2ra-1018/21 — incasarea despagubirii de asigurare

2ra-1018/21 — incasarea despagubirii de asigurare (Curtea Supremă de Justiție, 2021)

Dosarul nr. 2ra-1018/2021

prima instanță: Judecătoria Orhei, sediul Central (jud: E.Ciubotaru)

instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău (jud: V.Sîrbu, D.Dulghieru, V.Buhnaci)

Î N C H E I E R E

07 iulie 2021 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție,

în componența:

Președintele completului, judecătorul Svetlana Filincova

judecătorii Galina Stratulat

Iurie Bejenaru

examinând admisibilitatea recursului declarat de Compania de Asigurări

,,General Asigurări” Societate pe Acțiuni,

în cauza civilă, la cererea de chemare în judecată depusă de Compania de

Asigurări ,,General Asigurări” Societate pe Acțiuni împotriva lui Zagorodniuc Ion

cu privire la încasarea despăgubirii de asigurare și compensarea cheltuielilor de

judecată,

împotriva deciziei din 17 februarie 2021 a Curții de Apel Chișinău,

c o n s t a t ă :

La 29 iulie 2020, prin intermediul serviciului poștal, reprezentanții

reclamantului CA „General Asigurări” SA, Banaru Vitalie și avocatul Botnari

Veaceslav au depus cerere de chemare în judecată împotriva lui Zagorodniuc Ion

cu privire la încasarea despăgubirii de asigurare în mărime de 8885 lei, dobânda de

întârziere în mărime de 501,21 de lei și compensarea cheltuielilor de judecată

formate din taxa de stat achitată la depunerea cererii de chemare în judecată în

mărime de 281,58 lei și cheltuieli de asistență juridică în mărime de 3300 lei.

În motivarea acțiunii a indicat că, la data de 04 noiembrie 2019, în XXXXX,

pârâtul Zagorodniuc Ion, conducând autovehiculul de model XXXXX, a încălcat

prevederile Regulamentului circulației rutiere, producând un accident în urma

căruia a fost deteriorat automobilul de model XXXXX.

A menționat că vina pârâtului în încălcarea Regulamentului de Circulație

Rutieră a fost stabilită prin procesul-verbal cu privire la contravenție seria MAI

nr.04853201 din 04 noiembrie 2019, fapt pentru care a fost amendat conform art.

242 alin. (1) Cod contravențional.

A subliniat că, la data de 12 noiembrie 2019, a fost întocmit procesul-verbal

de constatare a daunelor nr. 1825- 19-RCS prin care au fost stabilite deteriorările

existente la automobilul persoanei păgubite în baza căruia evaluatorul independent,

„EUROTAXGLASS” SRL a efectuat evaluarea nr. 1825-19-RCA privind

evaluarea pagubei.

A remarcat reclamantul că, pârâtul Zagorodniuc Ion, vinovatul în producerea

accidentului rutier, nu era inclus în contractul de asigurare de răspundere civilă

1

auto la momentul producerii accidentului rutier pentru automobilul pe care îl

conducea, fapt confirmat prin contractul de asigurare nr. RCAI-004611552 din 15

ianuarie 2019.

A indicat că, pentru a evita înaintarea unei acțiuni în ordine de regres, a

expediat pretenția cu nr. 3543-2019 din 09 decembrie 2019, fiindu-i acordat

pârâtului un termen de 30 zile fie pentru achitarea sumei despăgubirii suportate de

asigurator, fie pentru prezentarea la sediul companiei în scopul negocierii unei

tranzacții cu examinarea posibilității de achitare a sumei în rate, însă, din

considerentul că pretenția nu a fost satisfăcută de către pârât, este nevoită să

înainteze acțiunea în instanța de judecată.

A relevant reclamantul că, deoarece pârâtul nu a achitat despăgubirea solicitată

în termenul acordat, acesta se află în întârziere și respectiv urmează să achite

dobânda de întârziere conform art. 942 Cod civil, or, potrivit semnăturii de pe

avizul de recepție a corespondenței din 12 decembrie 2019, s-a acordat pârâtului un

termen de 30 zile pentru achitare, astfel, pentru perioada 11 ianuarie 2020 - 01

iunie 2020, dobânda de întârziere constituie suma de 501,21 MDL.

