3d-12/24 — contestarea actului administrativ
- Instanță
- Curtea Supremă de Justiție
- Obiect
- contestarea actului administrativ
- Temei legal
- Inadmisibilitatea actiunii in contencios administrativ. Contestarea operatiunilor administrative se poate face doar concomitent cu actul administrativ individual. Dreptul vatamat reprezinta un criteriu de admisibilitate al actiunii in contencios administrativ.
3d-12/24 — contestarea actului administrativ (Curtea Supremă de Justiție, 2025)
Î N C H E I E R E
cu privire la inadmisibilitatea acțiunii,
în cauza de contencios administrativ, intentată la cererea de
chemare în judecată depusă de Serghei Perju împotriva Consiliului
Superior al Procurorilor cu privire la contestarea actului
administrativ,
(Dosarul nr. 3d-12/24
PIGD 2-24017278-01-3d-14022024)
Inadmisibilitatea acțiunii în contencios administrativ. Contestarea
operațiunilor administrative se face doar concomitent cu actul
administrativ individual. Dreptul vătămat drept criteriu de
admisibilitate al acțiunii în contencios administrativ.
16 iulie 2025
Textul corespunde originalului
Examinând în lipsa părților acțiunea în contencios administrativ
depusă de Serghei Perju,
Curtea Supremă de Justiție, în completul compus din:
Stela Procopciuc, Președinte,
Oxana Parfeni,
Diana Stănilă, judecători,
constată următoarele:
ÎN FAPT
La 13 februarie 2024, prin intermediul poștei electronice, Serghei
Perju a depus la Curtea Supremă de Justiție cerere de chemare în judecată
împotriva Consiliului Superior al Procurorilor cu privire la contestarea
actului administrativ, prin care a solicitat (f.d. 3-19):
− Suspendarea executării Hotărârii nr. 1-38/2024 din 5 februarie 2024 cu privire
la examinarea dosarelor candidaților în cadrul concursului Ia funcția de
Procuror General adoptată la data de 5 februarie 2024 de Consiliul Superior al
Procurorilor, până la soluționarea definitivă a acțiunii în contestarea Hotărârii
nr. 1-38/2024 din 5 februarie 2024;
− Admiterea contestației și anularea în parte a Hotărârii nr. 1-38/2024 din 5
februarie 2024 cu privire la examinarea dosarelor candidaților în cadrul
concursului la funcția de Procuror General adoptată la data de 5 februarie 2024
de Consiliul Superior al Procurorilor, în ceea ce privește excluderea
subsemnatului din concursul public la funcția de Procuror General ca act
administrativ defavorabil (art. 4 și considerentele aferente).
În motivarea acțiunii, Serghei Perju a invocat că Hotărârea nr. 1-
38/2024 a Consiliului Superior al Procurorilor este ilegală și vătămătoare,
întrucât prin aceasta s-a dispus excluderea sa din concursul pentru funcția de
Procuror General în temeiul unor argumente formale, nejustificate din punct
de vedere legal și care contravin principiilor de drept administrativ.
A arătat că, deși în procesul de evaluare a dosarelor candidaților
Consiliul Superior al Procurorilor a constatat lipsa unei referințe de la ultimul
loc de muncă, în cazul său această cerință este inaplicabilă, întrucât este
avocat coordonator în cadrul unei societăți civile de avocați și, prin urmare,
el însuși este reprezentantul acestei entități. În consecință, redactarea unei
astfel de referințe de către sine ar fi lipsită de sens și ar transforma cerința
într-o simplă formalitate fără conținut real.
Totodată, a arătat că nici Legea nr. 3/2016 cu privire la Procuratură și
nici Hotărârea Parlamentului nr. 39/2016 nu prevăd obligativitatea
prezentării unei astfel de referințe pentru înscrierea în concursul pentru
1
funcția de Procuror General. Menționarea acestei referințe apare doar în
Regulamentul privind organizarea și desfășurarea concursului, un act
administrativ cu caracter normativ de rang inferior legii, astfel încât
dispozițiile acestuia nu pot deroga de la cadrul legal primar. De altfel,
Consiliul Superior al Procurorilor nu i-a comunicat anterior vreo solicitare
de completare a dosarului cu acest document, iar în lipsa unei cereri explicite
a avut convingerea că dosarul său este complet și conform.
A subliniat că, în cadrul ședinței din 2 ianuarie 2024, Consiliul
Superior al Procurorilor a examinat dosarele candidaților, inclusiv al său, și
a formulat solicitări de completare pentru unele documente, inclusiv în cazul
său, referitoare la vechimea în activitatea juridică. În temeiul acestei
solicitări, a depus la 3 ianuarie 2024 adeverința eliberată de Baroul
București, care confirmă calitatea sa de avocat definitiv din anul 2004 până
în prezent. Cu toate acestea, Consiliul Superior al Procurorilor a apreciat că
documentul a fost prezentat tardiv și că nu conține informații suficiente
privind activitatea profesională. Reclamantul consideră că această abordare
este abuzivă și contrazice principiul bunei-credințe, întrucât chiar autoritatea
a solicitat completarea ulterioară a dosarului, iar el s-a conformat cererii.
