3d-106/24 — contestarea unei operatiuni administrative si anularea actului pretins defavorabil
- Instanță
- Curtea Supremă de Justiție
- Obiect
- contestarea unei operatiuni administrative si anularea actului pretins defavorabil
- Temei legal
- Dreptul vătămat ca criteriu de admisibilitate al actiunii în contencios administrativ. Delimitarea operatiunilor administrative de actele administrative individuale.
3d-106/24 — contestarea unei operatiuni administrative si anularea actului pretins defavorabil (Curtea Supremă de Justiție, 2025)
ÎNCHEIERE
cu privire la inadmisibilitatea acțiunii,
în cauza de contencios administrativ din cadrul Curții Supreme de
Justiție, intentată la cererea de chemare în judecată depusă de Mihail
Diaconu împotriva Consiliului Superior al Magistraturii cu privire la
contestarea unei operațiuni administrative și solicitarea anulării unui act
pretins defavorabil,
(dosarul nr: 3d-106/24
Nr. PIGD 2-24138607-01-3d-05122024)
Modalitatea de contestare a operațiunilor administrative și delimitarea acestora
de actele administrative individuale. Dreptul vătămat ca criteriu de
admisibilitate al acțiunii în contencios administrativ.
11 februarie 2025
Textul corespunde originalului
Examinând chestiunea admisibilității acțiunii în contencios
administrativ intentate la cererea de chemare în judecată depusă de
Mihail Diaconu împotriva Consiliului Superior al Magistraturii, privind
anularea Hotărârii nr. 589/35 din 10 octombrie 2024, a răspunsului
Președintelui interimar al CSM nr. 146m/i din 8 mai 2024 și
pronunțarea unei hotărâri prin care să fie dispusă amânarea examinării
de către Comisia Vetting a procedurii inițiate în privința sa,
Curtea Supremă de Justiție, în completul compus din:
Stela Procopciuc, Președinte,
Diana Stănilă,
Ion Malanciuc, judecători,
constată următoarele:
ÎN FAPT
La 4 decembrie 2024, Mihail Diaconu a depus cerere de chemare în
judecată împotriva Consiliului Superior al Magistraturii, prin care a solicitat:
anularea Hotărârii Plenului Consiliului Superior al Magistraturii nr. 589/35
din 10 octombrie 2024 cu privire la cererea judecătorului Mihail Diaconu,
de la Curtea de Apel Chișinău de amânare a procedurii de evaluare inițiate
în temeiul Legii nr.252/2023; anularea răspunsului unilateral al Președintelui
interimar al CSM, S. Caraman nr. 146m/i din 8 mai 2024; pronunțarea unei
hotărâri prin care să fie dispusă amânarea examinării de către Comisia
Vetting a procedurii prenotate în privința sa, până la adoptarea unei soluții
definitive pe cauza penală; suspendarea executării hotărârii Consiliului
Superior al Magistraturii nr. nr.589/35 din 10 octombrie 2024.
La 4 decembrie 2024, cererea de chemare în judecată a fost repartizată,
în mod automat-aleatoriu, prin intermediul Programului Integrat de
Gestionare a Dosarelor, spre examinare în prima instanță judecătorului
raportor, Ion Malanciuc.
În motivarea acțiunii, reclamantul a invocat că prin Hotărârea Plenului
Consiliului Superior al Magistraturii nr. 589/35 din 10 octombrie 2024, i-a
fost respinsă cererea de amânare a evaluării sale de către Comisia Vetting,
susținând că hotărârea este nelegală și afectează drepturile sale. De
asemenea, acesta contestă răspunsul emis de Președintele interimar al CSM
nr. 146m/i din 8 mai 2024 și solicită instanței să dispună amânarea evaluării
sale până la soluționarea definitivă a unei cauze penale în care este vizat.
Reclamantul susține că CSM nu avea competența de a refuza
amânarea evaluării sale, întrucât această decizie ar fi aparținut exclusiv
Comisiei Vetting. Acesta consideră că Plenul CSM și-a depășit atribuțiile și
a emis o hotărâre lipsită de fundament juridic.
În continuare, reclamantul invocă superficialitatea motivării hotărârii
contestate, arătând că CSM nu a analizat în mod real circumstanțele invocate
în cererea sa de amânare și nu a oferit o justificare clară pentru respingerea
acesteia.
De asemenea, reclamantul pretinde că i-a fost încălcat dreptul la
apărare, întrucât nu a fost citat și nu i s-a oferit posibilitatea de a-și prezenta
punctul de vedere în cadrul ședinței CSM în care s-a examinat cererea sa.
Un alt argument invocat este faptul că împotriva sa există cauze penale
în desfășurare, iar evaluarea sa de către Comisia Vetting ar trebui amânată
până la soluționarea definitivă a acestora. Reclamantul afirmă că procedurile
penale pot influența rezultatul evaluării și că desfășurarea acesteia în paralel
i-ar putea afecta drepturile.
