3d-102/24 — contestarea actelor administrative

La data de 26 noiembrie 2024, Picic Pavel a depus o cerere de chemare în judecată împotriva Consiliului Superior al Magistraturii cu privire la contestarea unor acte administrative (f.d. 1).

Prin încheierea din 17 ianuarie 2025, Curtea Supremă de Justiție i-a acordat reclamantului un termen până la 31 ianuarie 2025, ora 17:00, inclusiv, pentru a prezenta la direcția evidență și documentare procesuală a cauzelor civile, comerciale și de contencios administrativ a Curții Supreme de Justiție, cu sediul în municipiul Chișinău, str. Petru Rareș, nr.18, o completare a cererii de chemare în judecată. Aceasta trebuia să includă sediul pârâtului, pretențiile formulate, circumstanțele de fapt și de drept pe care își bazează cererea, enumerarea completă a probelor deținute și pe care intenționează să le prezinte, precum și dovada achitării taxei de timbru în contul Curții Supreme de Justiție. Reclamantului i s-a explicat că, în cazul în care va înlătura neajunsurile în termenul stabilit, cererea sa va fi considerată ca fiind depusă la data inițială (f.d. 15-19).

Încheierea instanței a fost expediată reclamantului prin intermediul oficiului poștal, la adresa de domiciliu indicată în buletinul de identitate (f.d.11) și în cererea de chemare în judecată (f.d. 1).

La data de 24 ianuarie 2025, Picic Pavel a recepționat încheierea din 17 ianuarie 2025, fapt confirmat prin semnătura aplicată pe avizul de recepție nr. DS8020774535AS (f.d. 21).

Art. 97 din Codul administrativ: „Notificarea este comunicarea, dispusă de autoritatea publică, a unui înscris în forma stabilită de prezentul cod. 1 Notificarea se face în cazurile prevăzute de lege sau prin dispoziția autorității publice. Autoritatea publică poate alege între următoarele forme de notificare: a) notificare prin act de recunoaștere a recepționării; b) notificare prin poștă cu act de notificare; c) notificare prin poștă cu scrisoare recomandată; d) notificare prin poștă electronică sau prin mijloace electronice de comunicație dedicate.”

Art. 207 alin. (1), (2) lit. h) și (4) din Codul administrativ: „Instanța verifică din oficiu dacă sânt întrunite condițiile pentru admisibilitatea unei acțiuni în contenciosul administrativ. Dacă este inadmisibilă, acțiunea în contencios administrativ se declară ca atare prin încheiere judecătorească susceptibilă de recurs. Acțiunea în contencios administrativ se declară inadmisibilă în special când cererea de chemare în judecată nu corespunde cerințelor prevăzute la art.211 alin.(1) și (2) și art.212 alin.(1) și reclamantul nu a înlăturat neajunsurile în termenul stabilit de instanța de judecată. Declararea acțiunii ca inadmisibilă în baza temeiurilor specificate la alin.(2) lit.f) – h) nu exclude posibilitatea adresării repetate în judecată a aceluiași reclamant cu aceeași acțiune.”

Art. 211 alin. (1) din Codul administrativ: „În cererea de chemare în judecată se indică: a) instanța la care a fost depusă; b) numele și prenumele sau denumirea reclamantului, domiciliul sau sediul acestuia; dacă reclamantul este o persoană juridică, se indică datele bancare și codul fiscal; c) numele și prenumele reprezentantului legal sau împuternicit și adresa lui, în cazul în care cererea se depune de un reprezentant; d) denumirea pîrîtului în calitate de autoritate publică și sediul acesteia; e) pretențiile reclamantului; f) circumstanțele de fapt și de drept pe care reclamantul își întemeiază pretenția; g) enumerarea tuturor probelor pe care reclamantul le deține și le poate prezenta; h) datele despre respectarea procedurii prealabile, dacă o astfel de procedură este prevăzută de lege.

Art. 212 din Codul administrativ: „La cererea de chemare în judecată se anexează: a) copia actului administrativ contestat și copia deciziei cu privire la cererea prealabilă, dacă legea prevede o astfel de procedură; b) copia actului de identitate al reclamantului persoană fizică sau extrasul din Registrul de stat al persoanelor juridice, dacă reclamantul este persoană juridică; c) documentul care confirmă împuternicirile reprezentantului legal sau împuternicit; d) copii de pe cererea de chemare în judecată și de pe toate înscrisurile anexate, într-un număr egal cu numărul de participanți la proces; e) dovada achitării taxei de stat și/sau a taxei de timbru, în cazurile prevăzute în Legea taxei de stat nr.213/2023. 2 Reclamantul poate anexa și alte înscrisuri la cererea de chemare în judecată.”

