3ra-358/24 — Contestarea actelor administrative s.a.

La 13 decembrie 2022, avocata Pascal Iuliana, în interesele reclamantului Jandîc Gheorghe, a intentat acțiune în contencios administrativ împotriva Primăriei municipiului Chișinău și Consiliului municipal Chișinău, solicitând obligarea înregistrării terenului cu nr. cadastral xxxxx din mun. Chișinău, str. Trifan Baltă, în Registrul bunurilor imobile, precum și obligarea Primăriei municipiului Chișinău la încheierea contractului de vânzare-cumpărare cu reclamantul asupra acestui teren.

În motivarea acțiunii, a relatat că la 14 noiembrie 2012 executorul judecătoresc Doroftei Igor a intentat procedura de executare a documentului nr. 3-1333/12 din 9 iulie 2012, emis de Curtea de Apel Chișinău, prin care Consiliul și Primăria municipiului Chișinău au fost obligate să atribuie reclamantului și membrilor familiei sale un teren pentru construcția casei de locuit în intravilanul municipiului Chișinău, cu suprafața de 0,04-0,07 ha, însă în termenul de executare, debitorii nu au întreprins măsuri pentru executarea documentului.

La 17 februarie 2016, Direcția generală arhitectură, urbanism și relații funciare a informat că proiectul de decizie a fost perfectat și la 1 aprilie 2015 a fost transmis secretarului Consiliului pentru înaintare spre examinare, fapt confirmat prin nota informativă din aceeași dată.

La 5 decembrie 2016, conform răspunsului emis de debitori, proiectul de decizie privind atribuirea în proprietate privată a unui lot de pământ din str. Trifan Baltă dlui Jandîc Gheorghe fusese aprobat deja la 2 aprilie 2015.

La 15 noiembrie 2022, navigând pe site-ul Primăriei, reclamantul a identificat existența certificatului de urbanism pentru proiectare nr. CU- 0000868, despre care a informat imediat executorul judecătoresc Boțan George, în procedura căruia se află dosarul de executare, apreciind emiterea acestui certificat drept nejustificată, având în vedere că terenul cu nr. cadastral xxxxx era deja sub sechestru aplicat de executorul judecătoresc și atribuit în proprietate privată lui Jandîc Gheorghe în baza hotărârii judecătorești din 9 iulie 2012 și deciziei Consiliului municipal Chișinău din 2 aprilie 2015. 1

În ciuda existenței unei hotărâri judecătorești și a măsurilor executorii, inclusiv sechestru și interdicția adresată Primăriei și Consiliului municipal Chișinău de a întocmi acte asupra terenului, la 12 octombrie 2022 a fost emis certificatul de urbanism pentru proiectare nr. CU-0000868, justificat de emitent prin necesitatea efectuării unor lucrări de amenajare pentru prevenirea alunecărilor de teren.

Prin încheierea Judecătoriei Chișinău, sediul Centru, din 4 iunie 2021, a fost respinsă ca neîntemeiată contestația Primarului și Consiliului municipal Chișinău împotriva actelor executorului judecătoresc Doroftei Igor.

La 16 noiembrie 2022 a fost depusă cerere prealabilă prin care s-a solicitat anularea certificatului de urbanism nr. CU-0000868 din 12 octombrie 2022 emis de Primăria municipiului Chișinău.

Prin răspunsul nr. 2-03/1-203 din 24 noiembrie 2022, s-a comunicat că certificatul de urbanism pentru proiectare nr. CU-0000868 a fost emis pentru amenajarea și consolidarea unei porțiuni de spațiu public în scopul diminuării pericolului de alunecări de teren, fără îngrădire, pentru terenul cu nr. cadastral xxxxx, considerat proprietate municipală conform deciziei Consiliului municipal Chișinău nr. 4/15 din 30 mai 2014.

Emiterea actului permisiv s-a realizat în conformitate cu Legea nr. 163/2010, fiind menționat că lucrările preconizate nu influențează statutul terenului ca proprietate municipală, astfel că solicitarea reclamantului nu poate fi soluționată favorabil.

