3d-108/24 — cu privire la contestarea actului administrativ

La 06 decembrie 2025, Victor Olărescu a depus la Curtea Supremă de Justiție cerere de chemare în judecată împotriva Consiliului Superior al Magistraturii, prin care a solicitat: − Admiterea cererii. − Anularea hotărârii Plenului Consiliului Superior al Magistraturii nr. 641/38 din 07 noiembrie 2023 cu privire la contestația împotriva hotărârii nr. 11/9 din 27 octombrie 2023 a Colegiului disciplinar, emisă în privința acțiunilor judecătorului Victor Olărescu de la Judecătoria Hîncești. − Respingerea contestației depusă de inspectorul judecător Mariana Martalog împotriva hotărârii Colegiului disciplinar nr. 11/9 din 27 octombrie 2023, emisă în privința acțiunilor judecătorului Victor Olărescu, ca fiind neîntemeiată cu menținerea hotărârii nr. 11/9 din 27 octombrie 2023 a Colegiului disciplinar, emisă în privința acțiunilor judecătorului Victor Olărescu de la Judecătoria Hîncești, prin care a fost încetată procedura disciplinară inițiată în privința acestuia. − Suspendarea executării hotărârii Plenului Consiliului Superior al Magistraturii nr. 641/38 din 07 noiembrie 2024 „Cu privire la contestația împotriva hotărârii nr. 11/9 din 27 octombrie 2023 a Colegiului disciplinar, emisă în privința acțiunilor judecătorului Victor Olărescu de la Judecătoria Hîncești, până la examinarea cauzei în fond.

În susținerea cererii de suspendare a executării actului administrativ contestat, reclamantul a invocat prevederile art. 214 din Codul administrative.

Reclamantul a susținut că instanța urmează să constate existența unor împrejurări categorice și indiscutabile cu putere de a genera îndoieli temeinice asupra legalității actului administrativ. La această etapă, instanța nu decide și 1 nu constată ilegalitate actului, ci doar faptul că există dubii serioase de a suspecta ilegalitatea acestuia.

Cu referire la speța examinată, se reține ferm că există argumente care trezesc îndoieli temeinice asupra legalității actului administrativ contestat.

Astfel, reclamantul pledează pentru suspendarea executării actului administrativ, care trebuie considerată ca fiind în realitate un eficient instrument procedural aflat la îndemâna instanței de judecată pentru a asigura respectarea principiului legalității, fiind echitabil ca atâta timp cât autoritatea publică sau judecătorul se află în proces de evaluare, acestea să nu-și producă efecte asupra celor vizați. Pentru a preîntâmpina cauzarea prejudiciilor materiale și morale aduse reclamantului, este oportun și justificat suspendarea actului administrativ contestat.

Art. 172 din Codul administrativ: „(1) Dacă un act administrativ individual defavorabil este contestat cu cerere prealabilă, autoritatea publică, din oficiu sau la cererea persoanei afectate, poate suspenda executarea lui până la finalizarea procedurii prealabile. (2) Motivele suspendării sunt: a) existența unor suspiciuni serioase și rezonabile privind legalitatea actului administrativ individual defavorabil; b) existența pericolului iminent de producere a unor prejudicii ireparabile prin executarea în continuare a actului administrativ individual defavorabil.

Este esențial că, în primul rând, suspendarea actelor administrative, așa cum este consacrată de prevederile art. 214 din Codul administrativ, reprezintă un pilon fundamental în arhitectura protecției legalității. În spiritul echității și al justiției, legiuitorul a instituit această măsură ca o garanție esențială pentru protejarea drepturilor și intereselor cetățenilor și ale entităților juridice, în fața potențialelor abuzuri sau erori administrative.

Suspendarea, prin natura sa, constituie o intervenție temporară menită să întrerupă efectele juridice produse de un act juridic contestat, până la clarificarea legalității acestuia. Ea se aplică în situații de excepție și limite, având scopul de a preveni prejudicii iminente și ireparabile care ar putea decurge din aplicarea unui act administrativ, până când instanța competentă va pronunța o decizie definitivă asupra legalității acestuia.

Astfel, acest mecanism juridic nu doar că protejează părțile implicate de eventuale consecințe nefaste, dar și întărește încrederea publicului în justiție și în administrația publică, demonstrând un angajament ferm față de principiile legalității și echității.