De asemenea, a menționat că actele care dovedesc calitatea sa de
avocat din 2004 și până în prezent au fost deja depuse inițial, iar adeverința
de la Baroul București nu a fost decât un act confirmativ, transmis în
completare la solicitarea expresă a Consiliului Superior al Procurorilor.
Invocarea tardivității acestui document este, așadar, formalistă și
neîntemeiată. Consiliul Superior al Procurorilor nu a explicat în ce mod
anume dosarul ar fi incomplet sau cum ar lipsi dovezile privind activitatea
juridică de minimum 10 ani, în condițiile în care reclamantul a fost avocat
fără întrerupere începând cu anul 2004. Mai mult, această informație era deja
prezentă în dosarul de concurs prin copia carnetului de avocat și înscrisul de
pe site-ul Baroului București.
Reclamantul a invocat încălcarea principiilor legalității, transparenței,
bunei-credințe, proporționalității și al protecției drepturilor și intereselor
legitime, prevăzute în Codul administrativ. A susținut că decizia de
excludere a fost luată cu ignorarea acestor principii și că măsura dispusă este
una excesivă, disproporționată și nejustificată raportat la scopul urmărit —
acela de a identifica cel mai competent candidat pentru funcția de Procuror
General. A considerat că, în mod vădit, autoritatea publică a acționat cu
exces de putere și a aplicat un formalism excesiv, care nu servește interesului
public.
2
În final, a solicitat instanței anularea în parte a Hotărârii nr. 1-38/2024
a Consiliului Superior al Procurorilor, în ceea ce privește excluderea sa din
concurs, precum și suspendarea executării acestei hotărâri până la
soluționarea definitivă a cauzei, în temeiul art. 172 alin. (2) și art. 214 din
Codul administrativ. A arătat că sunt întrunite cerințele pentru admiterea
suspendării, întrucât există aparențe de nelegalitate a actului, iar executarea
acestuia i-ar putea produce un prejudiciu ireparabil, afectând dreptul său de
a accede la o funcție publică de interes major.
În cererea de completare a acțiunii depusă de Serghei Perju la data de
20 februarie 2024, prin intermediul poștei electronice, acesta a formulat noi
solicitări față de cele incluse în acțiunea depusă la 13 februarie 2024,
motivându-le în temeiul dispozițiilor Codului administrativ și ale Codului de
procedură civilă (f.d. 222).
Astfel, Serghei Perju a solicitat ca, pe lângă suspendarea și anularea
parțială a Hotărârii nr. 1-38/2024 a Consiliului Superior al Procurorilor în
ceea ce privește excluderea sa din concursul pentru funcția de Procuror
General, instanța să oblige autoritatea pârâtă să emită actele administrative
necesare pentru promovarea sa în următoarea etapă a concursului respectiv.
Concursul a fost inițiat prin Hotărârea nr. 1-177/2023 din 23 octombrie 2023,
ulterior modificată prin Hotărârea nr. 1-197/2023 din 24 noiembrie 2023.
Prin această cerere, reclamantul a mai solicitat instanței să constate că
sunt îndeplinite condițiile de participare ale sale la concursul pentru funcția
de Procuror General și, în consecință, să se stabilească data la care urmează
să susțină interviul pentru această funcție. El a invocat faptul că îndeplinește
criteriile prevăzute de lege, inclusiv vechimea în activitatea juridică, și că
decizia de excludere a fost luată printr-o interpretare eronată și excesiv
formalistă a unor cerințe de ordin administrativ, care nu decurg din lege, ci
doar dintr-un regulament de concurs cu forță juridică inferioară.
Totodată, în aceeași cerere de completare, Serghei Perju a solicitat
atragerea în proces, în calitate de persoane afectate, a celorlalți candidați
incluși în etapa următoare a concursului, beneficiari ai Hotărârii nr. 1-
38/2024, respectiv Igor Demciuc, Octavian Iachimovschi, Ion Munteanu și
Andrei Coca, în temeiul art. 205 din Codul administrativ, întrucât rezultatul
litigiului poate avea consecințe directe asupra acestora.
În referința depusă de Consiliul Superior al Procurorilor, autoritatea a
solicitat respingerea cererii de chemare în judecată ca fiind neîntemeiată și
susținând legalitatea Hotărârii nr. 1-38/2024 privind excluderea acestuia din
concursul pentru funcția de Procuror General.
