3d-31/24 — contestarea actelor administrative, repararea prejudiciului
- Instanță
- Curtea Supremă de Justiție
- Obiect
- contestarea actelor administrative, repararea prejudiciului
- Temei legal
- inadmisibilitatea actiunii in contenciosul administrativ, contestarea actiunillor administrative, drept vatamat
3d-31/24 — contestarea actelor administrative, repararea prejudiciului (Curtea Supremă de Justiție, 2026)
Î N C H E I E R E
privind inadmisibilitatea acțiunii în contencios administrativ
intentate la cererea depusă de Asociația Obștească „Pentru
Dreptate și Echitate Socială” împotriva Consiliului Superior al
Magistraturii cu privire la anularea hotărârii Consiliului Superior al
Magistraturii nr. 78/7 din 20 februarie 2024,
(Dosarul nr. 3d-31/24
PIGD 2-24047800-01-3d-30042024)
Inadmisibilitatea acțiunii în contencios administrativ.
Contestarea operațiunilor administrative se face doar concomitent cu actul
administrativ individual.
Dreptul vătămat - drept criteriu de admisibilitate al acțiunii în contencios
administrativ.
23 ianuarie 2026
Textul corespundeoriginalului
Textul corespunde originalului
examinând în lipsa părților admisibilitatea acțiunii în contencios
administrativ depusă de Asociația Obștească „Pentru Dreptate și
Echitate Socială” împotriva Consiliului Superior al Magistraturii,
Curtea Supremă de Justiție, în completul compus din:
Stela Procopciuc, Președinte,
Oxana Parfeni,
Diana Stănilă, judecători,
constată următoarele:
ÎN FAPT
La 30 aprilie 2024, Asociația Obștească „Pentru Dreptate și Echitate
Socială” a depus la Curtea Supremă de Justiție cerere de chemare în judecată
împotriva Consiliului Superior al Magistraturii cu privire la anularea
hotărârii Consiliului Superior al Magistraturii nr. 78/7 din 20 februarie 2024
cu privire la Nota Informativă a Inspecției judiciare, referitor la adresarea
judecătorului Valeriu Pădurari de la Judecătoria Bălți, sediul central, privind
apărarea onoarei, demnității și reputației profesionale, dezmințirea
informației defăimătoare.
În argumentarea acțiunii, reclamantul a indicat la 20 februarie 2024
Consiliul Superior al Magistraturii a examinat Nota informativă privind
adresarea magistratului din cadrul Judecătoriei Bălți, sediul central, Valeriu
Pădurari privind apărarea onoarei, demnității și reputației profesionale,
dezmințirea informației defăimătoare, întocmită de către inspectorul
judecător Ludmila Ouș. Astfel, prin Hotărârea Consiliului Superior al
Magistraturii nr.78/7 din 20 februarie 2024 a fost admisă cererea
judecătorului Valeriu Pădurari de la Judecătoria Bălți, sediul central, privind
apărarea onoarei, demnității și reputației profesionale, dezmințirea
informației defăimătoare și sesizat Consiliul de Presă asupra verificării
respectării normelor deontologice de către portalul de știri „Crime
Moldova.com” privind informațiile publicate la 18 decembrie 2023 referitor
la judecătorul Valeriu Pădurari de la Judecătoria Bălți, sediul central.
Reclamantul a menționat că hotărârea Consiliului Superior al
Magistraturii reprezintă un act administrativ individual defavorabil, care
urmează a fi anulat în tot, ca ilegal.
A notat că hotărârea Consiliului Superior al Magistraturii nr.78/7 din
20 februarie 2024 a fost expediată în adresa Asociației Obștești „Pentru
Dreptate și Echitate Socială” la 5 aprilie 2024 prin scrisoarea nr. 1052.
