3d-42/23 — anularea actelor administrative defavorabile si obligarea emiterii actului administrativ favorabil
- Instanță
- Curtea Supremă de Justiție
- Obiect
- anularea actelor administrative defavorabile si obligarea emiterii actului administrativ favorabil
- Temei legal
- actele administrative emise cu respectarea principiilor legalitatii si a proportionalitatii, cu respectarea limitelor legale ale dreptului discretionar al autoritatii emitente, conform scopului acordat prin lege.
3d-42/23 — anularea actelor administrative defavorabile si obligarea emiterii actului administrativ favorabil (Curtea Supremă de Justiție, 2024)
H O T Ă R Â R E
în numele legii
cu privire la acțiunea depusă de
Tizu Svetlana împotriva Consiliului Superior al Magistraturii cu privire
la anularea hotărâri nr.474/30 din 24 octombrie 2023 și a hotărârii nr.15/2
din 16 ianuarie 2024 și obligarea emiterii actului administrativ individual
favorabil,
(Dosarul nr.3d-42/23
NR PIGD 2-23158775-01-3d-08112023)
Actele administrative contestate sunt legale și întemeiate, emise
cu respectarea principiilor legalității și a proporționalității, fiind
luate în considerare toate faptele relevante speței, cu respectarea
limitelor legale ale dreptului discreționar al autorității emitente și
conform scopului acordat prin lege.
25 septembrie 2024
Textul corespunde originalului
Examinând, în ședință de judecată publică, în ordinea
contenciosului administrativ, acțiunea depusă de Tizu Svetlana
împotriva Consiliului Superior al Magistraturii cu privire la anularea
actelor administrative individuale defavorabile și obligarea emiterii
actului administrativ individual favorabil,
Curtea Supremă de Justiție, în completul compus din:
Stela Procopciuc, Președinte,
Ion Malanciuc,
Diana Stănilă, Judecători,
cu participarea grefierului – Alexandr Beriozkin,
constată următoarele:
CIRCUMSTANȚELE CAUZEI:
La 08 noiembrie 2023, Tizu Svetlana a depus cerere de chemare
în judecată, în procedura contenciosului administrativ, împotriva Consiliului
Superior al Magistraturii cu privire la anularea actului administrativ
individual defavorabil și obligarea emiterii actului administrativ individual
favorabil.
În susținerea acțiunii reclamanta a invocat că prin decretul
Președintelui al Republicii Moldova nr.1449-VII din 04 februarie 2015 a fost
numită, pe un termen de 5 (cinci) ani, în funcția de judecător la Judecătoria
Centru, mun. Chișinău.
Prin hotărârea nr.458/22 din 23 octombrie 2018 a Consiliului
Superior al Magistraturii a fost suspendată din funcția de judecător al
Judecătoriei Chișinău, sediul Centru.
Prin sentința din 17 martie 2021 a Judecătoriei Chișinău, sediul
Buiucani a fost achitată de sub învinuirea de săvârșire a infracțiunii
prevăzute de art.324 alin.(3) lit.a) din Codul penal, din motiv că nu s-a
constatat existența faptei infracțiunii și de sub învinuirea de săvârșirea
infracțiunii prevăzute de art.42 alin.(2) art.307 alin.(1) din Codul penal, din
motiv că fapta nu întrunește elementele infracțiunii.
Prin decizia din 28 iunie 2023 a Curții de Apel Comrat a fost
menținută sentința din 17 martie 2021 a Judecătoriei Chișinău, sediul
Buiucani, în partea ce o vizează.
La 29 iunie 2023 și ulterior la 05 iulie 2023, s-a adresat
Consiliului Superior al Magistraturii cu cerere, prin care a solicitat repunerea
în funcția de judecător deținută în cadrul Judecătoriei Chișinău, sediul
Centru, precum și în toate drepturile anterioare.
La 11 august 2023, a depus supliment la cererea înaintată
Consiliului Superior al Magistraturii, prin care a concretizat solicitările sale,
solicitând suspendarea și repunerea în drepturile deținute anterior.
1
Prin hotărârea din 10 octombrie 2023 a Consiliului Superior al
Magistraturii a fost admisă parțial cererea sa, în partea anulării suspendării
din funcția de judecător, fiind respinsă cerința privind repunerea sa în toate
drepturile avute anterior.
La 09 august 2023, s-a adresat Consiliului Superior al
Magistraturii cu cerere, solicitând propunerea candidaturii sale Președintelui
Republicii Moldova pentru numirea în funcția de judecător până la atingerea
plafonului de vârstă.
În ședința Consiliului Superior al Magistraturii din 24
octombrie 2023, cu „2” voturi pentru și „5” voturi contra, cererea
nominalizată a fost respinsă, deși art.4 alin.(1) din Legea nr.947 din 19 iulie
1996 cu privire la Consiliul Superior al Magistraturii, întru exercitarea
funcțiilor sale, Consiliul Superior al Magistraturii are următoarele
competențe referitoare la cariera judecătorilor: a) face propuneri
Președintelui Republicii Moldova de numire în funcție a judecătorilor sau de
promovare a acestora la o instanță superioară.
Reclamanta își manifestă dezacordul cu Hotărârea Consiliului
Superior al Magistraturii din 24 octombrie 2023, prin care a fost respinsă
cererea sa cu privire la propunerea candidaturii sale Președintelui RM pentru
numirea în funcția de judecător până la atingerea plafonului de vârstă,
considerând că a fost emisă ilegal și neîntemeiat.
Reclamanta a reținut că în cadrul ședinței Consiliului Superior
al Magistraturii, la examinarea cererii din 09 august 2023, privind
propunerea Președintelui Republicii Moldova pentru numirea în funcția de
judecător până la atingerea plafonului de vârstă, majoritatea chestiunilor
abordate au avut ca obiect cauza penală în care a fost vizată, deși prin sentința
din 17 martie 2021 a Judecătoriei Chișinău, sediul Buiucani, menținută prin
decizia irevocabilă din 28 iunie 2023 a Curții de Apel Comrat (în partea ce
o privește), a fost achitată de sub învinuirea de săvârșirea infracțiunii
prevăzute de art.324 alin.(3) lit.a) din Codul penal, din motiv că nu s-a
constatat existența faptei infracțiunii și de sub învinuirea de săvârșirea
infracțiunii prevăzute de art.42 alin.(2), art.307 alin.(1) din Codul penal, din
motiv că fapta nu întrunește elementele infracțiunii.
Mai mult, însăși acuzarea, în cadrul susținerilor verbale, la
examinarea cauzei penale, în instanța de fond, a solicitat achitarea dânsei pe
marginea învinuirii aduse în baza art.324 alin.(3) lit.a) din Codul penal, pe
motivul lipsei probelor, iar pe marginea învinuirii aduse în baza art.307
alin.(1) din Codul penal, invocând un motiv formal.
Reclamanta a subliniat că potrivit art.6 alin.(1) din Legea
nr.544/1995 cu privire la statutul judecătorului, la funcția de judecător poate
candida persoana cu o reputație ireproșabilă, care deține cetățenia Republicii
Moldova, are domiciliul în țară și întrunește următoarele condiții: a) are
capacitate de exercițiu: b) are diplomă de studii superioare de licență și
diplomă de studii superioare de master în domeniul dreptului sau un alt act
2
de studii în domeniul dreptului echivalent acestora, recunoscut de structura
abilitată pentru recunoașterea și echivalarea actelor de studii și a calificărilor;
c) a absolvit Institutul Național al Justiției sau are vechimea în muncă
prevăzută la alin.(2); d) nu are antecedente penale; e) cunoaște limba română;
j) corespunde cerințelor de ordin medical pentru exercitarea funcției; g) a
fost supusă testării cu utilizarea detectorului comportamentului simulat
(poligrafului). Iar, potrivit alin.(4) din același articol, se consideră că nu are
reputație ireproșabilă, în sensul alin.(1), și nu poate candida la funcția de
judecător persoana care: a) are antecedente penale, inclusiv stinse, sau a fost
absolvită de răspundere penală printr-un act de amnistie sau de grațiere; b) a
fost concediată din organele de drept din motive compromițătoare sau a fost
eliberată, din aceleași motive, din funcțiile specificate la alin.(2); c) are un
comportament incompatibil cu normele Codului de etică al judecătorilor sau
desfășoară activitate incompatibilă cu normele acestui cod; d) a fost
sancționată disciplinar pentru nerespectarea prevederilor art.7 alin.(2) din
Legea nr. 25 din 23 decembrie 2013 privind evaluarea integrității
instituționale; e) are interdicția de a ocupa o funcție publică sau de demnitate
publică, ce derivă dintr-un act de constatare al Autorității Naționale de
Integritate.