3
Consiliul Superior al Procurorilor argumentează că, potrivit art. 17
alin. (6) din Legea nr. 3/2016, candidații trebuie să întrunească condițiile
legale, iar în cazul lui Serghei Perju, dosarul nu a fost complet, deoarece nu
a conținut o referință de la ultimul loc de muncă, care este prevăzută expres
în pct. 11 lit. e) din Regulamentul aprobat de Consiliu Superior al
Procurorilor. Deși această cerință nu este prevăzută în mod expres de lege,
autoritatea susține că regulamentul adoptat pentru desfășurarea concursului
are caracter normativ și obligatoriu, fiind elaborat în temeiul hotărârii
Parlamentului prin care s-a lansat concursul și al competențelor sale stabilite
de lege. Astfel, Consiliul Superior al Procurorilor consideră că aplicarea
cerinței privind referința este legală și justificată pentru evaluarea serioasă a
integrității și profesionalismului candidaților.
În continuare, Consiliul Superior al Procurorilor precizează că a
analizat dosarul lui Serghei Perju în cadrul ședinței din 2 ianuarie 2024 și a
constatat lipsa referinței solicitate, lipsă ce nu a fost remediată până la
termenul prevăzut. De asemenea, autoritatea susține că, la data de 3 ianuarie
2024, reclamantul a depus o adeverință emisă de Baroul București care nu
conține toate informațiile solicitate pentru a reflecta activitatea juridică
efectivă desfășurată, iar acest document a fost transmis cu întârziere, după
expirarea termenului-limită de completare a dosarelor, stabilit pentru data de
2 ianuarie 2024, ora 17:00.
Consiliul Superior al Procurorilor mai arată că înscrisurile depuse
ulterior nu conțin date concrete privind activitățile juridice desfășurate de
reclamant în cadrul societății de avocați, cum ar fi perioada exactă a
exercitării funcției de avocat coordonator, natura activităților desfășurate,
clienții sau tipul cauzelor juridice. Autoritatea consideră că doar calitatea de
avocat nu este suficientă pentru a dovedi îndeplinirea cerinței legale privind
cei 10 ani de experiență în activitate juridică, fiind necesară și dovada
exercitării efective și continue a acestor activități într-un mod relevant pentru
funcția de Procuror General.
În opinia Consiliului Superior al Procurorilor, reclamantul nu a fost
tratat discriminatoriu sau arbitrar, iar toți candidații au fost supuși acelorași
cerințe procedurale și de conținut, în condiții de egalitate. Se susține că
excluderea sa din concurs nu a fost o sancțiune, ci o măsură firească de
respingere a unei candidaturi care nu îndeplinea cerințele stabilite de
regulamentul aplicabil. Astfel, Consiliul Superior al Procurorilor consideră
că hotărârea emisă este legală, întemeiată și proporțională, iar cererea de
4
chemare în judecată formulată de Serghei Perju urmează a fi respinsă ca
neîntemeiată.
LEGISLAȚIA RELEVANTĂ
Art. 191 alin. (5) lit. a) din Codul administrativ:
„Curtea Supremă de Justiție soluționează în primă instanță, prin hotărâri
irevocabile, acțiunile în contencios administrativ privind contestarea hotărârilor
Consiliului Superior al Magistraturii și ale Consiliului Superior al Procurorilor.”
Art. 2 alin. (1) și (2) din Codul administrativ:
„Prevederile prezentului cod determină statutul juridic al participanților la
raporturile administrative, atribuțiile autorităților publice administrative și ale instanțelor
de judecată competente pentru examinarea litigiilor de contencios administrativ,
drepturile și obligațiile participanților în procedura administrativă și cea de contencios
administrativ.
Anumite aspecte ce țin de activitatea administrativă privind domenii specifice de
activitate pot fi reglementate prin norme legislative speciale derogatorii de la prevederile
prezentului cod numai dacă această reglementare este absolut necesară și nu contravine
principiilor prezentului cod.”
Art. 3 din Codul administrativ:
„Legislația administrativă are drept scop reglementarea procedurii de înfăptuire a
activității administrative și a controlului judecătoresc asupra acesteia, în vederea
asigurării respectării drepturilor și a libertăților prevăzute de lege ale persoanelor fizice
și juridice, ținându-se cont de interesul public și de regulile statului de drept.”
Art. 5 din Codul administrativ:
„Activitatea administrativă reprezintă totalitatea actelor administrative individuale
și normative, a contractelor administrative, a actelor reale, precum și a operațiunilor
administrative realizate de autoritățile publice în regim de putere publică, prin care se
organizează aplicarea legii și se aplică nemijlocit legea.”
Art. 6 din Codul administrativ:
„Procedura administrativă este activitatea autorităților publice cu efect în exterior,
îndreptată spre examinarea condițiilor, pregătirea și emiterea unui act administrativ
individual, spre examinarea condițiilor, pregătirea și încheierea unui contract
administrativ sau examinarea condițiilor, pregătirea și întreprinderea unei măsuri strict de
autoritate publică.
Emiterea unui act administrativ individual, încheierea unui contract administrativ
sau întreprinderea unei măsuri strict de autoritate publică sînt părți ale procedurii
administrative.”
