3r-322/25 — obligarea emiterii actului administrativ favorabil
- Instanță
- Curtea Supremă de Justiție
- Obiect
- obligarea emiterii actului administrativ favorabil
- Temei legal
- Depunerea tardivă a recursului in cauza de contencios administrativ. Lipsa temeiurilor de a repune recursul in termen
3r-322/25 — obligarea emiterii actului administrativ favorabil (Curtea Supremă de Justiție, 2026)
D E C I Z I E
cu privire la inadmisibilitatea recursului declarat de către Ghennadii
Tcacenco,
în cauza de contencios administrativ, intentată la acțiunea depusă de
Ghennadii Tcacenco împotriva Consiliul municipal Chișinău, Primăria
municipiului Chișinău privind obligarea emiterii actului administrativ
individual favorabil,
împotriva încheierii din 30 iunie 2025 a Curții de Apel Centru
(Dosarul nr. 3r-322/25
PIGD 2-23065222-01-3r-26112025)
Depunerea tardivă a recursului în cauza de contencios administrativ.
Lipsa temeiurilor de a repune recursul în termen.
Judecătoria Chișinău, sediul Centru, jud. Gr. Cazacu
Curtea de Apel Centru, jud. Gh. Mîra, A. Bostan, Gr. Dașchevici
04 februarie 2026
Textul corespunde originalului
Examinând în lipsa părților recursul depus de către Ghennadii
Tcacenco,
Curtea Supremă de Justiție, în completul compus din:
Stela Procopciuc, Președinte,
Oxana Parfeni,
Diana Stănilă, judecători,
constată următoarele:
ÎN FAPT
La 5 mai 2023, Ghennadii Tcacenco a depus cerere de chemare în
judecată împotriva Consiliul municipal Chișinău, Primăria municipiului
Chișinău, solicitând obligarea emiterii actului administrativ individual
favorabil de privatizare a terenului nr. cadastral 0100420412 cu suprafața de
458 m.p. din mun. Chișinău, str. Alexandru cel Bun nr. 30, unde se află casa de
locuit în proprietate, care aparține familiei sale.
Prin hotărârea Judecătoriei Chișinău, sediul Centru din 20 decembrie
2024, cererea de chemare în judecată înaintată de Ghennadii Tcacenco a fost
respinsă ca neîntemeiată.
La 12 februarie 2025, Ghennadii Tcacenco a depus cerere de apel
împotriva hotărârii Judecătoriei Chișinău, sediul Centru din 20 decembrie
2024, solicitând repunerea în termen a cererii de apel, casarea hotărârii primei
instanțe.
Prin încheierea din 30 iunie 2025 a Curții de Apel Centru, s-a respins ca
neîntemeiată cererea apelantului Ghennadii Tcacenco, privind repunerea în
termenul de apel. S-a declarat inadmisibil apelul depus de Ghennadii Tcacenco,
împotriva hotărârii Judecătoriei Chișinău sediul Centru din 20 decembrie 2024,
din motiv că apelul a fost depus după expirarea termenului stabilit la art. 232
alin. (1) Cod administrativ iar instanța a refuzat repunerea în termen.
La 14 noiembrie 2025, Ghennadii Tcacenco a depus cerere de recurs
împotriva încheierii din 30 iunie 2025 a Curții de Apel Centru, prin care a
solicitat repunerea în termen a cererii de recurs, admiterea recursului, casarea
încheierii din 30 iunie 2025 cu adoptarea unei noi încheieri privind repunerea
în termen pentru prezentarea motivării apelului, cu restituirea cauzei instanței
de apel pentru examinare.
În motivarea recursului a indicat că, la 12 februarie 2025 a depus o cerere
prealabilă de apel nemotivată, în care a indicat că copia dispozitivului hotărârii
a fost primită prin postă la data de 31 decembrie 2024.
1
Notează că, a fost comisă o eroare tehnică la înscrierea datei. Nu a fost
prezent la ședința de judecată din 20 decembrie 2024, întrucât cauza a fost
examinată fără participarea părților. La dosar nu există mențiuni privind data la
care a primit copia dispozitivului hotărârii, astfel încât stabilirea exactă a datei
recepționării copiei dispozitivului hotărârii nu este posibilă.
