2ra-491/25 — Repararea prejudiciului moral

La 22 noiembrie 2023, Leonid Globu a depus cerere de chemare în judecată împotriva lui Vasile Tăut, solicitând repararea prejudiciului moral.

În motivarea acțiunii, reclamantul a indicat că, la 15 septembrie 2023, în jurul orei 12:30, pârâtul, aflându-se în apropierea gospodăriei lui Mihail Zamfir, din s. Crihana, r-nul Orhei, ar fi sustras pe ascuns un sac de tărâțe aparținând reclamantului, împreună cu alte persoane, fără a reacționa la somațiile acestuia. A susținut că fapta i-a cauzat suferințe psihice.

Prin cererea de chemare în judecată, reclamantul Leonid Globu solicită încasarea de la pârâtul Vasile Tăut a prejudiciului moral în cuantum de 20 000,00 lei.

Instanța de apel a reținut că, potrivit procesului-verbal contravențional, Vasile Tăut a sustras pe ascuns, la 15 septembrie 2023, în jurul orei 12:30, un sac de tărâțe în valoare de 150 lei, fapt pentru care a fost sancționat în temeiul art. 105 1 Cod contravențional, prin decizia Inspectorului Principal al IP Orhei din 21 septembrie 2023, cu amendă în mărime de 30 unități convenționale, decizie care nu a fost contestată. În cadrul procedurii contravenționale, Leonid Globu a fost recunoscut în calitate de victimă, invocând cauzarea unui prejudiciu moral.

Totodată, instanța de apel a constatat că, deși fapta ilicită a fost dovedită, apelantul nu a demonstrat existența unui prejudiciu nepatrimonial și a raportului de cauzalitate dintre contravenția săvârșită și pretinsele suferințe psihice, din probele administrate rezultând că prejudiciul material a fost restituit, iar documentele medicale prezentate atestă afecțiuni cronice cu caracter neurologic, fără legătură directă cu fapta contravențională.

Instanța de apel a reținut că simpla invocare a unor suferințe psihice, în lipsa unor probe concludente, nu justifică acordarea despăgubirilor morale, prejudiciul nepatrimonial urmând a fi dovedit în mod concret, în conformitate cu criteriile prevăzute de art. 2037 Cod civil. Astfel, Leonid Globu nu a demonstrat lezarea unor drepturi personale nepatrimoniale, cererea privind încasarea sumei de 20 000 lei cu titlu de prejudiciu moral fiind lipsită de temei juridic.

De asemenea, instanța de apel a apreciat ca fiind legală și temeinică soluția primei instanțe privind respingerea cererii de compensare a cheltuielilor de judecată, întrucât, potrivit art. 82, art. 94 și art. 98 din Codul de procedură civilă, acestea pot fi acordate exclusiv părții care a avut câștig de cauză, condiție neîndeplinită în speță.

Argumentele apelantului referitoare la necesitatea sancționării pecuniare suplimentare a pârâtului au fost apreciate ca nerelevante, întrucât Vasile Tăut a fost deja sancționat contravențional, sancțiunea aplicată având rol preventiv și educativ, conform scopului legii contravenționale.

În motivarea recursului, recurentul a invocat caracterul arbitrar al deciziilor instanțelor inferioare, aprecierea vădit nerezonabilă a probelor și lipsa unei motivări suficiente, susținând că vârsta înaintată, starea de sănătate și impactul psihologic al faptei contravenționale justifică acordarea prejudiciului moral. Acesta a făcut trimitere la art. 45 Cod contravențional și art. 19, 1998, 2036, 2037 Cod civil, precum și la jurisprudența CSJ și CEDO privind repararea prejudiciului moral. Recurentul a susținut că respingerea recursului ar contraveni practicii uniforme a CSJ și garanțiilor prevăzute de art. 6 CEDO. 2

Art. 434 alin. (1) din Codul de procedură civilă: „(1) Recursul se declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale, dacă legea nu prevede altfel”.