În drept, reclamantul și-a fundamentat pretențiile pe prevederile art. 1329 Cod

civil (până la modernizarea operată prin Legea nr. 133 din 15 noiembrie 2018

privind modernizarea Codului civil și modificarea unor acte legislative) și

prevederile art. art. 942, 1856 Cod civil (după modernizarea în vigoare din 01

martie 2019), precum și prevederile art. 29 lit. d), din Legea nr. 414-XVI din 22

decembrie 2006 privind asigurarea obligatorie de răspundere civilă pentru

pagubele produse de autovehicule.

A solicitat încasarea de la Zagorodniuc Ion, a sumei de 8885 de lei cu titlu de

prejudiciul material, suma de 501,21 lei cu titlu de dobândă de întârziere și

compensarea cheltuielilor de judecată formate din taxa de stat în mărime de 281,58

lei și cheltuielile de asistență juridică în mărime de 3300 lei.

Prin hotărârea din 13 octombrie 2020 a Judecătoriei Orhei, sediul Central

acțiunea a fost admisă parțial. S-a încasat de la Zagorodniuc Ion în beneficiul CA

„General Asigurări” SA suma despăgubirii de asigurare achitate în mărime de 8885

lei, suma de 501,21 lei cu titlu de dobândă de întârziere, precum și cheltuielile de

judecată sub forma taxei de stat, în sumă de 281,58 lei și parțial cheltuielile de

asistență juridică în sumă de 1500 lei. În rest, pretențiile cu privire la încasarea

sumelor excedente, s-au respins ca fiind neîntemeiate.

Prin decizia din 17 februarie 2021 a Curții de Apel Chișinău s-a respins apelul

declarat de CA „General Asigurări” SA și s-a menținut hotărârea din 13 octombrie

2020 a Judecătoriei Orhei, sediul Central.

Pentru a decide astfel, instanța de apel a relatat că materialele cauzei atestă că

reclamantul CA „General Asigurări” SA a avut câștig de cauză, deoarece acțiunea

a fost admisă parțial, respectiv, CA „General Asigurări” SA. este în drept de a

revendica de la Zagorodniuc Ion, care a pierdut procesul judiciar, compensarea

cheltuielilor suportate pentru acordarea asistenței juridice.

Analizând prestația avocatului Botnari Veaceslav, la examinarea litigiului în

prima instanță, instanța de apel a reținut că, fiind stabilite două ședințe de judecată

la 17 septembrie 2020 și 13 octombrie 2020, avocatul Botnari Veaceslav, a

solicitat examinarea cauzei în lipsa sa, mai mult, instanța de apel a relatat că nu

poate admite argumentele invocate în cererea de apel și faptul că apelantul a anexat

raportul privind cheltuielile de asistență juridică, or, prima instanță corect a indicat

2

că, reprezentantul reclamantului, avocatul Botnari Veaceslav a omis să indice care

acțiuni concrete au fost efectuate – lista detaliată a actelor/acțiunilor efectuate de

avocat, timpul și munca depusă de avocet, aptitudinile speciale necesare pentru a

acorda asistența, respectiv, instanța de fond just a menționat că, pârâtul/intimat

Zagorodniuc Ion nu poate fi taxat pentru achitarea de către reclamant pentru

asistența juridică a unei sume semnificativ mai mari, mai ales că avocatul nu a

prezentat un raport referitor la activitatea sa în prezenta cauză.

În acest sens, instanța de apel a menționat că bonul de plată reprezintă un

document justificativ care certifică prestarea unui serviciu având menționate prețul

și alte specificații necesare de identificare în vederea plății, or potrivit pct.1 din

Instrucțiunea privind evidența, eliberarea, păstrarea și utilizarea formularelor

tipizate de documente primare cu regim special, aprobată prin Hotărîrea

Guvernului nr. 294 din 17 martie 1998, toate entitățile care, potrivit legislației în

vigoare, au obligativitatea ținerii contabilității, utilizează în procesul desfășurării

activității economico-financiare formularele corespunzătoare cu regim special, care

confirmă operațiunile economice efectuate.

Prin urmare, bonurile de plată reprezintă valoarea muncii prestate de către

avocatul Botnari Veaceslav pentru serviciile de asistență juridică pe cauza

respectivă, adică onorariul acestuia, or potrivit art. 63 alin.(1) și (2) din Legea cu

privire la avocatură, munca avocatului este remunerată din contul onorariilor

primite de la persoanele fizice și juridice.