Relevă că, este probabil ca copia dispozitivului hotărârii instanței de fond
să fi fost primită prin poștă la data de 31 ianuarie 2025, iar în acest caz, cererea
prealabilă de apel, înregistrată la 12 februarie 2025, a fost depusă în termenul
de 30 de zile de la primirea copiei dispozitivului hotărârii, în conformitate cu
termenul stabilit la art. 232 alin. (1) din Codul administrativ.
De asemenea invocă că, ulterior nu a mai primit niciun alt act din partea
instanțelor de judecată, astfel încât nu a dispus de informații privind mersul
procedurii de examinare a apelului său.
LEGISLAȚIA RELEVANTĂ
Art. 191 alin. (5) lit. b) Cod administrativ prevede următoarele:
„Curtea Supremă de Justiție soluționează cererile de recurs împotriva hotărârilor, a
deciziilor și a încheierilor curților de apel.”
Art. 241 alin. (1) și (3) Cod administrativ relevă că:
„Încheierile primei instanțe și ale instanței de apel pot fi contestate cu recurs, separat
de hotărâre, în cazurile prevăzute de prezentul cod și de alte legi.”
„Pentru contestarea cu recurs a încheierilor judecătorești se aplică corespunzător
prevederile cap. III din cartea a treia, dacă din prevederile prezentului capitol nu rezultă
altceva.”
Art. 242 din Codul administrativ reglementează că:
„Recursul împotriva încheierii judecătorești se depune motivat la instanța de judecată
care a emis încheierea contestată în termen de 15 zile de la notificarea încheierii
judecătorești, dacă legea nu stabilește un termen mai mic.”
Art. 236 alin (2) lit. d) din Codul administrativ coroborate cu prevederile
art.241 alin. (3) din Codul administrativ:
„Recursul se declară inadmisibil în special când a fost depus după expirarea termenului
stabilit.”
Art. 243, alin. (1), lit. a) din Codul administrativ statuează că:
„Examinând recursul împotriva încheierii judecătorești, instanța adoptă una dintre
următoarele decizii: declară recursul inadmisibil.”
Art. 24 alin. (1) din Codul administrativ:
„Participanții la procedura administrativă și procedura de contencios administrativ
trebuie să își exercite drepturile și să își îndeplinească obligațiile cu bună-credință, fără a
încălca drepturile procesuale ale altor participanți.”
Art. 63 alin. (1) din Codul administrativ:
2
„Calcularea termenelor în procedura administrativă se efectuează în conformitate cu
prevederile art.383–390 din Codul civil.”
Art. 65 alin. (1) (3) și alin. (5) din Codul administrativ:
„Dacă o persoană, din motive independente de voința ei, nu a putut respecta un termen
legal, atunci, la cerere, ea poate fi repusă în termen. Culpa unui reprezentant legal sau
împuternicit se atribuie reprezentatului.
Cererea de repunere în termen se depune în termen de 15 zile de la înlăturarea
impedimentului. La cerere se anexează probele care confirmă faptele pe care aceasta se
întemeiază și, suplimentar, se recuperează acțiunile omise.
După 6 luni de la expirarea termenului omis repunerea în termen nu mai poate fi
solicitată, iar acțiunea omisă nu mai poate fi recuperată, cu excepția cazului când acest lucru
nu a fost posibil până la expirarea termenului de un an ca urmare a forței majore. Repunerea
în termen nu se permite în cazurile excluse prin lege.”
MOTIVAREA INSTANȚEI
Din actele cauzei rezultă că, la 5 mai 2023, Ghennadii Tcacenco a depus
cerere de chemare în judecată împotriva Consiliul municipal Chișinău, Primăria
municipiului Chișinău solicitând obligarea emiterii actului administrativ
individual favorabil de privatizare a terenului nr. cadastral 0100420412 cu
suprafața de 458 m.p. din mun. Chișinău, str. Alexandru cel Bun nr. 30, unde
se află casa de locuit în proprietate, care aparține familiei sale.
Prin hotărârea Judecătoriei Chișinău, sediul Centru din 20 decembrie
2024, cererea de chemare în judecată înaintată de Ghennadii Tcacenco a fost
respinsă ca neîntemeiată.