Art. 213 din Codul administrativ: „Dacă cererea de chemare în judecată nu corespunde prevederilor art. 211 alin. (1) și (2) și ale art. 212 alin. (1), judecătorul stabilește reclamantului un termen pentru înlăturarea neajunsurilor. Dacă reclamantul a înlăturat neajunsurile în termenul stabilit de instanță, cererea se consideră depusă la data inițială.”

Art. 219 alin. (2) și (3) din Codul administrativ: „Instanța de judecată depune eforturi pentru înlăturarea greșelilor de formă, explicarea cererilor neclare, depunerea corectă a cererilor, completarea datelor incomplete și pentru depunerea tuturor declarațiilor necesare constatării și aprecierii stării de fapt. Instanța de judecată indică asupra aspectelor de fapt și de drept ale litigiului care nu au fost discutate de participanții la proces. Instanța de judecată nu are dreptul să depășească limitele pretențiilor din acțiune, însă, totodată, nu este legată de textul cererilor formulate de participanții la proces.”

Art. 2 alin. (1) și (4) din Legea taxei de stat nr. 213/2023: „Taxa de timbru este o sumă de bani care se percepe, o singură dată, de la persoanele fizice și juridice pentru intentarea unui proces judiciar civil, de contencios administrativ, precum și pentru fiecare contestație împotriva deciziei agentului constatator asupra cauzei contravenționale atât în primă instanță, cât și în căile de atac. Taxa de timbru constituie 200 de lei.”

Art. 195 din Codul administrativ coroborat cu art. 111 alin. (1) din Codul de procedură civilă: „Actele de procedură se efectuează în termenul prevăzut de lege. În cazul în care nu este stabilit prin lege, termenul de procedură se fixează de către instanța judecătorească.”

Art. 112 alin. (4) din Codul de procedură civilă: „Dacă actul de procedură trebuie efectuat nemijlocit în instanța judecătorească or în o altă organizație, termenul se consideră expirat la ora care încheie programul lor sau la care încetează operațiunile respective.”

Art. 113 din Codul de procedură civilă: „Dreptul de a efectua actul de procedură încetează odată cu expirarea termenului prevăzut de lege or stabilit de instanța de judecată. Nerespectarea termenului atrage după sine decăderea din dreptul de a efectua actul de procedură, dacă legea nu prevede altfel.”

Corectarea promptă a deficiențelor constatate constituie o obligație procesuală a reclamantului, iar nerespectarea acestei cerințe poate duce la inadmisibilitatea cererii de chemare în judecată, împiedicând soluționarea cauzei pe fond. Prin urmare, reclamantul trebuie să completeze documentele lipsă și să remedieze orice neconformități în termenul stabilit de instanță, pentru a evita pierderea dreptului de a relua acțiunea. Această obligație nu reprezintă doar o formalitate procedurală, ci reflectă necesitatea de a asigura o justiție eficientă, în care resursele instanței sunt utilizate pentru cauzele care respectă cerințele legale și permit o soluționare echitabilă și rapidă.

Respectarea cerințelor legale privind cererea de chemare în judecată este esențială pentru garantarea accesului efectiv la justiție și evitarea declarării inadmisibilității acțiunii. Reclamantul trebuie să corecteze deficiențele procedurale identificate în cel mai scurt timp, deoarece orice omisiune sau neregularitate poate întârzia soluționarea cauzei și afecta dreptul acestuia la o examinare pe fond. Conform principiului bunei administrări a justiției, respectarea cerințelor de formă și conținut nu este doar o formalitate, ci o garanție a desfășurării corecte și echitabile a procesului judiciar.

Articolul 207 din Codul administrativ evidențiază importanța respectării cerințelor procedurale și întărește rolul activ al instanței în verificarea conformității cererilor înainte de examinarea fondului cauzei. Instanța nu doar că are dreptul, ci și obligația de a analiza dacă cererea îndeplinește toate condițiile legale, asigurând astfel un proces eficient și lipsit de vicii de procedură. Abordarea stabilită de legiuitor protejează atât drepturile reclamantului, oferindu-i posibilitatea de a-și clarifica cererea, cât și interesele pârâtului și ale justiției în ansamblu, prevenind admiterea unor acțiuni neîntemeiate sau incomplete. Conformitatea cererii de chemare în judecată cu cerințele legale nu reprezintă doar o obligație procedurală, ci și un aspect fundamental pentru asigurarea unui act de justiție eficient și transparent.

Prin încheierea din 17 ianuarie 2025, Curtea Supremă de Justiție i-a acordat reclamantului un termen până la 31 ianuarie 2025, ora 17:00, pentru a prezenta la Direcția evidență și documentare procesuală a cauzelor civile, comerciale și de contencios administrativ a Curții Supreme de Justiție, cu sediul în municipiul Chișinău, str. Petru Rareș, nr. 18, o completare a cererii de chemare în judecată. Aceasta trebuia să conțină sediul pârâtului, pretențiile formulate, circumstanțele de fapt și de drept pe care își bazează cererea, enumerarea completă a probelor deținute și pe care intenționa să le 4 prezinte, precum și dovada achitării taxei de timbru în contul Curții Supreme de Justiție. Reclamantului i s-a explicat că, dacă va înlătura neajunsurile în termenul stabilit, cererea sa va fi considerată ca fiind depusă la data inițială.

