3ra-75/23 — contestarea actelor administrative
- Instanță
- Curtea Supremă de Justiție
- Obiect
- contestarea actelor administrative
- Temei legal
- temeiurile inadmisibilitătii recursului
3ra-75/23 — contestarea actelor administrative (Curtea Supremă de Justiție, 2026)
Î N C H E I E R E
cu privire la inadmisibilitatea recursului depus de Sergiu Dragoman,
în cauza de contencios administrativ electoral intentată la cererea de chemare
în judecată depusă de Sergiu Dragoman împotriva Serviciului Vamal al Republicii
Moldova și Agenția Proprietății Publice, terți Andrei Jitari și Tatiana Gogu, cu
privire la anularea actelor administrative, reîncadrarea în funcția publică deținută
până la detașare, încasarea plăților salariale, despăgubirilor pentru întreaga perioadă
de absență forțată de la serviciu, repararea prejudiciului material și moral, precum și
compensarea cheltuielilor de judecată,
împotriva hotărârii din 16 noiembrie 2022 a Curții de Apel Chișinău,
(Dosarul nr. 3ra-75/23
nr. PIGD 2-20029852-01-3ra-24012023)
Recursul depus până la 1 septembrie 2023. Temeiurile recursului nu se încadrează în prevederile
art.246 din Codul administrativ (în vigoare până la 1 septembrie 2023). Dezacordul recurentului
cu decizia contestată nu constituie temei de casare a acesteia.
Judecătoria Chișinău, sediul Rîșcani – jud. T. Avasiloaie
Curtea de Apel Chișinău – jud. A. Minciuna, E. Palanciuc, V. Negru
06 februarie 2026
Textul corespunde originalului
Examinând în lipsa părților admisibilitatea recursului depus de Sergiu
Dragoman,
Curtea Supremă de Justiție, în completul compus din:
Stela Procopciuc, Președinte,
Diana Stănilă,
Oxana Parfeni, judecători,
constată următoarele:
ÎN FAPT
La 02 martie 2020, Sergiu Dragoman a depus acțiune în contencios
administrativ împotriva Serviciului Vamal al Republicii Moldova și Agenția
Proprietății Publice cu privire la anularea actelor administrative, reîncadrarea în
funcția publică deținută până la detașare, încasarea plăților salariale, despăgubirilor
pentru întreaga perioadă de absență forțată de la serviciu, repararea prejudiciului
material și moral, precum și compensarea cheltuielilor de judecată
În motivarea acțiunii a invocat că, prin ordinul Serviciului Vamal nr. 785-
p din 07 septembrie 2018, a fost detașat la Agenția Proprietății Publice, ре о perioadă
de 1 an, începând cu data de 11 septembrie 2018. Detașarea s-a efectuat prin
acceptarea detașării de către Serviciul Vamal (locul de activitate al funcționarului
public) la solicitarea scrisă a Agenției Proprietății Publice (autoritatea publică în
interesul căreia s-a efectuat detașarea).
Prin ordinul Agenției Proprietății Publice nr. 204-p din 11 septembrie 2018,
Sergiu Dragoman a fost numit prin detașare în funcția de șef Direcția management
instituțional în cadrul Agenției Proprietăți Publice până la 10 septembrie 2019.
La 17 iunie 2019, Agenția Proprietății Publice s-a adresat Serviciului
Vamal cu solicitarea de a prelungi perioada de detașare a lui Sergiu Dragoman în
cadrul Agenției Proprietății Publice cu încă 2 ani, până la 10 septembrie 2021. Astfel,
prin ordinul Serviciului Vamal nr. 564-p din 20 iunie 2019, perioada de detașare a
lui Sergiu Dragoman la Agenția Proprietății Publice a fost prelungită cu încă doi ani,
până la 10 septembrie 2021.
Reclamantul a notat că, aceste acțiuni au fost efectuate în contextul
implementării reformei administrației publice centrale și suplinirii atribuțiilor
Agenției Proprietății Publice.
Ulterior, prin ordinul nr. 69-p din 27 ianuarie 2020, Agenția Proprietății
Publice a decis încetarea înainte de termen a detașării lui Sergiu Dragoman și
1
încetarea detașării din data de 03 februarie 2020 în cadrul Agenției Proprietății
Publice.
