3r-322/25 — obligarea emiterii actului administrativ favorabil

La 5 mai 2023, Ghennadii Tcacenco a depus cerere de chemare în judecată împotriva Consiliul municipal Chișinău, Primăria municipiului Chișinău, solicitând obligarea emiterii actului administrativ individual favorabil de privatizare a terenului nr. cadastral 0100420412 cu suprafața de 458 m.p. din mun. Chișinău, str. Alexandru cel Bun nr. 30, unde se află casa de locuit în proprietate, care aparține familiei sale.

Prin hotărârea Judecătoriei Chișinău, sediul Centru din 20 decembrie 2024, cererea de chemare în judecată înaintată de Ghennadii Tcacenco a fost respinsă ca neîntemeiată.

La 12 februarie 2025, Ghennadii Tcacenco a depus cerere de apel împotriva hotărârii Judecătoriei Chișinău, sediul Centru din 20 decembrie 2024, solicitând repunerea în termen a cererii de apel, casarea hotărârii primei instanțe.

Prin încheierea din 30 iunie 2025 a Curții de Apel Centru, s-a respins ca neîntemeiată cererea apelantului Ghennadii Tcacenco, privind repunerea în termenul de apel. S-a declarat inadmisibil apelul depus de Ghennadii Tcacenco, împotriva hotărârii Judecătoriei Chișinău sediul Centru din 20 decembrie 2024, din motiv că apelul a fost depus după expirarea termenului stabilit la art. 232 alin. (1) Cod administrativ iar instanța a refuzat repunerea în termen.

La 14 noiembrie 2025, Ghennadii Tcacenco a depus cerere de recurs împotriva încheierii din 30 iunie 2025 a Curții de Apel Centru, prin care a solicitat repunerea în termen a cererii de recurs, admiterea recursului, casarea încheierii din 30 iunie 2025 cu adoptarea unei noi încheieri privind repunerea în termen pentru prezentarea motivării apelului, cu restituirea cauzei instanței de apel pentru examinare.

În motivarea recursului a indicat că, la 12 februarie 2025 a depus o cerere prealabilă de apel nemotivată, în care a indicat că copia dispozitivului hotărârii a fost primită prin postă la data de 31 decembrie 2024. 1

Notează că, a fost comisă o eroare tehnică la înscrierea datei. Nu a fost prezent la ședința de judecată din 20 decembrie 2024, întrucât cauza a fost examinată fără participarea părților. La dosar nu există mențiuni privind data la care a primit copia dispozitivului hotărârii, astfel încât stabilirea exactă a datei recepționării copiei dispozitivului hotărârii nu este posibilă.

Relevă că, este probabil ca copia dispozitivului hotărârii instanței de fond să fi fost primită prin poștă la data de 31 ianuarie 2025, iar în acest caz, cererea prealabilă de apel, înregistrată la 12 februarie 2025, a fost depusă în termenul de 30 de zile de la primirea copiei dispozitivului hotărârii, în conformitate cu termenul stabilit la art. 232 alin. (1) din Codul administrativ.

De asemenea invocă că, ulterior nu a mai primit niciun alt act din partea instanțelor de judecată, astfel încât nu a dispus de informații privind mersul procedurii de examinare a apelului său.

Art. 241 alin. (1) și (3) Cod administrativ relevă că: „Încheierile primei instanțe și ale instanței de apel pot fi contestate cu recurs, separat de hotărâre, în cazurile prevăzute de prezentul cod și de alte legi.” „Pentru contestarea cu recurs a încheierilor judecătorești se aplică corespunzător prevederile cap. III din cartea a treia, dacă din prevederile prezentului capitol nu rezultă altceva.”

Art. 242 din Codul administrativ reglementează că: „Recursul împotriva încheierii judecătorești se depune motivat la instanța de judecată care a emis încheierea contestată în termen de 15 zile de la notificarea încheierii judecătorești, dacă legea nu stabilește un termen mai mic.”

Art. 236 alin (2) lit. d) din Codul administrativ coroborate cu prevederile art.241 alin. (3) din Codul administrativ: „Recursul se declară inadmisibil în special când a fost depus după expirarea termenului stabilit.”

Art. 243, alin. (1), lit. a) din Codul administrativ statuează că: „Examinând recursul împotriva încheierii judecătorești, instanța adoptă una dintre următoarele decizii: declară recursul inadmisibil.”