1
A susținut că prin adoptarea Hotărârii Consiliului Superior al
Magistraturii nr.78/7 din 20 februarie 2024 a fost afectat dreptul la libertatea
de exprimare, care constituie un drept constituțional și afectează echilibru
între asigurarea dreptului la libera exprimare și apărarea onoarei, demnității,
reputației profesionale. Mai mult, la adoptarea Hotărârii Consiliului Superior
al Magistraturii nr.78/7 din 20 februarie 2024 nu s-a ținut cont de prevederile
art. 4 din Legea nr. 64 din 23 aprilie 2010 cu privire la libertatea de
exprimare, care prevăd că statul garantează libertatea de exprimare a mass-
mediei. Nimeni nu poate interzice sau împiedica mass-media să
răspândească informații de interes public decât în condițiile legii. Mass-
media are sarcina de a informa publicul asupra problemelor de interes public
și de a efectua, în conformitate cu responsabilitățile sale, investigații
jurnalistice în probleme de interes public. Pe lângă garanțiile prevăzute la
art. 3, libertatea de exprimare a mass-mediei admite și un anumit grad de
exagerare sau chiar provocare, cu condiția să nu se denatureze esența
faptelor.
Drept urmare, a precizat că, actul administrativ defavorabil este ilegal
sub două aspecte:
- a fost întocmit prin intermediul unei persoane terțe, care se afla într-o situație
de conflict de interese real;
- a fost emis fără a ține cont de prevederile Legii nr. 64 din 23 aprilie 2010 cu
privire la libertatea de exprimare, încălcând libertatea de exprimare.
Consecvent, hotărârea contestată reprezintă o ingerință în activitatea editorială
a mass-media, ceea ce contravine prevederilor art. 5 alin. (2) din aceiași lege.
În drept, și-a întemeiat acțiunea în baza dispozițiilor art. 4, 7,10, 20,
28-32, 81 alin. (1), 189 alin. (1), 191 alin. (3), 206 alin. (1) lit. a), 207-209,
211-212, 214 din Codul administrativ, art. 277, 278 din Codul de procedură
civilă.
Prin referința depusă la 27 septembrie 2024, Consiliul Superior al
Magistraturii a solicitat declararea acțiunii depuse de Asociația Obștească
„Pentru Dreptate și Echitate Socială” ca fiind inadmisibilă (f.d. 56-60).
LEGISLAȚIA RELEVANTĂ
Art. 2 din Codul administrativ:
„Prevederile prezentului cod determină statutul juridic al participanților la
raporturile administrative, atribuțiile autorităților publice administrative și ale
instanțelor de judecată competente pentru examinarea litigiilor de contencios
administrativ, drepturile și obligațiile participanților în procedura administrativă
și cea de contencios administrativ. Anumite aspecte ce țin de activitatea
administrativă privind domenii specifice de activitate pot fi reglementate prin
norme legislative speciale derogatorii de la prevederile prezentului cod numai
2
dacă această reglementare este absolut necesară și nu contravine principiilor
prezentului cod”
Art. 3 din Codul administrativ:
„Legislația administrativă are drept scop reglementarea procedurii de înfăptuire a
activității administrative și a controlului judecătoresc asupra acesteia, în vederea
asigurării respectării drepturilor și a libertăților prevăzute de lege ale persoanelor
fizice și juridice, ținându-se cont de interesul public și de regulile statului de
drept”.
Art. 5 din Codul administrativ:
„Activitatea administrativă reprezintă totalitatea actelor administrative
individuale și normative, a contractelor administrative, a actelor reale, precum și
a operațiunilor administrative realizate de autoritățile publice în regim de putere
publică, prin care se organizează aplicarea legii și se aplică nemijlocit legea”.
Art. 6 din Codul administrativ:
„Procedura administrativă este activitatea autorităților publice cu efect în exterior,
îndreptată spre examinarea condițiilor, pregătirea și emiterea unui act
administrativ individual, spre examinarea condițiilor, pregătirea și încheierea unui
contract administrativ sau examinarea condițiilor, pregătirea și întreprinderea unei
măsuri strict de autoritate publică.
Emiterea unui act administrativ individual, încheierea unui contract administrativ
sau întreprinderea unei măsuri strict de autoritate publică sînt părți ale procedurii
administrative.”
Art. 10 din Codul administrativ:
„Actul administrativ individual este orice dispoziție, decizie sau altă măsură
oficială întreprinsă de autoritatea publică pentru reglementarea unui caz individual
în domeniul dreptului public, cu scopul de a produce nemijlocit efecte juridice,
prin nașterea, modificarea sau stingerea raporturilor juridice de drept public.