Reprezentantul reclamantului a susținut că Jandîc Gheorghe, în calitate de proprietar al terenului cu nr. cadastral xxxxx, a efectuat deja lucrările de consolidare pentru diminuarea riscului alunecărilor de teren, suportând cheltuielile aferente, astfel că eliberarea unui certificat de urbanism nu era necesară.

La 3 februarie 2023, avocata Pascal Iuliana a formulat o acțiune separată în contencios administrativ împotriva Primăriei municipiului Chișinău și Consiliului municipal Chișinău, cu participarea terților Direcția generală transport public și căi de comunicație și Belschi Leonid, solicitând anularea certificatului de urbanism pentru proiectare nr. CU-0000868 din 12 octombrie 2022.

În motivarea acestei acțiuni, la fel, a indicat că prin hotărârea Curții de Apel Chișinău din 9 iulie 2012 a fost admisă integral cererea de chemare în judecată formulată de Jandîc Gheorghe împotriva Consiliului municipal Chișinău, fiind dispusă atribuirea în proprietatea sa și a membrilor familiei sale a unui teren pentru construcția unei case de locuit în intravilanul municipiului Chișinău, cu suprafața de 0,04–0,07 ha. 2

Conform Deciziei nr. 4/15 din 13 mai 2014, terenul cu nr. cadastral xxxxx, cu suprafața de 0,0699 ha, destinat caselor individuale de locuit, figurează în domeniul privat al proprietății municipale.

Potrivit pct. 2 al aceleiași decizii, Direcția funciară a Direcției generale arhitectură, urbanism și relații funciare, împreună cu Institutul de geodezie, prospecțiuni tehnice și cadastru Ingeocad, trebuia să asigure înregistrarea terenurilor în registrul cadastral al deținătorilor de teren și în registrul bunurilor imobile.

Executorul Igor Doroftei a efectuat interpelări către Primăria municipiului Chișinău pentru informarea asupra măsurilor întreprinse privind perfectarea, examinarea și semnarea proiectului de decizie pentru executarea hotărârii Curții de Apel Chișinău din 9 august 2012, răspunsul nr. 01/1-08-811 din 23 aprilie 2015 confirmând că la ședința Consiliului din 2 aprilie 2015 s-a aprobat proiectul de decizie privind atribuirea terenului familiei Jandîc.

Ulterior, prin răspunsul nr.07-111/2191/2015 din 14 august 2017, s-a indicat că, deși proiectul fusese aprobat cu 35 de voturi, acesta nu a fost prezentat de Secretarul Consiliului pentru înregistrare și transmitere în lucru conform indicatorului de expediere.

Decizia privind atribuirea în proprietate privată a lotului din str. xxxxx prevedea vânzarea-cumpărarea la preț normativ a terenului cu suprafața de 699 mp, în scopul construirii unei case de locuit particulare, aprobându-se inclusiv planul lotului atribuit.

Avizul Comisiei pentru construcții, arhitectură și relații funciare din 1 aprilie 2015 a recomandat aprobarea proiectului de decizie privind atribuirea terenului lui Jandîc Gheorghe.

Actul de constatare nr.131-12C/2021 din 25 august 2021, emis de executorul judecătoresc Nina Isac, a confirmat aprobarea proiectului de decizie cu 35 de voturi, însă, în pofida acestor acte, Consiliul municipal Chișinău și Primăria municipiului Chișinău nu au executat hotărârea Curții de Apel Chișinău din 9 iulie 2012.

La 18 ianuarie 2023 a fost depusă o cerere prealabilă pentru înregistrarea terenului în Registrul bunurilor imobile, atribuirea în proprietate privată și încheierea contractului de vânzare-cumpărare, însă termenul legal de soluționare a expirat fără ca Primăria municipiului Chișinău să ofere un răspuns.