La 12 februarie 2025, Ghennadii Tcacenco a depus cerere de apel
împotriva hotărârii Judecătoriei Chișinău, sediul Centru din 20 decembrie
2024, solicitând repunerea în termen a cererii de apel, casarea hotărârii primei
instanțe.
Prin încheierea din 30 iunie 2025 a Curții de Apel Centru, s-a respins ca
neîntemeiată cererea apelantului Ghennadii Tcacenco, privind repunerea în
termenul de apel. S-a declarat inadmisibil apelul depus de Ghennadii Tcacenco,
împotriva hotărârii Judecătoriei Chișinău sediul Centru din 20 decembrie 2024,
din motiv că apelul a fost depus după expirarea termenului stabilit la art. 232
alin. (1) Cod administrativ iar instanța a refuzat repunerea în termen.
Copia încheierii nominalizate a fost expediată recurentului Ghennadii
Tcacenco, cu scrisoare recomandată prin intermediul Poșta Moldovei, la adresa
mun. Chișinău, str. Alexandru cel Bun 30, ap. 7.
De asemenea se reține că adresa la care au fost expediate corespondența
mun. Chișinău, str. Alexandru cel Bun 30, ap. 7, este identică cu cea indicată
3
de către însăși recurentul Ghennadii Tcacenco, în cererea de chemate în
judecată, cererea de apel și cererea de recurs.
Potrivit plicului și avizului de recepție de la fila dosarului 80-81, se
constată că, corespondența expediată recurentului Ghennadii Tcacenco, fost
restituită instanței de judecată cu mențiunea factorului poștal „nereclamat”.
În privința modalităților de comunicare și notificare, Codul administrativ
statuează, la art. 96 alin. (1), că notificările și comunicările către participanții
la procedura administrativă se realizează în orice formă de comunicare
adecvată, rapidă și eficientă din punctul de vedere al costurilor. Comunicarea
prin mijloace electronice are prioritate dacă este adecvată obiectului
comunicării și acceptată de participantul la procedură.
În corespundere cu art. 33 din Codul administrativ, comunicarea
interinstituțională și comunicarea cu participanții sau cu publicul în cadrul
procedurii administrative se face prin orice mijloc (verbal, poștă, telefon, fax,
poștă electronică etc.), abordându-se prioritate mijloacelor care asigură o mai
mare eficientă, rapiditate și economie de costuri.
Notificarea încheierii instanței de apel participanților la proces are drept
scop comunicarea adecvată, rapidă și eficientă din punctul de vedere al
costurilor textului cuprins în actul de procedură. Iar întru confirmarea aducerii
la cunoștință a actului de procedură participanților la proces, este necesar a fi
anexată dovada recepționării acestuia la materialele cauzei.
Potrivit prevederilor art. 103 din Codul administrativ, dacă persoana care
urmează a fi notificată nu este găsită în locuința sa, în spațiile sale de activitate
sau într-o instituție comunitară în care locuiește, înscrisul poate fi notificat: a)
în locuința acesteia - unui membru matur de familie, unei persoane care
lucrează pentru familie sau unei persoane mature care locuiește permanent
acolo; b) în spațiile de activitate ale acesteia - unei persoane angajate acolo; c)
în instituția comunitară în care locuiește - conducătorului instituției sau unui
reprezentant împuternicit în acest sens.
În conformitate cu art.104 alin.(1) și alin. (2) din Codul administrativ,
dacă notificarea nu poate fi efectuată conform art.103 lit. a) sau b), înscrisul de
notificat poate fi introdus într-o cutie poștală ce aparține locuinței sau spațiilor
de activitate ale persoanei care urmează a fi notificată sau într-un dispozitiv
asemănător pe care aceasta l-a instalat pentru recepționarea poștei și care în
mod obișnuit este potrivit pentru o păstrare sigură. Persoana care efectuează
notificarea menționează data notificării pe plicul înscrisului de notificat. Odată
cu depunerea conform alin.(1), înscrisul se consideră notificat.