Reieșind din prevederile legale menționate, reclamanta
consideră că nu cade sub incidența prevederilor art.6 alin.(1) și (4) din Legea
nr.544/1995 cu privire la statutul judecătorului, or, probe ce ar confirma
contrariul nu i-au fost prezentate și nici nu se conțin în dosarul personal
deținut de Consiliul Superior al Magistraturii.
La fel consideră că, întrebările adresate în cadrul ședinței din 24
octombrie 2023 a Consiliului Superior al Magistraturii, au avut o tentă de a
motiva într-un fel oarecare votul „contra” cererii sale, deși acestea nu cad în
niciun fel sub incidența normei expuse supra. Or, prezumția de nevinovăție
persistă până la proba contrarie, probe care la momentul de față lipsesc.
În opinia reclamantei, caracterul discreționar aplicat în privința
sa la examinarea cererii înaintate este ilegal, deoarece lipsa unei sentințe de
condamnare, existența unei cauze penale, nu poate servi temei de respingere
a cererii adresate.
Totodată, a notat că pe parcursul anilor în care a activat în
calitate de judecător, nu au fost obiecții, fapt ce denotă că temei legal de
respingere a cererii sale, nu există.
Consideră actul administrativ contestat emis cu încălcarea
procedurii și normelor de drept material din considerentele ce urmează.
Conform art.116 alin.(1)-(2) și (5) din Constituție, judecătorii
instanțelor judecătorești sunt independenți, imparțiali și inamovibili, potrivit
legii. Judecătorii instanțelor judecătorești se numesc în funcție, în condițiile
legii, până la atingerea plafonului de vârstă, de către Președintele Republicii
Moldova, la propunerea Consiliului Superior al Magistraturii. Președintele
Republicii Moldova poate respinge o singură dată candidatura propusă de
3
către Consiliul Superior al Magistraturii. Deciziile privind numirea
judecătorilor și cariera acestora trebuie să fie adoptate în baza unor criterii
obiective, bazate pe merit, și a unei proceduri transparente, în condițiile legii.
Promovarea sau transferul judecătorilor se face doar cu acordul acestora.
Reclamanta a reiterat că potrivit Notei informative, (care a stat
la baza modificării Constituției): „Excluderea termenului inițial de 5 ani de
numire al judecătorilor prevăzut la art. 116 din Constituție a devenit necesară
în lumina potențialului efect al acestui termen asupra independenței și
imparțialității justiției, remarcat de către organizațiile internaționale, precum
și a promovării noului sistem de evaluare a judecătorilor. Astfel, drept
urmare a adoptării acestui proiect de lege, judecătorii instanțelor
judecătorești vor fi numiți în funcție până la atingerea plafonului de vârstă,
de către Președintele Republicii Moldova, la propunerea Consiliului
Superior al Magistraturii. De asemenea, proiectul propune completarea
Constituției cu prevederea referitoare la dreptul Președintelui Republicii
Moldova de a respinge doar o singură dată candidatura propusă de Consiliul
Superior al Magistraturii. Actualmente, reglementarea acestui drept al
Președintelui Republicii Moldova se regăsește în art.11 alin.(3) din Legea
nr.544 din 20 iulie 1995 privind statutul judecătorului. Transferarea acestei
prevederi într-un act normativ de o forță juridică superioară derivă din
necesitatea garantării la nivel de Constituție a unor influențe minime ale
executivului asupra procedurii de numire a judecătorilor.”
Ca urmare a modificării art.l16 din Constituția Republicii
Moldova prin Legea nr.120 din 23.09.2021, în vigoare din 01.04.2022,
Curtea Constituțională prin hotărârea nr.9 din 07 aprilie 2022 a soluționat
vidul juridic iscat privitor la incertitudinea mandatelor judecătorilor al căror
termen inițial de numire în funcție a expirat până la data intrării în vigoare a
Legii pentru modificarea Constituției Republicii Moldova, precum și
evitarea discriminării tuturor judecătorilor care au fost numiți pe un termen
inițial de 5 ani.
Curtea Constituțională expres și explicit a statuat că nu este
exclusă competența Consiliului Superior al Magistraturii de a înainta, în
condițiile Legii nr.47 din 10 martie 2022 către Președintele Republicii
Moldova, propunerile de numire în funcție, până la atingerea plafonului de
vârstă, a judecătorilor al căror termen inițial de numire în funcție a expirat
până la data de 01 aprilie 2022.
În speță, nu s-a făcut distincție dacă propunerea de numire până
la plafonul de vârstă este inițială sau repetată, tratamentul este similar pentru
ambele ipoteze în virtutea principiilor legalității, proporționalității, egalității,
dat fiind că vine să protejeze drepturile judecătorilor care au rămas în afara
modificărilor constituționale, deși Legea nr.47 din 10 martie 2022 a venit să
soluționeze asigurarea unui tratament egal în raport cu judecătorii din
Republica Moldova a căror mandat a expirat la data intrării în vigoare a
amendamentelor constituționale, stabilind că aceștia vor fi înaintați pentru
4
numire în funcție până la atingerea plafonului de vârstă după constituirea
Consiliului Superior al Magistraturii plenipotențiar.
Reclamanta a subliniat că amendamentele constituționale, în
partea ce vizează excluderea termenului de probă de 5 ani de numire inițială
în funcția de judecător, urmăresc asigurarea stabilității mandatului
judecătorilor până la vârsta obligatorie de pensionare și implementării
recomandărilor internaționale.
La acest aspect, Comisia de la Veneția a statuat constant că
„numirea pe o durată limitată sau care presupune reînnoirea mandatului unui
judecător determină ca acesta din urmă să depindă de autoritatea care l-a
numit sau care are atribuția reînnoirii mandatului” - CDLAD(2016)007,
„Lista criteriilor statului de drept”, par.76. Se recomandă ferm „numirea
permanentă a judecătorilor până la pensionare. Perioadele de probă pentru
judecătorii în funcție sunt problematice din punct de vedere al
independenței” - CDL-AD(2010)004, Raport privind independența
sistemului judiciar - Partea I: Independența judecătorilor, par.38. „Orice
reînnoire posibilă a unui mandat ar putea afecta negativ independența și
imparțialitatea judecătorilor.” - CDL-AD(2002)012, Aviz privind proiectul
de revizuire a Constituției României, par. 57. „Comisia de la Veneția
consideră că stabilirea perioadelor de probă poate submina independența
judecătorilor, deoarece aceștia ar putea simți o presiune pentru a decide
dosarele într-un mod special [...]. Dacă numirile de probă sunt considerate
indispensabile, un refuz de confirmare a judecătorului în funcție ar trebui să
fie motivat în conformitate cu criterii obiective și având aceleași garanții
procedurale ca și în cazul în care un judecător urmează să fie destituit din
funcție.” - CDL-AD(2007)028, Raportul privind numirile în sistemul
judiciar, par.40-43. „Eliminarea perioadelor de probă pentru judecători
reprezintă o garanție împotriva încercărilor de a influența comportamentul
acestora și o certă îmbunătățire a independenței justiției. [...]“ - CDL-AD
(2018)003, Avizul privind Legea pentru modificarea și completarea
Constituției Republicii Moldova (sistemul judiciar), par.19.
Totodată, potrivit art.10 și următoarele din Avizul nr.1(2001) al
Consiliului Consultativ al Judecătorilor Europeni (CCJE) în atenția
Comitetului de Miniștri al Consiliului Europei referitor la standardele
privind independența puterii judecătorești și inamovibilitatea judecătorilor,
independența judecătorilor este o condiție obligatorie pentru existența
statului de drept și garanția fundamentală a unui proces echitabil. Judecătorii
au sarcina hotărârii finale asupra vieții, libertăților, drepturilor, obligațiilor
și proprietății cetățenilor. Independența acestora nu este o prerogativă sau un
privilegiu în propriul lor interes, ci în interesul statului de drept și al celor
care caută și doresc înfăptuirea justiției. De altfel, menținerea independenței
justiției este esențială pentru realizarea obiectivelor de aderare a Republicii
Moldova la Uniunea Europeană și pentru o funcționare performantă a
justiției într-o societate liberă guvernată de statul de drept. Nu exista niciun
5
raționament logic și justificativ al acestui termen, or, judecătorul dacă a
încălcat jurământul dat la investirea în funcție (adică dacă a încălcat legea pe
parcursul activității sale), trebuie să răspundă potrivit legii, adică să fie tras
la răspundere disciplinară dacă a comis abateri disciplinare sau la răspundere
penală, dacă a comis infracțiuni. Acest principiu fiind valabil pentru toți
judecătorii, indiferent că a trecut doar 1 an, 5 ani sau 15 ani de când a fost
numit în funcție. Alte motive de a elibera judecătorul din funcție nu trebuie
să existe, fiindcă se încalcă principiul inamovibilității judecătorului. Mai
mult decât atât, chiar articol 116 alin.(6) din Constituție prevede că
sancționarea judecătorilor se face numai în conformitate cu legea.
