanță corect a stabilit că, apelanta Vîlcova Raisa nu este în drept să invoce astfel de argument, deoarece nu este partea contractantă.

Instanța de apel la fel a considerat necesar de a respinge argumente precum că, contractul de donație din 21 septembrie 2021 contravine normelor imperative și bunelor moravuri. Or, aceste argumente ale apelantei au fost invocate pur declarativ, neavând bază faptică sau juridică.

Curtea de Apel Cahul a concluzionat că, la momentul întocmirii contractului de donație, proprietarul bunurilor imobile era intimatul Stoev Vasili, care la fel a cunoscut despre faptul că în casă locuiește apelanta Vîlcova Raisa, însă a manifestat dorința de a dona bunurile imobile în litigiu intimatului Stoev Constantin, iar notarul acționând în temeiul prevederilor legale a autentificat voința acestuia.

La 26 septembrie 2023, Vîlcova Raisa, reprezentată de avocatul Arnaut Alexandru a depus în adresa Curții Supreme de Justiție cerere de recurs împotriva deciziei din 04 iulie 2023 a Curții de Apel Cahul, prin care s-a solicitat casarea integrală a deciziei din 04 iulie 2023 a Curții de Apel Cahul și hotărârii din 22 august 2022 a Judecătoriei Cahul, sediul 3 Taraclia, cu remiterea cauzei spre rejudecare în instanța de fond, or pronunțarea unei noi hotărâri de admitere integrală a acțiunii.

În motivarea recursului au fost reiterate circumstanțele invocate anterior la examinarea cauzei în prima instanță și instanța de apel.

În drept, s-au invocat prevederile art. 429 – 432, art. 432 alin. (1) și (2) lit. a), b), c) și d), art. 434, 436-437 din Codul de procedură civilă.

Pe parcurs, Curtea Supremă de Justiție a expediat în adresa intimaților copia recursului declarat de Vîlcova Raisa, reprezentată de avocatul Arnaut Alexandru, fiindu-i explicat dreptul de a depune referință la recursul declarat.

Însă, deși la 24 ianuarie 2024, Stoev Vasili a recepționat corespondența, iar la 09 februarie 2024 factorul poștal a constatat nereclamarea corespondenței de către Stoev Constantin, până la data stabilită pentru examinarea admisibilității recursului, intimații nu au făcut uz de dreptul său procedural de a depune referința.

Art. 61 alin. (1) din Codul de procedură civilă: „(1) Participanții la proces sînt obligați să se folosească cu bună-credință de drepturile lor procedurale. Instanța judecătorească pune capăt oricărui abuz de aceste drepturi dacă prin abuz se urmărește tergiversarea procesului sau inducerea sa în eroare.”

Art. 434 alin.(1) – (2) din Codul de procedură civilă: „(1) Recursul se declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărîrii sau a deciziei integrale, dacă legea nu prevede altfel. (2) Termenul de 2 luni este termen de decădere și nu poate fi restabilit.”

Art. 433 alin.(1) lit. f) din Codul de procedură civilă: „(1) Cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care: f) recursul este vădit neîntemeiat.”

Art. 440 alin. (1) și (2) din Codul de procedură civilă: „(1) În cazul în care se constată existența unuia dintre temeiurile prevăzute la art.433, completul din 3 judecători, printr-o încheiere irevocabilă adoptată în lipsa părților, declară recursul inadmisibil. (2) Încheierea privind inadmisibilitatea recursului, care conține sumar faptele cauzei, motivele și temeiul inadmisibilității, se publică pe pagina web oficială a Curții Supreme de Justiție și se expediază părților.” 4

Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție notează că, prin Legea nr. 246 din 31 iulie 2023 pentru modificarea unor acte normative (modificarea cadrului normativ conex reformei Curții Supreme de Justiție) au fost operate modificări în Codul de procedură civilă, care au intrat în vigoare la 01 septembrie 2023.

Astfel, procedura admisibilității recursului va consta în verificarea existenței unuia din temeiurile prevăzute la art. 433 din Codul de procedură civilă, în vigoare la data depunerii recursului – 26 septembrie 2023.

Potrivit art. 433 alin. (1) lit. f) din Codul de procedură civilă, cererea de recurs se consideră inadmisibilă dacă este vădit neîntemeiată.

Această normă oferă Curții o prerogativă de filtrare a recursurilor care nu conțin o motivare suficientă în drept, nefiind apte să declanșeze un control de legalitate în sensul art. 432 din Codul de procedură civilă.

Într-o apreciere particulară a motivelor de recurs, Completul constată că acestea nu întrunesc exigențele unei motivări conforme cu cerințele legale, întrucât exprimă în esență dezacordul recurentului cu soluția instanței de apel, fără a invoca sau demonstra încălcări veritabile ale normelor de drept material sau procesual.

În ceea ce privește critica referitoare la o pretinsă apreciere arbitrară a probelor, art. 432 alin. (1) lit. e) din Codul de procedură civilă, instanța constată că probatoriul a fost analizat de instanțele de fond și apel în mod complet și motivat. Simpla reiterare sau reformulare a propriei versiuni asupra faptelor nu echivalează cu o apreciere vădit nerezonabilă a probelor.

Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție notează că, la momentul încheierii contractului de donație din 25 septembrie 2021, donatorul Stoev Vasili a avut capacitatea de folosință și capacitatea deplină de exercițiu a drepturilor civile, în privința acestuia nu a fost instituită nicio măsură de ocrotire, fie contractuală, fie judiciară, care ar putea determina temeinicia argumentelor invocate în acțiune. 5

Subsecvent, sunt incidente speței prevederile art. 31 alin. (3) din Codul civil, potrivit cărora nimeni nu poate fi limitat în capacitate de folosință și în capacitate de exercițiu decât în cazul și în modul prevăzut de lege.

La caz nu se identifică nici o eroare manifestă sau arbitrară în examinarea probelor, iar recurentul nu demonstrează caracterul determinant al presupusei erori asupra soluției adoptate.

Așadar, recursul nu tinde să declanșeze un control de legalitate veritabil, ci exprimă o nemulțumire subiectivă față de soluțiile instanțelor ierarhic inferioare, camuflând obiecțiile de fond, în argumente formale de procedură.

Ținând cont de cele expuse supra și în temeiul art. 431 alin. (1) și (2), art. 433 alin. (1) lit. f), art. 440 alin. (1) și (2) din Codul de procedură civilă,