Decizia autorității publice privind acordarea despăgubirilor pentru prejudiciile
cauzate prin activitatea administrativă ilegală este un act administrativ
individual.”
Art. 15 din Codul administrativ:
„Operațiunile administrative sînt manifestările de voință sau activitățile
autorităților publice care nu produc ca atare efecte juridice.
Operațiunile administrative pot fi contestate doar concomitent cu actul
administrativ individual, cu excepția operațiunilor administrative executorii sau
îndreptate împotriva unui terț.”
Art. 17 din Codul administrativ:
„Drept vătămat este orice drept sau libertate stabilit/stabilită de lege căruia/căreia
i se aduce atingere prin activitate administrativă”.
Art. 20 din Codul administrativ:
„Dacă printr-o activitate administrativă se încalcă un drept legitim sau o libertate
stabilită prin lege, acest drept poate fi revendicat printr-o acțiune în contencios
administrativ, cu privire la care decid instanțele de judecată competente pentru
examinarea procedurii de contencios administrativ, conform prezentului cod.”
3
Art. 39 alin. (1) și (2) din Codul administrativ:
„Controlul judecătoresc al activității administrative este garantat și nu poate fi
îngrădit. Orice persoană care revendică un drept vătămat de către o autoritate
publică în sensul art. 17 sau prin nesoluționarea în termenul legal a unei cereri se
poate adresa instanței de judecată competente.”
Art. 189 alin. (1) din Codul administrativ:
,,Orice persoană care revendică încălcarea unui drept al său prin activitatea
administrativă a unei autorități publice poate înainta o acțiune în contencios
administrativ.”
Art. 206 alin. (1) lit. a) din Codul administrativ:
„O acțiune în contencios administrativ poate fi depusă pentru anularea în tot sau
în parte a unui act administrativ individual (acțiune în contestare).”
Art. 207 alin. (1), (2) lit. e) din Codul administrativ:
„Instanța verifică din oficiu dacă sînt întrunite condițiile pentru admisibilitatea
unei acțiuni în contenciosul administrativ. Dacă este inadmisibilă, acțiunea în
contencios administrativ se declară ca atare prin încheiere judecătorească
susceptibilă de recurs. Acțiunea în contencios administrativ se declară
inadmisibilă în special cînd reclamantul nu poate revendica încălcarea, prin
activitatea administrativă, a unui drept în sensul art. 17.”
Art. 191 alin. (5) lit. a) din Codul administrativ:
„Curtea Supremă de Justiție soluționează în primă instanță, prin hotărâri
irevocabile, acțiunile în contencios administrativ privind contestarea hotărârilor
Consiliului Superior al Magistraturii și ale Consiliului Superior al Procurorilor”.
Art. 230 din Codul administrativ:
„Încheierile judecătorești care se motivează se emit în procedură scrisă. Dacă
consideră necesar, instanța de judecată citează participanții la proces”
MOTIVAREA INSTANȚEI
Reținând circumstanțele cauzei la normele pre-citate, Completul de
judecată al Curții Supreme de Justiție conchide că, unul dintre elementele
definitorii ale acțiunii în contencios administrativ este revendicarea unui
drept propriu, vătămat prin una din formele activității administrative. Or,
reclamantul care înaintează acțiune în contencios administrativ trebuie să
urmărească și să justifice procesual pentru testul de admisibilitate
revendicarea unui drept subiectiv propriu căruia i se aduce atingere prin
activitatea administrativă contestată sau prin refuzul autorității
administrative de a soluționa în termenul legal o cerere.
Prin urmare, pentru a fi admisibilă, o acțiune în contencios
administrativ trebuie să urmărească revendicarea unui drept subiectiv
vătămat. Or, pentru înaintarea acțiunii în contencios administrativ,
reclamantul trebuie să invoce un drept al său, căruia i se aduce atingere prin
4
activitatea administrativă sau prin nesoluționarea în termenul legal a unei
cereri.
În lipsa revendicării unui drept propriu, în sensul art.17 din Codul
administrativ, acțiunea eșuează testul de admisibilitate conform art. 207 din
Codul administrativ.