În opinia reclamantului, acest act administrativ este neîntemeiat și ilegal,
întrucât a fost emis cu încălcarea prevederilor legale, emis înainte de expirarea
perioadei de detașare, care a fost până la 10 septembrie 2021. La fel, ordinul de
încetare a detașării nu prevede argumentele care au stat la baza emiterii acestuia,
finalizarea reformei administrației publice centrale sau finalizarea suplinirii
atribuțiilor Agenției Proprietății Publice.
Deopotrivă, reclamantul a considerat că ordinul nr. 69-p din 27 ianuarie
2020 emis de Agenția Proprietății Publice trebuia precedat, în conformitate cu art. 47
din Legea nr. 158/2008, de scrisoarea scrisă a Agenției Proprietății Publice adresată
Serviciului Vamal și acceptarea de către ultima a încetării detașării.
Ulterior, la 04 februarie 2020, Serviciul Vamal a emis ordinul nr. 383-p,
care i-a fost adus la cunoștință în aceiași zi, cu privire la încetarea raporturilor de
serviciu ale dlui Sergiu Dragoman, Biroul vamal Centru. Conform pct. 1 din ordin,
încetarea raporturilor de serviciu a avut loc în temeiul art. 62 alin. (1) lit. h) din
Legea nr. 158/2008, în legătură cu reîncadrarea funcționarului public înainte de
expirarea perioadei pentru care a fost aprobată suspendarea raporturilor de serviciu.
Reclamantul a considerat ilegal și neîntemeiat ordinul Serviciului Vamal
nr. 383-p din 04 februarie 2020, întrucât, la încetarea raporturilor de serviciu,
Serviciul Vamal a aplicat eronat prevederile art. 44 și art. 62 alin. (1) lit. h) din Legea
nr. 158/2008. Or. reclamantul nu putea refuza detașarea, urmare a manifestărilor de
voință a Serviciului Vamal și a Agenției Proprietății Publice. Respectiv, era obligat
să activeze în interesul autorității publice în interesul căreia s-a efectuat detașarea,
adică a Agenției Proprietății Publice, iar încetarea raporturilor de serviciu a avut loc
în circumstanțe ce nu depind de voința sa, și anume din motivul anulării înainte de
termen a detașării sale și reîncadrării înainte de expirarea perioadei pentru care a fost
aprobată suspendarea raporturilor de serviciu.
Reclamantul a solicitat prin cererea de chemare în judecată anularea
ordinului Agenției Proprietății Publice nr. 69-p din 27 ianuarie 2020, anularea
ordinului Serviciului Vamal nr. 383-p din 04 februarie 2020, restabilirea în serviciul
public, reîncadrarea în funcția publică exercitată până la detașare, plata obligatorie
a tuturor drepturilor salariale, despăgubirilor pentru întreaga perioadă de absență
forțată de la serviciu, repararea prejudiciului material și moral, precum și
compensarea cheltuielilor de judecată.
2
ASPECTE DE PROCEDURĂ
Prin încheierea din 10 decembrie 2020 a Judecătoriei Chișinău, sediul
Rîșcani, s-a atras în proces în calitate de terț Tatiana Gogu (vol. I, f.d. 55).
Prin încheierea protocolară din 20 ianuarie 2021 a Judecătoriei Chișinău,
sediul Rîșcani, s-a atras în proces în calitate de terț Andrei Jitari (vol. I, f.d. 69 recto-
verso).
POZIȚIA INSTANȚEI DE FOND
Prin hotărârea din 29 noiembrie 2021 a Judecătoriei Chișinău, sediul
Rîșcani, s-a respins acțiunea depusă de Sergiu Dragoman (vol. I, f.d. 150, 181-185
recto-verso).
EXERCITAREA CĂII DE ATAC ÎN ORDINE DE APEL
La 21 decembrie 2021, Sergiu Dragoman a depus cererea de apel
nemotivată (vol. I, f.d. 156-157), iar la 25 mai 2022 cererea de apel motivată,
completată prin cererea din 26 octombrie 2022 (vol. I, f.d. 195-203, 221-228)
împotriva hotărârii din 29 noiembrie 2021 a Judecătoriei Chișinău, sediul Rîșcani.