4
Este de notat că și pct. 2 din Hotărârea Guvernului nr. 1457 din 30
decembrie 2016 pentru aprobarea Regulilor privind prestarea serviciilor poștale
definește trimiterea nereclamată ca fiind o trimitere poștală care nu a fost
distribuită (predată) destinatarului din cauza nesolicitării sau refuzului de
recepționare a acesteia.
Totodată, verificând informația publică plasate pe pagina web a ÎS „Poșta
Moldovei” la rubrica „serviciul on-line de urmărire a expedierii (Track &
Trace)”, Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție constată că
trimiterea poștală DS8024620470AS (f.d. 80-81), expediată de către Curtea de
Apel Centru, în adresa destinatarului Ghennadii Tcacenco, în care se conținea
copia încheierii din 30 iunie 2025, a sosit la oficiul de livrare la 24 iulie 2025,
iar din considerentul că destinatarul nu a reclamat corespondența s-a returnat
expeditorului la 11 august 2024.
Din coroborarea prevederilor legale enunțate supra, cu circumstanțele
faptice constatate, Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție constată
că data comunicării încheierii din 30 iunie 2025 a Curții de Apel Centru
recurentului Ghennadii Tcacenco, se consideră data de 25 iulie 2025.
Astfel, începutul curgerii termenului de depunere a recursului este ziua
imediat următoare datei calendaristice notificării încheierii instanței de apel.
În speță, termenul de depunere a recursului împotriva încheierii din 30
iunie 2025 a Curții de Apel Centru, a început să curgă în ziua următoare
notificării, adică din 26 iulie 2025 și a expirat pe 11 august 2025.
Așadar, la caz, ignorând prevederile legale ce guvernează procedura de
exercitare a căii de atac în ordine de recurs art. 242 din Codul administrativ,
recurentul Ghennadii Tcacenco, depunând recursul la 14 noiembrie 2025, a
omis termenul legal de declarare a recursului, deși trebuia să dea dovadă de
diligență și să aibă un rol activ în cauza de contencios administrativ în care este
implicat.
Astfel, se remarcă faptul că certitudinea legală impusă de regulile
procedurii de contencios administrativ, ca o condiție esențială pentru un proces
echitabil, protejează atât drepturile recurentului, cât și ale intimatului. Prin
urmare, instanța de contencios administrativ nu are dreptul de a substitui voința
legiuitorului, așa cum este reflectată în normele procedurale, pentru a exonera
recurentul de sancțiunile procedurale care decurg din înțelegerea eronată de
către acesta a efectelor legale.
Completul de judecată subliniază că unul dintre principiile fundamentale
ale procesului este buna-credință a participanților. Buna credință implică
obligația părților de a respecta termenele prevăzute de lege. Termenul de recurs
5
stabilit la art. 242 alin. (2) din Codul administrativ este considerat un termen
imperativ, absolut și peremptoriu, ceea ce înseamnă că nerespectarea acestuia
duce la pierderea dreptului părții de a mai exercita această cale de atac.
Contrar acestor circumstanțe, recurentul, deși era direct interesat de
soluționarea litigiului în cadrul recursului, nu a manifestat diligența necesară
pentru a-și îndeplini obligațiile cu bună-credință. Dânsul nu a respectat
termenul legal imperativ pentru depunerea recursului împotriva încheierii
contestate, conform cerințelor legale stricte.
Potrivit jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului,
participanții la un proces trebuie să joace un rol activ, urmărind cu diligență
derularea procedurii și exercitându-și drepturile procedurale cu bună credință.
Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție subliniază că
nerespectarea termenului pentru depunerea recursului este exclusiv rezultatul
comportamentului recurentului, care avea obligația să dea dovadă de
responsabilitate și să adopte o atitudine activă în exercitarea drepturilor și
îndeplinirea obligațiilor sale procedurale. Admiterea unui recurs tardiv ar putea
încălca principiul securității raporturilor juridice, protejat de art. 6 §1 din
Convenția Europeană pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților
Fundamentale.
Referitor la cererea de repunere în termen, completul Curții Supreme de
Justiție reține următoarele.