Art. 10 din Codul administrativ:
5
„Actul administrativ individual este orice dispoziție, decizie sau altă măsură oficială
întreprinsă de autoritatea publică pentru reglementarea unui caz individual în domeniul
dreptului public, cu scopul de a produce nemijlocit efecte juridice, prin nașterea,
modificarea sau stingerea raporturilor juridice de drept public.
Decizia autorității publice privind acordarea despăgubirilor pentru prejudiciile
cauzate prin activitatea administrativă ilegală este un act administrativ individual.”
Art. 11 alin. (1) din Codul administrativ:
„Actele administrative individuale pot fi:
a) acte defavorabile – actele care impun destinatarilor lor obligații, sancțiuni, sarcini
sau afectează drepturile/interesele legitime ale persoanelor ori care resping, în tot sau în
parte, acordarea avantajului solicitat;
b) acte favorabile – actele care creează destinatarilor săi un beneficiu sau un avantaj
de orice fel.”
Art. 15 din Codul administrativ:
„Operațiunile administrative sînt manifestările de voință sau activitățile autorităților
publice care nu produc ca atare efecte juridice.
Operațiunile administrative pot fi contestate doar concomitent cu actul
administrativ individual, cu excepția operațiunilor administrative executorii sau
îndreptate împotriva unui terț.”
Art. 17 din Codul administrativ:
„Drept vătămat este orice drept sau libertate stabilit/stabilită de lege căruia/căreia i
se aduce atingere prin activitate administrativă.”
Art. 20 din Codul administrativ:
„Dacă printr-o activitate administrativă se încalcă un drept legitim sau o libertate
stabilită prin lege, acest drept poate fi revendicat printr-o acțiune în contencios
administrativ, cu privire la care decid instanțele de judecată competente pentru
examinarea procedurii de contencios administrativ, conform prezentului cod.”
Art. 22 alin. (1) din Codul administrativ:
„Autoritățile publice și instanțele de judecată competente cercetează starea de fapt
din oficiu. Acestea stabilesc felul și volumul cercetărilor și nu sînt legate nici de
expunerile participanților, nici de cererile lor de reclamare a probelor.”
Art. 39 din Codul administrativ:
„Controlul judecătoresc al activității administrative este garantat și nu poate fi
îngrădit. Orice persoană care revendică un drept vătămat de către o autoritate publică în
sensul art.17 sau prin nesoluționarea în termenul legal a unei cereri se poate adresa
instanței de judecată competente.”
Art. 78 alin. (1) din Codul administrativ:
6
„Procedura administrativă se finalizează prin efectuarea unei operațiuni
administrative sau prin emiterea unui act administrativ individual, respectiv încheierea
unui contract administrativ.”
Art. 189 alin. (1) din Codul administrativ:
„Orice persoană care revendică încălcarea unui drept al său prin activitatea
administrativă a unei autorități publice poate înainta o acțiune în contencios
administrativ.”
Art. 206 alin. (1) din Codul administrativ:
„O acțiune în contencios administrativ poate fi depusă pentru:
a) anularea în tot sau în parte a unui act administrativ individual (acțiune în
contestare);
b) obligarea autorității publice să emită un act administrativ individual (acțiune în
obligare);
c) impunerea la acțiune, la tolerare a acțiunii sau la inacțiune (acțiune în realizare);
d) constatarea existenței sau inexistenței unui raport juridic ori nulității unui act
administrativ individual sau a unui contract administrativ (acțiune în constatare); sau
e) anularea în tot sau în parte a unui act administrativ normativ (acțiune de control
normativ).”
Art. 207 alin. (1) și (2) lit. e) din Codul administrativ:
„Instanța verifică din oficiu dacă sânt întrunite condițiile pentru admisibilitatea unei
acțiuni în contenciosul administrativ. Dacă este inadmisibilă, acțiunea în contencios
administrativ se declară ca atare prin încheiere judecătorească susceptibilă de recurs.
Acțiunea în contencios administrativ se declară inadmisibilă în special când
reclamantul nu poate revendica încălcarea, prin activitatea administrativă, a unui drept în
sensul art. 17.”
MOTIVAREA INSTANȚEI
Relaționând circumstanțele cauzei la normele pre-citate supra,
Completul conchide că, actul administrativ individual este orice dispoziție,
decizie sau altă măsură oficială întreprinsă de autoritatea publică pentru
reglementarea unui caz individual în domeniul dreptului public, cu scopul de
a produce nemijlocit efecte juridice, prin nașterea, modificarea sau stingerea
raporturilor juridice de drept public.
Completul menționează în acest sens că, noțiunea de „act
administrativ” este definită atât în legislația autohtonă, cât și în Rezoluția
(77) Cu privire la protecția individului față de actele autorităților
administrative, adoptată de Comitetul de Miniștri al Consiliului Europei la
data de 28 septembrie 1997.