Art. 442 alin. (1) din Codul de procedură civilă: „(1) Judecând recursul declarat împotriva deciziei date în apel, instanța verifică, în limitele invocate în recurs, legalitatea hotărârii contestate prin prisma temeiurilor prevăzute la art. 432. Instanța invocă, din oficiu, neatragerea în proces a persoanelor ale căror drepturi sunt lezate prin hotărâre”.

Art. 433 alin. (1) lit. f) din Codul de procedură civilă: „(1) Cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care: f) recursul este vădit neîntemeiat”.

Art. 440 alin. (1), (2) din Codul de procedură civilă: „(1) În cazul în care se constată existența unuia dintre temeiurile prevăzute la art. 433, completul din 3 judecători, printr-o încheiere irevocabilă adoptată în lipsa părților, declară recursul inadmisibil. (2) Încheierea privind inadmisibilitatea recursului, care conține sumar faptele cauzei, motivele și temeiul inadmisibilității, se publică pe pagina web oficială a Curții Supreme de Justiție și se expediază părților”.

În aprecierea recursului declarat de Leonid Globu, reprezentat de avocata Ana Buzu, Completul de judecată îl califică ca fiind vădit neîntemeiat în sensul art. 433 alin. (1) lit. f) din Codul de procedură civilă. Deși recurentul a invocat temeiul de casare prevăzut de art. 432 alin. (1) lit. e) din Codul de procedură civilă, susținând că instanța de apel ar fi apreciat în mod vădit nerezonabil probele administrate, acesta nu a indicat în mod concret probele pretins denaturate, ignorate sau analizate eronat. 3

Analiza recursului relevă că acesta nu conține critici de drept propriu-zise, ci reiterează aspecte de fapt deja examinate de instanța de apel. Recurentul își exprimă dezacordul față de soluția pronunțată, fără a indica erori de interpretare sau aplicare a normelor de drept material ori procesual, limitându-se la contestarea aprecierii probelor. În esență, susținerile formulate tind la modificarea situației de fapt reținute de instanța de apel și la obținerea unei reevaluări a probatoriului, ceea ce excede competenței instanței de recurs.

Instanța de apel a motivat decizia în mod detaliat, reținând că, deși fapta contravențională a fost dovedită, recurentul nu a demonstrat existența prejudiciului moral și nici legătura cauzală dintre faptă și pretinsele suferințe psihice. Totodată, s-a constatat că prejudiciul material a fost restituit, iar actele cauzei nu confirmă o conexiune directă cu fapta comisă, motiv pentru care nu au fost întrunite condițiile legale pentru acordarea despăgubirilor morale.

Curtea de Apel a apreciat corect că simpla invocare a unor suferințe psihice, în lipsa unor probe concludente, nu poate fundamenta acordarea despăgubirilor morale, iar cerințele art. 2037 din Codul civil privind stabilirea prejudiciului moral nu au fost întrunite.

Recurentul a formulat doar nemulțumiri generale și subiective față de soluția pronunțată, fără a prezenta argumente juridice pertinente care să încadreze recursul în limitele prevăzute de art. 432 din Codul de procedură civilă, ceea ce justifică aprecierea recursului ca vădit neîntemeiat.

În aceste circumstanțe, Completul de judecată constată că cererea de recurs nu întrunește condițiile de admisibilitate prevăzute de lege și se respinge ca fiind vădit neîntemeiat.

În conformitate cu art. 431 alin. (1) și (2), art. 433 alin. (1) lit. f) și art. 440 alin. (1) și (2) din Codul de procedură civilă. COMPLETUL, CU UNANIMITATE DE VOTURI, Consideră inadmisibil recursul declarat de Leonid Globu, reprezentat de avocata Ana Buzu. Încheierea este irevocabilă. Președinte, judecător Stela Procopciuc Judecători Ion Munteanu Gheorghe Stratulat 4