POZIȚIA INSTANȚEI DE APEL
Prin decizia din 16 noiembrie 2022 a Curții de Apel Chișinău s-a respins
apelul declarat de Sergiu Dragoman și s-a menținut hotărârea din 29 noiembrie 2021
a Judecătoriei Chișinău, sediul Rîșcani (vol. II, f.d. 9, 10-24).
În consolidarea soluției, instanța de apel a reținut că, la emiterea ordinului
nr. 69-p din 27 ianuarie 2020 cu privire la încetarea detașării lui Sergiu Dragoman
în funcția de șef direcție, Direcția management instituțional din data de 03 februarie
2020, Agenția Proprietății Publice și-a exercitat dreptul discreționar în conformitate
cu prevederile legale, iar careva temeiuri ce ar duce la nulitatea acestuia nu au fost
constatate.
Cu referire la legalitatea ordinului nr. 383-p din 04 februarie 2020 emis de
Serviciul Vamal, prin care s-au încetat raporturile de muncă cu Sergiu Dragoman în
circumstanțe ce nu depind de voința părților, instanța de apel a constatat că, Sergiu
Dragoman a fost angajat temporar în serviciu în funcția de inspector principal Post
vamal Căușeni 2 (PVI, feroviar), Biroul vamal Centru, în bază de concurs, pe
perioada suspendării raporturilor de serviciu ale Tatianei Gogu, cu termen de probă
de 4 luni, începând cu 21 iulie 2017 (f.d.a. 2).
În acest sens se reține că, Curtea de Apel Chișinău a notat că, prin ordinul
nr. 1159-p din 31 octombrie 2016, au fost suspendate raporturile de serviciu ale dnei
3
Tatiana Gogu, în legătură cu acordarea concediului parțial plătit pentru îngrijirea
copilului până la vârsta de 3 ani, începând cu 01 noiembrie 2016 până la 22
decembrie 2018 (f.d.a. 11).
Ulterior, prin ordinul Serviciului Vamal nr. 1130-p din 28 noiembrie 2018,
a fost dispusă reîncadrarea Tatianei Gogu în funcția de șef secție control, începând
cu 05 decembrie 2018. Iar, prin ordinul Serviciului Vamal nr. 1375-p din 13
decembrie 2018, s-a numit, prin transfer, Tatiana Gogu în funcția de inspector
principal Post vamal Căușeni 1 (PVI), Biroul vamal Centru, cu eliberarea din funcția
ocupată anterior, începând cu 13 decembrie 2018 (f.d.a. 12, 13).
Curtea de Apel Chișinău a observat că, Sergiu Dragoman și-a exprimat
acordul scris la suspendarea raporturilor de muncă din cadrul Serviciului Vamal în
legătură cu detașarea în cadrul instituției publice Agenției Proprietății Publice, iar la
rândul său Agenția de asemenea și-a exprimat acordul de acceptare a detașării.
Totodată, instanța de apel a considerat că, la caz, raporturile de muncă
dintre Sergiu Dragoman și Serviciul Vamal nu au fost modificate, ca urmare a
detașării acestuia la Agenția Proprietății Publice, ci au fost suspendate conform
art. 541 din Legea nr. 158/2008.
În opinia Curții de Apel Chișinău, prima instanță întemeiat a ajuns la
concluzia că, la momentul încetării detașării funcționarului public Sergiu Dragoman,
Serviciul Vamal legal și întemeiat a dispus, prin ordinul nr. 383-p din 04 februarie
2020, încetarea raporturilor de serviciu. Or, Sergiu Dragoman a fost angajat în
serviciu temporar pe perioada suspendării raporturilor de serviciu ale Tatianei Gogu,
iar revenirea acesteia la serviciu constituie temei de încetarea raporturilor de muncă
cu reclamantul.
Astfel, Curtea de Apel Chișinău a conchis că Serviciul Vamal legal a încetat
raporturile de muncă cu Sergiu Dragoman și nu există temeiuri de a constata
ilegalitatea ordinului nr. 383-p din 04 februarie 2020.