Încheierea instanței a fost expediată reclamantului prin intermediul oficiului poștal, la adresa de domiciliu indicată în buletinul de identitate și în cererea de chemare în judecată. La data de 24 ianuarie 2025, Picic Pavel a recepționat încheierea din 17 ianuarie 2025, fapt confirmat prin semnătura aplicată pe avizul de recepție nr. DS8020774535AS.

Analizând circumstanțele speței, Completul de judecată constată că reclamantul nu a respectat termenul stabilit de Curtea Supremă de Justiție pentru completarea cererii de chemare în judecată cu elementele esențiale necesare punerii pe rol a cauzei, ceea ce afectează derularea procedurii judiciare conform prevederilor legale.

Astfel, Picic Pavel nu a depus o cerere de chemare în judecată care să includă în mod clar sediul pârâtului, pretențiile formulate, circumstanțele de fapt și de drept pe care își întemeiază cererea, lista completă a probelor deținute și pe care intenționează să le prezinte, precum și dovada achitării taxei de timbru în contul Curții Supreme de Justiție. Această omisiune afectează conformitatea cererii cu cerințele legale necesare pentru punerea pe rol a cauzei.

Completul de judecată constată că omisiunile identificate afectează direct desfășurarea procesului și contravin prevederilor legale privind condițiile de formă și conținut ale cererii de chemare în judecată. Potrivit normelor procedurale aplicabile în contenciosul administrativ, o cerere incompletă nu poate fi pusă pe rol, deoarece absența unor elemente esențiale împiedică instanța să identifice obiectul litigiului, să stabilească un cadru procesual corect și să asigure respectarea principiului contradictorialității.

De asemenea, lipsa unei structuri clare a cererii și absența probelor relevante afectează dreptul părții adverse la apărare, creând dificultăți în formularea unui răspuns adecvat. Deficiențe care pot genera întârzieri nejustificate în soluționarea cauzei și riscul unei examinări superficiale, compromițând astfel principiile unei justiții eficiente și echitabile.

Totodată, Completul de judecată constată că dovada achitării taxei de timbru este un element indispensabil, fiind o obligație legală impusă reclamantului. Achitarea acestei taxe condiționează accesul la justiție, exceptând situațiile în care există o scutire legală, iar neîndeplinirea acestei cerințe poate conduce la inadmisibilitatea cererii.

Prin urmare, neîndeplinirea cerințelor minime prevăzute de lege pentru formularea unei cereri de chemare în judecată determină inadmisibilitatea acțiunii. Reclamantul avea obligația de a respecta termenul 5 acordat pentru remedierea acestor deficiențe, iar nerespectarea acestuia nu doar că îi afectează propria poziție procesuală, dar influențează și buna desfășurare a actului de justiție.

În contextul circumstanțelor speței, Completul de judecată constată că, în termenul stabilit de Curtea Supremă de Justiție, reclamantul nu a depus o cerere de chemare în judecată care să conțină sediul pârâtului, pretențiile formulate, circumstanțele de fapt și de drept pe care își bazează cererea, lista completă a probelor deținute și pe care intenționează să le prezinte, precum și dovada achitării taxei de timbru în contul Curții Supreme de Justiție.

În concluzie, Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție constată inadmisibilitatea cererii de chemare în judecată depuse de Picic Pavel, având în vedere că deficiențele stabilite de instanță și neînlăturate de reclamant în termenul acordat conduc la declararea acțiunii ca inadmisibilă, conform prevederilor art. 207 alin. (2) lit. h) din Codul administrativ.

Culpa neîndeplinirii actului de procedură în termenul stabilit de instanță revine exclusiv reclamantului Picic Pavel, care nu a întreprins nicio acțiune procesuală pentru remedierea deficiențelor constatate. Potrivit jurisprudenței CEDO, reclamantul avea obligația de a-și proteja dreptul de acces la instanță și de a corecta neajunsurile în termenul procedural stabilit. În acest context, comportamentul său reflectă o atitudine de rea-credință în exercitarea drepturilor sale procedurale, ceea ce justifică inadmisibilitatea cererii.

Ținând cont de cele expuse și în temeiul art. 207 alin. (2) lit. h) și 230 din Codul administrativ COMPLETUL, CU UNANIMITATE DE VOTURI, Declară inadmisibilă acțiunea în contencios administrativ înaintată de Picic Pavel împotriva Consiliului Superior al Magistraturii cu privire la contestarea actelor administrative. Încheierea nu se supune niciunei căi de atac. Președinte, judecător Stela Procopciuc Judecători Ion Malanciuc Diana Stănilă 6