Astfel, prevederile art. 17 din Codul administrativ, se referă la orice
drept subiectiv reglementat de normele dreptului material, deci anume
dreptul substanțial reglementează situațiile juridice subiective ce
caracterizează statutul juridic al persoanelor care participă la viața juridică.
Acest argument impune și raționamentul că, dreptul procedural
reglementează doar formele ce necesită a fi respectate pentru a obține pe cale
judiciară o protecție a unui drept subiectiv în sensul art. 17 din Codul
administrativ.
Completul de judecată constată că acțiunea formulată de Asociația
Obștească „Pentru Dreptate și Echitate Socială” are ca obiect anularea
Hotărârii Consiliului Superior al Magistraturii nr. 78/7 din 20 februarie 2024,
prin care a fost admisă cererea judecătorului Valeriu Pădurari de la
Judecătoria Bălți, sediul central, privind apărarea onoarei, demnității și
reputației profesionale, și s-a dispus sesizarea Consiliului de Presă în vederea
verificării respectării normelor deontologice de către portalul „Crime
Moldova.com”.
Potrivit art. 10 alin. (1) din Codul administrativ, actul administrativ
individual este actul emis de o autoritate publică în regim de putere publică,
prin care se soluționează un caz concret și se produc efecte juridice directe
asupra drepturilor ori obligațiilor unei persoane determinate. Numai
asemenea acte – care creează, modifică sau sting raporturi juridice – pot
forma obiectul controlului judecătoresc în contenciosul administrativ.
Analizând conținutul Hotărârii nr. 78/7, completul reține că aceasta nu
stabilește, nu modifică și nu stinge niciun drept ori obligație în sarcina
reclamantei. Prin conținutul său, actul exprimă poziția instituțională a
Consiliului Superior al Magistraturii asupra cererii formulate de un terț
(judecătorul vizat) și dispune o simplă sesizare a unui organism de
autoreglementare profesională, fără a institui o conduită obligatorie pentru
reclamantă. Actul nu impune obligații, nu instituie restricții, nu aplică
sancțiuni și nu afectează direct patrimoniul juridic al Asociației reclamante.
Prin urmare, actul contestat se circumscrie noțiunii de operațiune
administrativă, în sensul art. 15 din Codul administrativ, reprezentând o
etapă pregătitoare, lipsită de caracter executoriu și de efecte juridice directe.
Sesizarea Consiliului de Presă, ca organ de autoreglementare profesională,
5
nu constituie o decizie cu caracter juridic obligatoriu, ci un demers
informativ, orientat spre examinarea unor aspecte deontologice.
Reclamanta invocă o pretinsă atingere adusă libertății de exprimare,
însă această vătămare este una eventuală, indirectă și ipotetică. Simpla
menționare a portalului în cuprinsul hotărârii sau trimiterea către Consiliul
de Presă nu echivalează cu o ingerință în exercitarea libertății de exprimare
și nu poate fi calificată drept atingere concretă și actuală a unui drept
garantat. În lipsa unui prejudiciu direct, actual și personal, condiția existenței
vătămării – prevăzută de Codul administrativ – nu este îndeplinită.
Jurisprudența constantă, în concordanță cu art. 35 din Constituție și art. 6 §1
CEDO, impune existența unei vătămări concrete pentru declanșarea
controlului judecătoresc.
În jurisprudența Curții Supreme de Justiție s-a reținut constant că
actele de informare, sesizare sau recomandare nu sunt supuse controlului de
legalitate decât dacă produc efecte juridice autonome și directe. Hotărârea
CSM nr. 78/7 nu creează astfel de efecte – fiind o manifestare instituțională
fără impact juridic direct asupra reclamantei.
Chiar dacă Hotărârea nr. 78/7 conține considerații ample referitoare la
echilibrul dintre libertatea de exprimare și protecția reputației judecătorilor,
aceste relatări exprimă poziția instituțională a Consiliului Superior al
Magistraturii, fără a institui interdicții, obligații sau sancțiuni împotriva
reclamantei. Contenciosul administrativ are ca obiect exclusiv actele
administrative care produc efecte juridice, nu simple luări de poziție sau
măsuri interinstituționale.