EXERCITAREA CĂII DE ATAC ÎN ORDINE DE RECURS
La 13 decembrie 2022, Sergiu Dragoman a depus cerere de recurs (vol. II,
f.d. 26), iar la 09 februarie 2023 a depus motivarea recursului (vol. II, f.d. 32-43)
împotriva deciziei din 16 noiembrie 2022 a Curții de Apel Chișinău, solicitând
casarea deciziei instanței de apel și emiterea unei decizii noi de anulare a ordinului
Serviciului Vamal nr. 383-p din 04 februarie 2020 „cu privire la încetarea
raporturilor de serviciu ale dlui Sergiu Dragoman, Biroul Vamal Centru”,
reîncadrarea în funcția publică exercitată până la detașare, încasarea de la Serviciul
4
Vamal a salariului mediu lunar pentru întreaga absență forțată de la serviciu, plata
prejudiciului moral în cuantum de cinci salarii medii lunare.
ARGUMENTELE RECURSULUI
În motivarea recursului, în esență, Sergiu Dragoman a reiterat temeiurile de
fapt și de drept ale speței, similare celor cuprinse în cererea de chemare în judecată
și în cererea de apel.
Suplimentar recurentul a invocat că, Agenția Proprietății Publice nu este
instituție publică, dar este autoritate administrativă centrală din subordinea
Guvernului. Prin urmare, instanțele ierarhic inferioare în mod eronat au apreciat că
Agenția Proprietății Publice este o instituție publică, iar în consecință neîntemeiat au
aplicat prevederile art. 541 din Legea nr. 158/2008, deoarece recurentul nu a fost
detașat într-o instituție publică, ci într-o autoritate publică.
Recurentul a menționat că, suspendarea raporturilor de serviciu este
inconfundabilă cu detașarea funcționarului public într-o autoritate publică.
Suspendarea raporturilor de serviciu conform art. 51 alin. (2) din Legea nr. 158/2008
intervine în circumstanțe ce nu depind de voința părților. Iar, art. 52 enumeră
exhaustiv cazurile de suspendare în circumstanțe ce nu depind de voința părților,
prin acordul părților, inclusiv în cazul detașării funcționarului public într-o instituție
publică. Mai mult ca atât, „instituția publică” nu cade sub incidența Codului
administrativ, fapt ce acordă jurisdicției civile competență în caz de litigiu.
În opinia recurentului, chiar dacă a fost angajat în cadrul Serviciului Vamal
pe perioada determinată, pe perioada suspendării raporturilor de serviciu cu Tatiana
Gogu, în conformitate cu prevederile art. 47 alin. (10) și (11) din Legea
nr. 158/2008, după încetarea detașării, Serviciul Vamal era obligat să-l reîncadreze
în funcția publică exercitată până la detașare. Or, normele juridice privind detașarea
derogă de normele juridice privind suspendarea raporturilor de serviciu. Respectiv,
pe perioada detașării, funcționarul public își păstrează funcția publică, iar la
încetarea detașării funcționarul public este reîncadrat în funcția publică exercitată
până la detașare. Garanția recurentului la păstrarea și reîncadrarea în funcția publică
exercitată până la detașare este inamovibilă, iar inamovibilitatea este echivalentă cu
respectarea și garantarea statului de drept al Republicii Moldova
Astfel, recurentul a conspirat eronată interpretarea instanței de apel, precum
că detașarea unui funcționar public (Sergiu Dragoman) dintr-o autoritate publică
(Serviciul Vamal) către o altă autoritate publică (Agenția Proprietății Publice) nu
este o cale de modificare a raporturilor de serviciu. Or, prin prisma art. 44 alin. (1)
din Legea nr. 158/2008, detașarea este o cale de modificare a raporturilor de serviciu.
5
Succesiv, recurentul a remarcat că, la momentul suspendării, Tatiana Gogu
deținea funcția de șef al Secției control ulterior, Biroul vamal Bender, iar la anularea
suspendării aceasta nu a fost numită în funcția deținută până la suspendare, dar a fost
numită prin transfer în funcția de inspector principal, Post vamal Căușeni 1 (PVI),
Biroul vamal Centru, funcție publică deținută de recurent și care era temporar
vacantă pe perioada detașării sale la Agenția Proprietății Publice.