Instanța de apel a concluzionat că, instanța de fond corect a constatat că,

cuantumul asistenței juridice solicitat spre compensare în sumă de 3300 lei este

exagerat, încasând parțial suma cheltuielilor pentru asistență juridică în cuantum de

1500 lei, or, caracterul rezonabil al cheltuielilor semnifică faptul că, în raport cu

natura activității efectiv prestate, complexitatea, riscul implicat de existența

litigiului sau și reputația celui care acorda asemenea servicii, ele să nu fie

exagerate.

La 13 mai 2021, Compania de Asigurări ,,General Asigurări” Societate pe

Acțiuni a declarat recurs, prin care a solicitat casarea deciziei instanței de apel și a

hotărârii primei instanțe, cu emiterea unei noi hotărâri de admitere integrală în

partea încasării cheltuielilor de asistență juridică.

În motivarea cererii de recurs s-a menționat că suma de 3300 de lei, achitată de

CA ,,General Asigurări” SA pentru prestarea serviciilor de asistența juridica este

una efectivă, reală, rezonabilă și proporțională cu munca depusă de avocat.

În acest context, este relevant de a menționa și jurisprudența CtEDO, conform

căreia instanțele de judecată la soluționarea cererilor de încasare a cheltuielilor

pentru asistență juridică, urmează să ia în calcul că partea care pretinde la

compensarea acestora, necesită să prezinte dovada achitării onorariilor avocaților,

adică copiile de pe dispozițiile de plată prin virament sau bonurile de plată, chiar și

în lipsa informației cu privire la timpul petrecut asupra cauzei (cauza Levinta c.

Moldovei, 16/12/2008, § 117), iar în lipsa unei liste detaliate a orelor lucrate de

către avocat asupra cauzei nu este un motiv pentru respingerea în întregime sau

parțială a pretenției formulate cu titlu de cheltuieli de asistență juridică, ceia ce

constituie temei de recurs potrivit art.432 alin.(2) lit.c) Cod de procedură civilă.

A invocat recurenta și hotărârea Curții Constituționale nr.12 din 19 iunie 2003

pentru controlul constituționalității Legii nr.1260 din 19 iulie 2002 cu privire la

avocatură prin care a constatat că, munca avocatului este remunerată din contul

3

onorariilor primite de la persoanele fizice si juridice, iar mărimea onorariului se

stabilește prin acordul părților și nu poate fi schimbată de autoritățile publice sau

de instanța de judecată. Astfel, chiar dacă instanța consideră că cheltuielile pentru

reprezentare suportate de către partea care a câștigat cauza sunt exagerate, nu poate

interveni în micșorarea acestora în limitele, conform prevederilor art.63 alin. (4)

din Legea cu privire la avocatură.

La 14 mai 2021 Compania de Asigurări ,,General Asigurări” Societate pe

Acțiuni a depus cerere de concretizare a solicitărilor expuse în cererea de recurs

solicitând admiterea cererii de recurs, casarea deciziei instanței de apel și a

modifica hotărârea din 13 octombrie 2020 a Judecătoriei Orhei, sediul Central în

partea ce se referă la cheltuielile de judecată sub formă de asistență juridică.

În contextul prevederilor art. 434 alin. (1) Cod de procedură civilă, recursul se

declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale,

dacă legea nu prevede altfel.

Curtea de Apel Chișinău a pronunțat decizia contestată la 17 februarie 2021 și

a expediat-o participanților la proces la 18 martie 2021 (f.d. 102), or, la actele

cauzei nu se regăsește dovada de recepționare a acesteia de către recurenți.

Astfel, recursul declarat la 13 mai 2021, este în termen.

În conformitate cu art. 439 alin. (2) și (3) din Codul de procedură civilă, după

parvenirea dosarului, un complet din 3 judecători decide asupra admisibilității

recursului, dispune expedierea copiei de pe recurs intimatului, cu înștiințarea

despre necesitatea depunerii obligatorii a referinței timp de o lună de la data

primirii acesteia.

Judecătorul raportor verifică încadrarea în prevederile legii a temeiurilor

invocate în recurs și face un raport verbal în fața completului de judecată instituit

în conformitate cu alin. (2).