Prin încheierea din 25 aprilie 2023, Judecătoria Chișinău, sediul Rîșcani, a dispus conexarea cauzei privind obligarea emiterii actului administrativ, inițiate de Gheorghe Jandîc împotriva Primăriei municipiului Chișinău, cu cauza privind anularea actului administrativ, aflată în procedura aceluiași judecător, Cazacu Grigorii, sub nr. unic 3-3027/2022. 3

În motivarea soluției, instanța de apel a constatat că hotărârea primei instanțe, prin care s-a anulat Certificatul de urbanism pentru proiectare nr. CU- 0000868 din 12 octombrie 2022, este eronată și neîntemeiată, întrucât instanța de fond a reținut în mod greșit că emiterea certificatului ar fi fost realizată în lipsa unei proceduri administrative și fără respectarea cerințelor legale aplicabile. 4

Instanța de apel a subliniat că certificatul de urbanism a fost emis ca urmare a cererii Direcției generale transport public și căi de comunicație, iar actul corespunde formularului prevăzut de lege, respectând structura, rechizitele și conținutul prevăzut de Legea nr. 163/2010 privind autorizarea executării lucrărilor de construcție.

De asemenea, instanța a reținut că susținerile reclamantului privind încălcarea dreptului de a fi audiat și lipsa motivării actului administrativ nu pot fi reținute, întrucât certificatul a fost emis exclusiv pentru lucrări de consolidare și amenajare a unei porțiuni de spațiu public, fără a afecta drepturile altor persoane și fără a impune obligații defavorabile reclamantului.

Instanța de apel a mai constatat că reclamantul nu are calitatea de participant la procedura administrativă referitoare la emiterea certificatului de urbanism, întrucât nu are niciun drept recunoscut asupra terenului vizat, iar aplicarea anterioară a sechestrului pe teren a fost anulată prin încheierea irevocabilă a Judecătoriei Chișinău, sediul Centru, din 13 martie 2023.

În plus, instanța a reținut că hotărârea Curții de Apel Chișinău din 9 iulie 2012 nu a dispus atribuirea expresă a terenului din str. xxxxx, municipiul Chișinău, ci doar obligarea autorității de a atribui un teren cu suprafața de 0,04- 0,07 ha, astfel încât nu există vreun act judiciar sau administrativ care să confere reclamantului un drept actual asupra terenului menționat.

În consecință, instanța de apel a apreciat că argumentele reclamantului sunt declarative și nu pot justifica anularea Certificatului de urbanism pentru proiectare nr. CU-0000868 din 12 octombrie 2022, iar hotărârea Judecătoriei Chișinău, sediul Rîșcani, din 15 august 2023, este eronată.

A susținut că instanța de apel a ignorat faptul că hotărârea Curții de Apel Chișinău din 9 iulie 2012 are caracter obligatoriu și executoriu, iar Primăria municipiului Chișinău și Consiliul municipal Chișinău au avut obligația să o execute întocmai. 5

A arătat că hotărârea din 9 iulie 2012 reprezintă temeiul legal pentru atribuirea terenului cu nr. cadastral xxxxx și încheierea contractului de vânzare- cumpărare, astfel că instanța de apel a greșit respingând acțiunea pe motivul lipsei îndeplinirii unor condiții prealabile.

A invocat că emiterea Certificatului de urbanism pentru proiectare nr. CU-0000868 din 12 octombrie 2022 a fost efectuată cu încălcarea drepturilor reclamantului, având în vedere existența sechestrelor aplicate asupra terenului și faptul că terenul fusese deja atribuit în proprietatea acestuia în baza hotărârii judecătorești și deciziei Consiliului municipal.

A susținut că instanța de apel nu a analizat complet probele administrate și a reținut în mod greșit că nu ar exista un interes legitim al reclamantului, deși dreptul său era consfințit prin hotărâre judecătorească definitivă.

La fel, prin referința depusă la 2 mai 2024, terțul Belschi Leonid a solicitat declararea recursului drept inadmisibil.