Reclamanta consideră că acest termen inițial de 5 ani era unul
arbitrar, care doar favoriza abuzuri, deoarece dacă CSM „binevoia” numea
judecătorii până la atingerea plafonului de vârstă (până la 65 de ani), iar pe
alții îi „dădea afară din sistem” pur și simplu că au expirat 5 ani, fără nicio
motivare.
Urmare a intervenirii modificărilor la art.116 alin.(2) din
Constituție, care a exclus termenul de „probă a judecătorilor” de 5 ani și întru
aducerea în concordanță a actelor normative cu prevederile Constituției,
Parlamentul Republicii Moldova prin Legea nr.246 din 29.07.2022, în
vigoare din 26.08.2022, a modificat art.11 din Legea privind statutul
judecătorului nr.544-XIII din 20.07.1995 și art.19 din Legea privind
Consiliul Superior al Magistraturii nr.947 din 19 iulie 1996, prin abrogarea
prevederilor legale ce vizează termenul inițial de numire în funcția de
judecător de 5 ani și nu pot genera efecte juridice.
Potrivit art.11 alin.(1), (3), (4) din Legea 544/1995, judecătorii
se numesc în funcție, din rândul candidatelor selectați în urma concursului,
de către Președintele Republicii Moldova, la propunerea Consiliului
Superior al Magistraturii. Judecătorii sunt numiți în funcție până la atingerea
plafonului de vârstă de 65 de ani. Președintele Republicii Moldova poate
respinge o singură dată candidatura propusă de către Consiliul Superior al
Magistraturii pentru numirea în funcția de judecător și numai în cazul
depistării unor circumstanțe care confirmă incompatibilitatea candidatului cu
funcția respectivă, de încălcare de către acesta a legislației sau de încălcare a
procedurilor legale de selectare și promovare a lui. Refuzul de numire în
funcție trebuie să fie motivat și se face în termen de 30 de zile de la data
parvenirii propunerii. În cazul apariției unor circumstanțe care necesită o
examinare suplimentară, Președintele Republicii Moldova anunță Consiliul
Superior al Magistraturii despre prelungirea termenului indicat cu 15 zile. La
propunerea repetată a Consiliului Superior al Magistraturii, Președintele
Republicii Moldova emite un decret privind numirea candidatului în funcția
de judecător în termen de 30 de zile de la data parvenirii propunerii repetate.
Reclamanta a menționat că Legea privind statutul judecătorului
nu prevede situația în care termenul de 5 ani pentru care persoana a fost
6
numită în funcția de judecător, expiră în cadrul termenului de suspendare a
acestuia din funcția deținută (situație analogică în speța dedusă judecății).
Totodată, reclamanta a indicat că potrivit art.2 din Codul
muncii, prezentul cod reglementează totalitatea raporturilor individuale și
colective de muncă, controlul aplicării reglementărilor din domeniul
raporturilor de muncă, jurisdicția muncii, precum și alte raporturi legate
nemijlocit de raporturile de muncă. Prezentul cod se aplică și raporturilor de
muncă reglementate prin legi organice și prin alte acte normative. Norma
vizată prevede aplicarea prevederilor Codului muncii în cazul în care legea
aplicabilă speței nu prevede soluționarea chestiunilor apărute.
Reieșind din prevederile art.75 din Codul muncii, suspendarea
contractului individual de muncă poate interveni în circumstanțe ce nu
depind de voința părților, prin acordul părților sau la inițiativa uneia dintre
părți. Suspendarea contractului individual de muncă presupune suspendarea
prestării muncii de către salariat și a plății drepturilor salariate (salariu,
sporuri, alte plăți) de către angajator. Pe toată durata suspendării contractului
individual de muncă, drepturile și obligațiile părților, în afară de cele
prevăzute la alin.(2), continuă să existe dacă prin actele normative în vigoare,
prin convențiile colective, prin contractul colectiv și prin cel individual de
muncă nu se prevede altfel.
Din prevederile art.76 Codul muncii rezultă că, contractul
individual de muncă se suspendă în circumstanțe ce nu depind de voința
părților în caz de: g) trimitere în instanța de judecată a dosarului penal privind
comiterea de către salariat a unei infracțiuni incompatibile cu munca
prestată, până la rămânerea definitivă a hotărârii judecătorești”.
Iar, dispozițiile art.78 din Codul muncii statuează că,
angajatorul nu este în drept să angajeze alți salariați pentru a-i înlocui pe acei
ale căror contracte individuale de muncă au fost suspendate în temeiurile
prevăzute la alin.(1) lit.d1) și e).
Aici, reclamanta a precizat că odată cu suspendarea dânsei din
funcția deținută, Judecătoria Chișinău nu a numit o altă persoană în funcția
de judecător în locul său.
De asemenea, potrivit art.83 din Codul muncii, contractul
individual de muncă pe durată determinată încheiat pentru perioada
îndeplinirii obligațiilor de muncă ale salariatului al cărui contract individual
de muncă este suspendat sau care se află în concediul respectiv (art.55 lit.a))
încetează în ziua reîntoarcerii acestui salariat la lucru. Dacă, la expirarea
termenului contractului individual de muncă pe durată determinată, nici una
dintre părți nu a cerut încetarea lui și raporturile de muncă continuă de fapt,
contractul se consideră prelungit pe durată nedeterminată.
Prin analogie, odată ce a fost numită pe un termen de 5 ani, și
anume pe o perioadă determinată, iar termenul dat a expirat în perioada în
care a fost suspendată din funcție, împuternicirile sale urmau să înceteze cu
anularea suspendării, și anume la 10.10.2023.
7
Din 04 februarie 2020 nu a recepționat nicio înștiințare,
scrisoare, hotărâre a Consiliului Superior al Magistraturii, prin care ar fi fost
înștiințată despre expirarea împuternicirilor, ceea ce denotă că,
împuternicirile sale s-au păstrat/prelungit pe o perioadă nedeterminată.
Din cele menționate, reclamanta a dedus că împuternicirile sale
au fost prelungite prin lipsa unui act de expirare a acestora.
Prin Legea nr. 246 din 29.07.2022 pentru modificarea unor acte
normative, au fost introduse modificări inclusiv la Legea nr.544 din
20.07.1995 cu privire la statutul judecătorului, în special la art.9 și 11.
Reclamanta a remarcat că în cazul dânsei împuternicirile sale în
funcția de judecător nu au expirat, decât până la anularea suspendării din
funcția de judecător, iar în cazul dat sunt aplicabile prevederile Legii nr.544
din 20.07.1995 cu privire la statutul judecătorului, în vigoare din 26.08.2022
și nicidecum prevederile valabile la data de 04.02.2020.
Cu toate acestea, Consiliul Superior al Magistraturii, la emiterea
actului administrativ contestat, a aplicat eronat prevederile art.11 din Legea
nr.544/1995 și art.19 din Legea nr.947/1996, în vigoare până la 26.08.2022.
Or, conform art.74 alin.(l) lit.a) din Legea cu privire la actele normative
nr.100 din 22.12.2017, acțiunea actului normativ încetează dacă actul este
abrogat.