7
În accepțiunea reglementărilor enunțate, actul administrativ este o
manifestare juridică unilaterală de voință, cu caracter normativ sau
individual, din partea unei autorități publice în vederea organizării executării
sau executării în concret a legii, actul administrativ desemnează orice măsuri
individuale sau decizii luate în cadrul exercitării autorității publice,
susceptibile de a afecta direct drepturile, libertățile sau interesele persoanelor
fizice sau juridice și care nu este un act îndeplini în cadrul exercitării unei
funcții judiciare. Actele pregătitoare sau operațiunile administrative și
tehnico-materiale stau la baza emiterii actului administrativ și nu pot
constitui de sine stătător obiect al acțiunii în contenciosul administrativ,
deoarece nu produc efecte juridice prin ele însele.
Completul reiterează că, în conformitate cu prevederile art. 207
alin.(1) din Codul administrativ citate la para. 48, în contextul verificării din
oficiu al condițiilor de admisibilitate acțiunii în contenciosul administrativ,
din actele cauzei se constată următoarea stare de fapt.
Prin Hotărârea Consiliului Superior al Procurorilor nr. 1-177/2023 din
23 octombrie 2023 a fost inițiat concursul public pentru selectarea
candidatului la funcția de Procuror General. Termenul limită pentru
depunerea cererilor de aplicare la concursul anunțat a fost stabilit pentru data
de 22 noiembrie 2023, inclusiv.
În ședința din 24 noiembrie 2023 Consiliul Superior al Procurorilor a
stabilit că în concursul de referință s-au înscris doar doi candidați. Astfel,
având în vedere situația de fapt dedusă spre examinare, prin deliberare asupra
tuturor aspectelor invocate, s-a concluzionat despre necesitatea prelungirii
termenului de depunere a dosarelor în cadrul acestui concurs, până la data de
29 decembrie 2023, inclusiv, perioadă considerată suficientă pentru
valorificarea drepturilor tuturor persoanelor interesate.
După expirarea termenului limită, stabilit urmare a prelungirii
concursului, Aparatul Consiliului Superior al Procurorilor a anunțat
înregistrarea dosarelor a șase candidați: 1. Ilie Rotaru, avocat; 2. Igor
Demciucin, adjunct al Procurorului General interimar; 3. Serghei Perju –
avocat; 4. Octavian Iachimovschi – adjunct interimar al procurorului-șef al
Procuraturii Anticorupție; 5. Ion Munteanu – Procuror General interimar; 6.
Andrei Coca – șef Departament juridic, SC „Globalconstruct-Grup” SRL.
Prin Hotărârea Consiliului Superior al Procurorilor nr. 1-38/2024 din
5 februarie 2024 s-a luat act de dosarele candidaților Ilie Rotaru, Igor
Demciucin, Serghei Perju, Octavian Iachimovschi, Ion Munteanu și Andrei
Coca, depuse în cadrul concursului public pentru selectarea candidatului la
8
funcția de Procuror General, inițiat prin Hotărârea Consiliului Superior al
Procurorilor nr.1-177/2023 din 23 octombrie 2023. S-a exclus din concursul
anunțat prin Hotărârea Consiliului Superior al Procurorilor nr.1-177/2023
din 23.10.2023 pe candidatul Serghei Perju, pe motivul depunerii dosarului
de concurs incomplet.
Prin Hotărârea Consiliului Superior al Procurorilor nr. 1-65/2024 din
22 februarie 2024 s-a luat act de informația privind punctajele finale
acumulate de către candidații, care îndeplinesc condițiile de participare la
concursul pentru selectarea candidatului la funcția de Procuror General,
inițiat prin Hotărârea Consiliului Superior al Procurorilor nr. 1-177/2023 din
23 octombrie 2023, cu indicarea acestora în ordine descrescătoare, după cum
urmează: Octavian Iachimovschi – 8,53; Igor Demciucin – 8,19; Ion
Munteanu – 8,16; Andrei Coca – 4,72. S-a transmis Comisiei de evaluare a
procurorilor informația privind candidatul Octavian Iachimovschi, în
vederea evaluării externe a integrității etice și financiare a acestuia.
Prin Hotărârea Consiliului Superior al Procurorilor nr. 1-72/2024 din
28 februarie 2024 s-a luat act de fișele de evaluare a fiecărui candidat în
concursul la funcția de Procuror General, de punctajul acordat pentru fiecare
criteriu de evaluare și de argumentarea expusă de membrii Consiliului
Superior al Procurorilor. S-a revocat Hotărârea Consiliului Superior al
Procurorilor nr.1-65/2024 din 22 februarie 2024, privind rezultatele probelor
de interviu în cadrul concursului pentru selectarea candidatului la funcția de
Procuror General, în legătura cu faptele survenite ulterior și pentru a nu
periclita interesul public. S-a încetat concursul inițiat prin Hotărârea
Consiliului Superior al Procurorilor nr. 1-177/2023 din 23 octombrie 2023 și
prelungit prin Hotărârea nr. 1-197/23 din 24 noiembrie 2023, cu inițierea
ulterioară a unui nou concurs.
