CASE OF NIT S.R.L. v. THE REPUBLIC OF MOLDOVA - [Romanian Translation] by the European Institute of Romania

CASE OF NIT S.R.L. v. THE REPUBLIC OF MOLDOVA - [Romanian Translation] by the European Institute of Romania (CtEDO, 2022)

CURTEA EUROPEANĂ A DREPTURILOR OMULUI

MAREA CAMERĂ

CAUZA

NIT S.R.L. ÎMPOTRIVA REPUBLICII MOLDOVA

(Cererea nr. 28470/12)

HOTĂRÂRE

Art. 10 • Libertatea de exprimare • Caracterul justificat al retragerii licenței de emisie a unui post de televiziune ca urmare a unor încălcări grave și repetate ale obligației legale de a asigura echilibrul politic și pluralismul în buletinele de știri • Dezvoltarea unor principii generale în căutarea unui just echilibru între pluralismul politic în mass-media și libertatea editorială • Pluralismul intern și pluralismul extern care trebuie luate coroborat în considerare • Largă marjă de apreciere acordată în principiu în alegerea mijloacelor de a asigura pluralismul mass-media • Caracterul echitabil al procedurii și garanții procedurale deosebit de importante în analiza proporționalității în cazul retragerii unei licențe de emisie, ținând seama de severitatea sancțiunii • Compatibilitatea cu Convenția a unui cadru legal național care conține garanții pentru a asigura independența unui organism de reglementare în domeniul mass-media și protecția acestuia împotriva presiunilor politice • Sancțiune nemotivată politic și proporțională, având în vedere existența unor mijloace alternative de difuzare, posibilitatea de a solicita o nouă licență în termen de un an, un nou control judiciar și garanții procedurale

Art. 1 P1 • Reglementarea folosinței bunurilor • Just echilibru între interesul general al comunității și drepturile de proprietate ale societății reclamante la emiterea deciziei de retragere a licenței de emisie

STRASBOURG

5 aprilie 2022

Hotărârea este definitivă. Poate suferi modificări de formă.

În cauza NIT S.R.L. împotriva Republicii Moldova,

Curtea Europeană a Drepturilor Omului, reunită în Marea Cameră compusă din:

Robert Spano,

președinte

,

Jon Fridrik Kjølbro,

Ksenija Turković,

Síofra O’Leary,

Yonko Grozev,

Paul Lemmens,

Valeriu Grițco,

Egidijus Kūris,

Branko Lubarda,

Stéphanie Mourou-Vikström,

Jolien Schukking,

María Elósegui,

Ivana Jelić,

Arnfinn Bårdsen,

Darian Pavli,

Erik Wennerström,

Saadet Yüksel,

judecători

,

și Søren Prebensen,

grefier-adjunct al Marii Camere

,

după ce a deliberat în camera de consiliu, la 14 octombrie 2020 și 1

decembrie 2021,

pronunță următoarea hotărâre, adoptată la cea din urmă dată:

PROCEDURA

mai 2024 în temeiul art. 34 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale („Convenția”).

Răileanu și de doamna Z. Curuci, directorii generali ale acesteia, ulterior de domnul P.

Bălan, avocat în Chișinău. Doamna A. Nica, consilier, a fost autorizată să prezinte cauza în fața Curții în cursul procedurii orale (art. 36 din Regulamentul Curții – „Regulamentul”). Guvernul Republicii Moldova („Guvernul”) a fost reprezentat de agentul său guvernamental, domnul O.

Rotari, din cadrul Ministerului Justiției.

încălcare a art. 6 § 1 din Convenție. În plus, a susținut că nu a avut acces la o

cale de atac efectivă cu privire la plângerile sale și că a suferit o discriminare, cu încălcarea art.

13 și

14 din Convenție, fiecare articol coroborat cu art.

6 și

10.

s-a opus (art. 30 din Convenție și art. 72 din Regulament).

26

§

4 și

5 din Convenție, precum și art. 24 din Regulament.

S-au prezentat:

–

pentru Guvern

Domnul

O. Rotari

, din cadrul Ministerului Justiției,

agent guvernamental

,

Doamna

D. Maimescu

, jurist atașat pe lângă Biroul Agentului Guvernamental, din cadrul Ministerului Justiției,

consilier

;

–

pentru societatea reclamantă

Doamna

A. Nica

, Alianța pentru justiție și drepturile omului,

consilier.

Curtea a ascultat declarațiile prezentate de domnul Rotari și de doamna Nica, precum și răspunsurile acestora la întrebările judecătorilor.

ÎN FAPT

CIRCUMSTANȚELE CAUZEI

10.

Societatea reclamantă este o societate cu răspundere limitată de drept moldovenesc. Identitatea proprietarilor săi nu este cunoscută de Curte. Postul său de televiziune NIT a fost lansat în Moldova în 1997. Din 2004, a fost difuzat la nivel național.

Contextul istoric

12

. La alegerile din 2001, Partidul Comuniștilor din Republica Moldova (PCRM), care fusese înființat la începutul anilor ‘90 și se declarase succesorul Partidului Comunist al Republicii Sovietice Socialiste Moldova, a obținut șaptezeci și unu din totalul de o sută unu locuri din Parlament. Astfel, a

devenit singurul partid aflat la putere. O descriere detaliată a situației mass-media la momentul faptelor poate fi găsită în hotărârea

Manole și alții împotriva Moldovei

(nr. 13936/02, CEDO 2009). În cauza respectivă, jurnaliștii TNM susțineau, printre altele, că erau obligați să respecte o politică care consta în a consacra un timp de emisie disproporționat pentru reportaje despre acțiunile membrilor partidului politic aflat la putere și a ignora în mare măsură acțiunile și opiniile partidelor de opoziție (

ibidem,

pct.

105). În 2002, jurnaliștii respectivi au protestat împotriva acestei practici, au intrat în grevă și s-au baricadat în clădirea TNM. În cele din urmă, forțele speciale au luat cu asalt clădirea și jurnaliștii au fost concediați. Această situație a dat naștere unor demonstrații de amploare organizate de opoziție împotriva acțiunilor Guvernului și a practicii de cenzură a televiziunii naționale, unei dezbateri publice pasionale și unor reacții internaționale puternice, în special din partea Consiliului Europei (

ibidem

, pct. 72-78). În hotărârea sa, Curtea constata următoarele (

ibidem

, pct. 108):

„[...] pe parcursul celei mai mari părți din perioada examinată, [2001-2004], [TNM] era singurul organism de radioteleviziune din Moldova care producea programe televizate care puteau fi vizualizate în întreaga țară [...]. În plus, aproximativ 60% din populație trăia în zonele rurale, unde accesul la televiziunea prin cablu sau prin satelit era limitat sau inexistent, la fel cum era, potrivit reprezentantului special al Secretarului General, accesul la presa scrisă [...]. În aceste circumstanțe, era crucial pentru funcționarea democrației în Moldova, ca postul de televiziune să transmită știri și informații exacte și neutre, și ca grila de programe să reflecte întreaga gamă de opinii și dezbateri politice din țară, iar autorităților naționale le revenea o puternică obligație pozitivă să creeze condițiile necesare în acest sens.”

ibidem

,

pct. 111) și a

concluzionat că această dispoziție a fost încălcată.

Adoptarea Codului audiovizualului din 2006

14

. În contextul faptelor descrise mai sus și în fața reacțiilor naționale și internaționale pe care le-au suscitat, Guvernul a decis să elaboreze o nouă legislație privind radiodifuziunea. „Nota informativă” anexată la proiectul Codului audiovizualului din 2006 („codul”) prevedea, în special, următoarele: „Prezentul proiect de lege are ca scop instituirea principiilor democratice de funcționare a sectorului audiovizual în Republica Moldova, asigurarea protecției drepturilor consumatorilor de programe [...]”. Nota preciza că proiectul viza „să echilibreze libertatea audiovizualului cu «mai multă responsabilitate» din partea radiodifuzorilor, în special în privința respectării «drepturilor consumatorilor de programe» care acum vor avea «posibilitatea de a se adresa la instanțele abilitate pentru a-și asigura condițiile de rigoare pentru formarea liberă a opiniilor».”

[1]

16

. În ceea ce privește art. 7 din proiectul de cod, consacrat echilibrului și pluralismului politico-social (

infra,

pct. 85), experții au considera „lăudabil” principiul enunțat la al doilea alineat. Aceștia nu

au

făcut comentarii cu privire la dispoziția corespunzătoare art. 7 alin. (4) din textul final al proiectului de cod.

i

se

lase CCA competența de a stabili sancțiunea care trebuia aplicată sau de a nu o aplica, în loc de a impune obligația de a retrage licența. În plus, au sugerat majorarea listei de sancțiuni de la trei (avertizare publică, amendă, retragerea licenței) la cinci sancțiuni (avertizare publică, amendă, retragerea dreptului de difuzare a anunțurilor publicitare, suspendarea temporară a licenței, retragerea licenței) și de a rezerva retragerea licenței pentru încălcări grave și repetate ale codului. Aceste propuneri au fost incluse în textul final al codului (

infra,

pct. 85).

18

. În plus, experții Consiliului Europei au identificat în proiectul de cod o serie de deficiențe legate în special de structura CCA. S-a considerat că structura propusă permitea Guvernului să exercite o influență și un control nejustificat asupra CCA și, prin intermediul acestuia, asupra tuturor radiodifuzorilor. Au fost făcute mai multe propuneri de îmbunătățire a proiectului de lege, toate fiind acceptate de Parlamentul Republicii Moldova și incluse în textul final al codului (

infra,

pct. 85). Astfel, Parlamentul a respins ideea, prezentată în proiectul de lege, de numire a membrilor CCA „ținând cont de numărul de mandate deținute de grupurile parlamentare legal constituite”. Parlamentul a acceptat propunerile de a extinde principalele sectoare ale societății civile în categoria de organizații care ar putea desemna candidați, de a fi prezentată o fișă detaliată a postului, de a introduce un sistem de mandate pe etape eșalonate pentru membrii CCA și de a le elimina statutul de „funcționar public”, precum și propunerile privind finanțarea CCA.

Evenimentele politice ulterioare

20

. La 5 aprilie 2009 au avut loc alegeri parlamentare în Republica Moldova. Potrivit primelor rezultate, anunțate pe 6 aprilie, partidul de guvernare a câștigat alegerile la limită. Au urmat acuzații de fraudă electorală, manifestații și operațiuni ample desfășurate de poliție și de unități ale forțelor speciale (evenimentele în cauză sunt prezentate de Curte în hotărârea

Iurcu împotriva Republicii Moldova

, nr. 33759/10, pct. 6-9, 9 aprilie 2013). În luna iulie a aceluiași an au avut loc noi alegeri. La finalul acestor alegeri, PCRM pierdea majoritatea în Parlament și devenea singurul partid de opoziție, cu 48

din totalul de 101 mandate de deputați. Alianța pentru Integrare Europeană (AIE), formată din patru partide politice mici, forma noul guvern.

