3ra-1061/23 — contestarea actelor administrative s.a.
- Instanță
- Curtea Supremă de Justiție
- Obiect
- contestarea actelor administrative s.a.
- Temei legal
- temeiurile declarării recursului
3ra-1061/23 — contestarea actelor administrative s.a. (Curtea Supremă de Justiție, 2025)
Î N C H E I E R E
cu privire la inadmisibilitatea recursului depus de avocatul Vitalie
Țurcan în numele și interesele lui Sergiu Cociorva,
în cauza de contencios administrativ intentată la cererea de chemare în
judecată depusă de Sergiu Cociorva împotriva Ministerului Afacerilor
Interne, terți Vitalie Bostan și Inspectoratul General al Poliției, privind
contestarea actelor administrative, restabilirea la locul de muncă, repararea
prejudiciului cauzat și compensarea cheltuielilor de judecată,
împotriva deciziei din 26 iulie 2023 a Curții de Apel Chișinău
(Dosarul nr. 3ra-1061/23
NR. PIGD 2-20103372-01-3ra-27102023)
Temeiurile recursului nu se încadrează în prevederile art.246 (în vigoare
până la 1 septembrie 2023) Cod administrativ. Dezacordul recurentului cu
decizia instanței de apel nu constituie temei de casare a deciziei contestate.
Judecătoria Chișinău, sediul Rîșcani, jud. V. Ciumac,
Curtea de Apel Chișinău, jud. V. Negru, E. Palanciuc, I. Dutca
5 februarie 2025
Textul corespunde originalului
Examinând în lipsa părților admisibilitatea recursului depus de
avocatul Vitalie Țurcan în numele și interesele lui Sergiu Cociorva
Curtea Supremă de Justiție, în completul compus din:
Stela Procopciuc, Președinte,
Diana Stănilă,
Ion Malanciuc, judecători,
constată următoarele:
ÎN FAPT
La 21 august 2020, Sergiu Cociorva a depus cerere de chemare în
judecată împotriva Ministerului Afacerilor Interne, solicitând anularea
ordinului Ministerului Afacerilor Interne nr.101ef. din 21 iulie 2020 „Cu
privire la întreruperea raporturilor de muncă”; restabilirea în funcția de
comisar-șef, Șef adjunct al Inspectoratului General al Poliției (cu statut de
departament) al Ministerului Afacerilor Interne; achitarea salariului mediu
lunar pentru absența forțată de la muncă pentru toată perioada de absență și
încasarea cheltuielilor judiciare pentru asistența juridică acordată, conform
documentelor confirmative în mărime de 9 000 de lei.
În motivarea acțiunii, reclamantul a indicat că prin ordinul
Ministerului Afacerilor Interne nr.101ef. din 21 iulie 2020 „Cu privire la
întreruperea raporturilor de muncă”, emis în corespundere cu Legea nr.288
din 16 decembrie 2016 privind funcționarul public cu statut special din
cadrul Ministerului Afacerilor Interne, s-a încetat raportul de serviciu,
conform art.38 alin.(l) lit. b) (la atingerea limitei de vârstă în serviciu) cu
Comisarul - șef Sergiu Cociorva, Șef adjunct al Inspectoratului General al
Poliției (cu statut de departament) al Ministerului Afacerilor Interne, cu
achitarea indemnizației unice în corespundere cu vechimea calendaristică în
serviciu (în legătură cu pensionarea) și a compensației bănești pentru
concediile neutilizate.
În opinia reclamantului, ordinul nominalizat, este ilegal și neîntemeiat.
În acest sens, reclamantul a notat că între el și Ministerul Afacerilor Interne
anterior au fost stabilite unele condiții care cert au determinat raporturile de
serviciu, termenele și condițiile acestora. Iar, emiterea ordinului de
întrerupere a raporturilor de muncă în condițiile menționate, fără ca acestea
să fie prelungite, în conformitate cu ordinea anterior stabilită constituie un
temei direct, care ar trage după sine nulitatea acestuia.