Art. 24 alin. (1) din Codul administrativ: „Participanții la procedura administrativă și procedura de contencios administrativ trebuie să își exercite drepturile și să își îndeplinească obligațiile cu bună-credință, fără a încălca drepturile procesuale ale altor participanți.”

Art. 63 alin. (1) din Codul administrativ: 2 „Calcularea termenelor în procedura administrativă se efectuează în conformitate cu prevederile art.383–390 din Codul civil.”

Art. 65 alin. (1) (3) și alin. (5) din Codul administrativ: „Dacă o persoană, din motive independente de voința ei, nu a putut respecta un termen legal, atunci, la cerere, ea poate fi repusă în termen. Culpa unui reprezentant legal sau împuternicit se atribuie reprezentatului. Cererea de repunere în termen se depune în termen de 15 zile de la înlăturarea impedimentului. La cerere se anexează probele care confirmă faptele pe care aceasta se întemeiază și, suplimentar, se recuperează acțiunile omise. După 6 luni de la expirarea termenului omis repunerea în termen nu mai poate fi solicitată, iar acțiunea omisă nu mai poate fi recuperată, cu excepția cazului când acest lucru nu a fost posibil până la expirarea termenului de un an ca urmare a forței majore. Repunerea în termen nu se permite în cazurile excluse prin lege.”

Prin hotărârea Judecătoriei Chișinău, sediul Centru din 20 decembrie 2024, cererea de chemare în judecată înaintată de Ghennadii Tcacenco a fost respinsă ca neîntemeiată.

La 12 februarie 2025, Ghennadii Tcacenco a depus cerere de apel împotriva hotărârii Judecătoriei Chișinău, sediul Centru din 20 decembrie 2024, solicitând repunerea în termen a cererii de apel, casarea hotărârii primei instanțe.

Prin încheierea din 30 iunie 2025 a Curții de Apel Centru, s-a respins ca neîntemeiată cererea apelantului Ghennadii Tcacenco, privind repunerea în termenul de apel. S-a declarat inadmisibil apelul depus de Ghennadii Tcacenco, împotriva hotărârii Judecătoriei Chișinău sediul Centru din 20 decembrie 2024, din motiv că apelul a fost depus după expirarea termenului stabilit la art. 232 alin. (1) Cod administrativ iar instanța a refuzat repunerea în termen.

Copia încheierii nominalizate a fost expediată recurentului Ghennadii Tcacenco, cu scrisoare recomandată prin intermediul Poșta Moldovei, la adresa mun. Chișinău, str. Alexandru cel Bun 30, ap. 7.

De asemenea se reține că adresa la care au fost expediate corespondența mun. Chișinău, str. Alexandru cel Bun 30, ap. 7, este identică cu cea indicată 3 de către însăși recurentul Ghennadii Tcacenco, în cererea de chemate în judecată, cererea de apel și cererea de recurs.

Potrivit plicului și avizului de recepție de la fila dosarului 80-81, se constată că, corespondența expediată recurentului Ghennadii Tcacenco, fost restituită instanței de judecată cu mențiunea factorului poștal „nereclamat”.

În privința modalităților de comunicare și notificare, Codul administrativ statuează, la art. 96 alin. (1), că notificările și comunicările către participanții la procedura administrativă se realizează în orice formă de comunicare adecvată, rapidă și eficientă din punctul de vedere al costurilor. Comunicarea prin mijloace electronice are prioritate dacă este adecvată obiectului comunicării și acceptată de participantul la procedură.

În corespundere cu art. 33 din Codul administrativ, comunicarea interinstituțională și comunicarea cu participanții sau cu publicul în cadrul procedurii administrative se face prin orice mijloc (verbal, poștă, telefon, fax, poștă electronică etc.), abordându-se prioritate mijloacelor care asigură o mai mare eficientă, rapiditate și economie de costuri.

Notificarea încheierii instanței de apel participanților la proces are drept scop comunicarea adecvată, rapidă și eficientă din punctul de vedere al costurilor textului cuprins în actul de procedură. Iar întru confirmarea aducerii la cunoștință a actului de procedură participanților la proces, este necesar a fi anexată dovada recepționării acestuia la materialele cauzei.

Potrivit prevederilor art. 103 din Codul administrativ, dacă persoana care urmează a fi notificată nu este găsită în locuința sa, în spațiile sale de activitate sau într-o instituție comunitară în care locuiește, înscrisul poate fi notificat: a) în locuința acesteia - unui membru matur de familie, unei persoane care lucrează pentru familie sau unei persoane mature care locuiește permanent acolo; b) în spațiile de activitate ale acesteia - unei persoane angajate acolo; c) în instituția comunitară în care locuiește - conducătorului instituției sau unui reprezentant împuternicit în acest sens.