Situația sectorului audiovizual în Moldova în 2012

în martie 2012, cele trei posturi naționale de televiziune care se bucurau de cea mai mare audiență erau următoarele: Prime TV (un canal care retransmitea postul public rus de televiziune și introducea în emisiunile sale conținut local) cu 47,9% din audiență; Moldova 1 (fostul TNM) cu 34,5% din audiență; NIT (retransmitea un canal de televiziune rusesc și introducea în emisiunile sale conținut local) cu 26,3% din audiență. Posturile de televiziune cu acoperire națională de pe locurile patru și cinci erau 2Plus (care preluase frecvența ce aparținea anterior postului public românesc de televiziune, retransmitea un canal românesc și introducea conținut local), cu 6,9% din audiență, și EuroTV Chișinău, cu 2,7% din audiență.

23

. Aceste cinci canale erau difuzate pe frecvențe analogice.

Componența CCA în 2012

24

. Hotărârea parlamentară (disponibilă public) prin care a fost confirmată numirea membrilor CCA indica faptul că șase dintre cei nouă membri care formau CCA în 2012 au fost desemnați înainte de schimbarea guvernului produsă în 2009. Trei membri ai CCA au fost desemnați în 2006 și au rămas în funcție până în 2012, trei au fost desemnați în 2008 și au rămas în funcție până în 2014 și trei au fost desemnați în 2011 și au rămas în funcție până în 2017.

Cauza NIT

Acordarea noii licențe de emisie

o

durată de valabilitate de șapte ani.

Sancțiuni aplicate înainte de retragerea licenței de emisie

28

. Din informațiile furnizate de CCA reiese că, la 15 mai 2007, a aplicat societății reclamante o amendă de 2

000 de lei moldovenești (MDL), adică aproximativ 122 de euro (EUR), pentru motivul că NIT difuzase publicitate înșelătoare în cursul uneia dintre emisiunile sale, și, la 23 mai 2007, a

emis o avertizare publică întrucât, în timpul unei campanii electorale care a avut loc în aceeași lună, buletinele de știri ale NIT au încălcat, în special, art. 7 alin. (1) și (4) lit. c) din cod. Ulterior, i-a acordat șapte zile pentru a se asigura că buletinele de știri ale NIT respectă dispozițiile relevante ale codului. Informațiile CCA nu indică nicio sancțiune impusă societății reclamante în 2008.

29

. Din dosarul prezentat de părți Curții reiese că, între 2009 și 2011, CCA a aplicat unsprezece sancțiuni societății reclamante pentru motivul că se constatase, în urma verificărilor efectuate de CCA fie din oficiu, fie ca urmare a plângerilor formulate în fața sa, că NIT încălcase dispozițiile art. 7 din cod. În cursul acestor verificări, CCA a constatat, în special, că în buletinele de știri postul de televiziune NIT era părtinitor și orientat politic în favoarea PCRM, încălcând astfel prevederile art. 7 alin. (2), și că nu oferea celorlalte părți posibilitatea de a răspunde la acuzațiile formulate împotriva lor, ceea ce era contrar art. 7 alin. (4). A aplicat societății reclamante următoarele sancțiuni:

i) la 24 martie 2009, avertizare publică pentru încălcarea art. 7 alin.

(1), (2), (3) și (4) lit. b) și c); societatea reclamantă nu a contestat această sancțiune;

ii) la 6 noiembrie 2009, amendă în valoare de 5

400 MDL (aproximativ 330

EUR) pentru încălcarea art. 7 alin. (1), (2), (3) și (4) lit. b) și c); societatea reclamantă a contestat această sancțiune în instanță, dar nu a avut câștig de cauză și hotărârile judecătorești au rămas definitive;

iii) la 30 martie 2010, amendă în valoare de 5

400 MDL (aproximativ 330

EUR) pentru încălcarea art. 16 alin. (1), (2), (3) și (3) lit. b) și c); societatea reclamantă a contestat această sancțiune în instanță, dar nu a avut câștig de cauză și hotărârile judecătorești au rămas definitive;

iv) la 15 septembrie 2010, amendă în valoare de 5

400 MDL (aproximativ 330

EUR) pentru încălcarea art. 7 alin. (1), (2), (3) și (4) lit. b) și c); societatea reclamantă a contestat această sancțiune în instanță, dar nu a avut câștig de cauză și hotărârile judecătorești au rămas definitive;

v) la 29 octombrie 2010, suspendarea pentru trei zile a dreptului de a difuza publicitate, pentru încălcarea art. 7 alin. (1) și (4) lit. b) și c); societatea reclamantă a contestat această decizie în instanță și a obținut anularea acesteia pentru motive procedurale;

vi) la 10 noiembrie 2010, amendă în valoare de 5

400 MDL pentru încălcarea art. 7 alin. (1) (2), (3) și 4 lit. c); societatea reclamantă a contestat această decizie în instanță și a obținut anularea acesteia pentru motive procedurale;

vii) la 19 noiembrie 2010, suspendarea pentru cinci zile a dreptului de

a

difuza publicitate, pentru încălcarea art. 7 alin. (1), (2), (3) și (4) lit. c); societatea reclamantă a contestat această decizie în instanță și, în același timp, a solicitat suspendarea executării acesteia până la soluționarea procedurii pe fond; prin încheierea interlocutorie din 13 decembrie 2010, care putea fi atacată cu recurs în același timp cu hotărârea pe fond, instanțele au respins cererea de suspendare; în cele din urmă, acestea au anulat decizia CCA pentru motive procedurale;

viii) la 18 mai 2011, avertizare publică pentru încălcarea art. 7 alin.

(1), (2), (3) și (4) lit. c); societatea reclamantă nu a contestat această sancțiune; în același timp cu NIT, alte șase posturi de televiziune au primit avertizare pentru încălcarea art. 7 din cod;

ix) la 27 mai 2011, amendă de 5

400 MDL pentru încălcarea art. 7 alin.

(1), (2), (3) și (4) lit. c); societatea reclamantă nu a contestat această sancțiune în instanță și a plătit amenda; în același timp cu NIT, alte două canale de televiziune au primit o avertizare pentru încălcarea art. 7 din cod în buletinele lor de știri;

x) la 3 iunie 2011, suspendarea pentru cinci zile a dreptului de a difuza publicitate, pentru încălcarea art. 7 alin. (1), (2), (3) și (4) lit. b) și c); societatea reclamantă a contestat această decizie în instanță, dar nu a avut câștig de cauză și hotărârile judecătorești au rămas definitive după retragerea licenței sale de emisie; în același timp cu NIT, alte două canale de televiziune, inclusiv canalul național, au primit avertizare pentru încălcarea art. 7 din cod în buletinele lor de știri;

xi) la 24 iunie 2011, suspendarea licenței de emisie timp de cinci zile pentru încălcarea art. 7 alin. (1), (2), (3) și (4) lit. a), b) și c); societatea reclamantă a contestat această decizie în instanță, dar nu a avut câștig de cauză și hotărârile judecătorești au rămas definitive după retragerea licenței sale de emisie; în același timp cu NIT, un alt post de televiziune a fost sancționat pentru încălcarea art. 7 din cod în buletinele sale de știri; postul respectiv a

fost amendat.

reprezenta fusese privat de dreptul la replică. La 7 ianuarie 2012, a respins o cerere a Inspectoratului Național pentru Supravegherea Producției Alcoolice, formulată la 16 decembrie 2011, prin care se solicita sancționarea NIT pentru încălcarea legislației în materie de publicitate. La 29 martie 2012, a respins cererea pe care un deputat a depus-o la 15 martie 2012 în vederea sancționării NIT pentru că difuzase în cursul știrilor de seară un reportaj – propagandistic potrivit deputatului – privind o agenție de presă rusă, reportaj în care se afirma că în Moldova vor avea loc tulburări la scară largă în timpul alegerilor prezidențiale și că prim-ministrul și președintele se

pregăteau să fugă din țară.

Retragerea licenței de emisie

a)

Procedura de monitorizare

32

. La 29 martie 2012, în cursul unei ședințe publice, CCA a decis să

efectueze o monitorizare tematică a buletinelor de știri ale tuturor posturilor de televiziune cu acoperire națională, inclusiv postul de radio Vocea Basarabiei, în vederea verificării respectării art. 7 din cod.

Știri

, difuzat la orele 18.00), ale postului public de televiziune Moldova 1 (

Mesager

, difuzat la orele 19.00) și ale posturilor de televiziune private Prime (

Primele știri

, difuzat la orele 21.00), EuroTV Chișinău (

Știri

, difuzat la orele 20.30), NIT (

Curier

, difuzat la orele 22.00) și 2 Plus (

Reporter

, difuzat la orele 19.00).

b)

Raportul de monitorizare

35

. Raportul de monitorizare privind respectarea art. 7 din cod („raportul de monitorizare”) furniza, pentru fiecare canal sau stație, o sinteză a datelor privind timpul de emisie consacrat aspectelor referitoare la diferite partide sau personalități politice, inclusiv numărul de secunde în care aceste întrebări fuseseră prezentate într-un mod pozitiv, negativ sau neutru. Pentru fiecare canal sau stație, acest rezumat era însoțit de observații. Raportul atesta că buletinele de știri ale postului de radio Vocea Basarabiei, precum și cele ale posturilor de televiziune Moldova 1, Prime, EuroTV Chișinău și 2 Plus trataseră știrile potrivit unei structuri echilibrate și respectaseră principiul pluralității surselor de informare pentru subiectele care puteau fi controversate. Cu toate acestea, rezultatele date pentru Moldova 1 indicau că în buletinele sale de știri canalul oferise un timp de emisie net superior partidelor care se aflau la putere.

36

. În ceea ce privește NIT, raportul arăta că știrile difuzate de postul de televiziune privind AIE totalizaseră mai mult de 1 oră și 32 de minute, timp în care, potrivit documentului, alianța fusese evocată neutru timp de doar 8

secunde și negativ restul timpului, în timp ce știrile despre PCRM duraseră mai mult de 41 de minute, dintre care 34 de minute neutru, 6 minute pozitiv și doar 44 de secunde negativ. Raportul concluziona că acest dezechilibru era contrar art. 7 alin. (2) din cod. De asemenea, releva faptul că, în timpul știrilor, reprezentanții Guvernului, ai Parlamentului și ai Primăriei Chișinău erau prezentați doar în mod negativ și că nu li s-a oferit niciun moment posibilitatea de a răspunde, în conformitate cu art. 7 alin. (4) lit. c) din cod. Raportul mai adăuga faptul că reprezentanții PCRM și cei implicați în organizarea împreună cu acest partid a manifestațiilor împotriva Guvernului erau întotdeauna menționați într-un mod elogios sau neutru.

sondaj de opinie realizat de jurnaliștii NIT pe străzile din Chișinău, Hâncești și Strășeni, canalul a prezentat exclusiv opinii ale simpatizanților PCRM care formulau critici la adresa guvernului; raportul constata că acest fapt constituia o încălcare a art. 7 alin. (4) lit. c) din cod.