A indicat că prin ordinul Ministerului Afacerilor Interne nr.236ef. din
23 decembrie 2019 „Cu privire la sistarea asigurării interimatului funcției
1
publice cu statut special de conducere” s-a stabilit asigurarea interimatului
funcției publice cu statut special, iar în conformitate cu prevederile art.36 din
Legea nr.288 din 16 decembrie 2016 privind funcționarul public cu statut
special din cadrul Ministerului Afacerilor Interne, a fost desemnat Șef
adjunct interimar al Inspectoratului General al Poliției (cu statut de
departament) al Ministerului Afacerilor Interne, pentru o perioadă de 6 luni,
de la 23 decembrie 2019 până la 23 iunie 2020, fiind eliberat pe perioada
exercitării interimatului, din funcția de Ofițer superior de investigații al
Serviciului ”C” al Secției coordonare activități de investigații a Direcției de
poliție a municipiului Chișinău a Inspectoratului General al Poliției al
Ministerului Afacerilor Interne, cu stabilirea raportului de serviciu în
conformitate cu art.38 alin.(4) din Legea nr.288 din 16 decembrie 2016
privind funcționarul public cu statut special din cadrul Ministerului
Afacerilor Interne, până la data de 31 decembrie 2020.
Astfel, reclamantul a susținut că din contextul ordinului sus-menționat
se desprinde clar acordul părților cu privire la stabilirea raportului de serviciu
și termenul acestuia, care a fost determinat a fi data de 31 decembrie 2020.
Reclamantul a precizat că nemijlocit în dispozitivul ordinului
menționat se face trimitere la dispozițiile art.38 alin.(4) din Legea nr.288 din
16 decembrie 2016 privind funcționarul public cu statut special din cadrul
Ministerului Afacerilor Interne, care reglementează situația de drept, ce ține
de prelungirea raporturilor de serviciu în cazul survenirii temeiului de
întrerupere a raporturilor de muncă, legate de atingerea limitei de vârstă.
În context, a menționat că între părți, raporturile de serviciu, s-au
stabilit anticipat a fi prelungite prin acordul comun pe o perioadă
determinată, până la 31 decembrie 2020. Adică, situația a fost clar și evident
prevăzută și determinată de ambele părți, anume în circumstanțele speciale
rezultate de atingerea limitei de vârstă a reclamantului.
Concluzionând, reclamantul a indicat că Ministerul Afacerilor Interne
a ignorat și încălcat prevederile propriilor dispoziții interne, acțiuni care
viciază prevederile ordinului Ministerului Afacerilor Interne nr.101ef. din 21
iulie 2020 „Cu privire la întreruperea raporturilor de muncă” și generează
temeiuri de declarare a nulității acestuia.
A subliniat că ordinul Ministerului Afacerilor Interne nr.101ef. din 21
iulie 2020 „Cu privire la întreruperea raporturilor de muncă” a fost emis cu
încălcarea prevederilor legislației muncii și anume ale art. 83 alin.(4) din
Codul muncii, care stabilesc condițiile pentru încetarea contractului
individual de muncă pe durată determinată.
2
Subsecvent, a precizat că în perioada de până la 27 iulie 2020, și-a
îndeplinit obligațiunile de serviciu în regim normal, a semnat acte, a
participat la ședințe de lucru, fără să cunoască despre faptul emiterii și
existenței ordinului Ministerului Afacerilor Interne nr.101ef. din 21 iulie
2020 „Cu privire la întreruperea raporturilor de muncă”.
Altfel spus, raporturile de muncă între el și Ministerul Afacerilor
Interne au continuat de fapt după data de 21 iulie 2020.
Prin încheierea protocolară din 21 noiembrie 2020 a Judecătoriei
Chișinău, sediul Râșcani, s-a admis demersul Ministerului Afacerilor Interne
și s-au atras în proces, în calitate de terți Inspectoratul General al Poliției și
Vitalie Bostan.
POZIȚIA PRIMEI INSTANȚE
Prin hotărârea din 29 aprilie 2021 a Judecătoriei Chișinău, sediul
Râșcani, s-a respins ca neîntemeiată acțiunea depusă de Sergiu Cociorva,
reprezentat de avocatul Vitalie Țurcan împotriva Ministerului Afacerilor
Interne, terți Vitalie Bostan și Inspectoratul General al Poliției, privind
contestarea actelor administrative, restabilirea în funcția anterior deținută,
repararea prejudiciului cauzat și încasarea cheltuielilor de judecată.