Prin prisma art. 439 alin. (2) din Codul de procedură civilă, la 20 mai 2021

instanța de recurs a comunicat intimatului recursul, informând despre necesitatea

depunerii referinței.

Examinând temeiurile recursului declarat de Compania de Asigurări ,,General

Asigurări” Societate pe Acțiuni, completul Colegiului civil, comercial și de

contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție consideră recursul ca

inadmisibil din următoarele considerente.

În conformitate cu art. 432 alin. (1) Cod de procedură civilă, părțile și alți

participanți la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă

încălcarea esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a

normelor de drept procedural.

Alineatele (2) și (3) ale aceluiași articol prevăd exhaustiv cazurile în care se

consideră că normele de drept material sau de drept procedural au fost încălcate

sau aplicate eronat, iar alin. (4) stabilește că săvârșirea altor încălcări decât cele

indicate la alin. (3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul și în

măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluționarea greșită a cauzei

sau în cazul în care instanța de recurs consideră că aprecierea probelor de către

instanța judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la

încălcarea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului.

Conform prevederilor art. 433 lit. a) Cod de procedură civilă, cererea de

recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în

temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și (4) Cod de procedură civilă.

4

Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție consideră că recursul declarat de Compania de Asigurări

,,General Asigurări” Societate pe Acțiuni, nu se încadrează în temeiurile prevăzute

la art. 432 alin. (2), (3) și (4) Cod de procedură civilă.

Astfel, argumentele invocate în recursul declarat se referă la dezacordul

recurentei cu soluția pronunțată de către instanța de apel, însă nu relevă încălcarea

esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material, respectiv nu constituie

temei de casare a deciziei contestate.

Totodată, completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție reține că recursul exercitat conform secțiunii II-a are

caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material și procedural,

verificându-se doar legalitatea deciziei, dar nu și temeinicia ei în fapt.

În acest context, completul Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție reiterează și faptul că procedura

admisibilității constă în verificarea faptului, dacă motivele invocate în recurs se

încadrează în cele prevăzute în art. 432, alin. (2), (3) și (4) Cod de procedură civilă.

În această ordine de idei, completul Colegiului precizează că, în contextul

normelor procedurale din Secțiunea a II-a, Capitolul XXXVIII Cod de procedură

civilă, instanța de recurs nu verifică modul de apreciere a probelor de către

instanțele de fond și de apel. Forța atribuită unei probe sau alteia, coraportul dintre

probe, suficiența probelor și concluziile făcute în urma probațiunii sunt în afara

controlului instanței de recurs.

Prin prisma art. 432 alin. (4) Cod de procedură civilă, instanța de recurs poate

interveni în materia probațiunii doar sub aspect procedural și anume dacă se invocă

că instanța de apel a apreciat în mod arbitrar probele, încălcând în mod flagrant

regulile de apreciere a probelor stabilite în art. 130 Cod de procedură civilă, însă,

din recursul declarat nu rezultă argumentul privind încălcarea flagrantă a regulilor

de apreciere a probelor.

În acest sens, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a relevat în

jurisprudența sa constantă, rezultând din prevederile art. 6 § 1 al Convenției

Europene pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale, că

nu se impune motivarea în detaliu a unei decizii prin care o instanță de recurs,

întemeindu-se pe dispoziții legale specifice, respinge recursul declarat împotriva

sentinței pronunțate de o instanță inferioară, ca fiind lipsit de șanse de succes

(cauza Rebai și alții contra Franței, Comisia Europeană a Drepturilor Omului, 25

februarie 1995, nr.26561/1995).

În circumstanțele menționate, completul Colegiului civil, comercial și de

contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a

recunoaște recursul declarat de Compania de Asigurări ,,General Asigurări”

Societate pe Acțiuni, ca fiind inadmisibil.

În conformitate cu art. 433 lit. a), 440 alin. (1) Cod de procedură civilă,

completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție

d i s p u n e :

Se consideră inadmisibil recursul declarat de Compania de Asigurări

,,General Asigurări” Societate pe Acțiuni, împotriva deciziei din 17 februarie 2021

a Curții de Apel Chișinău.

5

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului,

judecătorul Svetlana Filincova

judecătorii Galina Stratulat

Iurie Bejenaru

6