Reclamantul consideră că Legea nr. 252/2023 a fost aplicată greșit,
deoarece aceasta ar permite suspendarea evaluării în cazuri justificate, iar
CSM nu a ținut cont de particularitățile situației sale.
În plus, reclamantul contestă răspunsul emis de Președintele interimar
al CSM, susținând că acesta a fost emis unilateral, fără dezbatere în Plenul
CSM și fără respectarea procedurilor legale.
LEGISLAȚIA RELEVANTĂ
Art. 2 din Codul administrativ:
„Prevederile prezentului cod determină statutul juridic al participanților la
raporturile administrative, atribuțiile autorităților publice administrative și ale instanțelor
de judecată competente pentru examinarea litigiilor de contencios administrativ,
drepturile și obligațiile participanților în procedura administrativă și cea de contencios
administrativ. Anumite aspecte ce țin de activitatea administrativă privind domenii
specifice de activitate pot fi reglementate prin norme legislative speciale derogatorii de la
prevederile prezentului cod numai dacă această reglementare este absolut necesară și nu
contravine principiilor prezentului cod.”
Art. 3 din Codul administrativ:
„Legislația administrativă are drept scop reglementarea procedurii de înfăptuire a
activității administrative și a controlului judecătoresc asupra acesteia, în vederea
asigurării respectării drepturilor și a libertăților prevăzute de lege ale persoanelor fizice
și juridice, ținându-se cont de interesul public și de regulile statului de drept”
Art. 5 din Codul administrativ:
„Activitatea administrativă reprezintă totalitatea actelor administrative individuale
și normative, a contractelor administrative, a actelor reale, precum și a operațiunilor
administrative realizate de autoritățile publice în regim de putere publică, prin care se
organizează aplicarea legii și se aplică nemijlocit legea.”
Art. 6 alin. (1) din Codul administrativ:
„Procedura administrativă este activitatea autorităților publice cu efect în exterior,
îndreptată spre examinarea condițiilor, pregătirea și emiterea unui act administrativ
individual, spre examinarea condițiilor, pregătirea și încheierea unui contract
administrativ sau examinarea condițiilor, pregătirea și întreprinderea unei măsuri strict de
autoritate publică.”
Art. 10 alin. (1) din Codul administrativ:
„Actul administrativ individual este orice dispoziție, decizie sau altă măsură oficială
întreprinsă de autoritatea publică pentru reglementarea unui caz individual în domeniul
dreptului public, cu scopul de a produce nemijlocit efecte juridice, prin nașterea,
modificarea sau stingerea raporturilor juridice de drept public.”
Art. 11 alin. (1) din Codul administrativ:
„Actele administrative individuale pot fi: a) acte defavorabile – actele care impun
destinatarilor lor obligații, sancțiuni, sarcini sau afectează drepturile/interesele legitime
ale persoanelor ori care resping, în tot sau în parte, acordarea avantajului solicitat; b) acte
favorabile – actele care creează destinatarilor săi un beneficiu sau un avantaj de orice fel.”
Art. 15 din Codul administrativ:
„Operațiunile administrative sunt manifestările de voință sau activitățile
autorităților publice care nu produc ca atare efecte juridice. Operațiunile administrative
pot fi contestate doar concomitent cu actul administrativ individual, cu excepția
operațiunilor administrative executorii sau îndreptate împotriva unui terț.”
Art. 17 din Codul administrativ:
„Drept vătămat este orice drept sau libertate stabilit/stabilită de lege căruia/căreia i
se aduce atingere prin activitate administrativă.”
Art. 20 din Codul administrativ:
„Dacă printr-o activitate administrativă se încalcă un drept legitim sau o libertate
stabilită prin lege, acest drept poate fi revendicat printr-o acțiune în contencios
administrativ, cu privire la care decid instanțele de judecată competente pentru
examinarea procedurii de contencios administrativ, conform prezentului cod.”
Art. 22 alin. (1) din Codul administrativ:
„Autoritățile publice și instanțele de judecată competente cercetează starea de fapt
din oficiu. Acestea stabilesc felul și volumul cercetărilor și nu sânt legate nici de
expunerile participanților, nici de cererile lor de reclamare a probelor.”
Art. 39 din Codul administrativ:
„Controlul judecătoresc al activității administrative este garantat și nu poate fi
îngrădit. Orice persoană care revendică un drept vătămat de către o autoritate publică în
sensul art.17 sau prin nesoluționarea în termenul legal a unei cereri se poate adresa
instanței de judecată competente.”
Art. 189 alin. (1) din Codul administrativ:
„Orice persoană care revendică încălcarea unui drept al său prin activitatea
administrativă a unei autorități publice poate înainta o acțiune în contencios
administrativ.”