În conformitate cu art.104 alin.(1) și alin. (2) din Codul administrativ, dacă notificarea nu poate fi efectuată conform art.103 lit. a) sau b), înscrisul de notificat poate fi introdus într-o cutie poștală ce aparține locuinței sau spațiilor de activitate ale persoanei care urmează a fi notificată sau într-un dispozitiv asemănător pe care aceasta l-a instalat pentru recepționarea poștei și care în mod obișnuit este potrivit pentru o păstrare sigură. Persoana care efectuează notificarea menționează data notificării pe plicul înscrisului de notificat. Odată cu depunerea conform alin.(1), înscrisul se consideră notificat. 4

Este de notat că și pct. 2 din Hotărârea Guvernului nr. 1457 din 30 decembrie 2016 pentru aprobarea Regulilor privind prestarea serviciilor poștale definește trimiterea nereclamată ca fiind o trimitere poștală care nu a fost distribuită (predată) destinatarului din cauza nesolicitării sau refuzului de recepționare a acesteia.

Totodată, verificând informația publică plasate pe pagina web a ÎS „Poșta Moldovei” la rubrica „serviciul on-line de urmărire a expedierii (Track & Trace)”, Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție constată că trimiterea poștală DS8024620470AS (f.d. 80-81), expediată de către Curtea de Apel Centru, în adresa destinatarului Ghennadii Tcacenco, în care se conținea copia încheierii din 30 iunie 2025, a sosit la oficiul de livrare la 24 iulie 2025, iar din considerentul că destinatarul nu a reclamat corespondența s-a returnat expeditorului la 11 august 2024.

Din coroborarea prevederilor legale enunțate supra, cu circumstanțele faptice constatate, Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție constată că data comunicării încheierii din 30 iunie 2025 a Curții de Apel Centru recurentului Ghennadii Tcacenco, se consideră data de 25 iulie 2025.

Astfel, începutul curgerii termenului de depunere a recursului este ziua imediat următoare datei calendaristice notificării încheierii instanței de apel.

În speță, termenul de depunere a recursului împotriva încheierii din 30 iunie 2025 a Curții de Apel Centru, a început să curgă în ziua următoare notificării, adică din 26 iulie 2025 și a expirat pe 11 august 2025.

Așadar, la caz, ignorând prevederile legale ce guvernează procedura de exercitare a căii de atac în ordine de recurs art. 242 din Codul administrativ, recurentul Ghennadii Tcacenco, depunând recursul la 14 noiembrie 2025, a omis termenul legal de declarare a recursului, deși trebuia să dea dovadă de diligență și să aibă un rol activ în cauza de contencios administrativ în care este implicat.

Astfel, se remarcă faptul că certitudinea legală impusă de regulile procedurii de contencios administrativ, ca o condiție esențială pentru un proces echitabil, protejează atât drepturile recurentului, cât și ale intimatului. Prin urmare, instanța de contencios administrativ nu are dreptul de a substitui voința legiuitorului, așa cum este reflectată în normele procedurale, pentru a exonera recurentul de sancțiunile procedurale care decurg din înțelegerea eronată de către acesta a efectelor legale.

Completul de judecată subliniază că unul dintre principiile fundamentale ale procesului este buna-credință a participanților. Buna credință implică obligația părților de a respecta termenele prevăzute de lege. Termenul de recurs 5 stabilit la art. 242 alin. (2) din Codul administrativ este considerat un termen imperativ, absolut și peremptoriu, ceea ce înseamnă că nerespectarea acestuia duce la pierderea dreptului părții de a mai exercita această cale de atac.

Contrar acestor circumstanțe, recurentul, deși era direct interesat de soluționarea litigiului în cadrul recursului, nu a manifestat diligența necesară pentru a-și îndeplini obligațiile cu bună-credință. Dânsul nu a respectat termenul legal imperativ pentru depunerea recursului împotriva încheierii contestate, conform cerințelor legale stricte.

Potrivit jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, participanții la un proces trebuie să joace un rol activ, urmărind cu diligență derularea procedurii și exercitându-și drepturile procedurale cu bună credință.

Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție subliniază că nerespectarea termenului pentru depunerea recursului este exclusiv rezultatul comportamentului recurentului, care avea obligația să dea dovadă de responsabilitate și să adopte o atitudine activă în exercitarea drepturilor și îndeplinirea obligațiilor sale procedurale. Admiterea unui recurs tardiv ar putea încălca principiul securității raporturilor juridice, protejat de art. 6 §1 din Convenția Europeană pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale.

Referitor la cererea de repunere în termen, completul Curții Supreme de Justiție reține următoarele.

În conformitate cu prevederile art. 65 alin.(1), (2) din Codul administrativ, dacă o persoană, din motive independente de voința ei, nu a putut respecta un termen legal, atunci, la cerere, ea poate fi repusă în termen. Culpa unui reprezentant legal sau împuternicit se atribuie reprezentatului. Cererea de repunere în termen se depune în termen de 15 zile de la înlăturarea impedimentului. La cerere se anexează probele care confirmă faptele pe care aceasta se întemeiază și, suplimentar, se recuperează acțiunile omise.

Prin urmare, completul de judecată al Curții Supreme de Justiție relevă că în cazul omiterii unui termen, legea acordă posibilitate părții de a solicita repunerea în termenul de îndeplinire a unui act de procedură, conform art. 65 din Codul administrativ, cu prezentarea probelor și motivelor întemeiate ce confirmă imposibilitatea depunerii acestuia în termen.

Astfel, din conținutul cererii de recurs nu rezultă careva motive plauzibile ce au determinat omiterea termenului legal de depunere a recursului împotriva încheierii din 30 iunie 2025 a Curții de Apel Centru. 6

În această ordine de idei, instanța de recurs nu poate reține careva, argumentele ale recurentului în justificarea omiterii evidente a termenului de depunere a recursului împotriva încheierii instanței de apel.

În lumina celor constatate, instanța de recurs ajunge la concluzia de a respinge cererea recurentului cu privire la repunerea în termenul de depunere a recursului, or, în cazul acceptării unui recurs tardiv se va încălca principiul securității raporturilor juridice, garantat de articolul 6 și preambulul Convenției Europene pentru Apărarea Drepturilor Omului, ceea ce este inadmisibil.

Neexecutarea dispozițiilor normelor de drept material determină aplicarea sancțiunilor procedurale, cu survenirea efectelor negative. La caz, este notabil că certitudinea legală impusă regulilor procedurii de contencios administrativ, în calitate de condiție sine qua non a unui proces echitabil, vizează atât drepturile recurentului, cât și ale intimatului, astfel încât instanța de contencios administrativ, nefiind în drept de a substitui voința legislatorului materializată în conținutul normelor de procedură, în vederea exonerării recurentului de sancțiunile procedurale din motivul înțelegerii greșite de către acesta a efectelor legale.

Imperioasă speței este și jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului, potrivit căreia reglementarea referitoare la formalitățile și termenele ce trebuie respectate pentru exercitarea unei căi de atac urmărește să asigure o bună administrare a justiției și, în particular, să respecte principiul securității raporturilor juridice și că cei interesați trebuie să aibă posibilitatea de a se aștepta ca aceste reguli să fie aplicate. Aceste termene urmăresc mai multe scopuri importante, și anume, să garanteze securitatea juridică, fixând un termen pentru acțiuni, să pună pe eventualii pârâți la adăpost de plângeri introduse foarte târziu, care ar fi, probabil, mai dificil de combătut, și să împiedice nedreptățile ce s-ar putea produce dacă tribunalele ar fi chemate să se pronunțe în legătură cu evenimente consumate cu mult timp în urmă, plecând de la elemente de probă cărora nu li s-ar mai putea acorda credit și care ar fi incomplete din cauza timpului scurs (cauza Brumărescu c. României, cauza Marckx c. Belgiei).

Având în vedere considerentele menționate Completul Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a respinge cererea recurentului cu privire la repunerea în termenul de depunere a recursului și de a declara inadmisibil recursul depus de Ghennadii Tcacenco împotriva încheierii din 30 iunie 2025 a Curții de Apel Centru.

Ținând cont de cele expuse și în temeiul art. 230 și 243 alin. (1) lit. a) din Codul administrativ 7 COMPLETUL, CU UNANIMITATE DE VOTURI, Respinge cererea lui Ghennadii Tcacenco cu privire la repunerea în termenul de declarare a recursului. Declară inadmisibil recursul depus de Ghennadii Tcacenco împotriva încheierii din 30 iunie 2025 a Curții de Apel Centru. Decizia este irevocabilă. Președinte Stela Procopciuc Judecători Oxana Parfeni Diana Stănilă 8