2r-480/25 — modificarea cuantumului pensiei de intretinere a copiilor minori

La 27 decembrie 2023, avocata Doina Ioana Străisteanu, în interesele reclamantei Constanția Zmeu, a depus o cerere împotriva lui Ivan Zmeu cu privire la majorarea cuantumului pensiei de întreținere a copiilor minori și compensarea cheltuielilor judiciare.

Ulterior, la 8 iulie 2024, avocata Daniela Moraru, în interesele lui Ivan Zmeu, a depus acțiune reconvențională împotriva Constanției Zmeu privind stabilirea unei sume fixe pentru întreținerea copiilor minori, în cuantum de 1 551 lei pentru fiecare copil.

Prin hotărârea din 12 iulie 2024 a Judecătoriei Criuleni, sediul Central, cererea de chemare în judecată și acțiunea reconvențională, s-au admis parțial. S- a modificat cuantumul pensiei de întreținere stabilit prin Hotărârea Judecătoriei Criuleni nr. 2-770/18 din 27 decembrie 2018 și s-a încasat de la Zmeu Ivan, în beneficiul Constanției Zmeu, pensia de întreținere pentru fiul minor *****, în mărime de 2 000,00 lei lunar și pentru fiul minor *****, în mărime de 2 000 lei lunar, începând cu data depunerii cererii în judecată – 27 februarie 2024 și până la atingerea majoratului acestora. S-a încasat de la Zmeu Ivan, în beneficiul Constanției Zmeu, suma de 5 000,00 lei cu titlu de cheltuieli pentru asistența juridică. În rest acțiunea inițială și acțiunea reconvențională s-au respins ca neîntemeiate. S-a încasat de la Ivan Zmeu, în beneficiul statului taxa de stat în sumă de 1 969,96 lei.

La 15 august 2024, avocata Daniela Moraru, în interesele lui Ivan Zmeu, a declarat apel, solicitând repunerea în termen de declarare a apelului.

Prin încheierea din 4 martie 2025, Curtea de Apel Centru a respins cererea de repunere în termen depusă de avocata Daniela Moraru, în interesele lui Ivan Zmeu, și a restituit cererea de apel ca fiind depusă în afara termenul legal.

La 1 decembrie 2025, avocata Daniela Moraru, în interesele lui Ivan Zmeu, a declarat recurs împotriva încheierii din 4 martie 2025 a Curții de Apel Centru, 1 solicitând admiterea recursului, casarea încheierii atacate și restituirea cauzei spre reexaminare instanței de apel.

În susținerea recursului, recurentul a invocat faptul că, la data de 12 iulie 2024, când s-a pronunțat dispozitivul hotărârii, atât avocata Daniela Moraru, cât și Ivan Zmeu nu s-au prezentat. Avocata Daniela Moraru, începând cu data de 15 iulie 2024, s-a aflat în concediu de odihnă anual, fiind plecată peste hotarele țării, motiv pentru care nu a cunoscut rezultatul ședinței din 12 iulie 2024. Totodată, la data de 16 iulie 2024, la adresa biroului asociat de avocați a fost expediată scrisoarea de transmitere a actului judecătoresc, care a fost recepționată de contabila biroului, fiind ulterior distribuită avocatului destinatar. De asemenea, Ivan Zmeu este plecat la muncă peste hotarele țării și, la momentul pronunțării hotărârii, nu se afla pe teritoriul țării.

Articolul 426 alin. (3) din Codul de procedură civilă: „(3) Recursul împotriva încheierii se examinează în termen de 2 luni într-un complet din 3 judecători, pe baza copiei certificate sau electronice a dosarului, pe baza recursului și a referinței la recurs, fără examinarea admisibilității și fără participarea părților”.

Articolul 427 lit. a) din Codul de procedură civilă: „Instanța de recurs, după ce examinează recursul împotriva încheierii, este în drept: a) să respingă recursul și să mențină încheierea”.