38

. În plus, raportul arăta că, relatând despre manifestațiile organizate de PCRM, NIT utilizase titluri și citase declarații oficiale făcute cu aceste ocazii fără a prezenta imagini ale documentelor care fuseseră evocate. Raportul concluziona că NIT a încălcat, pe de o parte, art. 7 alin. 4 lit. a) din cod, care impunea ca toate informațiile să fie exacte și, pe de altă parte, lit.

b) a

aceluiași alineat întrucât, înainte de a citi o declarație a membrilor Consiliului Municipiului Căușeni, prezentatorul jurnalului introdusese subiectul cu aceste cuvinte: „Indignați de cinismul AIE, consilierii municipali din Căușeni cer demisia guvernului incompetent”.

39

. În sfârșit, raportul concluziona că canalul NIT promovase un limbaj jurnalistic agresiv, că adesea nu respectase cerințele privind diversificarea surselor și că recursese la imagini, trucuri de montaj sau comentarii destinate să denatureze faptele sau să prezinte într-o lumină negativă subiectul reportajului.

c)

Decizia CCA

40

. La 2 aprilie 2012, o copie a raportului de monitorizare a fost transmisă societății reclamante. În scrisoarea atașată, aceasta era informată că buletinele sale de știri și cele ale celorlalți radiodifuzori naționali au făcut obiectului unei monitorizări în aplicarea deciziei CCA din 29 martie (

supra,

pct.

32), că rezultatele acestui exercițiu de monitorizare vor fi discutate în cadrul unei ședințe publice a CCA care urma să aibă loc la 5 aprilie 2012, începând cu orele 10.00, și că societatea reclamantă era obligată să participe la ședință.

membru al CCA a exprimat opinia că buletinele de știri erau prezentate în așa fel încât să nu se poată face distincție între fapte și opiniile părtinitoare ale jurnaliștilor care făceau comentarii despre aceste fapte. NIT a fost, de asemenea, criticat pentru că anunțase public datele și locațiile manifestațiilor organizate de PCRM împotriva guvernului. Un membru al CCA a declarat că problema nu o reprezintă faptul că guvernul fusese criticat, postul de televiziune fiind liber să descrie guvernul cum dorea în emisiunile sale. A subliniat însă că postul era obligat să respecte regulile privind pluralismul în buletinele sale de știri. Totodată, un membru al CCA a declarat că art. 7 alin. (2) din cod privea, printre altele, perioadele de campanie electorală și că buletinele de știri nu puteau rămâne neutre față de guvern. La rândul său, a considerat că unicul scop al monitorizării fusese impunerea de noi sancțiuni asupra NIT și că, în cazul în care CCA continua să sancționeze postul de televiziune, acest demers risca să fie interpretat ca un atac la adresa libertății de exprimare. Și-a exprimat opinia că ceilalți membri ai CCA executau în tăcere instrucțiuni politice și i-a îndemnat pe aceștia să acționeze în mod responsabil, chiar dacă aveau puterea de a impune închiderea unui post de televiziune.

42

. La finalul dezbaterii, membrul CCA însărcinat să prezinte constatările raportului de monitorizare a luat cuvântul și a declarat că își asuma în continuare responsabilitățile și că, în acea zi, își asuma responsabilitatea de a propune aplicarea postului NIT, conform abordării progresive, sancțiunea retragerii licenței de emisie. Această propunere a fost supusă la vot și acceptată cu șapte voturi pentru și unul împotrivă.

43

. Emisă în aceeași zi, decizia CCA reamintea concluziile enunțate în raportul de monitorizare (

supra,

pct. 35-39) și indica următoarele:

„În același timp, derogările constatate cad sub incidența art. 10 alin. (5) [din cod] [...].

Potrivit condițiilor licenței de emisie [...], pct. 3.1, lit. a), «titularul licenței este obligat să-și desfășoare activitatea în condițiile respectării Codului [...]», și lit. e), «să-și desfășoare activitatea în condițiile respectării: dreptului la informare completă, veridică și operativă în spiritul prevederilor constituționale, precum și a pluralismului de opinii».

Totodată, menționăm că [...] NIT a fost avertizat public, prin decizia CCA [...] din 18.05.2011, pentru derogări de la prevederile art. 7 [...] [din cod]. Prin decizia CCA [...] din 27.05.2011, i-a fost aplicată o amendă [...] pentru derogări repetate de la prevederile art. 7 [...] [din cod]. Prin decizia CCA [...] din 03.06.2011, [...] o sancțiune (...) sub formă de suspendare a dreptului de difuzare a publicității (...) pentru derogări repetate de la prevederile art. 7 [...], iar prin decizia CCA [...] din 24.06.2011 [...], i-a fost suspendată licența de emisie pentru o perioadă de 5 zile pentru derogări repetate de la prevederile art. 7 [...] [din cod].

Luând în considerare Deciziile [...] din 6.11.2009, [...] din 15.09.2010, [...] din 18.05.2011, [...] din 27.05.2011, [...] din 03.06.2011 și [...] din 24,062011 a urmare a examinării Raportului de monitorizare [...] [și] a dezbaterilor publice, [CCA], în baza prevederilor [codului], decide:

[...] A aproba Raportul de monitorizare [...]

[...] A avertiza public [...] fondatoarea postului de televiziune «Moldova 1», pentru derogări de la prevederile art. 7 alin. (2) [din cod], în conformitate cu art. 38 alin. (3), lit. a) [din cod].

[...] A retrage licența de emisie [...] pentru postul de televiziune NIT, în conformitate cu art. 27 alin. (1), lit. a), b), alin. (2) și art. 38 alin. (1), lit. e), alin. (2), lit. b), f), alin. (3) [din cod], pentru derogări repetate de la prevederile art. 7 alin. (1), (2) și (4), lit. a), b) și c) și art. 10 alin. (5) [din cod] și pct. 3.1 lit. a) și e) a condițiilor licenței de emisie”.

Procedura inițiată împotriva deciziei de retragere a licenței

a)

Cererea prealabilă introdusă în fața CCA

infra,

pct. 87), a solicitat anularea retragerii licenței de emisie. A pledat, în esență, că decizia CCA era nelegală și nemotivată și că, în consecință, aceasta aducea atingere independenței editoriale a NIT, încălcând astfel dreptul la libertatea de exprimare.

b)

Cereri de asigurare a acțiunii

47

. La 6 aprilie 2012, societatea reclamantă a sesizat Curtea de Apel Chișinău („curtea de apel”) cu o acțiune împotriva deciziei CCA din 5 aprilie 2012 (

infra,

pct. 55) și, în același timp, a solicitat suspendarea executării deciziei până la pronunțarea unei hotărâri pe fond și adoptarea unor măsuri de asigurare a acțiunii. A invocat art. 21 din Legea nr. 793-XIV/2000 a contenciosului administrativ (

infra,

pct. 87) și art. 174, 175 și 177 din Codul de procedură civilă („CPC”). S-a motivat în acțiune că, în absența unei măsuri de asigurare a acțiunii, executarea hotărârii pe fond ar fi în mod evident dificilă, și chiar foarte probabil imposibilă, dacă ar fi în favoarea sa. În plus, societatea reclamantă a susținut că executarea imediată a deciziei ar cauza pierderi grave și iminente și ar distruge postul de televiziune.

49

. Prin încheierea din 9 aprilie 2012, curtea de apel a respins cererea de suspendare a executării măsurii. Aceasta s-a pronunțat după cum urmează:

„Examinând argumentele formulate în cerere [de către societatea reclamantă], [curtea de apel] consideră că cererea este nefondată și trebuie respinsă [...].

În temeiul art. 21 alin. (1) din Legea nr. 793-XIV/2000, [societatea reclamantă] putea cere suspendarea executării actului administrativ concomitent cu momentul introducerii procedurii în fața Curții.

Instanța [...] [dorește] să reamintească faptul că decizia CCA [...] din 5

aprilie 2012 a avut ca efect încetarea activității postului de televiziune NIT [...]. Prin suspendarea [executării] actului administrativ contestat, instanța s-ar expune [riscului] de a examina fondul cauzei, inadmisibil în această etapă a procedurii, în conformitate cu prevederile CPC.

[Având în vedere] [...] că motivele demersului [societății reclamante] de suspendare a [executării] actului administrativ nu au fost justificate prin aceasta, instanța [...] consideră că este necesară respingerea demersului”.

supra,

pct. 47). A pledat din nou că risca să sufere un prejudiciu iminent și în parte ireversibil. A adăugat, pe de o parte, că autoritățile competente au informat-o la 6 aprilie 2012 că emisia sa urma să înceteze și, pe de altă parte, că preocupările pe care le exprimase anterior se confirmaseră atunci când un membru al CCA a declarat presei că frecvențele de emisie vizate de licența retrasă vor face obiectul unui anunț de licitație publică.

„Examinând argumentele formulate în noua cerere [de către societatea reclamantă], [curtea de apel] consideră că cererea este nefondată și trebuie respinsă [...].

[...] La 9 aprilie 2012, [instanța] a respins o cerere similară [din partea societății reclamante] [...].

[...] încheierea [...] din 9 aprilie 2012 [...] a fost notificată reprezentantului [societății reclamante] la aceeași dată, [însoțită] de o explicație potrivit căreia [societatea reclamantă] poate, în termen de 15 zile, să o atace cu recurs [împotriva hotărârii înainte de declararea dreptului] [...], în cazul în care [societatea reclamantă] ar dori să o conteste.”

În plus, a considerat că era lipsită de pertinență observația curții de apel potrivit căreia o decizie de suspendare a executării deciziei ar fi riscat să aducă prejudicii fondului cauzei. Potrivit acesteia, curtea de apel a neglijat faptul că, respingând cererea de suspendare a executării, a exprimat un aviz favorabil CCA în ceea ce privește soluționarea cauzei.

54

. Prin hotărârea din 10 mai 2012, nesusceptibilă de nicio cale de atac, Curtea Supremă de Justiție („Curtea Supremă”) a respins recursul societății reclamante și a confirmat încheierile instanței inferioare Aceasta s-a pronunțat după cum urmează:

„[...] Soluțiile adoptate de instanțe[le] [inferioare] sunt juste

și conforme cu dispozițiile legale în vigoare.