Pe de altă parte, dispozițiile art.19 alin.(l)-(4) din Legea
nr.947/1996, modificat prin Legea nr.246 din 29.07.2022, în vigoare din
26.08.2022, prevăd că Consiliul Superior al Magistraturii face propuneri
Președintelui Republicii Moldova referitor la numirea în funcția de judecător
a candidatelor pentru aceste funcții. Selectarea candidaților pentru funcția de
judecător, de președinte sau de vicepreședinte al instanței judecătorești, se
face de către Consiliul Superior al Magistraturii în baza hotărârii colegiului
pentru selecția și cariera judecătorilor. Hotărârea Consiliului Superior al
Magistraturii privind selectarea candidaților pentru funcția de judecător și
hotărârea privind numirea în funcțiile de președinte sau de vicepreședinte al
instanței judecătorești trebuie să fie motivate și se adoptă prin votul deschis
al membrilor Consiliului. Hotărârea Consiliului Superior al Magistraturii cu
propunerea respectivă de numire în funcția de judecător, dosarul personal al
candidatului însoțit de curriculum vitae din care să rezulte activitatea lui și
de proiectul de decret sau de hotărârea privind numirea în funcție, se
înaintează de către președintele Consiliului.
Reclamanta a menționat că la acest aspect Curtea Europeană a
Drepturilor Omului a considerat că votarea privind eliberarea din funcție a
reclamantului a subminat principiul securității raporturilor juridice,
încălcându-se art.6§1 din Convenție. La fel, eliberarea din funcția de
judecător a reclamantului a afectat în mare parte relațiile sale cu alte
persoane, inclusiv relațiile de natură profesională. De asemenea, a avut
impact asupra „sferei private” a acestuia, deoarece pierderea locului de
muncă au avut consecințe semnificative asupra bunăstării materiale a
8
reclamantului și a familiei acestuia. În plus, motivul pentru eliberarea din
funcție a reclamantului, și anume încălcarea jurământului judecătoresc,
sugera faptul că reputația sa profesională fusese afectată. Rezultă că
eliberarea din funcție a reclamantului a constituit o ingerință în exercitarea
de către acesta a dreptului la respectarea vieții private, în sensul art.8 din
Convenție. Dreptul intern trebuie să aibă dispoziții suficient de previzibile
pentru a le furniza persoanelor indicii adecvate privind circumstanțele și
condițiile în care autoritățile au dreptul să recurgă la măsuri care le afectează
drepturile în temeiul Convenției (C.G. și alții vs. Bulgaria). Dreptul trebuie
să ofere un grad de protecție juridică împotriva ingerinței arbitrare a
autorităților. Existența unor garanții procedurale specifice este esențială în
acest context.
Mai mult, Curtea Constituțională în Hotărârea nr.38 din 07
decembrie 2021, a reținut că deși Consiliul este autoritatea care decide
numirea în funcție a judecătorilor până la atingerea plafonului de vârstă,
competența în discuție trebuie realizată astfel încât să nu fie compromisă
independența judecătorilor. Curtea a precizat că Consiliul nu-și poate folosi
competența cu care a fost învestit prin Constituție contrar scopului protecției
independenței judecătorilor. Deturnarea scopului ar fi contrară activității în
serviciul căreia a fost creat și la realizarea căreia Consiliul trebuie să
contribuie prin asigurarea protecției independenței justiției, prin
autoadministrarea acesteia. Totodată, un grad ridicat de influență în privința
carierei judecătorilor poate să compromită structura întregului sistem
judecătoresc. Utilizarea abuzivă a marjei discreționare prezintă probleme și
sub aspectul asigurării eficienței și calității sistemului judiciar. În acest
context, Curtea a notat că este evident că măsura în discuție este susceptibilă,
independent de garanțiile ipotetice care pot fi identificate în legislație
(acțiunea în contencios administrativ), să conducă la exercitarea de presiuni
asupra persoanelor care trebuie să parcurgă procedura de numire în funcție.
Așadar, existența acestei marje discreționare nu este rezonabilă atunci când
face obiectul unei aprecieri de ansamblu. De altfel, riscul deturnării scopului
protecției și susceptibilitatea la influențe externe care ar rezulta din aceste
împrejurări face plauzibilă, subminarea încrederii publicului în instanțe. Din
aceste motive, având în vedere prejudiciile grave care ar putea rezulta,
Curtea a remarcat că independența justiției prevalează în raport cu
competența Consiliului Superior al Magistraturii de a mai evalua judecătorii
în legătură cu numirea lor în funcție până la atingerea plafonului de vârstă.
Curtea a mai menționat că, atunci când sunt analizate toate aceste elemente,
imaginea care se conturează nu este cea a unei protecții sporite a
judecătorilor. Ceea ce se evidențiază este o structură care ar putea să
protejeze, dar care ar putea, de asemenea, să controleze și, prin urmare, să
influențeze. Curtea a subliniat că o concluzie inversă ar submina încrederea
în sistemul judecătoresc și ar pava calea pentru folosirea articolului 116
9
alin.(2) din Constituție ca subterfugiu pentru eludarea articolelor 1 alin.(3),
art.20 și art.116 alin.(1) din Constituție.
În condițiile în care nu se confirmă de către Inspecția judiciară
existența unor probe incontestabile de incompatibilitate a judecătorului cu
funcția respectivă, de încălcare de către acesta a legislației sau de încălcare a
procedurilor legale de selectare și promovare a lui, în această ipostază
membrii Consiliului Superior al Magistraturii nu mai dispun de discreție
decizională și sunt obligați să voteze pentru propunerea judecătorului spre
numire până la atingerea plafonului de vârstă, concluzie ce rezidă din cadrul
național și internațional în materie, consolidat prin hotărârile Curții
Constituționale și practica judiciară națională.
Reclamanta a notat că la caz prin Hotărârea nr.34/3 din
05.06.2020, în rezultatul susținerii evaluării performanțelor judecătorilor, i
s-a acordat calificativul „foarte bine”, iar pe parcursul activității nu a fost
sancționată disciplinar, în privința sa nu a existat o sentință de condamnare,
astfel că nu cad sub incidența criteriilor prevăzute de art.6 alin.(4) din Legea
nr.544/1995.
În opinia subiectivă a membrilor CSM pe marginea unei cauze
penale, pe marginea căreia există o hotărâre definitivă și executorie, nu poate
servi temei de respingere a cererii înaintate, or un astfel de temei nu este
prevăzut de lege.
La fel, în privința sa nu se atestă probe incontestabile de
incompatibilitate, de încălcare a legislației, iar în ședința Plenului din
24.10.2023, membrii CSM, care au votat public împotriva admiterii cererii
de propunere, nu au expus motivele pentru votul neacordat, nu au fost
ridicate întrebări de integritate care ar afecta imaginea sa în calitate de
judecător, iar în aceste circumstanțe erau obligați să voteze pentru
propunerea judecătorului spre numire până la atingerea plafonului de vârstă,
utilizând abuziv marja discreționară.
Cu trimitere la prevederile art.10 alin.(1), art.11 alin.(1) și (2),
art.16 alin.(1) și (2), art.17, art.20, art.21 alin.(1)-(3), art.23 alin.(1)-(3),
art.29 alin.(1)-(3) din Codul administrativ, reclamanta a indicat că măsura
oficială întreprinsă de Consiliul Superior al Magistraturii nu este prevăzută
din perspectiva temeiului juridic de către lege, fapt ce contravine art.21
alin.(3) și art.29 din Codul administrativ.
La fel, consideră că nu este clar scopul legitim urmărit de către
Consiliul Superior al Magistraturii prin adoptarea hotărârii de respingere a
cererii privind numirea în funcția de judecător până la atingerea plafonului
de vârstă.
Cu referire la art.206 alin.(1) lit.a) și c), art.209 alin.(1) lit.a), b),
art.224 alin.(1) lit.b), reclamanta rezumă că hotărârea din 24.10.2023 a CSM
este una neîntemeiată și ilegală, fapt pentru care necesită a fi anulată, or, în
situația dânsei candidatura sa urma doar a fi propusă Președintelui RM
pentru numire, până la atingerea plafonului de vârstă, prin prisma
10
prevederilor legale la momentul emiterii actului contestat, și nicidecum prin
prisma prevederilor abrogate la acel moment.
În contextul enunțat, Tizu Svetlana a solicitat admiterea acțiunii
în sensul formulat, anularea hotărârii din 15 septembrie 2023 a Consiliului
Superior al Magistraturii, prin care a fost respinsă cererea sa privind
confirmarea în funcția de judecător până la atingerea plafonului de vârstă și
s-a propus eliberarea din funcția de judecător al Judecătoriei Chișinău, cu
obligarea Consiliului Superior al Magistraturii să emită act administrativ
individual favorabil (hotărâre), prin care să fie acceptată cererea sa privind
confirmarea în funcția de judecător până la atingerea plafonului de vârstă.
