2r-3/26 — încasarea în orine de regres a despăgubirii de asigurare
- Instanță
- Curtea Supremă de Justiție
- Obiect
- încasarea în orine de regres a despăgubirii de asigurare
- Temei legal
- respingerea cererii de repunere în termen fără a analiza toate circumstantele
2r-3/26 — încasarea în orine de regres a despăgubirii de asigurare (Curtea Supremă de Justiție, 2026)
D E C I Z I E
cu privire la admiterea recursului
în cauza civilă
CA „General Asigurări” SA vs. Barcaru Victor
(încasarea în ordine de regres a despăgubirii de asigurare)
împotriva încheierii din 4 noiembrie 2025 a Curții de Apel Centru,
(Dosarul nr. 2r-3/26
NR. PIGD 2-24133818-01-2r-12012026)
Respingerea cererii de repunere în termenul de declarare a apelului, fără a fi analizate toate
circumstanțele. Restituirea neîntemeiată a cererii de apel în temeiul art. 369 alin. (1) lit. b)
din Codul de procedură civilă.
Judecătoria Hîncești, sediul Ialoveni, jud. S. Bîcu,
Curtea de Apel Centru, jud. S. Dimitriu, E. Badan-Melnic, V. Gîrleanu,
28 ianuarie 2026
Textul corespunde originalului
Examinând în lipsa părților recursul declarat de avocatul Alexandru
Bogos în interesele lui Victor Barcaru,
Curtea Supremă de Justiție, în completul compus din:
Stela Procopciuc, Președinte,
Gheorghe Stratulat,
Ion Munteanu, judecători,
constată următoarele:
ÎN FAPT
La 22 noiembrie 2024, CA „General Asigurări” SA a depus cerere de
chemare în judecată împotriva lui Victor Barcaru, privind încasarea în ordine de
regres a despăgubirii de asigurare.
Prin hotărârea din 13 iunie 2025 a Judecătoriei Hîncești, sediul Ialoveni, s-
a admis parțial acțiunea. S-a încasat de la Victor Barcaru în beneficiul CA „General
Asigurări” SA, cu titlu de prejudiciu material suma de 39 084 de lei și cu titlu de
cheltuieli de judecată suma de 7 019 lei, iar în total suma de 46 103 lei.
La 7 octombrie 2025, avocatul Alexandru Bogos în interesele lui Victor
Barcaru a depus cerere de apel nemotivată împotriva hotărârii din 13 iunie 2025,
solicitând repunerea în termen a apelului, admiterea lui, casarea hotărârii și
emiterea unei decizii prin care acțiunea să fie respinsă.
Prin încheierea din 4 noiembrie 2025 a Curții de Apel Centru, s-a respins
cererea de repunere în termenul de declarare a apelului înaintată de avocatul Bogos
Alexandru, în intersele lui Victor Barcaru. S-a restituit apelul declarat de avocatul
Bogos Alexandru, în interesele Barcaru Victor, împotriva hotărârii Judecătoriei
Hîncești, sediul Ialoveni din 13 iunie 2025.
EXERCITAREA CĂII DE ATAC ÎN ORDINE DE RECURS
La 12 decembrie 2025, avocatul Alexandru Bogos în interesele lui Victor
Barcaru a declarat recurs împotriva încheierii din 4 noiembrie 2025 a Curții de
Apel Centru, solicitând admiterea recursului, casarea încheierii și restituirea cauzei
instanței de apel.
ARGUMENTELE RECURSULUI
În motivarea recursului, a invocat că încheierea Curții de Apel Centru din 4
noiembrie 2025 este nelegală și neîntemeiată, întrucât omisiunea termenului de
declarare a apelului nu este imputabilă recurentului.
Recurentul a susținut că nu a avut cunoștință despre examinarea cauzei în
primă instanță, procesul fiind examinat în lipsa sa, ca urmare a citării publice, fără
ca această modalitate să îi asigure o informare efectivă.
1
A arătat că nu a primit hotărârea instanței de fond, aceasta fiind restituită
instanței cu mențiunea „nereclamat”, iar despre existența hotărârii a aflat ulterior,
moment din care a acționat prompt.