Astfel, din conținutul Hotărârii nr. 78/7 se denotă faptul că necesitatea
sesizării de către Plenul Consiliului Superior al Magistraturii a Consiliului
de Presă s-a datorat faptului că anume Consiliul de Presă din RM este acel
mecanism de autoreglementare a mass-media care urmărește ca fiecare
mijloc de informare în masă să respecte un set de valori și norme etice
universal acceptate, în special, cu privire la informația difuzată cu referire la
justiție, în contextul publicației, urmînd ca anume Consiliul de Presă să
verifice respectarea normelor deontologice prevăzute în art. 2.2, 2.9, 2.16 ale
Codului deontologic al jurnalistului de către portalul de știri „Crime
Moldova.com” , reieșind din informațiile publicate la data de 18 decembrie
2023 ce vizează judecătorul Valeriu Pădurari de la Judecătoria Bălți, sediul
central.
Deci, Hotărârea nr. 78/7 conține următoarele dispoziții:
a) admiterea demersului judecătorului privind apărarea reputației profesionale;
b) dispunerea sesizării Consiliului de Presă;
6
c) comunicarea și publicarea actului;
d) mențiunea privind calea de atac.
Niciuna dintre aceste dispoziții nu impune o conduită juridică
Asociației reclamante și nu modifică situația sa juridică.
Mențiunea din dispozitivul hotărârii potrivit căreia „prezenta Hotărâre
poate fi contestată la Curtea Supremă de Justiție” nu conferă prin ea însăși
natură de act administrativ individual. Calificarea juridică a unui act se
determină prin analiza conținutului și a efectelor sale juridice, nu prin
eticheta sau indicațiile formale inserate de autoritatea emitentă. Faptul că
CSM a inclus această mențiune în temeiul legii nu transformă actul într-un
act administrativ susceptibil de control judecătoresc; dimpotrivă, din analiza
conținutului rezultă că acesta este o operațiune administrativă lipsită de
efecte juridice proprii.
De altfel, numai actul de constatare a unei încălcări sau de aplicare a
unei sancțiuni ar putea produce efecte juridice directe și, în consecință, ar
putea constitui obiect al contenciosului administrativ. Hotărârea nr. 78/7,
analizată izolat de un asemenea act de constatare ori de sancționare, nu
generează efecte juridice autonome; prin sine însăși, nu produce o vătămare
juridică concretă și actuală asupra reclamantei.
Apărările privind un pretins „conflict de interese” al inspectorului care
a întocmit referatul preliminar nu pot substitui condiția esențială a existenței
unui act susceptibil de control judecătoresc. Chiar dacă s-ar admite că au
existat vicii procedurale interne, acestea nu pot fi analizate în absența unui
act care produce efecte juridice asupra reclamantei.
Prin urmare, instanța constată că Hotărârea Consiliului Superior al
Magistraturii nr. 78/7 din 20 februarie 2024 nu îndeplinește condițiile de
admisibilitate pentru a fi calificată drept act administrativ individual, întrucât
nu produce o vătămare juridică concretă și actuală asupra reclamantei. Actul,
prin sine însuși, nu generează efecte juridice, acestea putând apărea doar în
contextul unui act administrativ de constatare a unei încălcări sau de aplicare
a unei sancțiuni. În consecință, hotărârea contestată are natura juridică a unei
operațiuni administrative, nefiind susceptibilă de control judecătoresc în
contenciosul administrativ.
În consecință, acțiunea depusă de Asociația Obștească „Pentru
Dreptate și Echitate Socială” urmează a fi declarată inadmisibilă, întrucât
lipsește obiectul controlului judecătoresc.
În conformitate cu art. 207 alin. (2) lit. e) și 230 din Codul
administrativ
7
COMPLETUL, CU UNANIMITATE DE VOTURI,
Declară inadmisibilă acțiunea în contencios administrativ depusă de
Asociația Obștească „Pentru Dreptate și Echitate Socială” împotriva
Consiliului Superior al Magistraturii cu privire la anularea hotărârii
Consiliului Superior al Magistraturii nr. 78/7 din 20 februarie 2024.
Încheierea nu se supune niciunei căi de atac.
Președinte Stela Procopciuc
Judecători Oxana Parfeni
Diana Stănilă
8