La 08 noiembrie 2023, Tizu Svetlana a depus cerere prin care a
solicitat suspendarea executării Hotărârii CSM din 24 octombrie 2023, până
la emiterea unei hotărâri definitive pe caz, iar la 13 noiembrie 2023 a depus
cerere de completare a cererii de suspendare a actului administrativ contestat
(f.d.23-27, 38-40).
La 13 noiembrie 2023, prin intermediul poștei electronice, Tizu
Svetlana a depus cerere de concretizare a acțiunii, specificând că solicită
anularea Hotărârii din 24 octombrie 2023 a Consiliului Superior al
Magistraturii, prin care a fost respinsă cererea dânsei cu privire la
confirmarea în funcția de judecător până la atingerea plafonului de vârstă și
s-a propus Președintelui Republicii Moldova eliberarea ei din funcția de
judecător al Judecătoriei Chișinău, cu obligarea Consiliului Superior al
Magistraturii de a emite în privința dânsei a unui act administrativ individual
favorabil (hotărâre) privind acceptarea cererii sale privind confirmarea în
funcția de judecător până la atingerea plafonului de vârstă (f.d.41).
La 05 decembrie 2023, prin intermediul poștei electronice, Tizu
Svetlana a depus cerere de completare a motivelor acțiunii, cu referire
nemijlocită la argumentele invocate în hotărârea nr.474/20 din 24.10.2023 a
CSM, a indicat că este eronată concluzia pârâtului precum că la moment
situația în privința dânsei este similară unui candidat la funcția de judecător,
deoarece în susținerea acesteia nu au fost invocate prevederi legale ce ar
stabili cu certitudine că, la etapa dată este doar un candidat (f.d.44-53).
Reclamanta a indicat că Legea privind statutul judecătorului nu
prevede situația în care termenul de 5 ani pentru care persoana a fost numită
în funcția de judecător, expiră în cadrul termenului de suspendare a acestuia
din funcția deținută (situație analogică cu cea a dânsei).
Potrivit art.2 din Codul muncii, prezentul cod reglementează
totalitatea raporturilor individuale și colective de muncă, controlul aplicării
reglementărilor din domeniul raporturilor de muncă, jurisdicția muncii,
precum și alte raporturi legate nemijlocit de raporturile de muncă. Prezentul
cod se aplică și raporturilor de muncă reglementate prin legi organice și prin
alte acte normative.
11
Norma vizată prevede aplicarea prevederilor Codului muncii în
cazul în care legea aplicabilă speței nu prevede soluționarea chestiunilor
apărute.
Cu trimitere la prevederile art.75,76 și 78 din Codul muncii,
reclamanta a menționat că odată cu suspendarea sa din funcția deținută,
Judecătoria Chișinău nu a numit o altă persoană în funcția de judecător în
locul său.
Cu referire la art.83 din Codul muncii, Tizu Svetlana a notat că
prin analogie, odată ce a fost numită pe un termen de 5 ani, și anume pe o
perioadă determinată, iar termenul dat a expirat în perioada în care a fost
suspendată din funcție, împuternicirile sale urmau să înceteze odată cu
anularea suspendării, și anume la 10.10.2023.
La acest aspect, reclamanta a accentuat că din 04.02.2020 nu a
recepționat nicio înștiințare, hotărâre a Consiliului Superior al Magistraturii
prin care ar fi fost înștiințată despre expirarea împuternicirilor, ceea ce
denotă că împuternicirile sale au fost păstrate/prelungite pe o perioadă
nedeterminată.
De fapt, împuternicirile sale au fost prelungite prin lipsa unui
act de expirare al acestora, iar prin cele invocate la pct.76-77 din hotărârea
contestată se deduce concluzia pe marginea situației din speță, or, dânsa cade
sub incidența prevederilor Legii privind statutul judecătorului în vigoare din
26.08.2022.
Potrivit pct.6 din Legea privind statutul judecătorului, se
consideră că nu are reputație ireproșabilă, în sensul alin. (1), și nu poate
candida la funcția de judecător persoana care: e) are interdicția de a ocupa o
funcție publică sau de demnitate publică, ce derivă dintr-un act de constatare
al Autorității Naționale de Integritate.
Reieșind din norma vizată doar Agenția Națională de Integritate
deține competența legală de a constata integritatea unui candidat la funcția
de judecător.
La caz, în privința dânsei nu a fost solicitat și, corespunzător,
elaborat act de către Agenția Națională de Integritate, cu atât mai mult prin
care să se constatate că nu este integră.
În circumstanțele date concluzia pârâtului expusă la pct.88 din
hotărârea contestată, este una formală și declarativă, deoarece nu există
probe în acest sens.
În ședința CSM din 24.10.2023, a menționat că discuțiile despre
cauza vizată au avut loc sub formă de consultație, fără a comunica date
concrete, iar pretinsa „divulgare a secretului deliberării”, la fel, a avut o tentă
de consultație, pentru a se convinge că soluția care urma a fi adoptată este
una legală. Corespunzător nu a discutat cu persoane terțe la direct despre
cauza avută în procedură, ceea ce denotă că opinia expusă în sensul dat este
doar una subiectivă, fără a intra în esență pe marginea circumstanțelor
12
comunicate de către dânsa. Mai mult, pe marginea circumstanțelor date a fost
pornită și o procedură disciplinară.
Reclamanta consideră ca fiind neîntemeiată opinia membrului
Consiliului Superior al Magistraturii, Guzun Ion, prin care a fost de acord cu
soluția emisă, or, nu a contestat-o.
A menționat că la caz nu a stopat pe nimeni de a examina
circumstanțele care în opinia unui fost membru al CSM constituiau abatere
disciplinară, însă nici nu este obligată de a demonstra nevinovăția sa.
Totodată, Tizu Svetlana a notat că din momentul anulării
suspendării sale din funcție, atât dânsa cât și alți colegi care nu-și pot exercita
atribuțiile de serviciu, în legătură cu expirarea termenului de 5 ani pentru
care au fost numiți, redactează acte judecătorești pentru alți colegi, care dacă
și suferă careva modificări, atunci acestea sunt minore, însă nimeni nu-i
învinovățește de faptul că folosesc proiecte de acte deja redactate. În timp ce
în cazul dânsei a fost recunoscută vinovată de acest fapt și indirect
condamnată.
Din luna mai 2017 - până la 23.10.2023, a activat fără asistent,
iar din luna iunie 2018, inclusiv, fără grefier, astfel, folosirea unui proiect nu
a fost o acțiune intenționată cu un anumit scop, dar a fost apreciat drept un
ajutor, din necesitate. Mai mult, folosirea unui proiect nu poate fi echivalată
cu lipsa integrității, întrucât prezența sau lipsa integrității poate fi stabilită
doar printr-un Act de constatare emis de Agenția Națională de Integritate.
În viziunea reclamantei a fost denigrată de către Consiliul
Superior al Magistraturii, care a concluzionat că nu se bucură de o reputație
ireproșabilă, fără a invoca măcar un singur argument în sensul dat, în special
pe ce probe s-au bazat.
La materialele dosarului personal deținut de către CSM, nu
există probe ce ar expune părerea publică asupra propriei persoane. Mai
mult, nu cunoaște niciun membru al CSM, fapt ce denotă că aceștia nici nu
se pot expune pe marginea reputației sale.
În circumstanțele enunțate, reclamanta apreciază pur subiectivă,
neîntemeiată și declarativă concluzia dată de pârât în hotărârea contestată,
doar pentru a o denigra și de a-și întemeia poziția adoptată pe caz.
În același timp, reclamanta nu neagă faptul că judecătorul
trebuie să se abțină de la orice comportament, act sau manifestare care ar
putea să pericliteze efectiv încrederea în imparțialitatea și independenta sa,
însă nu și-a permis niciodată să admită astfel de fapte, iar acțiunile negative
sau ilegale ale persoanelor terțe îndreptate în împotriva dânsei, nu pot fi puse
pe seama sa.
Reclamanta consideră că hotărârea contestată conține doar
opinii subiective și învinuiri neîntemeiate. Respectiv, actul administrativ
individual defavorabil contestat, nu conține în sine o motivare completă,
clară, cu trimiteri la probe incontestabile de incompatibilitate a sa pentru
13
numirea până la atingerea plafonului de vârstă, de încălcare de către aceasta
a legislației sau de încălcare a procedurilor legale de selectare și promovare.