EXERCITAREA CĂII DE ATAC ÎN ORDINE DE APEL
La 4 mai 2021, Sergiu Cociorva, reprezentat de avocatul Vitalie
Țurcan, a declarat apel împotriva hotărârii primei instanțe, solicitând casarea
acesteia și emiterea unei decizii noi prin care acțiunea înaintată să fie admisă
integral ca fiind întemeiată.
POZIȚIA INSTANȚEI DE APEL
Prin decizia din 22 februarie 2022 a Curții de Apel Chișinău, s-a
respins apelul depus de Sergiu Cociorva, reprezentat de avocatul Vitalie
Țurcan și s-a menținut hotărârea din 29 aprilie 2021 a Judecătoriei Chișinău,
sediul Râșcani.
POZIȚIA INSTANȚEI DE RECURS
Prin decizia din 21 septembrie 2022 a Curții Supreme de Justiție, s-a
admis recursul depus de Sergiu Cociorva, reprezentat de avocatul Vitalie
Țurcan, s-a casat decizia din 22 februarie 2022 a Curții de Apel Chișinău, cu
restituirea cauzei la rejudecare la Curtea de Apel Chișinău, în alt complet de
judecată.
3
POZIȚIA INSTANȚEI DE APEL
Prin decizia din 26 iulie 2023 a Curții de Apel Chișinău, s-a respins
apelul înaintat de Sergiu Cociorva și s-a menținut hotărârea din 29 aprilie
2021 a Judecătoriei Chișinău, sediul Râșcani.
În motivarea soluției, instanța de apel a concluzionat că hotărârea
instanței de fond este întemeiată, a fost adoptată cu aprecierea corectă a
probelor administrate și aplicarea justă a normelor de drept material.
Instanța a confirmat că Ordinul nr. 101ef. din 21 iulie 2020 a fost emis
în mod legal, în conformitate cu prevederile art. 38 alin. (1) lit. b), art. 19
alin. (1) și (2) din Legea nr. 288/2016, iar Sergiu Cociorva nu a demonstrat
existența unui drept de prelungire a raportului de serviciu.
Legalitatea încetării raportului de serviciu a fost stabilită pe baza
faptului că reclamantul a împlinit vârsta de 55 de ani la 21 iulie 2020,
moment la care, conform legii, raportul său de muncă a fost legal încheiat.
Prelungirea activității era posibilă doar printr-un act expres al angajatorului,
care nu a fost emis.
Instanța a constatat că Ordinul nr. 236ef. din 21 iulie 2020, invocat de
reclamant, nu asigura prelungirea raportului de muncă, ci viza doar
interimatul funcției de Șef adjunct al IGP pentru o perioadă de 6 luni, până
la 23 iunie 2020. Odată expirat acest termen, raporturile de muncă nu au fost
prelungite automat.
Faptul că reclamantul a continuat să activeze până la 27 iulie 2020 nu
invalidează decizia MAI. Instanța a reținut că întârzierea comunicării
ordinului nu afectează valabilitatea acestuia, raporturile de muncă fiind
încetate de drept la data emiterii ordinului.
Instanța a respins cererile reclamantului privind restabilirea în funcție,
achitarea salariului pentru absența forțată și încasarea cheltuielilor judiciare,
constatând că acestea nu au temei juridic.
Curtea a concluzionat că MAI a acționat în exercitarea unui drept
discreționar, iar instanța nu poate interveni asupra oportunității deciziei, ci
doar asupra legalității acesteia.
EXERCITAREA CĂII DE ATAC ÎN ORDINE DE RECURS
La 7 august 2023, avocatul Vitalie Țurcan în interesele lui Sergiu
Cociorva, a declarat recurs nemotivat împotriva deciziei din 26 iulie 2023 a
Curții de Apel Chișinău.
4
La 1 noiembrie 2023, avocatul Vitalie Țurcan în interesele lui Sergiu
Cociorva, a depus motivarea recursului, solicitând admiterea acestuia,
casarea deciziei instanței de apel și emiterea unei decizii noi de admitere a
acțiunii.
ARGUMENTELE RECURSULUI
În motivarea recursului, recurentul susține că decizia instanței de apel
este nemotivată, invocând interpretarea eronată a normelor legale aplicabile.
La fel, a invocat că instanța de apel nu a realizat un control efectiv al
hotărârii primei instanțe, limitându-se la reiterarea motivelor acesteia fără a
examina toate probele relevante. Consideră că au fost selectate doar
argumentele pârâtului, ceea ce, în opinia recurentului, constituie o lipsă de
imparțialitate.