Articolul 110 din Codul de procedură civilă: „Termen de procedură este intervalul, stabilit de lege sau de judecată (judecător), în interiorul căruia instanța (judecătorul), participanții la proces și alte persoane legate de activitatea instanței trebuie să îndeplinească anumite acte de procedură ori să încheie un ansamblu de acte”.

Articolul 113 din Codul de procedură civilă: „Dreptul de a efectua actul de procedură încetează odată cu expirarea termenului prevăzut de lege ori stabilit de instanța de judecată. Nerespectarea termenului atrage după sine decăderea din dreptul de a efectua actul de procedură, dacă legea nu prevede altfel”.

Articolul 362 alin. (1), (3) din Codul de procedură civilă: „(1) Termenul de declarare a apelului este de 30 de zile de la data pronunțării dispozitivului hotărârii, dacă legea nu prevede altfel. (3) Repunerea în termen de apel se face de către instanța de apel în cazurile și în ordinea prevăzute de art.116”.

Articolul 116 alin. (1), (3), (4) din Codul de procedură civilă: „(1) Persoanele care, din motive întemeiate, au omis termenul de îndeplinire a unui act de procedură pot fi repuse în termen de către instanță. 2 (3) La cererea de repunere în termen se anexează probele ce dovedesc imposibilitatea îndeplinirii actului. Totodată, trebuie efectuat actul de procedură care nu a fost îndeplinit în termen (să fie depusă cererea, să fie prezentate documentele respective etc.). (4) Repunerea în termen nu poate fi dispusă decât în cazul în care partea și-a exercitat dreptul la acțiune înainte de împlinirea termenului de 30 de zile, calculat din ziua în care a cunoscut sau trebuia să cunoască încetarea motivelor care justifică depășirea termenului de procedură”.

Articolul 75 alin. (4) din Codul de procedură civilă: „(4) Actele procedurale efectuate de reprezentant în limitele împuternicirilor sale sînt obligatorii pentru persoana reprezentată în măsura în care ele ar fi fost efectuate de ea însăși. Culpa reprezentantului este echivalentă culpei părții”.

Articolul 369 alin. (1) lit. b), alin. (2) din Codul de procedură civilă: ”(1) Instanța de apel restituie, printr-o încheiere, cererea dacă: b) apelul a fost depus în afara termenului legal, iar apelantul nu solicită repunerea în termen sau instanța de apel a refuzat să efectueze repunerea în termen. (2) Încheierea judecătorească de restituire a cererii de apel poate fi atacată cu recurs”.

Din materialele cauzei rezultă că dispozitivul hotărârii Judecătoriei Criuleni, sediul Central, a fost pronunțat la 12 iulie 2024 (f.d. 121), iar la 15 august 2024, avocata Daniela Moraru, în interesele lui Ivan Zmeu, a depus cerere de apel, cu solicitarea de repunere în termen.

Completul de judecată constată că apelul a fost declarat peste termenul prevăzut de art. 362 alin. (1) din Codul de procedură civilă, care stabilește un termen de 30 de zile de la data pronunțării dispozitivului hotărârii, dacă legea nu prevede altfel. Termenul legal a început la 12 iulie 2024 și a expirat la 12 august 2024.

Recurentul a justificat cererea de repunere în termen prin faptul că instanța de apel ar fi interpretat eronat legea, iar erorile de drept invocate pot fi remediate de instanța de recurs. Totodată, s-a invocat că, la data de 12 iulie 2024, când s-a pronunțat dispozitivul hotărârii, atât avocata Daniela Moraru, cât și Ivan Zmeu nu s-au prezentat. Ivan Zmeu era plecat la muncă peste hotarele țării, iar avocata Daniela Moraru, începând cu data de 15 iulie 2024, s-a aflat în concediu de odihnă anual, fiind plecată peste hotarele țării, motiv pentru care nu a cunoscut rezultatul ședinței din 12 iulie 2024.