În speță, Consiliul Superior al Magistraturii nu și-a exercitat
dreptul discreționar conform scopului acordat prin lege, iar această încălcare
se materializată prin faptul că actul administrativ contestat a fost emis cu
încălcarea procedurii stabilite, ceea ce poartă un caracter neproporțional
scopului urmărit, fapt ce denotă și ilegalitatea lui în fond, prin prisma art.141
alin.(1) din Codul administrativ.
În viziunea reclamantei, Hotărârea Plenului Consiliului
Superior al Magistraturii din 24.10.2023, urmează a fi anulată pentru faptul
că nici nu urma să fie supusă procedurii date, dar și pentru faptul că
autoritatea publică nu a îndeplinit procedura de emitere a actului
administrativ individual și anume, cea de motivare, or, persoana interesată
ale cărei drepturi sunt vizate urmează să cunoască motivele respingerii
cererii sale și nicidecum doar o poziție subiectivă în lipsa unor probe.
La caz, Consiliul Superior al Magistraturii, într-adevăr deține un
drept discreționar la luarea deciziei privind numirea judecătorului până la
atingerea plafonului de vârstă de 65 ani, deoarece fiecare membru al CSM
votează discreționar, însă acest drept trebuie înțeles din motivarea deciziei,
trebuie să poată fi recunoscute și punctele de vedere din care autoritatea
publică a reieșit la exercitarea acestui drept discreționar, însă la caz, aceste
puncte de vedere lipsesc.
Consiliul Superior al Magistraturii în hotărârea sa de respingere
a cererii cu privire la înaintarea propunerii de numire în funcția de judecător,
până la atingerea plafonului de vârstă, nu și-a motivat soluția de respingere,
or, în prezent în privința sa există o hotărâre definitivă și executorie, prin
care a fost achitată de sub învinuirile aduse, nefiind atrasă nici la răspundere
disciplinară.
Prin urmare, se atestă că Consiliul Superior al Magistraturii nu
și-a exercitat dreptul discreționar conform scopului acordat prin lege, iar
această încălcare se materializată prin faptul că actul administrativ contestat
a fost emis cu încălcarea procedurii stabilite, ceea ce poartă un caracter
neproporțional scopului urmărit, fapt ce denotă și ilegalitatea lui în fond, prin
prisma art.141 alin.(1) Cod administrativ. Obligația de motivare a refuzului
de reconfirmare în funcție prevăzută de art.11 alin.(4) din Legea cu privire
la statutul judecătorului, reprezintă o garanție esențială pentru asigurarea
independenței judecătorului.
Cu trimitere la art.225 lin.(2) și art.137 alin.(1)-(4) din Codul
administrativ, reclamanta a subliniat că, autoritatea publică nu este complet
liberă în utilizarea dreptului discreționar. Acțiunea administrativă trebuie să
se bazeze pe o decizie discreționară cuvenită, concluzie ce se desprinde, în
special, din prevederile art.137 alin.(1) din Codul administrativ, potrivit
căruia autoritățile publice „trebuie” să acționeze cu bună-credință în limitele
legal stabilite și cu respectarea scopului pentru care le-a fost atribuit dreptul.
14
Astfel, Consiliul Superior al Magistraturii era obligat prin lege
să își exercite discreția, însă fără erori discreționare.
Distinct, reclamanta a precizat că prin Hotărârea Curții
Constituționale nr.38 din 07 decembrie 2021 „Pentru interpretarea articolelor
1 alin.(3), 20 și 116 alin.(1) și (2) din Constituție și controlul de
constituționalitate al articolului 11 alin.(1) din Legea nr.544 din 20 iulie 1995
privind statutul judecătorului”, s-au admis parțial sesizările depuse de Sergiu
Litvinenco, deputat în Parlament, și de Nicolae Pasecinic, parte în dosarul
nr.3-10/21, pendinte la Curtea de Apel Chișinău.
Având în vedere această hotărâre a Curții Constituționale,
reclamanta deduce că la data emiterii actului administrativ individual
contestat, Consiliul Superior al Magistraturii urma să supună examinării
cererea depusă prin prisma condițiilor obligatorii care se desprind din
hotărârea Curții, și anume: (i) să stabilească dacă există suspiciuni rezonabile
care pun la îndoială integritatea judecătorului sau de încălcare a legislației de
către acesta; (ii) să sesizeze Inspecția Judiciară în vederea efectuării unui
control suplimentar al candidatului, și în dependență de rezultatele
controlului, în caz de confirmare a suspiciunilor – să respingă cererea
judecătorului, iar în caz de neconfirmare a suspiciunilor – să asigure numirea
judecătorului în funcție până la atingerea plafonului de vârstă.
În Hotărârea Guðmundur v. Islanda [MC], din 01 decembrie
2020, care reprezintă o hotărâre-cadru privind independența judecătorilor,
Curtea Europeană a constatat existența unei încălcări a procedurilor stabilite
în dreptul național pentru numirea judecătorilor, pentru că autoritățile
angajate în procesul de numire a judecătorilor, în special executivul, au
compromis integritatea procesului de numire. Viciile stabilite vizau afectarea
procedurii de numire a judecătorilor, care urmărea să limiteze influența
executivului (prin implicarea unui Comitet de evaluare) și, prin urmare, să
consolideze independența puterii judecătorești din Islanda. Astfel, având în
vedere aceste elemente, Curtea Europeană a conchis că numirea judecătorilor
s-a desfășurat în detrimentul încrederii pe care sistemul judiciar trebuie să-l
inspire publicului într-o societate democratică (§§283 și 289). În aceeași
cauză, cu referire la exigențele impuse de standardul unui tribunal instituit
de lege, Curtea Europeană a reținut că tribunalul este caracterizat de funcția
sa judiciară, trebuind să îndeplinească și o serie de exigențe instituționale
cum ar fi independența, imparțialitatea și securitatea mandatului membrilor
săi. Mai mult, ea a precizat că noțiunea de tribunal presupune ca acesta să fie
compus din judecători selectați pe bază de merit printr-un proces riguros,
care să asigure faptul că au fost numiți cei mai calificați candidați – atât în
termeni de competență tehnică, cât și în termeni de integritate morală. Cu cât
mai sus este situat un tribunal în ierarhia judecătorească, cu atât mai exigente
trebuie să fie criteriile de selecție.
La caz, reclamanta consideră că cererea de propunere pentru
numire în funcția de judecător până la atingerea plafonului de vârstă, a fost
15
respinsă de Consiliul Superior al Magistraturii, pe motiv că, judecătorul nu
corespunde exigenței de „a se bucura de o bună reputație, de a fi integru, de
a fi vertical și corect”.
Argumentele CSM expuse în motivarea hotărârii contestate
derivă din aprecierea subiectivă a unor circumstanțe de fapt, care nu au fost
constatate de către organele din subordinea Consiliului Superior al
Magistraturii, precum și nici de către pârât.
Reclamanta a notat că a fost supusă de două ori evaluării, fiindu-
i atribuit calificativul „foarte bine”, iar Inspecția judiciară nu a constatat
abateri de ordin disciplinar sau de etică admise de către dânsa în exercitarea
atribuțiilor funcționale, situație ce denotă în mod cert, că concluziile
Consiliului Superior al Magistraturii, sunt în contradicție cu materialele
administrate la dosarul administrativ.
La acest aspect, Svetlana Tizu a reiterat concluziile expuse la
pct.66-68 de Curtea Constituțională în hotărârea nr.38, menționată supra și
anume: „66. Curtea reține că legile în discuție instituie un colegiu specializat
pentru evaluarea performanțelor judecătorilor. În esență, acest organism
asigură autoadministrarea judecătorească, fiind alcătuit dintr-o majoritate
calificată de membri judecători, aleși prin metode care asigură cea mai largă
reprezentare a acestora (articolul 15 din Legea nr.154 din 5 iulie 2012).