Recurentul a invocat că este o persoană în etate, fără acces la mijloace
electronice de informare, astfel încât citarea publică nu i-a permis să ia cunoștință
de proces și de termenele stabilite.
A susținut că, în aceste condiții, repunerea în termenul de declarare a
apelului era justificată, iar respingerea cererii și restituirea apelului reprezintă o
soluție formalistă, care îl privează de dreptul la apărare și de accesul efectiv la
justiție, garantate de art. 20 din Constituția Republicii Moldova și art. 6 CEDO.
LEGISLAȚIA RELEVANTĂ
Art. 424 alin. (2) din Codul de procedură civilă:
,,Curtea Supremă de Justiție examinează recursurile declarate împotriva
încheierilor emise de către curțile de apel.”
Art. 425 din Codul de procedură civilă:
„Termenul de declarare a recursului împotriva încheierii este de 15 zile de la
comunicarea încheierii.”
Art. 426 alin. (3) din Codul de procedură civilă:
„Recursul împotriva încheierii se examinează în termen de 2 luni într-un complet
din 3 judecători, pe baza copiei certificate sau electronice a dosarului, pe baza recursului
și a referinței la recurs, fără examinarea admisibilității și fără participarea părților.”
Art. 427 lit. b) din Codul de procedură civilă:
„Instanța de recurs, după ce examinează recursul împotriva încheierii, este în drept:
b) să admită recursul și să caseze integral sau parțial încheierea, restituind spre rejudecare
problema soluționată prin încheierea casată.”
Art. 362 alin. (1) și (3) din Codul de procedură civilă:
„Termenul de declarare a apelului este de 30 de zile de la data pronunțării
dispozitivului hotărârii, dacă legea nu prevede altfel.
Repunerea în termen de apel se face de către instanța de apel în cazurile și în ordinea
prevăzute de art.116.”
Art. 369 alin. (1) lit. b) din Codul de procedură civilă:
„(1) Instanța de apel restituie, printr-o încheiere, cererea dacă: b) apelul a fost depus
în afara termenului legal, iar apelantul nu solicită repunerea în termen sau instanța de apel
a refuzat să efectueze repunerea în termen”.
Art. 100 alin. (1), (11) din Codul de procedură civilă:
„Cererea de chemare în judecată și actele de procedură se comunică participanților
la proces și persoanelor interesate, contra semnătură, prin intermediul persoanei
2
împuternicite, prin poștă, cu scrisoare recomandată și cu aviz de primire, prin intermediul
biroului executorului judecătoresc, la adresa electronică indicată în cererea de chemare în
judecată sau înregistrată prin intermediul Programului integrat de gestionare a dosarelor,
sau prin alte mijloace care să asigure transmiterea textului cuprins în act și confirmarea
primirii lui, precum și prin delegație judiciară. Cererea de chemare în judecată și actele
de procedură ale instanței de judecată se comunică autorităților publice, persoanelor
juridice de drept privat și avocaților prin intermediul Programului integrat de gestionare
a dosarelor, la care aceștia sînt conectați prin adresa electronică indicată în cererea de
chemare în judecată, în mandatul de avocat, în alte acte ce atestă utilizarea poștei
electronice. Actele de procedură expediate prin intermediul Programului integrat de
gestionare a dosarelor se consideră comunicate.”
Art. 108 alin. (1) din Codul de procedură civilă:
„(1) Dacă locul de aflare a pîrîtului nu este cunoscut și reclamantul dă asigurări că,
deși a făcut tot posibilul, nu a reușit să afle domiciliul acestuia, președintele instanței
dispune citarea acestuia prin publicitate. Publicarea în presă se consideră citare legală.”
Art. 110 din Codul de procedură civilă:
„Termen de procedură este intervalul, stabilit de lege sau de judecată (judecător),
în interiorul căruia instanța (judecătorul), participanții la proces și alte persoane legate de
activitatea instanței trebuie să îndeplinească anumite acte de procedură ori să încheie un
ansamblu de acte.”