[În baza art. 174 din CPC], instanța sau judecătorul poate lua măsuri de asigurare în cauză, la cererea participanților la proces. Astfel de măsuri pot fi admise în orice etapă a procesului în cazul în care neaplicarea măsurilor de asigurare a acțiunii ar da naștere unor dificultăți de ordin judiciar sau ar face imposibilă executarea hotărârii.

[Atunci când a solicitat] adoptarea unor măsuri de asigurare a acțiunii, societatea reclamantă nu a prezentat primei instanței elemente de natură să confirme existența unui risc ca o hotărâre viitoare în favoarea sa să fie dificil sau imposibil de executat. Or, dispozițiile articolului precitat nu pot fi aplicate de prima instanță sesizată cu cererea decât în cazul în care părțile la procedură care au solicitat [adoptarea măsurii] dovedesc existența unui risc de astfel de consecințe. În caz contrar, dispoziția precitată ar putea fi aplicată în mod arbitrar, cu riscul de a aduce atingere drepturilor și intereselor unei alte părți la procedură și de a aduce atingere unuia dintre principiile fundamentale ale procedurii civile, prevăzute la art. 22 din CPC.

În temeiul art. 21 alin. (1) din Legea nr. 793-XIV/2000, partea care contestă un act administrativ poate solicita instanței de contencios administrativ suspendarea executării actului contestat concomitent cu înaintarea acțiunii împotriva actului respectiv.

În temeiul alin. (2) [al art. 21], [instanța poate decide, de asemenea, să suspende executarea] din oficiu, dar trebuie să stabilească apoi că prejudiciul este iminent, iar această constatare trebuie să fie temeinic justificată.

Astfel cum rezultă din [...] art. 21 alineatul 2 din lege [...], revine instanței, în exercitarea puterii sale de apreciere, sarcina de a stabili în ce măsură necesitatea de a dispune suspendarea executării este justificată [...] și [dacă] o astfel de intervenție este de natură să prevină [...] un prejudiciu iminent.

Înscrisurile aflate la dosar confirmă că [...] prejudiciul pe care [societatea reclamantă] îl declară că l-a suferit [...] [se referă la] pierderile cauzate [...] [În urma] încetării activităților sale comerciale, care, la rândul său, au rezultat din decizia CCA al cărei caracter legal și temeinicie este contestată și constituie obiectul cauzei.

Cu alte cuvinte, instanța de contencios administrativ este [chemată] să examineze [procedura] prin care este contestată legalitatea actului administrativ și a cărei soluționare [...] [va fi decisivă] pentru continuarea activităților [societății reclamante].

Pornind de la considerentele menționate de mai sus, Curtea [Supremă] apreciază că instanța [inferioară] a concluzionat în mod corect că decizia CCA [...] din 5 aprilie 2012 a avut ca efect încetarea activităților postului de televiziune NIT și că, prin decizia de suspendare a [executării] actului administrativ contestat, s-ar expune [riscului] de se pronunța pe fondul cauzei, ceea ce, având în vedere dispozițiile CPC, ar fi fost inacceptabil în acest stadiu al procedurii.

În plus, modalitatea de reparare a prejudiciului suferit din cauza unui act administrativ este prevăzută de lege [nr. 793-XIV/2000] și trebuie examinată în cazul în care [acțiunea societății reclamante împotriva CCA] ar fi admisă [...]

Pentru aceste motive, Curtea consideră că argumentele [formulate de societatea reclamantă] în susținerea recursurilor sale nu pot fi [considerate motive întemeiate] pentru casarea încheierilor instanței [inferioare] [...]

În plus, Curtea [Supremă consideră] declarativă și nedemonstrată alegația [societății reclamante] potrivit căreia există un risc de încălcare a dreptului la libertatea de exprimare, în special a dreptului publicului de a primi informații [...], întrucât [...] nu există niciun element probatoriu care să confirme o astfel de situație.

Argumentul potrivit căruia vânzarea frecvențelor de radiodifuziune ar putea împiedica executarea unei hotărâri viitoare nu poate fi admis, iar instanța [inferioară] l-a respins în mod întemeiat ca fiind bazat pe simple presupuneri.

De asemenea, dispozițiile legale citate mai sus oferă judecătorului, după caz, posibilitatea de a reconsidera pe parcursul procedurii judiciare chestiunile considerate a fi importante [pentru cauză].

[...]”

c)

Procedura pe fond în fața curții de apel

Teza prezentată de societatea reclamantă

55

. Societatea reclamantă a susținut că decizia CCA din 5 aprilie 2012 a fost nelegală pentru motive de fond și de formă. Aceasta a remarcat că raportul de monitorizare constatase că, în buletinele sale de știri, PCRM fusese, de asemenea, evocat în mod negativ timp de 44 de secunde. A admis că buletinele sale de știri fuseseră critice la adresa AIE și că acestea îi aduseseră atingere reputației, dar a susținut că, în conformitate cu Convenția, era acceptabil să critice guvernul, iar libertatea mass-mediei conferea jurnaliștilor dreptul de a recurge la exagerare și la provocare. Prin urmare, a considerat că comportamentul de care era acuzată era protejat de art. 10 din Convenție. Societatea reclamantă a formulat opinia potrivit căreia metoda aleasă de stat pentru a asigura pluralismul – consacrat la art. 7 din cod – era contrară acestei dispoziții din Convenție. A adăugat faptul că dispozițiile care au stat la baza retragerii licenței sale de emisie nu precizau că o sancțiune atât de grea putea fi impusă pentru critici la adresa guvernului și că, prin urmare, decizia CCA nu era prevăzută de lege în sensul art. 10. A considerat, de asemenea, că unicul scop al autorităților era de a o exclude din piața mass-mediei și de a se debarasa de un post de televiziune critic la adresa guvernului și că, prin urmare, decizia CCA nu a urmărit un scop legitim. A susținut că criticile la adresa guvernului priveau aspecte de interes public important, precum politica externă și afacerile interne. A mai adăugat că sancțiunea aplicată era disproporționat de severă și că CCA nu a furnizat motive suficiente și pertinente pentru a-și susține decizia.

57

. În ceea ce privește procedura, a afirmat că, în temeiul art. 40 alin. (3) din cod, decizia CCA din 29 martie 2012 de a efectua o monitorizare devenise aplicabilă la data publicării sale în Monitorul Oficial, și anume la 31 martie 2012, și că raportul de monitorizare fusese examinat de CCA în ședința din 5 aprilie 2012. Prin urmare, a considerat că CCA nu respectase termenele prevăzute la art. 3 alin. (2) lit. a) și art. 9 din Legea nr 239

‑

XVI/2008 privind transparența procesului decizional (

infra,

pct. 88). A mai adăugat că, la adoptarea deciziei din 5 aprilie 2012 și a celei din 24 iunie 2011, CCA făcuse abstracție de cerințele procedurale pe care alte legi îi impuneau să le respecte înainte de a suspenda sau de a retrage licența și că, prin urmare, încălcase art.

27 alin.

(2) din cod. A indicat, în special, faptul că CCA neglijase să sesizeze o instanță în termen de trei zile lucrătoare de la adoptarea deciziilor sale, în special cea din 5 aprilie 2012, astfel cum impuneau CPC și art. 17 alin. (3) din Legea nr.

235-XVI/2006 cu privire la principiile de bază de reglementare a activității de întreprinzător. De asemenea, a argumentat că CCA nu a formulat niciun fel de recomandări pentru corectarea încălcărilor constatate la finalul procedurii de monitorizare și că nu fusese avertizată cu privire la riscul suspendării sau retragerii licenței în cazul în care încălcările constatate nu erau corectate în timp util, astfel cum prevedea art. 16 alin. (6) lit. e) din Legea nr. 235

‑

XVI/2006 și art. 19 din Legea nr.

451

‑

XV/2001 privind reglementarea prin licențiere a activității de întreprinzător. În plus, a susținut că, în hotărârea din 6 decembrie 2012 (

infra,

pct. 89-92), Curtea Constituțională a confirmat că executarea imediată a deciziei CCA din 5 aprilie 2012, înainte de finalizarea procedurii judiciare consacrate examinării recursului împotriva deciziei menționate, era contrară principiilor juridice și constituționale naționale, precum și Convenției.

Hotărârea curții de apel

60

. A considerat că concluziile CCA privind buletinele de știri ale NIT fuseseră coroborate cu evidențele aflate la dosar și că CCA își justificase decizia de retragere a licenței, astfel cum reieșea din procesul-verbal al ședinței din 5 aprilie 2012. După vizionarea înregistrărilor buletinelor de știri în cauză, instanța a descris în detaliu conținutul buletinului de știri din 6

februarie 2012. A constatat că acesta avusese o durată de 41 de minute, din care 39 de minute de conținut critic față de partidele de la putere. A relevat că fuseseră utilizați termeni precum „bandiți”, „criminali”, „șarlatani”, „grupare de infractori”, „trădători” și „escroci” pentru a desemna guvernul și partidele care îl compuneau, că fiecare minut conținea două sau trei dintre aceste cuvinte și că niciuna dintre persoanele menționate în buletinul de știri nu avusese posibilitatea să reacționeze. A considerat că susținerile societății reclamante cu privire la acest subiect (

supra,

pct. 55) erau contrazise de mijloacele de probă sus-menționate și se întemeiau pe o interpretare eronată a cadrului juridic aplicabil și, prin urmare, erau nefondate.

61

. Răspunzând capătului de cerere al societății reclamante referitor la metoda aleasă de stat pentru a garanta pluralismul, a declarat următoarele:

„[...] „[S]tatul are obligația pozitivă de a veghea asupra faptului că publicul are acces, prin intermediul televiziunii și al radioului, la informații imparțiale și corecte. Statul, de asemenea, are obligația să vegheze asupra diversității opiniilor exprimate prin intermediul acestor mijloace media și îi aparține alegerea mijloacelor prin care să atingă aceste obiective. Statul moldovenesc a optat să aplice principiul pluralismului opiniei obligând posturile de televiziune și radio, beneficiare ale rețelelor publice de radiodifuziune, să ofere timpi de antenă susținătorilor tuturor punctelor de vedere și ideilor [politice]. În plus, în cazul unei critici formulate la adresa unei persoane, statul impune posturilor de televiziune și radio obligația de a oferi persoanei în cauză posibilitatea de a răspunde. Conform art. 10 din Convenție, alegerea făcută de stat este compatibilă cu ceea ce se numește marjă de apreciere.

În acest context, [curtea de apel] reamintește [...] art. 10 primul paragraf a treia teză din Convenție, care este redactat după cum urmează: «Prezentul articol nu împiedică Statele să supună societățile de radiodifuziune, de cinematografie sau de televiziune unui regim de autorizare.»