Potrivit cadrului normativ relevant, colegiul de evaluare a judecătorilor
exercită competența îndeplinirii de către judecători a condițiilor funcției
deținute sau ale funcției la care pretind pe parcursul carierei lor. Curtea reține
că evaluarea performanțelor judecătorilor se realizează în mod periodic sau
extraordinar. Evaluarea periodică se face o dată la trei ani. În cazul în care
judecătorul este evaluat cu calificativul „insuficient”, el este supus evaluării
extraordinare în termenul stabilit de colegiul de evaluare. Calificativul
„insuficient” obținut la două evaluări consecutive constituie un motiv pentru
demararea procedurii de eliberare din funcție a judecătorului, indiferent dacă
este numit pe un termen de cinci ani sau până la atingerea plafonului de
vârstă. Totodată, judecătorul este supus evaluării extraordinare și în cazul
numirii în funcție până la atingerea plafonului de vârstă. Totodată, art.14 din
Lege reglementează limitele evaluării, metodologia, termenul, criteriile,
indicatorii de performanță a activității judecătorilor, sursele de informare,
precum și mijloacele de colectare a informațiilor necesare evaluării
performanțelor judecătorilor. Mai mult, alineatul (3) al aceluiași articol
stabilește că evaluarea performanțelor judecătorului trebuie să respecte
principiul corectitudinii juridice și al așteptărilor legitime și să asigure
condiții pentru o evaluare obiectivă și multidimensională a activității
profesionale a judecătorilor. Privite la modul abstract și extrase din orice
context, aceste prevederi par să asigure independența judecătorilor și să
excludă orice aparențe în măsură să afecteze încrederea publicului în
independența puterii judecătorești. Astfel, atât timp cât numirea judecătorilor
până la atingerea plafonului de vârstă implică reguli stricte, standardul
16
independenței este respectat (§§18-26 supra). Prin stabilirea unor proceduri
transparente și obiective de accedere în funcția de judecător, normele în
discuție urmăresc să asigure protecție încrederii publicului în independența
sistemului judecătoresc (a se vedea, a pari, HCC nr.18 din 10 iulie 2021,
).”
Aceste concluzii din hotărârea Curții Constituționale, denotă
cert caracterul neîntemeiat și abuziv al motivării expuse în actul
administrativ individual defavorabil în privința sa, or, membrii Consiliului
Superior al Magistraturii au pus la dubiu hotărârile emise de Colegiul de
evaluare a performanțelor judecătorilor, fapt ce este inadmisibil, de vreme ce
aceste hotărâri nu au fost contestate în modul stabilit de lege și nu au fost
anulate.
Reclamanta rezumă că hotărârea Colegiului de evaluare a
performanțelor judecătorilor constituie un act administrativ individual
incontestabil conform art.30 și 140 din Codul administrativ și obligatoriu
conform art.139 alin.(4) din Codul administrativ pentru orice persoană, orice
autoritate publică, inclusiv pentru Consiliul Superior al Magistraturii, prin
urmare, Consiliul Superior al Magistraturii nu ar trebui să aibă competența
să schimbe singur calificativul oferit ca urmare a evaluării extraordinare a
performanțelor, decât doar atunci când solicitantul se află în prezența unor
impedimente legale, cum ar fi incompatibilitatea, lipsa caracterului
ireproșabil constatat sau nerespectarea procedurii de evaluare.
La caz, astfel de condiții nu au fost întrunite. Prin urmare,
puterea publică nu ar trebui să intervină în drepturi mai mult decât este
necesar. În așa fel, o măsură oficială întreprinsă de autoritățile publice este
proporțională dacă: are un scop legitim; este potrivită; necesară și rezonabilă.
În contextul expus, reclamanta conchide că măsura oficială
întreprinsă de Consiliul Superior al Magistraturii în privința dânsei, nu este
întemeiată.
Respectiv, odată ce a fost supusă evaluării până la intervenirea
modificărilor în Legea privind statutul judecătorului, aprecierea repetată și
total inversă de către Consiliul Superior al Magistraturii este inadmisibilă,
or, în perioada vizată nici nu a activat, fapt ce denotă subiectivismul pârâtului
în examinarea cazului. Totodată, conform art.17 lit.b) din Legea cu privire
la statutul judecătorului nr.544 din 20 iulie 1995, independența judecătorului
este asigurată și prin procedeul de numire, suspendare, demisie și eliberare
din funcție.
Reclamanta consideră că Legea fundamentală și cadrul
normativ constituțional al termenului inițial de 5 ani pentru care este numit
judecătorul, nu oferă ulterior un drept discreționar Consiliului Superior al
Magistraturii de a nu reconfirma judecătorul în funcție până la atingerea
plafonului de vârstă, decât în anumite împrejurări de ordin obiectiv, care
după cum se reține din speță - lipsesc. Or, Consiliul Superior al Magistraturii
nu este îndreptățit să refuze propunerea pentru reconfirmarea în funcție,
17
decât dacă a constatat că judecătorul nu merită să mai facă parte din corpul
judecătoresc, conform motivelor expres prevăzute de lege.
Chiar și în situația în care ar urma să fie supusă procedurii vechi
de numire în funcția de judecător până la atingerea plafonului de vârstă, nu
ar fi plasată în situația în care să-i fie refuzată cererea, or, probe ce ar
confirma că nu merită să mai facă parte din corpul judecătoresc, conform
motivelor expres prevăzute de lege, lipsesc.
În opinia Svetlanei Tizu temeiurile de fapt și de drept indicate
în conținutul hotărârii contestate din 24.10.2023 contravin reglementărilor
legale în vigoare, iar oportunitatea actului administrativ nu justifică
încălcările de lege admise la emiterea acestuia.
Afară de aceasta, reclamanta consideră că membrul Consiliului
Superior al Magistraturii, Sergiu Caraman prezintă o poziție discreționară de
la caz la caz, or, în cazul judecătorului L.C. a considerat o deviere de la
prevederile legale la exprimarea votului discreționar la soluționarea cererii
vizate, fără careva argumente legale, în timp ce în cazul dânsei nemijlocit a
admis personal o astfel de deviere, ceea ce contravine legii. Or, în cazul în
care membrii CSM au votat împotriva admiterii cererii înaintate, urmau să
sesizeze Inspecția Judiciară în vederea desfășurării unui control suplimentar,
pentru a se asigura că, opinia sa este una întemeiată, măsuri care nu au fost
întreprinse, ceea ce contrazice prevederilor legale și constatărilor Curții
Constituționale, prin ce au fost încălcate drepturile sale constituționale.
Distinct a remarcat că, judecătoarei V.H., vizată în aceeași
cauză penală, i-a fost admisă cererea privind propunerea Președintelui RM
pentru numirea în funcția de judecător, până la atingerea plafonului vârstă.
Mai mult, vizarea judecătoarelor G.M. și L.B. în aceeași cauză penală, la fel,
nu a constituit un impediment pentru a le repune în funcțiile ocupate anterior.
Iar, O.L. – ex-judecător al Curții de Apel Chișinău, la moment deține funcția
de inspector-judecător în cadrul Consiliului Superior al Magistraturii.
Cele menționate în mod suplimentar denotă o poziție
discreționară a membrilor CSM de la caz la caz, iar actul administrativ
individual emis în privința sa urmează a fi retras ca fiind emis contrar legii.
În viziunea reclamantei, Consiliul Superior al Magistraturii nu
și-a îndeplinit obligațiile sale cu bună credință de a motiva temeiurile
respingerii cererii înaintate, a invocat argumente subiective, neîntemeiate și
declarative, în lipsa unor probe, or, după cum s-a stabilit supra, organul de
autoadministrare judecătorească nu a stabilit prin probe incontestabile de
incompatibilitate a dânsei cu funcția respectivă, de încălcare a legislației sau
de încălcare a procedurilor legale de selectare și promovare a ei, din care
motive Consiliului Superior al Magistraturii urmează să-și retragă hotărârea
emisă din 24.10.2023. Cu atât mai mult că, nici nu urma să fie expusă unei
asemenea proceduri, deoarece cade sub incidența Legii privind statutul
judecătorului de după modificări, și anume 26.08.2022, în temeiul motivelor
invocate în cererea din 11.08.2023 adresată CSM.
18
La 07 decembrie 2023, prin intermediul poștei electronice, Tizu
Svetlana a depus cerere de completare a acțiunii, invocând că la 04.12.2023
a recepționat doar hotărârea motivată nr.474/20 din 24.10.2023 a CSM, deși
în ședința din 24.10.2023, membrul CSM – Maria Frunze a invocat opinie
separată. Faptul dat se confirmă inclusiv prin hotărârea plasată pe site-ul
www.csm.md, care conține doar însăși hotărârea și nu conține opinia
separată, care urma a fi anexată la aceasta. Astfel, odată cu aducerea la
cunoștință a hotărârii motivată nr. 474/20 din 24.10.2023, urma să-i fie adusă
la cunoștință și opinia separată, emisă pe caz (f.d.78-80).
În circumstanțele date, în lipsa opiniei separate, consideră că
este încălcat dreptul său la apărare, or, aceasta urmează a conține argumente
suplimentare în susținerea poziției mele de apărare, inclusiv, cele ce ar putea
condiționa suspendarea executări hotărârii date.