Art. 111 alin. (1-3) din Codul de procedură civilă:
„Actele de procedură se efectuează în termenul prevăzut de lege. În cazul în care
nu este stabilit prin lege, termenul de procedură se fixează de către instanța
judecătorească. Termenul de procedură se instituie prin indicarea unei date calendaristice,
datei comunicării actului de procedură, a unei perioade sau prin referire la un eveniment
viitor și cert că se va produce. În ultimul caz, actul de procedură poate fi efectuat în
decursul întregii perioade. Dacă începutul curgerii termenului este determinat de un
eveniment sau moment în timp care va surveni pe parcursul zilei, inclusiv de comunicarea
actului de procedură, atunci ziua survenirii evenimentului sau a momentului nu se ia în
considerare la calcularea termenului.”
Art. 113 din Codul de procedură civilă:
„Dreptul de a efectua actul de procedură încetează odată cu expirarea termenului
prevăzut de lege ori stabilit de instanța de judecată. Nerespectarea termenului atrage după
sine decăderea din dreptul de a efectua actul de procedură, dacă legea nu prevede altfel.”
Art.116 alin. (1)-(4) din Codul de procedură civilă:
„Persoanele care, din motive întemeiate, au omis termenul de îndeplinire a unui act
de procedură pot fi repuse în termen de către instanță. Cererea de repunere în termen se
depune la instanța judecătorească care efectuează actul de procedură și se examinează în
ședință de judecată. Participanților la proces li se comunică locul, data și ora ședinței.
Neprezentarea lor însă nu împiedică soluționarea repunerii în termen. La cererea de
repunere în termen se anexează probele ce dovedesc imposibilitatea îndeplinirii actului.
Totodată, trebuie efectuat actul de procedură care nu a fost îndeplinit în termen (să fie
depusă cererea, să fie prezentate documentele respective etc.). Repunerea în termen nu
3
poate fi dispusă decât în cazul în care partea și-a exercitat dreptul la acțiune înainte de
împlinirea termenului de 30 de zile, calculat din ziua în care a cunoscut sau trebuia să
cunoască încetarea motivelor care justifică depășirea termenului de procedură.”
MOTIVAREA INSTANȚEI
Cu referire la termenul de declarare a recursului, Completul constată că
încheierea contestată a fost comunicată avocatului recurentului prin poșta
electronică la 5 decembrie 2025 (f.d.112), iar recursul a fost depus la 12 decembrie
2025, fiind declarat în termenul de 15 zile prevăzut de art. 425 din Codul de
procedură civilă.
Examinând recursul declarat, Completul de judecată al Curții Supreme de
Justiție constată că acesta este întemeiat și urmează a fi admis, cu casarea încheierii
contestate și restituirea problemei spre rejudecare instanței de apel, din
următoarele considerente.
La caz, Completul reține că obiectul controlului în recurs îl constituie
încheierea din 4 noiembrie 2025 a Curții de Apel Centru, prin care a fost respinsă
cererea de repunere în termenul de declarare a apelului și restituit apelul declarat
împotriva hotărârii din 13 iunie 2025 a Judecătoriei Hîncești, sediul Ialoveni.
Potrivit art. 116 alin. (1) și (4) din Codul de procedură civilă, repunerea în
termen este admisibilă în cazul în care partea a fost împiedicată, din motive
întemeiate, să îndeplinească actul de procedură în termenul legal, iar cererea este
formulată în interiorul termenului de 30 de zile calculat din momentul în care a
cunoscut sau trebuia să cunoască încetarea impedimentului.
Din materialele dosarului rezultă că pârâtul Victor Barcaru a fost citat în
fața instanței de fond prin citație publică, prin publicarea anunțului în ziar (f.d.45,
48), iar actele de procedură au fost expediate la adresa indicată, corespondența
fiind restituită instanței cu mențiunea „nereclamat” (f.d.61).
În acest context, Completul reține că citarea pârâtului prin citație publică,
efectuată în condițiile art. 108 din Codul de procedură civilă, constituie o
prezumție legală de comunicare, fără a garanta însă informarea efectivă a părții
despre existența procesului. Prin urmare, utilizarea acestei modalități de citare nu
poate fundamenta, prin ea însăși, concluzia că pârâtul a cunoscut despre dosar sau
că omisiunea declarării apelului îi este imputabilă, în lipsa unei analize a
posibilității reale de luare la cunoștință.