[...]

Difuzarea audiovizuală este reglementată de cod, care este conform cu standardele internaționale și a fost aprobat de organe internaționale la momentul adoptării [...]

Legea în baza căreia a fost retrasă licența postului de televiziune era accesibilă și previzibilă, iar NIT ar fi putut prevedea consecințele comportamentului propriu.”

63

. A admis că sancțiunea aplicată societății reclamante era foarte severă. Cu toate acestea, a acordat importanță faptului că retragerea licenței nu a fost un act neașteptat pe care NIT nu l-ar fi putut prevedea. A observat că, înainte de aplicarea acestei sancțiuni, CCA depusese eforturi zadarnice timp de trei ani, din 2009 până în 2012, pentru ca postul de televiziune reclamant să se conformeze dispozițiilor art. 7 din cod. A observat că, în această perioadă, postul de televiziune fusese sancționat de 13 ori pentru încălcări similare, fără niciun rezultat:

„Pentru instanță [de apel], nu reprezintă un subiect de controversă faptul că încercările CCA și șansele oferite postului NIT de a reveni în legalitate, împreună cu sancțiunile impuse, au fost mai mult decât suficiente pentru a permite postului să tragă concluziile corespunzătoare și să acționeze în conformitate cu legea.

Cu toate acestea, instanța observă că NIT a prezentat anumite caracteristici evidente de încălcare și ignorare ale normelor imperative ale sectorului, ignorând toate încercările societății – reprezentată de [CCA] – de a-i permite să se mențină pe piața radiodifuzorilor din Republica Moldova.”

65

. Curtea de apel a ținut seama, de asemenea, de faptul că, până la data retragerii licenței, șase dintre sancțiunile impuse de CCA deveniseră definitive și că, până la data adoptării propriei hotărâri, alte patru sancțiuni fuseseră confirmate prin hotărâri judecătorești definitive. De asemenea, a

observat că, de două ori, CCA impusese NIT termene pentru a se conforma legii, fără a-i impune sancțiuni:

„[C]urtea [de apel] constată că, la data pronunțării de către CCA a deciziei nr.

42 din 5 aprilie 2012 privind retragerea licenței NIT, din totalitatea sancțiunilor aplicate postului de televiziune, șase erau în vigoare și produceau efecte juridice, iar ulterior, înainte de emiterea deciziei din speța examinată, hotărârile judecătorești irevocabile au confirmat legalitatea altor patru sancțiuni decise de CCA.”

66

. Curtea de apel a observat, de asemenea, că, în pofida tuturor eforturilor depuse de CCA de a face ca NIT să înceteze încălcarea legii și, astfel, de a-i permite să se mențină pe piață, postul de televiziune a continuat cu obstinație să aibă aceeași atitudine, nelăsând CCA-ului nicio altă opțiune decât să îi retrage licența. Aceasta a reținut:

„Dacă CCA nu ar fi impus cea mai severă sancțiune canalului de televiziune, ar fi trimis un semnal negativ altor radiodifuzori, care ar fi putut să creadă că nerespectarea legii nu poate avea consecințe grave. Prin urmare, aplicarea sancțiunii celei mai severe postului de televiziune a corespuns unei necesități imperative într-o societate democratică, o necesitate dictată de obligația de a impune pluralismul opiniilor și indispensabilul respect al legislației în materie de audiovizual.”

observat că licența a fost retrasă pentru încălcări repetate ale legii și că, prin urmare, această măsură avea un temei legal, urmărea un scop legitim și era necesară într-o societate democratică. În plus, a considerat că argumentul prin care societatea reclamantă a susținut că ingerința în cauză era disproporționată din cauza caracterului său excepțional și excesiv de sever care, în opinia sa, îi distrusese activitatea profesională, privând-o de toate veniturile pe care le-ar fi putut obține din activitățile sale audiovizuale, era nefondată. A constatat că, între 2009 și 2012, NIT nu a luat niciuna dintre măsurile recomandate de CCA, ci a continuat să încalce codul, ceea ce a condus, în cele din urmă, la retragerea licenței sale.

69

. În ceea ce privește capetele de cerere formulate sub aspect procedural, curtea de apel a concluzionat că CCA a emis decizia în litigiu în temeiul art. 7, 10, 37, 38 și 40 din cod, precum și al art. 4, 5, 7 și 8 din statutul CCA (

infra,

pct. 85-86) și în exercitarea competențelor pe care i le confereau art. 37 și 40 din cod. A

considerat că, în mod legal, în temeiul dispozițiilor art. 38 alin.

(2) lit. f) și ale art. și art. 40 alin. (1) lit. d) din cod, CCA a dispus, la 29 martie 2012, o monitorizare a buletinelor de știri. A

observat că, în conformitate cu art. 38 alin. (7) din cod, societatea reclamantă primise o copie a raportului la 2 aprilie 2012 și fusese informată cu suficient timp înainte cu privire la data, ora și locul reuniunii CCA la care urma să fie examinat raportul. A considerat că reprezentantul societății reclamante avusese suficient timp pentru a se familiariza cu conținutul raportului și pentru a elabora o linie de apărare; de asemenea, a reținut că acesta asistase la ședința din 5

aprilie 2012 și că fusese în măsură să dezvolte poziția societății reclamante fără restricții. A constatat că, deși avea dreptul, reprezentantul nu solicitase amânarea ședinței pentru a avea mai mult timp să studieze raportul sau să pregătească propriile concluzii. Prin urmare, a

concluzionat că societatea reclamantă nu mai putea pretinde că drepturile sale au fost încălcate ca urmare a timpului insuficient de pregătire.

70

. A adăugat, în această privință, că motivul invocat de societatea reclamantă potrivit căruia decizia CCA era contrară art. 9 din Legea nr. 239-XVI/2008 era nefondat. A relevat că partea în cauză nu a contestat niciodată legalitatea deciziei CCA din 29 martie 2012 și că, în consecință, această decizie nu a încetat să își producă efectele. A observat, de asemenea, că litigiul pendinte nu privea legalitatea deciziei menționate. În plus, a considerat că dispozițiile codului constituiau

lex specialis

și că, prin urmare, dispozițiile Legii privind reglementarea prin licențiere a activității de întreprinzător și ale Legii cu privire la principiile de bază de reglementare a activității de întreprinzător nu erau aplicabile în speță. Instanța s-a exprimat după cum urmează:

„Curtea [de apel] consideră nefondată opinia reprezentantului NIT, potrivit căreia decizia CCA nr. 42 din 5 aprilie 2012 este nelegală și precizează în această privință că deciziile anterioare [ale CCA] nu menționau nici cerințe, nici recomandări cu privire la modul de remediere a încălcărilor constatate și că aceste cerințe și recomandări trebuie puse în aplicare în temeiul Legii privind reglementarea prin licențiere a activității de întreprinzător (Legea nr. 451-XV din 30 iulie 2001). Curtea amintește că activitățile [CCA] sunt reglementate de dispozițiile

lex specialis

, care este codul, care stabilește modalitățile și procedura de retragere a unei licențe și observă că la acest capitol dispozițiile codului au fost respectate.

Este evident că, având în vedere tipul de activități exercitate de [NIT] și având în vedere prezenta cauză, nici Legea nr. 451-XV din 30 iulie 2001 privind reglementarea prin licențiere a activității de întreprinzător, nici Legea nr. 235-XVI din 20 iulie 2006 cu privire la principiile de bază de reglementare a activității de întreprinzător nu sunt aplicabile în speță; prin urmare, orice trimiteri făcute la dispozițiile acestor legi sunt neîntemeiate.”

71

. Răspunzând argumentului societății reclamante potrivit căruia concluziile formulate în hotărârea Curții Constituționale din 6 decembrie 2012 (

infra,

pct. 89-92) cu privire la constituționalitatea modificării art. 38 din cod adoptată la 29 mai 2012 erau relevante în speță și aplicabile cauzei, curtea de apel a considerat că nu erau aplicabile și a respins acest argument făcând trimitere la Legea cu privire la Curtea Constituțională, care preciza că hotărârile înaltei instanțe nu erau retroactive. A declarat următoarele:

„Trebuie amintit că, în conformitate cu dispozițiile art. 26 alin. (7) din Legea nr. 317 din 13 decembrie 1994 [cu privire la Curtea Constituțională] a Republicii Moldova, actele [Curții Constituționale] nu produc efecte decât pentru viitor, iar instanța care verifică procedura administrativă controlează

legalitatea unui act administrativ raportându-se la data la care a fost adoptat.”

72

. În sfârșit, curtea de apel a respins ca nefondat argumentul societății reclamante potrivit căreia personalități politice proeminente ar fi influențat decizia CCA. Nu putea fi admis nici argumentul că CCA discriminase NIT, întrucât postul de televiziune fusese monitorizat în același timp și în aceleași condiții cu alți radiodifuzori, iar unii dintre aceștia fuseseră, de asemenea, sancționați atunci când au fost constatate încălcări ale codului. A

adăugat că metodologia de monitorizare fusese elaborată în colaborare cu experți internaționali și aprobată de membri ai societății civile care lucrau în domeniu, în urma deliberărilor publice.

d)

Procedura în fața Curții Supreme

Teza prezentată de societatea reclamantă

73

. Societatea reclamantă a formulat recurs împotriva hotărârii curții de apel. În ceea ce privește aspectele relevante pentru prezenta cauză, a susținut că curtea de apel a interpretat și aplicat greșit dispozițiile în raport cu dreptul său la libertatea de exprimare. A repetat argumentele prezentate în fața curții de apel (

supra,

pct. 55) și a

adăugat că toate injuriile care vizau guvernul fuseseră proferate de manifestanții de la mitingurile PCRM, că NIT doar a relatat despre aceste demonstrații și că, prin urmare, nu era răspunzătoare pentru sloganurile care fuseseră scandate. A susținut, de asemenea, că persoanele care făcuseră obiectul criticilor nu li se oferise posibilitatea de a răspunde întrucât nu făcuseră o astfel de cerere.

sancțiune mai aspră până când instanțele nu se pronunțau cu privire la sancțiunile precedente. A susținut, de asemenea, că hotărârea curții de apel a încălcat art. 6 din Convenție și art. 1 din Protocolul nr. 1 și nu a luat în considerare jurisprudența relevantă a Curții.

supra,

pct. 57), adăugând că faptul că nu solicitase amânarea ședinței din 5 aprilie 2012 nu scutea CCA de la respectarea acestui termen.