Art. 245 Cod administrativ relevă că: „Recursul se depune la Curtea Supremă de Justiție în termen de două luni de la pronunțarea hotărârii sau a deciziei motivate, dacă legea nu stabilește un alt termen.”

Art. 2451 din Codul administrativ prevede că: „(1) Recursul este admis dacă: a) interpretarea legii din hotărârea sau decizia contestată este contrară jurisprudenței uniforme a Curții Supreme de Justiție; b) prin admiterea recursului, se schimbă sau se consolidează jurisprudența Curții Supreme de Justiție; c) hotărârea sau decizia vizează drepturile persoanei care nu a fost atrasă în proces; d) hotărârea sau decizia este arbitrară sau se bazează în mod determinant pe aprecierea vădit nerezonabilă a probelor; e) a fost admis neîntemeiat un apel introdus tardiv; f) instanța nu a fost compusă potrivit legii sau hotărârea a fost pronunțată cu încălcarea competenței jurisdicționale. (2) Temeiurile menționate la alin.(1) lit. c) și d) pot fi invocate în recurs doar dacă au fost invocate în apel sau dacă încălcarea a avut loc în instanța de apel. (3) Aprecierea probelor dată de prima instanță și instanța de apel este obligatorie pentru instanța de recurs, cu excepția cazului în care se invocă temeiul de la alin.(1) lit. d) sau a 6 cazului în care Curtea Supremă de Justiție examinează cauza după trimitere la rejudecare. La examinarea recursului într-o cauză care a fost trimisă anterior la rejudecare pot fi prezentate probe noi dacă acestea au fost restituite nejustificat sau nu au fost reclamate de către instanța de judecată contrar prezentului cod.”

Art. 246 alin. (1) și (2) lit. h) Codul administrativ prevede că: „(1) Curtea Supremă de Justiție examinează din oficiu admisibilitatea cererii de recurs. Dacă recursul este inadmisibil, completul din 3 judecători adoptă o încheiere irevocabilă. Încheierea privind inadmisibilitatea recursului, care conține sumar faptele cauzei, motivele și temeiul inadmisibilității, se publică pe pagina web oficială a Curții Supreme de Justiție și se comunică părților. Alineatul (2) al aceluiași articol statuează la lit. h) că, recursul se declară inadmisibil în special când recursul este vădit neîntemeiat.”

Din analiza prevederilor legale reținute supra, rezultă că admisibilitatea/ inadmisibilitatea recursului urmează să însușească în condițiile Codului administrativ exercitarea efectivă a unui control de legalitate veritabil bazat pe temeiuri concludente și serioase. Astfel, normele citate oferă un drept exclusiv al instanței de recurs de a filtra cererile de recurs care nu prezintă o motivare suficient de serioasă.

În această ordine de idei, Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție reține că, Codul administrativ dezvoltă nu doar caracterul nedevolutiv al recursului, dar și cerința de seriozitate a cererii din perspectiva invocării unor veritabile și esențiale încălcări de drept procedural și material capabile să răstoarne deciziile instanței de apel contestate sau, după caz, hotărârile Curții de Apel ca primă instanță într-o eventuală examinare în fond și invocare ex officio a erorilor de drept.

Completul Curții Supreme de Justiție notează că pentru a trece testul de admisibilitate, cererea de recurs trebuie să conțină o motivare convingătoare și întemeiată în condițiile nominalizate mai sus. În consecutivitate, motivarea cererii de recurs în circumstanțele expuse se referă la formalitățile pe care trebuie să le întrunească cererea în vederea rezistării testului și filtrului de admisibilitate.

Instanța de recurs atestă că motivele de casare, invocate în recurs, nu relevă temeiuri justificate care să convingă că există o aparență privind interpretarea contrară a legii și aplicarea eronată a normelor de drept material sau procedural sau că aceasta s-ar baza în mod determinant pe aprecierea vădit 7 nerezonabilă a probelor, respectiv nu constituie temei de casare a deciziei recurată.

Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție menționează că recursul depus conține obiecții de fapt și de drept similare celor expuse în cererea de chemare în judecată, care au fost analizate de către Curtea de Apel, fiind apreciate în mod corespunzător. În consecință, nu există aparența unei încălcări a dreptului recurentului la soluționarea tuturor argumentelor cu privire la judecarea cauzei în prima instanță, în modul în care este garantat de art. 6 § 1 al Convenției.

Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție notează faptul că dezvoltarea recursului trebuie să cuprindă o motivare corespunzătoare, în sensul arătării cu claritate a acelor critici, care sunt de natură a învedera netemeinicia hotărârii/deciziei și care se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 2451 din Codul administrativ.

Nu este suficientă simpla expunere a circumstanțelor faptice ale cauzei, fiind necesară motivarea recursului cu indicarea motivelor de netemeinicie pe care se bazează, precum și dezvoltarea lor. Motivarea recursului însemnând nu doar exprimarea nemulțumirii față de actul de dispoziție pronunțat în apel, ci expunerea tuturor motivelor pentru care, din punctul de vedere al părții, instanța a pronunțat o hotărâre neîntemeiată.

Recursul nu se poate limita la o simplă indicare a textelor de lege, ci implică determinarea greșelilor imputate Curții de Apel și o minimă argumentare a criticii în fapt și în drept, precum și indicarea probelor pe care se bazează aceste critici. Simpla trimitere la un text de lege, fără explicarea pretinsei interpretări și/sau aplicări eronate a prevederilor legale de către Curtea de Apel, nu echivalează cu un argument. Dacă ar proceda la examinarea unei asemenea pretins argument, Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție s-ar substitui autorului recursului, fapt care ar echivala cu un control efectuat din oficiu.

Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție accentuează că admisibilitatea recursului trebuie privită și în contextul rolului și funcției legale a instanței judecătorești supreme care constă, în special, în asigurarea și interpretarea uniformă a legilor la examinarea cauzelor de contencios administrativ. Astfel, motivarea oricărei cereri de recurs trebuie să țină cont pentru a trece filtrul de admisibilitate și a avea succes, de aceste însușiri de ordin legal fundamental.

În acest sens, CtEDO în jurisprudența sa constantă statuează că dreptul de acces la instanțe nu este absolut. Există limitări implicit admise [Golder împotriva Regatului Unit, pct. 38; Stanev împotriva Bulgariei (MC), pct. 230]. Acesta este în special cazul condițiilor de admisibilitate a unui recurs, întrucât 8 prin însăși natura sa necesită o reglementare din partea statului, care se bucură în această privință de o anumită marjă de apreciere (Luordo împotriva Italiei, pct. 85). Condițiile de admisibilitate ale unui recurs pot fi mai stricte decât pentru un apel (Levages Prestations Services împotriva Franței, pct. 45).

Curtea a mai reiterat că modul de aplicare a articolului 6 procedurilor în fața instanțelor ierarhic superioare depinde de caracteristicile speciale ale procedurilor respective, urmând de ținut cont de totalitatea procedurilor în sistemul de drept național și de rolul instanțelor ierarhic superioare în acest sistem. (Botten v. Norway, hotărâre din 19 februarie 1996, Reports 1996-1, p. 141, § 39). La fel, conform jurisprudenței CtEDO, procedurile cu privire la admisibilitatea căii de atac și procedurile care implică doar chestiuni de drept, și nu chestiuni de fapt, pot fi conforme cu cerințele articolului 6 § 1 (a se vedea Helmers c. Suediei 09 octombrie 1991, § 31, Seria A, nr. 212-A).

Din aceste motive, în conformitate cu art. 230 și art. 246 alin.(2) lit. h) din Codul administrativ, COMPLETUL, CU UNANIMITATE DE VOTURI, Declară ca inadmisibil recursul depus de avocata Pascal Iuliana în numele și interesele lui Jandîc Gheorghe. Încheierea este irevocabilă. Președinte Stela Procopciuc Judecători Diana Stănilă Ion Malanciuc 9