În lipsa oricărei dovezi contrare, Completul constată că pârâtul nu a avut
cunoștință despre existența dosarului și despre desfășurarea procesului în primă
instanță, împrejurare care exclude imputarea omisiunii declarării apelului și
impunea o examinare efectivă a cererii de repunere în termen.
Totodată, din actele cauzei nu rezultă existența unei dovezi a comunicării
efective a hotărârii instanței de fond către pârât, iar instanța de apel nu a stabilit
4
momentul concret la care acesta a luat cunoștință sau trebuia să ia cunoștință despre
pronunțarea hotărârii.
În aceste condiții, Completul constată că, deși termenul de declarare a
apelului începe să curgă, potrivit art. 362 alin. (1) din Codul de procedură civilă,
de la data pronunțării hotărârii, lipsa comunicării efective a hotărârii, coroborată
cu citarea pârâtului prin citație publică, este un element relevant în aprecierea
motivelor invocate pentru repunerea în termen.
Or, Completul reține că instanța de apel a calificat omisiunea declarării
apelului ca fiind imputabilă părții, fără a analiza în mod efectiv dacă aceasta a fost
împiedicată, din motive obiective, să își exercite dreptul procedural, limitându-se
la constatarea restituirii corespondenței poștale.
În plus, instanța de apel nu a verificat dacă, în circumstanțele concrete ale
cauzei, comunicarea actelor de procedură a fost realizată prin toate mijloacele
prevăzute de lege, astfel încât să se asigure informarea efectivă a părții cu privire
la existența hotărârii judecătorești.
Neanalizarea acestor aspecte a condus instanța de apel la concluzia eronată
că nepreluarea corespondenței este, în sine, suficientă pentru a exclude existența
unor motive obiective care să justifice repunerea în termen, fără a evalua
circumstanțele concrete ale cauzei.
Completul constată că o asemenea abordare reflectă o aplicare formalistă a
dispozițiilor art. 116 din Codul de procedură civilă, contrară scopului instituției
repunerii în termen, care vizează asigurarea exercitării efective a drepturilor
procedurale.
De asemenea, Completul reține că lipsa unei analize reale a momentului
încetării impedimentului invocat face imposibilă verificarea respectării termenului
de 30 de zile prevăzut de art. 116 alin. (4) din Codul de procedură civilă, aspect
esențial pentru soluționarea cererii de repunere în termen.
Respingerea cererii de repunere în termen și restituirea apelului ca tardiv,
fără o analiză efectivă a circumstanțelor privind comunicarea hotărârii instanței de
fond, a condus la privarea recurentului de posibilitatea exercitării efective a căii de
atac.
O asemenea soluție afectează substanța dreptului de acces la o instanță și
contravine exigențelor art. 6 §1 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului.
Prin urmare, Completul de judecată constată că soluția Curții de Apel
Centru de respingere a cererii de repunere în termen și de restituire a apelului a
fost adoptată cu aplicarea greșită a dispozițiilor art. 116 din Codul de procedură
civilă, ceea ce impune admiterea recursului, casarea încheierii contestate și
restituirea problemei spre rejudecare instanței de apel.
În conformitate cu art. 427 lit. b), art. 428 alin. (1) Cod de procedură civilă
5
COMPLETUL, CU UNANIMITATE DE VOTURI,
Admite recursul declarat de avocatul Alexandru Bogos în interesele lui Victor
Barcaru.
Casează integral încheierea din 4 noiembrie 2025 a Curții de Apel Centru,
emisă în cauza civilă intentată la cererea de chemare în judecată depusă de CA
„General Asigurări” SA împotriva lui Victor Barcaru, privind încasarea
despăgubirii de asigurare în ordine de regres.
Restituie cauza Curții de Apel Centru, pentru rejudecarea cererii de repunere
în termenul de declarare a apelului.
Decizia este irevocabilă.
Președinte Stela Procopciuc
Judecători Gheorghe Stratulat
Ion Munteanu
6