Art. 207 alin. (1), (2) lit. e) din Codul administrativ:
„Instanța verifică din oficiu dacă sunt întrunite condițiile pentru admisibilitatea unei
acțiuni în contenciosul administrativ. Dacă este inadmisibilă, acțiunea în contencios
administrativ se declară ca atare prin încheiere judecătorească susceptibilă de recurs.
Acțiunea în contencios administrativ se declară inadmisibilă în special când reclamantul
nu poate revendica încălcarea, prin activitatea administrativă, a unui drept în sensul art.
17.”
MOTIVAREA INSTANȚEI
Completul de judecată constată că acțiunea formulată de reclamant
vizează anularea Hotărârii Plenului Consiliului Superior al Magistraturii nr.
589/35 din 10 octombrie 2024, anularea răspunsului emis de Președintele
interimar al CSM nr. 146m/i din 8 mai 2024, precum și dispunerea amânării
evaluării efectuate de Comisia Vetting până la soluționarea definitivă a unei
cauze penale în care reclamantul este vizat.
Potrivit art. 10 alin. (1) din Codul administrativ, un act administrativ
individual este orice dispoziție, decizie sau măsură oficială întreprinsă de o
autoritate publică pentru reglementarea unui caz individual, cu scopul de a
produce efecte juridice, prin nașterea, modificarea sau stingerea raporturilor
juridice de drept public.
În speță, instanța constată că Hotărârea CSM nr. 589/35 din 10
octombrie 2024 nu constituie un act administrativ individual, ci o operațiune
administrativă, respectiv o etapă procedurală în cadrul procesului de evaluare
realizat de Comisia Vetting. Potrivit art. 15 din Codul administrativ,
operațiunile administrative nu produc, prin ele însele, efecte juridice directe
și pot fi contestate doar concomitent cu actul administrativ individual final,
cu excepția cazului în care sunt executorii sau îndreptate împotriva unui terț.
Hotărârea contestată nu stabilește, modifică sau anulează drepturi și
obligații ale reclamantului, ci se referă la continuarea unei proceduri
administrative reglementate de Legea nr. 252/2023. Astfel, fiind o etapă
procedurală, aceasta nu poate face obiectul controlului judiciar separat.
Reclamantul contestă și răspunsul emis de Președintele interimar al
CSM nr. 146m/i din 8 mai 2024, susținând că acesta a fost emis unilateral,
fără respectarea procedurilor legale. Completul de judecată reține că acest
răspuns nu reprezintă un act administrativ individual, ci un act de
corespondență emis în cadrul competențelor administrative ale CSM, fără
efecte juridice directe asupra statutului reclamantului.
În ceea ce privește cererea reclamantului de amânare a evaluării
efectuate de Comisia Vetting, instanța constată că această măsură nu intră în
competența CSM, iar desfășurarea procesului de evaluare este reglementată
exclusiv de Legea nr. 252/2023. Solicitarea unei amânări nu poate face
obiectul unei acțiuni în contencios administrativ împotriva CSM, deoarece
evaluarea este realizată de un organism distinct, independent de autoritatea
pârâtă.
Potrivit art. 207 alin. (1) și alin. (2) lit. e) din Codul administrativ,
instanța are obligația de a verifica din oficiu dacă sunt întrunite condițiile
pentru admisibilitatea unei acțiuni în contencios administrativ. În
conformitate cu acest articol, acțiunea în contencios administrativ este
inadmisibilă dacă nu vizează un act administrativ individual care să fi produs
o vătămare directă a unui drept al reclamantului.
Având în vedere că nici Hotărârea CSM nr. 589/35 din 10 octombrie
2024, nici răspunsul Președintelui interimar al CSM nr. 146m/i din 8 mai
2024 nu constituie acte administrative individuale care să poată face obiectul
controlului judiciar, iar cererea de amânare a evaluării de către Comisia
Vetting nu intră în competența instanței de contencios administrativ, instanța
constată că acțiunea este inadmisibilă.
În consecință, instanța nu va examina cererea de suspendare, întrucât
aceasta este accesorie acțiunii principale, iar inadmisibilitatea acțiunii
principale face inutilă analizarea suspendării hotărârii contestate.
În conformitate cu prevederile art. 207 alin. (1) și (2) lit. e) și 230 din
Codul administrativ,
COMPLETUL, CU UNANIMITATE DE VOTURI,
Declară inadmisibilă acțiunea în contencios administrativ, intentată la
cererea de chemare în judecată depusă de Mihail Diaconu împotriva
Consiliului Superior al Magistraturii, privind anularea Hotărârii nr. 589/35
din 10 octombrie 2024, anularea răspunsului Președintelui interimar al CSM
nr. 146m/i din 8 mai 2024 și pronunțarea unei hotărâri prin care să fie dispusă
amânarea examinării de către Comisia Vetting a procedurii inițiate în
privința sa.
Încheierea nu se supune nici unei căi de atac.
Președinte Stela Procopciuc
Judecători Diana Stănilă
Ion Malanciuc