Hotărârea Curții Supreme

77

. Prin hotărârea din 2 mai 2013, Curtea Supremă a respins recursul societății reclamante. A confirmat motivarea curții de apel, considerând că aceasta interpretase corect legislația relevantă și evaluase actele și lucrările dosarului, în special faptul că procedura și condițiile legale de retragere a licenței fuseseră respectate și că Legea nr. 451-XV/2001 nu era aplicabilă cauzei.

Reacții suscitate de retragerea licenței de emisie a postului NIT

„Consiliul Europei a susținut întotdeauna principiul pluralismului mass-mediei în statele sale membre. Suntem convinși că libertatea mass-mediei este o parte importantă a funcționării unei societăți democratice. Cunoaștem faptul că NIT se află în procesul de contestare a deciziei în discuție și că multe cauze sunt încă pendinte în fața instanțelor cu privire la sancțiunile pronunțate anul trecut împotriva postului de televiziune [...]. Sperăm că procesul judiciar se va desfășura în conformitate cu standardele stabilite în [...] Convenție [...] și, în special, în art. 10 din aceasta. De asemenea, luăm act de reacția altor organizații internaționale prezente la Chișinău. Consiliul Europei va continua să monitorizeze îndeaproape această caz.”

Faptele ulterioare

82

. După retragerea licenței de emisie și până la sfârșitul anului 2014, NIT a continuat să partajeze conținut media, precum buletine de știri, reportaje și materiale video, pe pagina sa de Internet și pe canalul său YouTube.

CADRUL JURIDIC ȘI PRACTICA JURIDICĂ RELEVANTE

DREPTUL ȘI PRACTICA INTERNE RELEVANTE

Dreptul intern

Constituția

Articolul 32

Libertatea opiniei și a exprimării

„(1) Oricărui cetățean îi este garantată libertatea gândirii, a opiniei, precum și libertatea exprimării în public prin cuvânt, imagine sau prin alt mijloc posibil.

(2) Libertatea exprimării [exercitată] nu poate prejudicia onoarea, demnitatea sau dreptul altei persoane la viziune proprie.

(3) Sunt interzise și pedepsite prin lege contestarea și defăimarea statului și a poporului, îndemnul la război de agresiune, la ură națională, rasială sau religioasă, incitarea la discriminare, la separatism teritorial, la violență publică, precum și alte manifestări ce atentează la regimul constituțional.”

Articolul 46

Dreptul la proprietate privată și protecția acesteia

„(1) Dreptul la proprietate privată, precum și creanțele asupra statului sunt garantate.

(2) Nimeni nu poate fi expropriat decât pentru o cauză de utilitate publică, stabilită potrivit legii, cu dreaptă și prealabilă despăgubire.

(3) Averea dobândită licit nu poate fi confiscată. Caracterul licit al dobândirii se prezumă.

(4) Bunurile destinate, folosite sau rezultate din infracțiuni ori contravenții pot fi confiscate numai în condițiile legii.

(5) Dreptul de proprietate privată obligă la respectarea sarcinilor privind protecția mediului înconjurător și asigurarea bunei vecinătăți, precum și la respectarea celorlalte sarcini care, potrivit legii, revin proprietarului.

(6) Dreptul la moștenire a proprietății private este garantat.”

Codul audiovizualului din 2006

85

. Dispozițiile relevante ale Codului audiovizualului al Republicii Moldova, astfel cum erau în vigoare la data faptelor, aveau următorul cuprins:

Articolul 7

Echilibrul și pluralismul politico-social

„(1) În spiritul respectării libertăților și a drepturilor fundamentale ale omului, prin transmisia și retransmisia serviciilor de programe se realizează și se asigură pluralismul politic și social, diversitatea culturală, lingvistică și religioasă, informarea, educarea și divertismentul publicului.

(2) Acordând timpi de antenă unui partid sau unei mișcări politice pentru propagarea pozițiilor acestora, radiodifuzorul trebuie să ofere, de asemenea, în cadrul aceluiași gen de programe și la aceeași oră, timpi de antenă altor partide și mișcări politice fără tergiversări neîntemeiate și fără a favoriza un partid anume, indiferent de procentajul reprezentării sale parlamentare.

[...]

(4) Pentru a asigura în cadrul emisiunilor informative ale radiodifuzorilor respectarea principiilor echilibrului social-politic, echidistanței și obiectivității, aceștia [radiodifuzorii] vor plasa fiecare știre astfel încât:

a) informația care compune știrea să fie veridică;

b) să nu fie deformat sensul realității prin tertipuri de montaj, comentarii, mod de formulare sau titluri;

c) în cazul subiectelor ce vizează situații de conflict, să se respecte principiul de informare din mai multe surse.

[...]”

Articolul 8

Independența și libertatea editorială

„(1) Radiodifuzorii aflați sub jurisdicția Republicii Moldova au dreptul să decidă liber asupra conținutului emisiunilor și programelor lor, respectând principiul de pluralitate a opiniilor în conformitate cu cadrul juridic și condițiile expuse în licența de emisie.

[...]”

Articolul 10

Drepturile consumatorului de programe

„[...]

(5) Radiodifuzorii sunt obligați să asigure obiectivitatea informării consumatorului de programe, favorizând libera formare a opiniilor.

[...]”

Articolul 23

Licența de emisie

„(1) Licențele de emisie pentru difuzarea serviciilor de programe pe cale radioelectrică terestră se eliberează de către Consiliul Coordonator al Audiovizualului [CCA] în bază de concurs [...].

[...]

(3) Licența de emisie se eliberează de către Consiliul Coordonator al Audiovizualului [CCA] potrivit următoarelor condiții:

a) eliberarea licenței de emisie va avea ca efect respectarea ulterioară a obiectivelor stabilite de Strategia de acoperire teritorială cu servicii de programe în concordanță cu Planul național al frecvențelor radioelectrice;

b) eliberarea licenței de emisie va corespunde principiului de asigurare a pluralismului în domeniul audiovizualului, excluzându-se posibilitatea creării premiselor pentru instituirea monopolului și concentrării proprietății în domeniul audiovizualului și în domeniul mass- mediei în genere, ținându-se cont de gradul în care radiodifuzorii licențiați existenți corespund deja acestei cerințe;

c) decizia de eliberare a licenței va fi luată doar ținându-se cont de viabilitatea financiară reală a solicitantului, în măsura în care propunerile acestuia corespund posibilităților sale financiare;

d) la eliberarea licenței de emisie, vor avea prioritate solicitanții care oferă servicii de programe proprii, autohtone și opere europene.

(4) Procedura și condițiile de eliberare a licenței de emisie vor fi publicate în Monitorul Oficial al Republicii Moldova, pe pagina web a Consiliului Coordonator al Audiovizualului [CCA].

(5) Pentru transmisia serviciilor de programe radio, licența de emisie se acordă pentru o perioadă de 7 ani, pentru transmisia serviciilor de programe televizate – pentru 7 ani, iar pentru transmisia serviciilor de programe radio sau TV prin cablu, licența de emisie se acordă pentru 6 ani.

(6) În conformitate cu Strategia de acoperire națională, Consiliul Coordonator al Audiovizualului [CCA] decide și publică în Monitorul Oficial al Republicii Moldova, pe pagina web a Consiliului Coordonator al Audiovizualului și în alte mijloace de informare în masă din Republica Moldova, inclusiv locale, anunț cu privire la concursul pentru frecvențele disponibile. Anunțul va cuprinde:

a) condițiile și termenul limită pentru prezentarea solicitărilor;

b) tipul mijlocului de informare în masă (radio, televiziune etc.);

c) cerințele față de serviciul de programe;

d) parametrii tehnici ai frecvenței, capacitatea maximă a emițătorului, cuprinderea teritorială;

e) termenul de valabilitate a licenței de emisie;

f) mărimea taxei de stat pentru licența de emisie;

g) solicitarea-tip care va prevedea cel puțin următorii indici obligatorii: organigrama și capitalul instituției pretendente, datele de identificare ale proprietarului, conținutul și durata programelor propuse, orientarea programului, auditoriul consumator de programe, sursele de finanțare a serviciilor de programe, copiile de pe contractele de procurare a tehnicii necesare sau de arendă a acestora, alte date care confirmă potențialul tehnic al solicitantului;

h) planul de afaceri complet pentru perioada de acoperire a validității licenței de emisie solicitate, informația referitoare la alte afaceri în domeniul mass-mediei.

(7) Pe parcursul termenului prevăzut pentru depunerea ofertelor, Consiliul Coordonator al Audiovizualului, [CCA] va da publicității concepția serviciilor de programe propuse și informațiile despre participanții la concurs.

(8) Consiliul Coordonator al Audiovizualului [CCA] va fixa data desfășurării concursului nu mai târziu decât peste 20 de zile de la expirarea termenului de depunere a ofertelor [concursului].

(9) În urma examinării obiective și imparțiale, conform criteriilor prevăzute la alin.(3), a ofertelor prezentate de solicitanți, Consiliul Coordonator al Audiovizualului [CCA] va desemna câștigătorul concursului.

(10) În privința rezultatelor concursului, Consiliul Coordonator al Audiovizualului [CCA] emite o decizie, pe care o publică în Monitorul Oficial al Republicii Moldova în termen de 15 zile de la data adoptării, susceptibilă atacului în instanță de judecată.

(11) O licență de radiodifuziune pentru programe publice precizează în mod exhaustiv cerințele prevăzute în cod.

(12) Titularii licenței de emisie sunt obligați să înștiințeze în scris Consiliul Coordonator al Audiovizualului [CCA], cu cel puțin 72 de ore înainte de prima transmisie, despre începutul emisiei.”

Articolul 27

Retragerea licenței de emisie

„(1) Consiliul Coordonator al Audiovizualului [CCA] poate retrage licența de emisie doar în cazul în care:

a) titularul nu îndeplinește sistematic condițiile specificate în licență;

b) titularul încalcă exigențele prezentului cod;

[...]

(2) Consiliul Coordonator al Audiovizualului [CCA] aplică retragerea licenței de emisie doar după ce a epuizat celelalte modalități de sancționare prevăzute la art. 38.

[...]”

Articolul 37

Activitatea de supraveghere și control

„(1) Consiliul Coordonator al Audiovizualului [CCA] supraveghează aplicarea și respectarea prevederilor prezentului cod.

(2) În exercitarea atribuțiilor de supraveghere, Consiliul Coordonator al Audiovizualului [CCA] poate solicita radiodifuzorilor sau distribuitorilor de servicii informațiile necesare, precizând temeiul legal și scopul solicitării, poate stabili termenul de furnizare a acestor informații.

(3) Controlul se exercită [de către CCA]: a) din oficiu; b) la cererea unei autorități publice; c) ca urmare a plângerii depuse de o persoană fizică sau juridică afectată în mod direct prin încălcare a prevederilor legale.