Potrivit Recomandării Comitetului de Miniștri al Consiliului Europei nr. (89) 8 din 13 septembrie 1989 privind protecția provizorie acordată de instanță pe probleme administrative, atunci când o instanță este sesizată cu o contestație referitoare la un act administrativ, iar instanța nu a pronunțat încă o decizie, solicitantul poate cere aceleiași instanțe sau unei alte instanțe competente să ia măsuri de protecție provizorie împotriva actului administrativ, că în decizia privind acordarea protecției provizorii solicitantului, instanța trebuie să ia în considerare toți factorii relevanți, inclusiv faptul că în cazul în care executarea actului administrativ este susceptibilă de a provoca daune și că acestea ar putea fi remediate cu dificultate și dacă există un caz prima-facie împotriva valabilității actului.

Din conținutul Recomandării abordate se desprinde că măsurile de protecție provizorie dispuse de către instanța competentă pot lua forma de suspendare a executării actului administrativ, în întregime sau parțial, prin care se dispune în totalitate sau parțial restabilirea situației care a existat la momentul adoptării actului administrativ sau la orice modificare ulterioară și 3 de impunere asupra administrației a oricărei obligații corespunzătoare, iar măsurile de protecție provizorie nu pot aduce în nici un fel atingere deciziei care urmează să fie luată de către instanța sesizată cu privire la contestarea actului administrativ.

Din analiza prevederilor art. 172 alin. (2) din Codul administrativ, se deduce că instanța de judecată este îndreptățită să suspende executarea actului administrativ individual defavorabil contestat în cazul întrunirii următoarelor condiții: a) existența unor suspiciuni serioase și rezonabile privind legalitatea actului administrativ individual defavorabil; b) existența pericolului iminent de producere a unor prejudicii ireparabile prin executarea în continuare a actului administrativ individual defavorabil.

În acest sens, instanța reține că, la dispunerea suspendării actului administrativ, urmează a fi constatate existența acelor temeiuri necesare a fi întrunite, invocate prin lege.

Astfel, se menționează că, suspendarea actului administrativ poate fi dispusă de către instanța de judecată doar în cazul în care se constată ambele motive menționate supra, or, este necesară întrunirea cumulativa a ambelor temeiuri, având în vedere că legiuitorul a prevăzut expres acest fapt în norma legală.

Prin prisma art. 172 alin. (2) din Codul administrativ, instanța reține că în prezenta cauză nu-și găsește confirmare nici unul din motivele de suspendare prevăzute de prezentul articol.

Instanța reiterează, că scopul instituit de lege a operațiunii de suspendare a executării actului administrativ constă în oferirea unei protecții provizorii drepturilor și intereselor persoanei prin aplicarea unor măsuri de urgență menite să preîntâmpine survenirea iminentă a unor prejudicii ireparabile prin executarea în continuare a actului administrativ individual defavorabil, în privința căruia există suspiciuni serioase și rezonabile privind legalitatea acestuia.

Totodată, determinarea suspiciunilor serioase și rezonabile privind legalitatea actului administrativ individual defavorabil poate fi realizată preventiv, fără a atinge fondul pretențiilor reclamantului, ce urmează a fi soluționate doar la examinarea în fond a pretențiilor corespunzătoare.

Cu referire la primul temei prevăzut de legislator – existența unor suspiciuni serioase și rezonabile privind legalitatea actului defavorabil, Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție reține că, prin noțiunea de suspiciuni rezonabile privind legalitatea actului administrativ individual, se înțeleg acele circumstanțe de fapt, care ar convinge judecătorul că, actul administrativ individual ar fi ilegal, deoarece ilegalitatea propriu zisă a actului administrativ individual defavorabil, este un element de fond și se verifică doar în cadrul dezbaterilor judiciare.

Acest raționament, se desprinde din faptul că, ilegalitatea actului administrativ individual, este una din condițiile cumulative de admitere a 4 acțiunii în contestare.

În privința acestei condiții de suspendare a executării actului administrativ individual defavorabil, rezultă că ilegalitatea actului administrativ individual, vizează două dimensiuni ale legalității, opusul ilegalității fiind legalitatea procedurală (formală) și legalitatea materială. Totodată, pentru a înlătura chiar și temporar regula executării imediate a actului administrativ, prin suspendarea acestuia, instanța nu poate aprecia discreționar, arbitrar, necesitatea unei asemenea măsuri, ci doar prin raportare la probele administrate în cauză care trebuie să ofere suficiente indicii aparente de răsturnare a prezumției de legalitate, fără a analiza pe fond conținutul actului administrativ.

Instanța reține că, în motivarea solicitării de suspendare a executării hotărârii Plenului Consiliului Superior al Magistraturii nr. 641/38 din 07 noiembrie 2024 „Cu privire la contestația împotriva hotărârii nr. 11/9 din 27 octombrie 2023 a Colegiului disciplinar, emisă în privința acțiunilor judecătorului Victor Olărescu de la Judecătoria Hîncești, Victor Olărescu a indicat existența unui pericol iminent de producere a unor prejudicii ireparabile prin executarea actului administrativ individual defavorabil.