Prin Hotărârea Consiliului Superior al Procurorilor nr. 1-102/2024 din
15 aprilie 2024 a fost inițiat concurs public pentru selectarea candidatului la
funcția de Procuror General. Termenul-limită pentru depunerea dosarelor de
către candidați a fost stabilit pentru data de 15 mai 2024, însă Serghei Perju
nu s-a înscris în concurs.
Prin Hotărârea Consiliului Superior al Procurorilor nr. 1-102/2024 din
15 aprilie 2024 s-a constatat îndeplinirea condițiilor de participare la
concursul pentru selectarea candidatului la funcția de Procuror General,
inițiat prin Hotărârea Consiliului Superior al Procurorilor nr. 1-102/2024 din
15 aprilie 2024, de către candidații Alexandru Cernei, Octavian
9
Iachimovschi și Ion Munteanu. S-a stabilit data de 30 mai 2024, ora 09:00 –
ziua probei de interviu pentru candidații la funcția de Procuror General.
Prin Hotărârea Consiliului Superior al Procurorilor nr. 1-157/2024 din
30 mai 2024 s-a constatat că domnul Ion Munteanu a acumulat cel mai mare
punctaj final de 9,21 puncte, în baza fișelor de evaluare, în cadrul concursului
public pentru selectarea candidatului la funcția de Procuror General, inițiat
prin Hotărârea Consiliului Superior al Procurorilor nr.1-102/2024 din 15
aprilie 2024. S-a luat act de promovarea evaluării externe de către domnul
Ion Munteanu. S-a propus Președintelui Republicii Moldova candidatura
domnului Ion Munteanu pentru numirea în funcția de Procuror General.
Astfel, Completul de judecată menționează că hotărârea Consiliului
Superior al Procurorilor nr.1-177/2023 din 23 octombrie 2023 specifică
detaliat condițiile de accedere în funcție, modalitatea de anunțare a
concursului, conținutul anunțului, ce cuprinde informația cu privire la
condițiile de participare la concurs; documentele ce urmează a fi prezentate;
data-limită de depunere a documentelor; modalitatea de depunere a
documentelor; datele de contact ale persoanei responsabile de oferirea
informațiilor suplimentare și de primirea documentelor. Etapa admisibilității
constă în selectarea candidaților pentru etapa interviului urmare a studierii
dosarului, opiniilor, precum și informațiilor suplimentare. Etapa interviului
presupune audierea candidatului în fața membrilor Consiliului Superior al
Procurorilor în ședința publică.
Completul de judecată atestă că actele emise de către Consiliul
Superior al Procurorilor în cadrul etapei de selecție, sunt operațiuni
administrative în sensul art. 15 din Codul administrativ, or, operațiunile
administrative reprezintă acțiuni realizate de autoritățile publice și de
funcționarii acestora prin care se ajunge la adoptarea (emiterea) sau la
aplicarea actelor administrative.
În acest context, Completul de judecată conchide că, unul dintre
elementele definitorii ale acțiunii în contencios administrativ este
revendicarea unui drept propriu, vătămat prin una din formele activității
administrative.
Or, reclamantul care înaintează acțiune în contencios administrativ
trebuie să urmărească si să justifice procesual pentru testul de admisibilitate
revendicarea unui drept subiectiv propriu căruia i se aduce atingere prin
activitatea administrativă.
10
Prin urmare, pentru a fi admisibilă, o acțiune în contencios
administrativ trebuie să urmărească revendicarea unui drept subiectiv
vătămat.
Astfel, pentru înaintarea acțiunii în contencios administrativ,
reclamantul trebuie să invoce un drept al său, căruia i se aduce atingere prin
activitatea administrativă sau prin nesoluționarea în termenul legal a unei
cereri.
În lipsa revendicării unui drept propriu, în sensul art. 17 din Codul
administrativ, acțiunea eșuează testul de admisibilitate conform art. 207 din
Codul administrativ.
Astfel, prevederile art. 17 din Codul administrativ, se referă la orice
drept subiectiv reglementat de normele dreptului material, deci anume
dreptul substanțial reglementează situațiile juridice subiective ce
caracterizează statutul juridic al persoanelor care participă la viața juridică.
Coroborând prevederile normelor legale enunțate la circumstanțele
cauzei și analizând actele contestate, Completul de judecată al Curții
Supreme de Justiție a stabilit că obiectul acțiunii în contencios administrativ
înaintată de Serghei Perju, constituie hotărârea emisă de Consiliul Superior
al Procurorilor, și anume: hotărârea nr. 1-38/2024 din 5 februarie 2024, cu
privire la examinarea dosarelor candidaților în cadrul concursului la funcția
de Procuror General.
Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție constată că
hotărârea contestată, nu constituie în sine un act administrativ individual
separat în sensul art. 10 din Codul administrativ, ci reprezintă o operațiune
administrativă în sensul art. 15 din Codul administrativ.