A mai menționat că instanța a aplicat greșit prevederile art. 38 alin.
(4) din Legea nr. 288/2016, care permite prelungirea raportului de serviciu
până la 5 ani prin acordul părților. Recurentul precizează că acest acord era
deja stabilit prin Ordinul nr. 236ef. Din 23 decembrie 2019, care a stabilit
raporturile de serviciu până la 31 decembrie 2020, iar ordinul de eliberare
din funcție ar fi fost emis în mod prematur.
Totodată, recurentul susține că instanțele inferioare au confundat
natura juridică a actelor administrative, considerând că ordinul de numire în
funcție pentru 6 luni (până la 23 iunie 2020) ar fi limitat raporturile de
serviciu, deși, în realitate, acestea erau stabilite până la 31 decembrie 2020.
POZIȚIA INTIMAȚILOR
Prin referința depusă la 8 noiembrie 2023, Inspectoratul General al
Poliției a solicitat respingerea cererii de recurs ca inadmisibilă.
În rest, referințe nu au fost depuse.
LEGISLAȚIA RELEVANTĂ
Art. 244 alin. (1) Cod administrativ (în vigoare până la 1 septembrie
2023) prevede următoarele:
„Hotărârile curții de apel ca instanța de fond, precum și deciziile instanței de apel
pot fi contestate cu recurs.”
Conform art. 245 alin. (1) și (2) din Codul administrativ (în redacția
în vigoare la data declarării recursului):
„Recursul se depune la instanța de apel în termen de 30 de zile de la notificarea
deciziei instanței de apel, dacă legea nu stabilește un termen mai mic. Instanța de apel
5
transmite neîntârziat Curții Supreme de Justiție recursul împreună cu dosarul judiciar.
Motivarea recursului se prezintă Curții Supreme de Justiție în termen de 30 de zile de la
notificarea deciziei instanței de apel. Dacă se depune împreună cu cererea de recurs,
motivarea recursului se depune la instanța de apel.”
Art. 246 alin. (1) și (2) Codul administrativ (în vigoare până la 1
septembrie 2023) prevede:
„(1) Curtea Supremă de Justiție examinează din oficiu admisibilitatea cererii de
recurs. Dacă este inadmisibil, recursul se declară ca atare printr-o încheiere.
(2) Recursul se declară inadmisibil în special când: a) decizia instanței de apel nu
poate fi contestată cu recurs; b) recursul este depus în mod repetat; c) recursul este depus
de o persoană neîmputernicită; d) recursul a fost depus după expirarea termenului stabilit
la art. 245 alin. (1); e) motivarea recursului nu a fost depusă sau a fost depusă după
expirarea termenului prevăzut la art. 245 alin. (2); f) cererea de recurs nu corespunde
cerințelor stabilite la art. 244 alin. (2), art. 233 alin. (1) și (2) și art. 234 alin. (2) și
recurentul nu a înlăturat neajunsurile în termenul stabilit de Curtea Supremă de Justiție.”
Art. XI alin.(3) Legea nr. 246 din 31 iulie 2023 pentru modificarea
unor acte normative (modificarea cadrului normativ conex reformei Curții
Supreme de Justiție) prevede:
„Recursurile depuse la Curtea Supremă de Justiție până la data intrării în vigoare a
prezentei legi vor fi examinate în baza temeiurilor în vigoare la data depunerii recursului.”
MOTIVAREA INSTANȚEI
Referitor la termenul de depunere a recursului, la caz se atestă că
dispozitivul deciziei contestate cu recurs a fost notificat avocatului
recurentului, Vitalie Țurcan, în mod electronic, la 27 iulie 2023, iar copia
deciziei integrale la 23 octombrie 2023 (f.d.120-124).
Cererea de recurs nemotivată a fost depusă la 7 august 2023, iar
motivarea recursului a fost prezentată la 1 noiembrie 2023, cu respectarea
prevederilor art. 245 alin. (1) și (2) din Codul administrativ (în redacția în
vigoare la data declarării recursului).
În conformitate cu art. 246 alin. (1) din Codul administrativ, Curtea
Supremă de Justiție examinează din oficiu admisibilitatea cererii de recurs.