La fel, recurentul a învederat că, prin cererea de apel nemotivată, cererea
de apel motivată și completările la cererea de apel, a solicitat casarea parțială a
hotărârii primei instanțe, și anume în partea respingerii pretențiilor privind anularea
ordinului Serviciului Vamal nr. 383-p din 04 februarie 2020, reîncadrarea în funcția
publică exercitată până la detașare, încasarea de la Serviciul Vamal a salariului
mediu lunar pentru întreaga absență forțată de la serviciu și repararea prejudiciului
moral. Însă, Curtea de Apel Chișinău în mod eronat a indicat în textul deciziei din
16 noiembrie 2022 că apelantul Sergiu Dragoman a solicitat casarea integrală a
hotărârii primei instanțe.
Finalmente, recurentul a invocat că, prin demersul din 18 octombrie 2021,
înregistrat la Judecătoria Chișinău, sediul Rîșcani, sub numărul 26117, a înaintat
pretenții suplimentare față de pârâtul Serviciul Vamal, solicitând obligarea efectuării
înscrierilor corespunzătoare privind detașarea în carnetul de muncă al reclamantului,
precum și restituirea reținerilor efectuate din plățile salariale cuvenite. Totodată,
reclamantul a solicitat suportul instanței la reclamarea probelor. Însă, prima instanță
nu a soluționat cererea reclamantului privind completarea acțiunii, precum și
demersul privind reclamarea probelor.
ASPECTE DE PROCEDURĂ
La 10 februarie 2023, Curtea Supremă de Justiție a notificat intimaților și
terților copia recursului motivat depus de Sergiu Dragoman împotriva deciziei din
16 noiembrie 2022 a Curții de Apel Chișinău, explicându-le dreptul de a depune
referințe în care să-și expună poziția procesuală pe marginea argumentelor
recursului. Însă, până la examinarea admisibilității recursului, intimații și terții nu au
făcut uz de dreptul lor procedural și nu au depus referințe.
LEGISLAȚIA RELEVANTĂ
Art. XI alin. (1) și (3) din Legea nr. 246 din 31 iulie 2023 pentru
modificarea unor acte normative (modificarea cadrului normativ conex reformei
Curții Supreme de Justiție):
6
„(1) Prezenta lege intră în vigoare la data publicării în Monitorul Oficial al Republicii
Moldova, cu excepția art. IV, V pct. 1-9 și 11-16 și art. VII, care vor intra în vigoare la
01 septembrie 2023.
(3) Recursurile depuse la Curtea Supremă de Justiție până la data intrării în vigoare a
prezentei legi vor fi examinate în baza temeiurilor în vigoare la data depunerii
recursului.”
Din sensul normei de drept enunțate urmează că legiuitorul a optat pentru
principiul aplicării imediate a noilor reglementări procedurale, cu excepția
temeiurilor în baza cărora se vor examina recursurile depuse la Curtea Supremă de
Justiție până la data intrării în vigoare a prezentei legi.
Recursul lui Sergiu Dragoman a fost depus până la data intrării în vigoare
a Legii nr. 246 din 31 iulie 2023, în vigoare din 01 septembrie 2023, și anume la 13
decembrie 2022 cel inițial și la 09 februarie 2023 cel motivat, prin urmare va fi
examinat în baza temeiurilor în vigoare la data depunerii recursului.
Art. 244 alin. (1) din Codul administrativ:
„Hotărârile curții de apel ca instanța de fond, precum și deciziile instanței de apel pot fi
contestate cu recurs.”
Art. 245 din Codul administrativ, în redacția în vigoare la momentul
pronunțării deciziei instanței de apel:
„(1) Recursul se depune la instanța de apel în termen de 30 de zile de la notificarea
deciziei instanței de apel, dacă legea nu stabilește un termen mai mic. Instanța de apel
transmite neîntârziat Curții Supreme de Justiție recursul împreună cu dosarul judiciar.
(2) Motivarea recursului se prezintă Curții Supreme de Justiție în termen de 30 de zile
de la notificarea deciziei instanței de apel. Dacă se depune împreună cu cererea de
recurs, motivarea recursului se depune la instanța de apel.”
Art. 193 alin. (3) din Codul administrativ:
„Curtea Supremă de Justiție examinează acțiunile în contencios administrativ și cererile
de recurs în complete din 3 judecători.”