(4) Consiliul Coordonator al Audiovizualului [CCA] va investiga, în termen de 15 zile din data sesizării, cererile și plângerile depuse. Rezultatele controlului și, după caz, decizia de aplicare a sancțiunii se publică.”

Articolul 38

Sancțiuni

„(1) Pentru încălcarea normelor legale de către radiodifuzori, se aplică una din următoarele sancțiuni:

a) avertizare publică;

b) retragere a dreptului de a difuza anunțuri publicitare pentru o anumită perioadă;

c) amendă;

d) suspendare a licenței de emisie pentru o anumită perioadă;

e) retragere a licenței de emisie;

(2) În sensul prezentului cod, sunt contravenții:

[...]

b) transmisia serviciilor de programe cu încălcarea prevederilor licenței de emisie;

[...]

f) transmisia serviciilor de programe care, în consecință, conduce la încălcarea prevederilor art. 6, art. 7 alin. (2) - (4), art.10 alin. (1) și (5), art. 11 alin. (2) - (8), art. 17 [...].

(3) Sancțiunile prevăzute la alin.(1) se aplică gradual, după cum urmează:

a) avertizare, emisă de Consiliul Coordonator al Audiovizualului [CCA] și publicată pe pagina web, în cazul în care radiodifuzorul sau distribuitorul de servicii încalcă prevederile prezentului cod sau deciziile cu caracter normativ [ale Consiliului Coordonator al Audiovizualului (CCA)];

b) amendă [aplicată de CCA] de la 100 la 300 de salarii minime în cazul în care radiodifuzorul sau distribuitorul de servicii nu intră în legalitate în termenul și în condițiile stabilite în avertizare sau încalcă repetat aceste prevederi;

c) celelalte sancțiuni prevăzute în prezentul cod, aplicate gradual de Consiliul Coordonator al Audiovizualului [CCA] în cazul în care, după aplicarea amenzii, radiodifuzorul sau distribuitorul de servicii nu reintră în legalitate.

(4) Consiliul Coordonator al Audiovizualului [CCA] poate emite decizie cu privire la contravenția administrativă, poate aplica o sancțiune administrativă sau poate remite materialele în instanță pentru intentarea de cauză penală [împotriva radiodifuzorului sau distribuitorului de servicii].

(5) Licența de emisie se retrage în condițiile art. 27 doar în caz de încălcare gravă și repetată a prevederilor prezentului cod.

(6) În perioada de reabilitare, prevăzută în avertizare, Consiliul Coordonator al Audiovizualului [CCA] va contribui plenar la intrarea în legalitate a radiodifuzorului vizat.

(7) Consiliul Coordonator al Audiovizualului [CCA] va informa radiodifuzorul sau distribuitorul de servicii despre orice investigație care îl privește, despre învinuirile ce i se aduc și îi va crea posibilitatea de a-și prezenta cazul în fața consiliului.

(8) Decizia Consiliului Coordonator al Audiovizualului [CCA] cu privire la aplicarea oricărei sancțiuni va fi motivată și publicată pe pagina web [a CCA].

(9) Orice decizie a Consiliului Coordonator al Audiovizualului [CCA] de aplicare a unei sancțiuni poate fi contestată în instanță de judecată de către radiodifuzorul sau distribuitorul de servicii sancționat.

(10) Decizia Consiliului Coordonator al Audiovizualului [CCA] privind aplicarea sancțiunilor neatacată în termenul stabilit de lege constituie, de drept, titlu executoriu.”

Articolul 40

Atribuțiile Consiliului Coordonator al Audiovizualului [CCA]

„(1) Consiliul Coordonator al Audiovizualului [CCA] exercită următoarele atribuții:

a) supraveghează respectarea modului în care radiodifuzorii publici și radiodifuzorii privați își îndeplinesc obligațiile asumate în licența de emisie, în condițiile și cu respectarea prevederilor legale;

b) supraveghează corectitudinea conținutului programelor oferite de radiodifuzori, numai după comunicarea audiovizuală a acestor programe;

[...]

d) monitorizează, în condițiile alin.(1) lit. b), conținutul serviciilor de programe oferite de radiodifuzori și oferta de servicii de programe asigurate de distribuitorii de servicii, periodic și ori de câte ori consiliul [CCA] consideră necesar sau este sesizat cu privire la nerespectarea de către radiodifuzorul sau distribuitorul de servicii a prevederilor legale, a normelor de reglementare în domeniu sau a obligațiilor înscrise în licența de emisie;

[...]

(3) În exercitarea atribuțiilor sale, Consiliul Coordonator al Audiovizualului [CCA] adoptă decizii obligatorii, care intră în vigoare la data publicării în Monitorul Oficial al Republicii Moldova.

(4) Toate deciziile Consiliului Coordonator al Audiovizualului [CCA] sunt motivate. Deciziile [CCA], inclusiv motivarea, se publică în Monitorul Oficial al Republicii Moldova și pe pagina web [a CCA].

(5) Deciziile Consiliului Coordonator al Audiovizualului [CCA] pot fi contestate în instanță de contencios administrativ de către orice persoană care se consideră prejudiciată de acestea.”

Articolul 41

Obligațiile Consiliului Coordonator al Audiovizualului [CCA]

„1) În calitatea sa de garant al apărării interesului public în domeniul comunicării audiovizuale pe principii democratice și a drepturilor consumatorului de programe, Consiliul Coordonator al Audiovizualului [CCA] este obligat să asigure:

a) supravegherea respectării exprimării pluraliste de idei și de opinii în cadrul programelor transmise de radiodifuzorii aflați sub jurisdicția Republicii Moldova;

[...]”

Articolul 42

Componența Consiliului Coordonator al Audiovizualului [CCA]

„(1) Consiliul Coordonator al Audiovizualului [CCA] este compus din 9 membri, desemnați de Parlamentul Republicii Moldova.

(2) Candidații la funcția de membru al Consiliului Coordonator al Audiovizualului [CCA] vor fi selectați de comisia parlamentară de profil [Comisia mass-media] și de Comisia parlamentară juridică, pentru numiri și imunități, care, ulterior, îi vor înainta Parlamentului spre confirmare. Candidații la funcția de membru al consiliului pot fi propuși de asociații obștești, fundații, asociații sindicale, asociații de patroni, culte religioase. Dosarele candidaților se depun la comisia de profil [mass-media]. La înaintarea spre confirmare de către Parlament a candidaților, Comisia de profil [mass-media] prezintă un raport, iar Comisia juridică, pentru numiri și imunități, un coraport.

(3) Candidații la funcția de membru al Consiliului Coordonator al Audiovizualului [CCA] sunt confirmați de Parlament cu votul a cel puțin trei cincimi din numărul total al deputaților. În cazul când un candidat la funcția de membru al Consiliului Coordonator al Audiovizualului [CCA] nu întrunește numărul necesar de voturi, comisia parlamentară de profil și Comisia parlamentară juridică, pentru numiri și imunități înaintează, în termen de 2 săptămâni, o nouă candidatură.

(4) Poate candida la funcția de membru al Consiliului Coordonator al Audiovizualului [CCA] persoana care întrunește următoarele condiții:

a) are studii superioare și experiență de cel puțin 5 ani în unul dintre domeniile:

audiovizualului, tehnologiilor de comunicare, dreptului, finanțelor, contabilității, gestiunii întreprinderilor, elaborării programelor sau informațiilor în orice instituție de creație;

b) a împlinit 25 de ani și nu a atins vârsta legală de pensionare;

c) cunoaște limba de stat a Republicii Moldova;

d) nu are antecedente penale;”

Articolul 43

Membrii Consiliului Coordonator al Audiovizualului [CCA]

„(1) Membrii Consiliului Coordonator al Audiovizualului [CCA] sunt garanți ai interesului public și nu reprezintă autoritatea care i-a propus.

(2) Durata mandatului membrilor Consiliului Coordonator al Audiovizualului [CCA] este de 6 ani. Reînnoirea componenței Consiliului Coordonator al Audiovizualului [CCA] se efectuează eșalonat: inițial, se aleg 3 candidați pe un termen de 6 ani, 3 pentru 4 ani și 3 pentru 2 ani. La expirarea termenelor inițiale, în temeiul propunerilor făcute la solicitarea comisiei parlamentare de profil [mass-media] și a Comisiei parlamentare juridice, pentru numiri și imunități, în baza sesizării Consiliului Coordonator al Audiovizualului [CCA], alți membri ai Consiliului Coordonator al Audiovizualului [CCA] se numesc pe un termen de 6 ani.

(3) Pe durata mandatului, membrii Consiliului Coordonator al Audiovizualului [CCA] sunt inamovibili, cu excepția perioadei rezervate pentru renunțarea la incompatibilitățile specificate în prezentul cod.

(4) O persoană nu poate deține consecutiv două mandate de membru al Consiliului Coordonator al Audiovizualului [CCA].

(5) Vacanța funcției de membru al Consiliului Coordonator al Audiovizualului [CCA] poate interveni în caz de:

a) demisie;

b) expirare a termenului de deținere a funcției;

c) condamnare prin hotărâre judecătorească definitivă [...];

d) pierdere a cetățeniei Republicii Moldova;

e) incapacitate mentală sau fizică;

f) atingere a vârstei legale de pensionare.

(6) Membrii Consiliului Coordonator al Audiovizualului [CCA] sunt asimilați calității de funcționar public.

(7) După aprobare de către Parlament, membrii Consiliului Coordonator al Audiovizualului [CCA] depun în ședința în plen a Parlamentului următorul jurământ:

„Jur să respect Constituția și legile Republicii Moldova, să apăr drepturile și libertățile fundamentale ale cetățenilor, să-mi îndeplinesc cu onoare, conștiință și fără părtinire atribuțiile ce-mi revin potrivit funcției, să nu fac declarații politice pe parcursul validității mandatului”.

Articolul 47

Finanțarea Consiliului Coordonator al Audiovizualului [CCA]

„(1) Finanțarea Consiliului Coordonator al Audiovizualului [CCA] va acoperi costul estimativ al tuturor activităților, astfel încât acesta să-și exercite efectiv, eficient și plenar atribuțiile.

(2) Bugetul Consiliului Coordonator al Audiovizualului [CCA] se constituie din următoarele surse:

a) subvenții de stat;

b) venituri din taxe pentru licențiere;

c) venituri din taxele anuale de acoperire a cheltuielilor de reglementare, plătite de radiodifuzori, în proporție de 1% din cifra de afaceri anuală;

d) granturi.

(3) Cota-parte a bugetului Consiliului Coordonator al Audiovizualului [CCA] provenită din alte surse decât subvențiile de stat va constitui Fondul de susținere a radiodifuzorilor, care va avea un regulament separat, elaborat și publicat de consiliu [CCA]. Fondul de susținere a radiodifuzorilor nu poate fi utilizat pentru remunerarea membrilor consiliului [CCA] și angajaților lui.