În acest context, instanța relevă că, operațiunile administrative sunt
acțiuni realizate de autoritățile administrației publice și de funcționarii
acestora prin care se ajunge la adoptarea, emiterea sau la aplicarea actelor
administrative fie pentru realizarea puterilor respective, fie pentru emiterea
unor acte administrative.
Astfel, Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție deduce că
trăsăturile principale ale faptelor juridice materiale și ale operațiunilor
administrative sunt că ele nu concretizează o manifestare de voință, deci sunt
forme concrete, materiale, prin care se acționează asupra realității existente,
faptele materiale și operațiunile administrative au ca trăsătură dominantă
scopul pentru care se realizează, și care poate consta în mijlocirea emiterii
(adoptării) actelor administrative, determinând și condiționând validitatea,
11
emiterea, sau acest scop poate consta în realizarea celuilalt obiectiv al
administrației – executarea legii.
Operațiunile administrative pot interveni în diferite faze ale procesului
de elaborare și de executare a actelor administrative – în faza pregătirii,
emiterii, executării actului administrativ și în cea a controlului executării.
Prin urmare, instanța conchide că faptele și operațiunile administrative
nu pot face obiectul acțiunii în contencios administrativ, în scopul verificării
legalității lor.
Relaționând prevederile art. 207 alin. (2) lit. e) din Codul administrativ
la circumstanțele de fapt relatate supra, instanța de judecată atestă că,
hotărârea contestată a cărei anulare se solicită, nu întrunește elementele
obligatorii proprii actului administrativ, or, la caz, contrar prevederilor
imperative din art.10 alin.(1), în cumul cu cerințele art.15 din Codul
administrativ, reclamantul Serghei Perju a contestat un act care nu reprezintă
altceva decât o operațiune administrativă, care nu poate constitui individual
obiect al acțiuni în contencios administrativ, nu produce efecte juridice.
Privită din acest punct de vedere, în coroborare cu art.207 alin. (2)
lit.e) din Codul administrativ, în accepțiunea Completului, cererea formulată
este vădit inadmisibilă, or, la caz, reclamantul nu poate revendica încălcarea,
prin activitatea administrativă preparatorie, a unui drept în sensul art.17, din
același cod, devreme ce actul contestat constituie o operațiune administrativă
și nu constituie act administrativ, care prin prisma prevederilor art. 15
alin.(2) din Codul administrativ este exceptată prin lege, în sensul în care
instituția anularea actului administrativ se aplică doar în privința actelor
administrative individuale, nu și operațiunilor administrative.
Legea recunoaște că obiect al acțiunii poate fi doar actul administrativ
și nesoluționarea unei cereri în termenul prescris. De asemenea, ar fi eronată
concluzia precum că legalitatea faptelor și operațiunilor administrative este
totalmente neglijată, or, instanța de contencios administrativ este în drept să
se pronunțe, în limitele competenței sale, din oficiu sau la cerere și asupra
legalității actelor sau operațiunilor administrative, care au stat la baza
emiterii actului administrativ contestat.
Instanța va reține că examinarea dosarelor candidaților în cadrul
concursului la funcția de Procuror General este o pre-condiție, un element
prealabil obligatoriu pe care Consiliul Superior al Procurorilor trebuie să îl
îndeplinească.
Iar după cum rezultă din dosar, Serghei Perju nu a contestat rezultatele
concursului public de selectare a candidatului la funcția de Procuror General,
12
la caz, Hotărârea Consiliului Superior al Procurorilor nr. 1-157/2024 din 30
mai 2024.
Respectiv, Serghei Perju invocând un drept vătămat al său personal
prin acțiunea de contestare a Hotărârii Consiliului Superior al Procurorilor
nr. 1-38/2024 din 5 februarie 2024, nu a contestat finalitatea procedurii
administrative ”Concursul public de selectare a candidatului la funcția de
Procuror General”.
Instanța de judecată nu poate reține argumentele reclamantului cu
privire la pretinsa vătămare a drepturilor sale prin excluderea candidaturii
sale din concursul public, or din cele constatate în paragrafele de mai sus,
raportate la prevederile legale relevante speței, Hotărârea Consiliului
Superior al Procurorilor nr. 1-177/2023 din 23 octombrie 2023 reprezintă
operațiune administrativă și nu poate fie separată de însăși actul
administrativ individual emis, ca finalitate a procedurii administrative.
Prin urmare, Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție ține
să menționeze că este contrară normelor legale, emiterea în cadrul unei și
aceleiași proceduri administrative a două hotărâri judecătorești, or, principiul
legalității indică expres că autoritățile publice și instanțele de judecată
competente trebuie să acționeze în conformitate cu legea și alte acte
normative.
Astfel, legalitatea procedurii administrative se examinează în cadrul
acțiunii în contencios administrativ privind anularea actului administrativ
emis la finele procedurii administrative. În acest sens Completul de judecată
reiterează că în cazul în care, o anumită persoană își manifestă dezacordul cu
rezultatele activității administrative, sau a procedurii administrative, aceasta
este în drept să-și apere drepturile sale prin intentarea unei acțiuni în
contencios administrativ privind anularea actului administrativ emis, la caz
să fie contestat actul administrativ care produce efecte juridice.