Art. 246 alin. (1) și (2) lit. a)-f) din Codul administrativ:
„(1) Curtea Supremă de Justiție examinează din oficiu admisibilitatea cererii de recurs.
Dacă este inadmisibil, recursul se declară ca atare printr-o încheiere.
(2) Recursul se declară inadmisibil în special când:
a) decizia instanței de apel nu poate fi contestată cu recurs;
b) recursul este depus în mod repetat;
c) recursul este depus de o persoană neîmputernicită;
d) recursul a fost depus după expirarea termenului stabilit la art. 245 alin. (1);
e) motivarea recursului nu a fost depusă sau a fost depusă după expirarea termenului
prevăzut la art. 245 alin. (2);
f) cererea de recurs nu corespunde cerințelor stabilite la art. 244 alin. (2), art. 233
alin. (1) și (2) și art. 234 alin. (2) și recurentul nu a înlăturat neajunsurile în termenul
stabilit de Curtea Supremă de Justiție.”
7
MOTIVAREA INSTANȚEI
Referitor la termenul de depunere a recursului, Completul de judecată al
Curții Supreme de Justiție constată că, potrivit extrasului din poșta electronică
Zimbra, cu adresa de e-mail „marina.samatiuc@justice.md”, copia dispozitivului
deciziei din 16 noiembrie 2022 a Curții de Apel Chișinău a fost notificat în mod
electronic recurentului în data de 17 noiembrie 2022 (vol. II, f.d. 25), iar copia
deciziei motivate în data de 11 ianuarie 2023 (vol. II, f.d. 30). Astfel, în speță, se
consideră că recurentul a respectat termenul legal prevăzut de art. 245 din Codul
administrativ, deoarece recursul nemotivat a fost depus la 13 decembrie 2022
(vol. II, f.d. 26), iar motivarea recursului la 09 februarie 2023 (vol. II, f.d. 32).
Din analiza prevederilor legale reținute supra, rezultă că admisibilitatea sau
inadmisibilitatea recursului, în special, urmează să însușească, în condițiile Codului
administrativ, exercitarea efectivă a unui control de legalitate veritabil, bazat pe
temeiuri concludente și serioase. Astfel, normele pre citate oferă un drept exclusiv
al instanței de recurs de a filtra cererile de recurs care nu prezintă o motivare suficient
de serioasă.
Completul Curții Supreme de Justiție reține că sintagma „în special”
denotă caracterul neexhaustiv al temeiurilor de inadmisibilitate și în același timp
oferă un drept exclusiv al instanței de recurs de a filtra cererile de recurs care nu
prezintă o motivare suficient de serioasă și care pe cale de consecință nu pot însuși
un eventual succes rezultat din admisibilitatea cererii de recurs
În această ordine de idei, Completul de judecată al Curții Supreme de
Justiție reține că, Codul administrativ dezvoltă nu doar caracterul nedevolutiv al
recursului, dar și cerința de seriozitate a cererii din perspectiva invocării unor
veritabile și esențiale încălcări de drept procedural și material capabile să răstoarne
deciziile instanței de apel contestate sau, după caz, hotărârile Curții de Apel ca primă
instanță într-o eventuală examinare în fond și invocare ex officio a erorilor de drept.
Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție notează că pentru a
trece testul de admisibilitate, cererea de recurs trebuie să conțină o motivare
convingătoare și întemeiată în condițiile nominalizate mai sus. Acest argument
rezultă și din particularitățile de formă ale reglementării recursului în Codul
administrativ și anume din sintagma „motivarea recursului” de la art. 245 alin. (2)
din Codul administrativ. În consecutivitate, motivarea cererii de recurs în
circumstanțele expuse se referă la formalitățile pe care trebuie să le întrunească
cererea în vederea rezistării testului și filtrului de admisibilitate.
De asemenea, Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție
accentuează că admisibilitatea recursului trebuie privită și în contextul rolului și
8
funcției legale a instanței judecătorești supreme care constă, în special în asigurarea
și interpretarea uniformă a legilor la examinarea cauzelor de contencios
administrativ. Astfel, motivarea oricărei cereri de recurs trebuie să țină cont pentru
a trece filtrul de admisibilitate și a avea succes, de aceste însușiri de ordin legal
fundamental.
Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție nu poate accepta
argumentul recurentului precum că, prima instanță nu a soluționat cererea sa de
completare a acțiunii și demersul privind reclamarea probelor din 18 octombrie
2021, înregistrat sub numărul 26117, prin care a înaintat pretenții suplimentare față
de pârâtul Serviciul Vamal, solicitând obligarea efectuării înscrierilor
corespunzătoare privind detașarea în carnetul de muncă al reclamantului, restituirea
reținerilor efectuate din plățile salariale cuvenite, precum și aportul instanței la
reclamarea probelor. Or, conform procesului-verbal al ședinței de judecată din 19
octombrie 2021, cererea dată a fost restituită reclamantului (vol. I, f.d. 147-148
recto-verso). Iar, din pledoariile scrise ale reclamantului Sergiu Dragoman,
prezentate în prima instanță și anexate la materialele dosarului, rezultă că acesta nu
a solicitat instanței de judecată obligarea efectuării înscrierilor corespunzătoare
privind detașarea în carnetul de muncă al reclamantului și restituirea reținerilor
efectuate din plățile salariale cuvenite (vol. I, f.d. 137-140).
Mai mult ca atât, din memoriul cererii de apel motivate rezultă că, Sergiu
Dragoman nu a ridicat în fața Curții de Apel Chișinău problema că prima instanță
nu a soluționat cererea sa privind completarea acțiunii, precum și demersul privind
reclamarea probelor.
Astfel, argumentele prin care se pretinde că prima instanță nu ar fi
soluționat cererea de completare a acțiunii și demersul privind reclamarea probelor
nu au fost formulate în apel, iar Curtea de Apel Chișinău nu a fost investită cu
examinarea acestora și nu s-a pronunțat asupra lor.
În aceste condiții, este inadmisibilă invocarea pentru prima dată în recurs a
unor pretinse vicii procedurale admise de prima instanță, întrucât ar echivala cu o
extindere nejustificată a limitelor recursului. Admiterea unor asemenea critici ar
contraveni principiului exercitării graduale a căilor de atac. Partea care a omis să
invoce în apel pretinse erori de procedură admise de prima instanță este prezumată
că a acceptat soluția sub acest aspect și nu este în drept să le indice în recurs.
În acest sens, CtEDO în jurisprudența sa constantă statuează că dreptul de
acces la instanțe nu este absolut. Există limitări implicit admise [Golder împotriva
Regatului Unit, pct. 38; Stanev împotriva Bulgariei (MC), pct. 230]. Acesta este în
special cazul condițiilor de admisibilitate a unui recurs, întrucât prin însăși natura sa
9
necesită o reglementare din partea statului, care se bucură în această privință de o
anumită marjă de apreciere (Luordo împotriva Italiei, pct. 85). Condițiile de
admisibilitate ale unui recurs pot fi mai stricte decât pentru un apel (Levages
Prestations Services împotriva Franței, pct. 45). Curtea a mai reiterat că modul de
aplicare a articolului 6 procedurilor în fața instanțelor ierarhic superioare depinde de
caracteristicile speciale ale procedurilor respective, urmând de ținut cont de
totalitatea procedurilor în sistemul de drept național și de rolul instanțelor ierarhic
superioare în acest sistem. (Botten v. Norway, hotărâre din 19 februarie 1996,
Reports 1996-1, p. 141, § 39). La fel, conform jurisprudenței CtEDO, procedurile cu
privire la admisibilitatea căii de atac și procedurile care implică doar chestiuni de
drept, și nu chestiuni de fapt, pot fi conforme cu cerințele articolului 6 § 1 (a se vedea
Helmers c. Suediei 09 octombrie 1991, § 31, Seria A, nr. 212-A).
În circumstanțele menționate, Completul de judecată al Curții Supreme de
Justiție ajunge la concluzia de a declara inadmisibil recursul depus de Sergiu
Dragoman.
Din aceste motive, în conformitate cu art. 230 și art. 246 din Codul
administrativ,
COMPLETUL, CU UNANIMITATE DE VOTURI,
Declară inadmisibil recursul depus de Sergiu Dragoman.
Încheierea este irevocabilă.
Președinte, judecător Stela Procopciuc
Judecători Diana Stănilă
Oxana Parfeni
10