Sub acest aspect, instanța constată inexistența unor elemente ce ar institui evident și fără depășirea limitelor fondului cauzei suspiciuni serioase și rezonabile privind ilegalitatea actului administrativ defavorabil, pe care reclamantul l-a contestat. Or, clarificarea acestor suspiciuni ar putea fi realizată doar în urma unei analize în fond a pretențiilor privind anularea actului administrativ supus contestării. Argumentele reclamantului cu privire la erorile discreționare la emiterea actelor contestate, se referă la fondul cauzei.

Subsecvent celor punctate supra, instanța precizează faptul că motivele indicate în art. 172 alin. (2) din Codul administrativ, care ar justifica suspendarea actului administrativ contestat, nu sunt îndeplinite, întrucât paguba iminentă, precum și legalitatea actului administrativ nu se prezumă, ci trebuie dovedite de persoana lezată, prin probe concludente și pertinente. Or, din cererea înaintată nu sunt identificate, la această fază a procesului niciunul din temeiurile indicate în art. 172 alin. (2) din Codul administrativ.

Cu referire la doilea temei prevăzut de legiuitorul în vederea suspendării executării actului administrativ – existența pericolului iminent de producere a unor prejudicii ireparabile prin executarea în continuare a actului administrativ individual defavorabil, instanța reține că, reclamantul nu a prezentat careva probe și nici nu a invocat în cererea sa existența pericolului iminent de producere a unor prejudicii ireparabile.

Totodată, instanța reține că prejudiciu ireparabil presupune existența în cuprinsul actului vizat a unor dispoziții care, prin aducerea la îndeplinire i-ar produce reclamantului un prejudiciu greu sau imposibil de înlăturat în ipoteza anulării actului. Or, prevenirea unui prejudiciu ireparabil presupune evitarea unui prejudiciu material viitor și previzibil, care ulterior, după adoptarea hotărârii, nu ar putea fi înlăturat. 5

Mai mult, fiecare act administrativ se bucură de prezumția de legalitate, de prezumția de veridicitate și prezumția de autenticitate, de unde decurge principiul că actul administrativ este executoriu din oficiu (executio ex officio) și imediat, el fiind însuși titlu executoriu, fără a mai fi nevoie de învestirea lui cu formulă executorie, atât timp cât judecătorul nu a intervenit pentru a paraliza executarea sau pentru a-l anula.

Având în vedere că, examinarea cererii de suspendare nu presupune prejudecarea fondului cauzei, instanța având numai posibilitatea de a efectua o cercetare sumară a aparenței dreptului, în prezenta speță în limitele necesare examinării cererii de suspendare, nu s-au constatat obiectiv suspiciuni serioase și rezonabile privind ilegalitatea hotărârii Plenului Consiliului Superior al Magistraturii nr. 641/38 din 07 noiembrie 2024 „Cu privire la contestația împotriva hotărârii nr. 11/9 din 27 octombrie 2023 a Colegiului disciplinar, emisă în privința acțiunilor judecătorului Victor Olărescu de la Judecătoria Hîncești.

Prin urmare, analizând actele cauzei în coraport cu argumentele lui Victor Olărescu, invocate în vederea susținerii solicitării sale privind dispunerea suspendării actului administrativ, instanța concluzionează asupra netemeiniciei acestora, or, în speță, în mod prioritar solicitarea de suspendare a fost formulată fără a fi detaliată și argumentată existența pericolului iminent de producere a unor prejudicii ireparabile prin executarea în continuare a actului administrativ individual defavorabil. Or, acest element nu a fost argumentat și nici probat în regim suficient de obiectiv și convingător, deși sarcina probațiunii în acest sens revine nemijlocit reclamantului.

Astfel, raportând circumstanțele de fapt ale pricinii la prevederile legale enunțate mai sus, instanța de contencios administrativ apreciază argumentele invocate de către Victor Olărescu ca neîntemeiate.

Ținând cont de cele expuse și în temeiul art. 172 alin. (2), art. 214 și art. 230 din Codul administrativ COMPLETUL, CU UNANIMITATE DE VOTURI, Respinge cererea lui Victor Olărescu cu privire la suspendarea executării hotărârii Plenului Consiliului Superior al Magistraturii nr. 641/38 din 07 noiembrie 2024 „Cu privire la contestația împotriva hotărârii nr. 11/9 din 27 octombrie 2023 a Colegiului disciplinar, emisă în privința acțiunilor judecătorului Victor Olărescu de la Judecătoria Hîncești, până la examinarea cauzei în fond, ca neîntemeiată. Încheierea nu se supune niciunei căi de atac. Președinte, judecător Stela Procopciuc Judecători Diana Stănilă Ion Malanciuc 6