La caz, reclamantul nu poate invoca vătămarea unui drept al său printr-
o operațiune administrativă, fără a contesta însăși actul administrativ
individual defavorabil, hotărârea autorității publice prin care a fost
desemnată câștigător al concursului public altă persoană decât reclamantul.
Constatările enunțate și descrise supra denotă faptul că, reclamantul
nu poate revendica încălcarea unui drept al său prin activitatea
administrativă, or, Hotărârea nr. 1/38 din 5 februarie 2024 în latura ce ține
de excluderea din concurs a reclamantului, a cărei anulare se solicită,
constituie o operațiune administrativă, fiind susceptibilă contestării doar
concomitent cu actul administrativ adoptat ulterior ce vizează rezultate
13
concursului, premisă ce nu poate fi supusă controlului de legalitate prin
prisma contenciosului administrativ.
În sensul celor relatate, instanța desprinde convingerea că, în sensul
condițiilor prevăzute de lege ce urmează a fi întrunite de către un act
administrativ pentru a produce efecte juridice, Hotărârea nr. 1/38 din 5
februarie 2024 în latura ce ține de excluderea din concurs a reclamantului
reprezintă o manifestare a activității autorității publice conform competenței,
care constituie o etapă a procedurii administrative îndreptate spre pregătirea
emiterii unui act administrativ final, la caz, rezultatele concursului, care nu
au fost contestate.
Instanța menționează că printre condițiile generale de legalitate ale
actului administrativ se regăsește și cerința ca actul să fie emis în forma și
procedura prevăzută de lege. Respectiv, la examinarea dezacordului
manifestat de persoana interesată, cu rezultatele activității administrative,
reflectate într-un act administrativ emis, instanța de contencios administrativ
va examina întreaga procedură administrativă desfășurată până la emiterea
actului administrativ, verificând legalitatea tuturor operațiunilor
administrative efectuate în cadrul acestei activități administrative.
În caz de contestare a actului administrativ emis la finele procedurii
administrative, persoana lezată într-un drept al său, poate să conteste și
operațiunile administrative, fapt prevăzut expres în art. 15 din Codul
administrative.
De asemenea, instanța relevă că deși, însăși Consiliul Superior al
Procurorilor a indicat în hotărârea Consiliului Superior al Procurorilor nr. 1-
38/2024 din 5 februarie 2024, că aceasta poate fi atacată cu acțiune în
contencios administrativ în termen de 10 zile la Curtea Supremă de Justiție,
această mențiune nu presupune că, în speță, hotărârea contestată ar îmbracă
forma unui act administrativ individual, conform art. 10 din Codul
administrativ.
Prin prisma art. 6 pct. 1 din Convenția Europeană, precum și prin
prisma jurisprudenței Curții Europene, dreptul de acces la justiție nu poate fi
absolut, el poate implica limitări, inclusiv de ordin procedural, cât timp
acestea sunt rezonabile și proporționale cu scopul urmărit.
În același context, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a menționat
că accesul la justiție poate fi limitat, în special prin instituirea condițiilor de
admisibilitate, domeniu în care statul se bucură de o anumită marjă de
apreciere. Aceste limitări trebuie să urmărească un scop legitim, asigurându-
14
se o proporționalitate între interesul persoanei și scopul legitim urmărit
(Guérin contra Franței, 29 iulie 1998, § 37).
Reieșind din cele expuse mai sus, instanța concluzionează că, acțiunea
înaintată de Serghei Perju împotriva Consiliului Superior al Procurorilor cu
privire la contestarea actului administrativ, nu corespunde exigențelor de
admisibilitate, motiv din care urmează a fi declarată inadmisibilă în temeiul
art. 207 alin. (2) lit. e) din Codul administrativ.
Instanța ține să menționeze că, declararea inadmisibilă a acțiunii
exclude examinarea fondului cauzei de contencios administrativ atât din
perspectiva circumstanțelor de fapt, cât și motivelor de drept.
Totodată, instanța de judecată nu va proceda la examinarea cererii
privind suspendarea executării actului administrativ contestat, întrucât
aceasta are caracter accesoriu față de acțiunea principală. Având în vedere
constatarea inadmisibilității acțiunii principale, analiza cererii de suspendare
devine lipsită de obiect.
Ținând cont de cele expuse și în temeiul art. 207 alin. (2) lit. e) și 230
din Codul administrativ
COMPLETUL, CU UNANIMITATE DE VOTURI,
Declară inadmisibilă acțiunea în contencios administrativ înaintată de
Serghei Perju împotriva Consiliului Superior al Procurorilor cu privire la
contestarea actului administrativ.
Încheierea nu se supune niciunei căi de atac.
Președinte, judecător Stela Procopciuc
Judecători Oxana Parfeni
Diana Stănilă
15