(3

1

) Subvențiile de la bugetul de stat, oferite radiodifuzorilor publici în conformitate cu prevederile prezentului cod, nu se iau în calcul la stabilirea taxei de acoperire a cheltuielilor de reglementare.

(4) Consiliul Coordonator al Audiovizualului [CCA] va prezenta anual Parlamentului proiectul de buget în care se va estima costul activităților desfășurate de consiliu în exercitarea atribuțiilor și obligațiilor sale.

(5) Propunerile înaintate de Consiliul Coordonator al Audiovizualului [CCA] privind bugetul și organigrama sa vor fi discutate și aprobate la ședința în plen a Parlamentului.

(6) Consiliul Coordonator al Audiovizualului [CCA] publică în Monitorul Oficial al Republicii Moldova raport anual cu privire la activitatea sa financiară.”

Articolul 66

Crearea și funcționarea radiodifuzorilor privați

„[...]

(3) O persoană fizică sau juridică poate deține cel mult două licențe de emisie în aceeași unitate administrativ-teritorială sau zonă, fără posibilitatea de a deține exclusivitatea.

(4) O persoană fizică sau juridică, din țară sau străinătate, poate fi investitor sau acționar majoritar, direct sau indirect, la cel mult 2 radiodifuzori de diferite tipuri.

[...]

”

86

. În versiunea în vigoare la momentul faptelor, dispozițiile relevante ale art. 4-9 din Statutul CCA și ale art. 27 din Regulamentul cu privire la procedura și condițiile pentru eliberarea licențelor de emisie și a autorizațiilor de retransmisie (ambele aprobate prin Hotărârea Parlamentului nr. 433-XVI din 28 decembrie 2006) aveau următorul cuprins:

Articolul 4

„Membrii Consiliului [CCA] supraveghează:

a) respectarea de către instituțiile audiovizuale a legislației, a normelor juridice în vigoare;

b) relațiile externe în domeniu;

c) licențierea genurilor de programe audiovizuale;

d) activitatea instituțiilor audiovizuale din teritoriu;

e) monitorizarea programelor audiovizuale;

f) perspectivele dezvoltării audiovizualului autohton;

g) administrarea resurselor interne etc.”

Articolul 5

„(1) Consiliul [CCA] se întrunește în ședințe publice de 2 ori pe lună sau de câte ori este necesar.

(2) Ordinea de zi a ședinței, însoțită de documentația aferentă, este transmisă tuturor membrilor Consiliului [CCA] și, după caz, direcțiilor implicate cu cel puțin 72 de ore înainte de începerea ședinței.

(3) În deschiderea ședințelor, ordinea de zi poate fi completată, la propunerea membrilor Consiliului [CCA], cu acordul majorității.

(4) Consiliul [CCA] se întrunește obligatoriu atunci când se supun aprobării solicitări de acordare de licențe de emisie, autorizații de retransmisie, decizii de reglementare, propuneri de sancțiuni sau când se dezbat rapoarte de monitorizare și de inspecție.”

Articolul 6

„[...]

(2) Dezbaterile Consiliului [CCA] și modul de adoptare a deciziilor, precum și a altor măsuri, se consemnează în procesul-verbal al ședinței, semnat de președintele Consiliului [CCA].”

Articolul 7

„Consiliul [CCA] deliberează în prezența a cel puțin 6 dintre membrii săi, iar deciziile se adoptă dacă întrunesc votul a cel puțin 5 membri.”

Articolul 8

„În exercitarea atribuțiilor sale, Consiliul [CCA] adoptă decizii, instrucțiuni sau, după caz, recomandări.”

Articolul 9

„Deciziile Consiliului [CCA] au caracter de acte administrative și trebuie motivate.”

Articolul 27

Retragerea licenței

„(1) Licența de emisie se retrage:

a) în cazurile menționate la art. 27 din Codul audiovizualului;

[...]

(2) În termen de 15 zile lucrătoare, începând cu data stabilirii temeiurilor, Consiliul [CCA] adoptă decizia privind retragerea licenței și, în cel mult 5 zile lucrătoare de la data adoptării, indicând temeiurile retragerii ei, o aduce la cunoștința titularului de licență.

[...]

(5) Titularul căruia i s-a retras licența poate să depună o nouă cerere de eliberare a licenței pentru același gen de activitate numai după expirarea a 12 luni de la data depunerii la Consiliu [CCA] a licenței retrase.”

87

. În versiunea în vigoare la momentul faptelor, dispozițiile relevante ale Legii nr. 793-XIV din 10 februarie 2000 privind contenciosul administrativ aveau următorul cuprins:

Articolul 3

Obiectul acțiunii în contenciosul administrativ

„(1) Obiect al acțiunii în contenciosul administrativ îl constituie actele administrative, cu caracter normativ și individual, prin care este vătămat un drept recunoscut de lege al unei persoane, inclusiv al unui terț, emise de:

a) autoritățile publice și autoritățile asimilate acestora în sensul prezentei legi;

[...]

”

Articolul 14

Cererea prealabilă

„(1) Persoana care se consideră vătămată într-un drept al său, recunoscut de lege, printr-un act administrativ va solicita, printr-o cerere prealabilă, autorității publice emitente, în termen de 30 de zile de la data comunicării actului, revocarea, în tot sau în parte, a acestuia, în cazul în care legea nu dispune altfel.

[...]

”

Articolul 15

Procedura de examinare a cererii prealabile

„(1) Cererea prealabilă se examinează de către organul emitent sau ierarhic superior în termen de 30 de zile de la data înregistrării ei, decizia urmând a fi comunicată de îndată petiționarului dacă legislația nu prevede altfel.

[...]

”

Articolul 16

Depunerea cererii de chemare în instanța de contencios administrativ

„(1) Persoana care se consideră vătămată într-un drept al său, recunoscut de lege, printr-un act administrativ și nu este mulțumită de răspunsul primit la cererea prealabilă sau nu a primit nici un răspuns în termenul prevăzut de lege, este în drept să sesizeze instanța de contencios administrativ competentă pentru anularea, în tot sau în parte a actului respectiv și repararea pagubei cauzate.

(2) Acțiunea poate fi înaintată nemijlocit instanței de contencios administrativ în cazurile expres prevăzute de lege și în cazurile în care persoana se consideră vătămată într-un drept al său prin nesoluționarea [cererii prealabile] în termen legal ori prin respingerea cererii [...].

[...]”

Articolul 21

Suspendarea executării actului administrativ atacat

„(1) Suspendarea executării actului administrativ contestat poate fi solicitată de către reclamant instanței de contencios administrativ concomitent cu înaintarea acțiunii, dacă legea nu prevede altfel.

(2) În cazuri temeinic justificate și în scopul prevenirii unei pagube iminente, instanța poate dispune suspendarea actului administrativ și din oficiu.

(3) Prin derogare de la prevederile alin. (1) și (2), până la soluționarea definitivă a cauzei nu poate fi suspendată executarea deciziilor Comisiei Naționale a Pieței Financiare și a hotărârilor Curții de Conturi.

[...]”

88

. Dispozițiile relevante ale Legii nr. 239-XVI din 13 noiembrie 2008 privind transparența în procesul decizional sunt redactate după cum urmează:

Articolul 3

Domeniul de aplicare al prezentei legi

„(1) Domeniul de aplicare al prezentei legi îl constituie totalitatea raporturilor juridice, stabilite în cadrul procesului decizional, dintre cetățeni, asociații constituite în corespundere cu legea, alte părți interesate, pe de o parte, și autoritățile publice, pe de altă parte.

a) autoritățile publice centrale: Parlamentul și autoritățile create de acesta ([...] (CCA), [...]) [...]

[...]”

Articolul 9

Anunțul referitor la inițierea elaborării deciziei

„(1) La inițierea procesului de elaborare a deciziei, autoritatea publică va plasa, cu cel puțin 15 zile lucrătoare până la examinarea deciziei, anunțul respectiv pe pagina [sa] web oficială, îl va expedia prin intermediul poștei electronice pârților interesate, îl va afișa la sediul său într-un spațiu accesibil publicului și/sau îl va difuza în mass-media centrală sau locală, după caz.

a) argumentarea necesității de a adopta decizia;

b) condițiile (termenul-limită, locul și modalitatea) în care cetățenii, asociațiile constituite în corespundere cu legea, alte părți interesate pot avea acces la proiectul de decizie și pot prezenta sau expedia recomandări;

c) datele de contact ale persoanelor responsabile de recepționarea și examinarea recomandărilor.”

Evoluții ulterioare ale dreptului intern

Modificări aduse Codului audiovizualului din 2006 și hotărârea Curții Constituționale

89

. La 13 aprilie 2012, Parlamentul Republicii Moldova a adoptat Legea nr. 84 care a modificat și completat art. 38 alin. (8) și (10) și art. 40 alin. (3) din Codul audiovizualului din 2006. Astfel cum a fost modificat, art. 38 alin. (8) din cod prevedea:

„Decizia Consiliului Coordonator al Audiovizualului [CCA] cu privire la aplicarea oricărei sancțiuni va fi motivată, devenind executorie de la data adoptării și aducerii la cunoștință radiodifuzorilor și distribuitorilor de servicii vizați prin scrisoare recomandată, cu publicarea ulterioară în Monitorul Oficial al Republicii Moldova și pe pagina web a organului emitent [CCA].”

În plus, legea a abrogat art. 38 alin. (10). În final, a completat art. 40 alin.

(3) prin adăugarea,

in fine

, a următoarei precizări: „[...] cu excepția deciziilor prevăzute la art. 38 alin. (8)”. A fost publicată în

Monitorul Oficial

la 29 mai 2012 și a intrat în vigoare în aceeași zi.

(8) din cod în fața Curții Constituționale. Prin hotărârea din 6 decembrie 2012, înalta instanță a declarat, cu majoritate de voturi, că modificarea era neconstituțională numai în măsura în care se referea la două dintre sancțiunile prevăzute la art. 38, și anume suspendarea licenței de emisie pentru o anumită perioadă și retragerea licenței de emisie. Curtea Constituțională a considerat că această modificare era contrară dispozițiilor Constituției care garantează dreptul de proprietate și dreptul la libertatea de exprimare. Pe de altă parte, a considerat că modificarea era conformă cu Constituția în privința celorlalte trei sancțiuni prevăzute la art.

38 alin.

(8) din cod. Unul dintre judecătorii Curții a redactat o opinie separată.

91

. În ceea ce privește, în primul rând, alegațiile potrivit cărora modificarea în litigiu ar fi adus atingere dreptului de proprietate al radiodifuzorilor, Curtea Constituțională a declarat, în special, următoarele:

„[...]