Completul de judecată apreciază că susținerile invocate nu justifică imposibilitatea exercitării apelului în termenul legal. Astfel, din conținutul procesului-verbal al ședinței de judecată din 8 iulie 2024 rezultă că avocata Daniela 3 Moraru a fost prezentă la ședința în care cauza a fost examinată în fond, iar pronunțarea hotărârii a fost amânată pentru data de 12 iulie 2024, ora 12:00 (f.d. 120), aspect confirmat inclusiv prin recipisa semnată în acest sens (f.d. 119). De asemenea, la data de 12 iulie 2024, dispozitivul hotărârii a fost expediat participanților la proces (f.d. 123). Cu toate acestea, cererea de apel a fost depusă abia la data de 15 august 2024 (f.d. 130–133).

Faptul că avocata Daniela Moraru nu s-a prezentat la ședința de pronunțare din 12 iulie 2024, dată despre care avea cunoștință, nu poate constitui un argument întemeiat pentru omisiunea depunerii apelului în termenul legal. Totodată, instanța de recurs apreciază în mod critic susținerea potrivit căreia, începând cu data de 15 iulie 2024, avocata s-ar fi aflat în concediu anual de odihnă, întrucât ședința de pronunțare, despre care aceasta cunoștea, a fost stabilită pentru data de 12 iulie 2024, când nu se afla încă în concediu. În aceste condiții, reprezentanta urma să manifeste diligența și prudența impuse de raporturile juridice la care participa, în vederea exercitării căii de atac în termenul legal. Neîndeplinirea acestei obligații constituie culpa reprezentantei Daniela Moraru, care, potrivit art. 75 alin. (4) din Codul de procedură civilă, este imputabilă părții reprezentate. Or, conform art. 14 din Codul civil, nimeni nu poate obține foloase prin invocarea propriei culpe sau a propriei incorectitudini.

Prin urmare, Completul de judecată reține că instanța de apel a apreciat în mod corect că nu au fost invocate motive justificate și nici prezentate probe concludente, în sensul art. 116 din Codul de procedură civilă, care să fundamenteze cererea de repunere în termen. Recurentul nu a făcut dovada că a acționat cu diligența și buna-credință impuse de lege, iar pasivitatea procesuală manifestată a condus la pierderea dreptului de a exercita apelul în termen.

Față de cele reținute, cererea de repunere în termen apare ca fiind neîntemeiată, nefiind susținută de motive temeinice și incontestabile, astfel cum impune regimul juridic al art. 116 din Codul de procedură civilă.

În jurisprudența sa, Curtea Europeană pentru Drepturile Omului a statuat că dreptul de a avea acces la o intanță nu este absolut și poate fi supus unor limitări care nu restricționează sau nu reduc accesul peroanei în cauză într-un mod sau într- o asemenea măsură încât însăși esența dreptului să fie afectată. Principiile aplicării examinării restrucțiilor privind accesul la instanțele superioare au fost rezumate de curte în cauza Zubac împotriva Croației ([MC], nr. 40160/12, §§ 78-86, 5 aprilie 2018). Astfel, atunci când se pronunță asupra proporționalității unei astfel de restricții, Curtea acordă o atenție deosebită la trei criterii: (i) previzibilitatea restricției; (ii) chestiunea cine ar trebui să suporte consecințele negative ale erorilor comise în timpul procedurii; și (iii) dacă restricțiile în cauză pot fi considerate „formalism excesiv”. 4

Având în vedere că încheierea din 4 martie 2025 a Curții de Apel Centru a fost pronunțată cu respectarea normelor procedurale, iar motivele recursului sunt neîntemeiate, Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție respinge recursul declarat de avocata Daniela Moraru, în interesele lui Ivan Zmeu, și menține încheierea recurată.

În conformitate cu art. 427 lit. a), art. 428 din Codul de procedură civilă,