M.S. împotriva Belgiei și încă o cauză

Publicat la 19 aprilie 2022 SECȚIUNEA 3 Cereri nr. 15234/20 și 58765/21 M.S. împotriva Belgiei și F.T. c. Belgia introduse la 13 martie 2020 și, respectiv, la 30 noiembrie 2021 comunicate la 1 aprilie 2022 ÎN MATERIE DE L Ei au fugit din Pakistan ca urmare a actelor de violență sau persecuție pe care le-au suferit din cauza confesiunii lor și a activităților legate de manifestarea religiei lor. Cererile lor de protecție internațională în Belgia au fost respinse de către organismele de azil, decizii confirmate de Consiliul pentru soluționarea litigiilor dintre străini. În fața Curții, invocând art. 3 din convenție, reclamanții se plâng că se confruntă cu un risc de tratament inuman și degradant în cazul în care se întoarce în Pakistan.

Recurenta FT. 58765/21 se referă la politica de stat împotriva anumitor expresii ale credinței ahmadie și a persecuțiilor care rezultă din aceasta și reproșează deciziilor în litigiu din care se solicită, în esență, să fie obligată să își modifice comportamentul astfel încât să își limiteze credința în domeniul strict privat. Reclamantul M.S. 15234/20 reproșează organismelor de azil faptul că nu s-au confruntat cu motivele sale de teamă cu realitatea contextului pakistanez. Invocând art. 13 coroborat cu art. 3, reclamanții se plâng că, în lipsa unei examinări serioase și complete a circumstanțelor cauzei și a realității situației Ahmadiei din Pakistan a temerilor lor de către organismele de azil, aceștia nu au beneficiat de o cale de atac eficientă.

Având în vedere obiecțiunile dezvoltate de solicitanți, examinarea pe care autoritățile naționale au efectuat-o cu privire la riscul pe care îl suportă în urma tratamentelor care intră sub incidența articolului 3 în cazul în care s-a întors în Pakistan a fost atentă și riguroasă (a se vedea, pentru principiile generale, J.K. și alții, Suedia [GC], nr. 59166/12, § 77-105, CEDH 2016 și F.G. Suedia [GC], n 43611/11, § 110-127, 23 martie 2016; a se vedea, de asemenea, N.K. c. Franța, n 7974/11, §§ 42-47, 19 decembrie 2013, 23 martie 2016 și A.A. c. Elveția, n 32218/17, § 55, 5 noiembrie 2019)? Având în vedere aceste elemente, au beneficiat reclamanții de o cale de atac eficientă în sensul articolului 13 din convenție pentru a-și prezenta obiecțiunile în temeiul articolului 3 (principiile generale sunt prevăzute în special în M.S.S.

c. Belgia și Grecia [GC], n 300696/09, § 286-233 și 298 CEDH 2011, și Singh și alții, Belgia, nr. 33210/11, § 55, 2 octombrie 2012)?

Publié le 19 avril 2022

TROISIÈME SECTION

Requêtes n os 15234/20 et 58765/21 M.S. contre la Belgique et F.T. c. Belgique introduites respectivement le 13 mars 2020 et le 30 novembre 2021 communiquées le 1 er avril 2022

OBJET DE L’AFFAIRE

Les requêtes concernent deux requérants pakistanais de confession ahmadie. Ils ont fui le Pakistan à la suite d’actes de violence ou de persécution qu’ils affirment avoir subis en raison de leur confession et des activités liées à la manifestation de leur religion. Leurs demandes de protection internationale en Belgique ont été rejetées par les instances d’asile, décisions confirmées par le Conseil du contentieux des étrangers. Devant la Cour, invoquant de l’article 3 de la Convention, les requérants se plaignent qu’ils encourent un risque de traitement inhumain et dégradant en cas de retour au Pakistan. La requérante F.T. n o 58765/21 se réfère à la politique d’État dirigée contre certaines expressions de la foi ahmadie et les persécutions qui en résultent, et reproche aux décisions litigieuses d’exiger en substance qu’elle soit contrainte en cas de retour de modifier son comportement de manière à cantonner leur foi dans le domaine strictement privé.

Le requérant M.S. n o 15234/20 reproche aux instances d’asile de ne pas avoir confronté ses motifs de crainte avec la réalité du contexte pakistanais. Invoquant l’article 13 combiné à l’article 3, les requérants se plaignent qu’à défaut d’examen sérieux et complet des circonstances de la cause et de la réalité de la situation des Ahmadies au Pakistan de leurs craintes par les instances d’asile, ils n’ont pas bénéficié d’un recours effectif.

QUESTIONS AUX PARTIES

1. Eu égard aux griefs développés par les requérants, l’examen auquel ont procédé les autorités nationales concernant le risque qu’ils encourent de subir des traitements contraires à l’article 3 en cas de retour au Pakistan a-t-il été attentif et rigoureux (voir, pour les principes généraux, J.K. et autres c. Suède [GC], n o 59166/12, §§ 77-105, CEDH 2016, et F.G. c. Suède [GC], n o 43611/11, § 110-127, 23 mars 2016 ; voir aussi N.K. c. France , n o 7974/11, §§ 42-47, 19 décembre 2013, 23 mars 2016 et A.A. c. Suisse , n o 32218/17, § 55, 5 novembre 2019) ? 2. Compte tenu de ces éléments, les requérants ont-t-ils bénéficié d’un recours effectif au sens de l’article 13 de la Convention pour faire valoir leurs griefs tirés de l’article 3 (les principes généraux sont énoncés notamment dans M.S.S.

c. Belgique et Grèce [GC], n o 30696/09, §§ 286-293 et 298, CEDH 2011, et Singh et autres c. Belgique , n o 33210/11, § 55, 2 octobre 2012) ?