În conformitate cu prevederile art. 65 alin.(1), (2) din Codul
administrativ, dacă o persoană, din motive independente de voința ei, nu a putut
respecta un termen legal, atunci, la cerere, ea poate fi repusă în termen. Culpa
unui reprezentant legal sau împuternicit se atribuie reprezentatului. Cererea de
repunere în termen se depune în termen de 15 zile de la înlăturarea
impedimentului. La cerere se anexează probele care confirmă faptele pe care
aceasta se întemeiază și, suplimentar, se recuperează acțiunile omise.
Prin urmare, completul de judecată al Curții Supreme de Justiție relevă
că în cazul omiterii unui termen, legea acordă posibilitate părții de a solicita
repunerea în termenul de îndeplinire a unui act de procedură, conform art. 65
din Codul administrativ, cu prezentarea probelor și motivelor întemeiate ce
confirmă imposibilitatea depunerii acestuia în termen.
Astfel, din conținutul cererii de recurs nu rezultă careva motive
plauzibile ce au determinat omiterea termenului legal de depunere a recursului
împotriva încheierii din 30 iunie 2025 a Curții de Apel Centru.
6
În această ordine de idei, instanța de recurs nu poate reține careva,
argumentele ale recurentului în justificarea omiterii evidente a termenului de
depunere a recursului împotriva încheierii instanței de apel.
În lumina celor constatate, instanța de recurs ajunge la concluzia de a
respinge cererea recurentului cu privire la repunerea în termenul de depunere a
recursului, or, în cazul acceptării unui recurs tardiv se va încălca principiul
securității raporturilor juridice, garantat de articolul 6 și preambulul Convenției
Europene pentru Apărarea Drepturilor Omului, ceea ce este inadmisibil.
Neexecutarea dispozițiilor normelor de drept material determină
aplicarea sancțiunilor procedurale, cu survenirea efectelor negative. La caz,
este notabil că certitudinea legală impusă regulilor procedurii de contencios
administrativ, în calitate de condiție sine qua non a unui proces echitabil,
vizează atât drepturile recurentului, cât și ale intimatului, astfel încât instanța
de contencios administrativ, nefiind în drept de a substitui voința legislatorului
materializată în conținutul normelor de procedură, în vederea exonerării
recurentului de sancțiunile procedurale din motivul înțelegerii greșite de către
acesta a efectelor legale.
Imperioasă speței este și jurisprudența Curții Europene a Drepturilor
Omului, potrivit căreia reglementarea referitoare la formalitățile și termenele
ce trebuie respectate pentru exercitarea unei căi de atac urmărește să asigure o
bună administrare a justiției și, în particular, să respecte principiul securității
raporturilor juridice și că cei interesați trebuie să aibă posibilitatea de a se
aștepta ca aceste reguli să fie aplicate. Aceste termene urmăresc mai multe
scopuri importante, și anume, să garanteze securitatea juridică, fixând un
termen pentru acțiuni, să pună pe eventualii pârâți la adăpost de plângeri
introduse foarte târziu, care ar fi, probabil, mai dificil de combătut, și să
împiedice nedreptățile ce s-ar putea produce dacă tribunalele ar fi chemate să
se pronunțe în legătură cu evenimente consumate cu mult timp în urmă, plecând
de la elemente de probă cărora nu li s-ar mai putea acorda credit și care ar fi
incomplete din cauza timpului scurs (cauza Brumărescu c. României, cauza
Marckx c. Belgiei).
Având în vedere considerentele menționate Completul Curții Supreme
de Justiție ajunge la concluzia de a respinge cererea recurentului cu privire la
repunerea în termenul de depunere a recursului și de a declara inadmisibil
recursul depus de Ghennadii Tcacenco împotriva încheierii din 30 iunie 2025 a
Curții de Apel Centru.
Ținând cont de cele expuse și în temeiul art. 230 și 243 alin. (1) lit. a) din
Codul administrativ
7
COMPLETUL, CU UNANIMITATE DE VOTURI,
Respinge cererea lui Ghennadii Tcacenco cu privire la repunerea în termenul
de declarare a recursului.
Declară inadmisibil recursul depus de Ghennadii Tcacenco împotriva
încheierii din 30 iunie 2025 a Curții de Apel Centru.
Decizia este irevocabilă.
Președinte Stela Procopciuc
Judecători Oxana Parfeni
Diana Stănilă
8