Dacă este inadmisibil, recursul se declară ca atare printr-o încheiere, iar în
acord cu alin. (2) din art. 246 din Codul administrativ, recursul se declară
inadmisibil în special în cazurile enumerate la literele a)-f).
Din analiza acestor prevederi, rezultă că admisibilitatea
inadmisibilitatea recursului, în special, nu se limitează doar la temeiurile
menționate, ci urmează să însușească în condițiile Codului administrativ
exercitarea efectivă a unui control de legalitate, veritabil bazat pe temeiuri
concludente și serioase.
6
Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție reține cu valoare
de principiu jurisprudențial, că sintagma „în special” denotă caracterul
neexhaustiv al temeiurilor de inadmisibilitate și în același timp oferă un drept
exclusiv al instanței de recurs de a filtra cererile de recurs care nu prezintă o
motivare suficient de serioasă și care pe cale de consecință nu pot însuși un
eventual succes rezultat din examinarea cererii în completul de 5 judecători.
În această ordine de idei, Completul de judecată al Curții Supreme de
Justiție reține că, Codul administrativ dezvoltă nu doar caracterul
nedevolutiv al recursului, dar și cerința de seriozitate a cererii din perspectiva
invocării unor veritabile și esențiale încălcări de drept procedural și material
capabile să răstoarne deciziile instanței de apel contestate sau, după caz,
hotărârile Curții de Apel ca primă instanță într-o eventuală examinare în fond
și invocare ex officio a erorilor de drept.
Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție notează că pentru
a trece testul de admisibilitate, cererea de recurs trebuie să conțină o motivare
convingătoare și întemeiată în condițiile nominalizate mai sus. Acest
argument rezultă și din particularitățile de formă ale reglementării recursului
în Codul administrativ și anume din sintagma „motivarea recursului” de la
art. 245 alin. (2) din Codul administrativ. În consecutivitate, motivarea
cererii de recurs în circumstanțele expuse se referă la formalitățile pe care
trebuie să le întrunească cererea în vederea rezistării testului și filtrului de
admisibilitate.
28. De asemenea, Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție
accentuează că admisibilitatea recursului trebuie privită și în contextul
rolului și funcției legale a instanței judecătorești supreme care constă, în
special în asigurarea și interpretarea uniformă a legilor la examinarea
cauzelor de contencios administrativ. Astfel, motivarea oricărei cereri de
recurs trebuie să țină cont pentru a trece filtrul de admisibilitate și a avea
succes, de aceste însușiri de ordin legal fundamental.
29. În acest sens, CtEDO în jurisprudența sa constantă statuează că
dreptul de acces la instanțe nu este absolut. Există limitări implicit admise
[Golder împotriva Regatului Unit, pct. 38; Stanev împotriva Bulgariei (MC),
pct. 230]. Acesta este în special cazul condițiilor de admisibilitate a unui
recurs, întrucât prin însăși natura sa necesită o reglementare din partea
statului, care se bucură în această privință de o anumită marjă de apreciere
(Luordo împotriva Italiei, pct. 85). Condițiile de admisibilitate ale unui
recurs pot fi mai stricte decât pentru un apel (Levages Prestations Services
împotriva Franței, pct. 45). Curtea a mai reiterat că modul de aplicare a
articolului 6 procedurilor în fața instanțelor ierarhic superioare depinde de
7
caracteristicile speciale ale procedurilor respective, urmând de ținut cont de
totalitatea procedurilor în sistemul de drept național și de rolul instanțelor
ierarhic superioare în acest sistem. (Botten v. Norway, hotărâre din 19
februarie 1996, Reports 1996-1, p. 141, § 39). La fel, conform jurisprudenței
CtEDO, procedurile cu privire la admisibilitatea căii de atac și procedurile
care implică doar chestiuni de drept, și nu chestiuni de fapt, pot fi conforme
cu cerințele articolului 6 § 1 (a se vedea Helmers c. Suediei 09 octombrie
1991, § 31, Seria A, nr. 212-A)
Din aceste motive, în conformitate cu art. 230 și art. 246 din Codul
administrativ
COMPLETUL, CU UNANIMITATE DE VOTURI,
Declară ca inadmisibil recursul depus de avocatul Vitalie Țurcan în
numele și interesele lui Sergiu Cociorva.
Încheierea este irevocabilă.
Președinte Stela Procopciuc
Judecători Diana Stănilă
Ion Malanciuc
8