La 06 februarie 2024, prin intermediul poștei electronice, Tizu
Svetlana a mai depus cerere de completare a acțiunii, invocând că la
26.10.2023 s-a adresat CSM cu o cerere privind retragerea actului
administrativ individual ilegal defavorabil, prin care a solicitat retragerea
hotărârii Consiliului Superior al Magistraturii din 24.10.2023, pe motivele
invocate în conținutul cererii. Ulterior la 21.12.2023, s-a adresat CSM cu
cerere de completare a motivelor de fapt și de drept iar prin hotărârea CSM
din 16.01.2024 s-a hotărât de a respinge cererea sa privind retragerea actului
administrativ individual ilegal defavorabil din 24.10.2023 (f.d.97-99).
În contextul respectivei cereri, Svetlana Tizu a solicitat anularea
actului administrativ defavorabil emis de Consiliul Superior al Magistraturii
din 24.10.2023 și obligarea Consiliului Superior al Magistraturii să emită act
administrativ individual favorabil (hotărâre) privind acceptarea cererii sale
privind confirmarea în funcția de judecător până la atingerea plafonului de
vârstă; anularea actului administrativ defavorabil emis de Consiliul Superior
al Magistraturii din 16.01.2024, prin care s-a respins cererea sa privind
retragerea hotărârii Consiliului Superior al Magistraturii din 24.10.2023;
obligarea Consiliului Superior al Magistraturii să emită act administrativ
individual favorabil, hotărâre privind retragerea hotărârii Consiliului
Superior al Magistraturii din 24.10.2023.
La 16 februarie 2024, prin intermediul poștei electronice, Tizu
Svetlana a mai depus cerere de completare a motivelor acțiunii, invocând de
fapt argumente similare celor expuse în cererile anterioare de completare și
concretizare a pretențiilor din acțiune (f.d.107-110).
La 13 martie 2024, prin intermediul poștei electronice, Tizu
Svetlana a mai depus cerere de completare a acțiunii, invocând că la 20
februarie 2024, prin intermediul poștei electronice a recepționat hotărârea
CSM nr.15/2 din 16 ianuarie 2024. În motivarea acesteia pârâtul a menționat
că hotărârea din 24 octombrie 2023 a fost emisă legal (f.d.130-132).
În viziunea reclamantei hotărârea din 16 ianuarie 2024 a CSM
este una neîntemeiată și ilegală, deoarece pârâtul nu s-a expus deloc pe
19
marginea argumentelor sale și a reprezentatului său în susținerea cererii de
revocare a actului administrativ individual defavorabil, fapt ce denotă că nu
a fost auzită, fapt ce contravine art.6 CtEDO, or, orice hotărâre trebuie să fie
motivată și să conțină răspuns la toate argumentele invocate, fapt ce nu se
atestă la caz.
Între timp a recepționat răspunsul din 08 februarie 2024 a
Președintelui țării potrivit căruia actul normativ care a exclus competența
Președintelui Republicii Moldova de a decide eliberarea din funcție a
judecătorilor nu conține norme tranzitorii care să permită aplicarea
ultraactivă a prevederilor în vigoare până la 26 august 2022. În lipsa unor
dispoziții tranzitorii, speța este guvernată de principiul aplicării imediate a
legii noi, potrivit căreia de la data intrării în vigoare a legii, acesta se aplică
tuturor actelor, faptelor și situațiilor juridice în curs de constituire,
modificare sau stingere, precum și efectelor viitoare ale unor situații juridice
anterior născute, dar neconsumate la data intrării în vigoare a legii noi.
Astfel, potrivit art.25 alin.(2) din Legea nr.544/1995 cu privire la statutul
judecătorului, eliberarea din funcție a unui judecător este decisă prin hotărâre
de către Consiliul Superior al Magistraturii, fără a mai fi necesară emiterea
unui decret al Președintelui Republicii Moldova.
Reclamanta a precizat că situația din prezentul litigiu nu cade
sub incidența prevederilor Legii nr.544/1995 cu privire la statutul
judecătorului în vigoare până la 26 august 2022, or, anularea suspendării sale
din funcție, cât și expirarea de facto a împuternicirilor sale a avut loc după
intrarea în vigoare a legii menționate la 26 august 2022, argument neglijat de
către pârât.
Cu trimitere la art.11 alin.(1) din Legea nr.544/1995, cu
modificările în vigoare din 26 august 2022, reclamanta a remarcat că
judecătorii se numesc în funcție din rândul candidaților selectați în urma
concursului de către Președintele Republicii Moldova, la propunerea
Consiliului Superior al Magistraturii. Judecătorii sunt numiți în funcție până
la atingerea plafonului de vârstă de 65 de ani.
În contextul enunțat, Tizu Svetlana consideră că hotărârile
Consiliului Superior al Magistraturii nr.474/30 din 24 octombrie 2023 și
nr.15/2 din 16 ianuarie 2024 sunt neîntemeiate și ilegale, din care motiv
urmează a fi anulate.
Pe parcursul examinării cauzei, reclamanta Tizu Svetlana a
prezentat susținerile verbale în formă scrisă, prin care a concretizat
pretențiile din acțiune, solicitând admiterea acțiunii în sensul formulat,
anularea hotărârii din 24 octombrie 2023 a Consiliului Superior al
Magistraturii, prin care s-a respins cererea privind propunerea candidaturii
sale Președintelui Republicii Moldova de numire/reconfirmare în funcția de
judecător până la atingerea plafonului de vârstă; obligarea Consiliului
Superior al Magistraturii să emită act administrativ individual favorabil prin
care să fie numită în funcția de judecător până la atingerea plafonului de
20
vârstă în cadrul Judecătoriei Chișinău, în temeiul art.11 alin.(1) din Legea
nr.544/1995, în vigoare din 26 august 2022, art.53 alin.(2) din Codul
administrativ sau alternativ înaintarea propunerii către Președintelui
Republicii Moldova de numire/reconfirmare în funcția de judecător la
Judecătoria Chișinău, sediul Centru până la atingerea plafonului de vârstă; în
cazul respingerii primei cerințe să fie anulată hotărârea din 16 ianuarie 2024
a Consiliului Superior al Magistraturii, prin care s-a respins cererea sa
privind retragerea hotărârii din 24 octombrie 2023 a CSM și obligarea
Consiliului Superior al Magistraturii să emită hotărâre privind retragerea
hotărârii de către Consiliul Superior al Magistraturii din 24 octombrie 2023
(f.d.172-190).
ASPECTE DE PROCEDURĂ LA EXAMINAREA ACȚIUNII:
Prin încheierea din 17 mai 2024 a Curții Supreme de Justiție
a fost respinsă cererea depusă de Tizu Svetlana cu privire la suspendarea
executării hotărârii nr.474/30 din 24 octombrie 2023 a Consiliului Superior
al Magistraturii (f.d.161-166).
ARGUMENTELE PÂRÂTULUI:
La 05 aprilie 2024, Consiliul Superior al Magistraturii a depus
referință la acțiunea depusă de Tizu Svetlana, considerând acțiunea ultimei
ca fiind neîntemeiată și pasibilă de a fi respinsă (f.d.143-155).
În susținerea referinței Consiliul Superior al Magistraturii a
invocat că prin cererea adresată Consiliului Superior al Magistraturii din 09
august 2023, reclamanta Svetlana Tizu a solicitat numirea în funcția de
judecător, până la atingerea plafonului de vârstă. Chestiunea respectivă a fost
inclusă în agenda ședinței Plenului Consiliului Superior al Magistraturii nr.
30 din 24 octombrie 2023.
La ședința Plenului CSM s-au prezentat 7 membri din cei 9
aflați în exercițiul funcției, ședința fiind declarată deliberativă. Ca urmare a
aprobării Agendei ședinței nr.30 din 24 octombrie 2023 cu votul unanim a
membrilor prezenți, s-a purces la examinarea chestiunilor.
Cu 2 voturi pro și 5 voturi împotrivă, Plenul Consiliului
Superior al Magistraturii, prin hotărârea nr.474/30 din 24 octombrie 2023 a
respins cererea judecătorului Svetlana Tizu de la Judecătoria Chișinău
privind înaintarea propunerii de numire în funcția de judecător până la
atingerea plafonului de vârstă.
Svetlana Tizu nefiind de acord cu hotărârea menționată, la 08
noiembrie 2023 a contestat-o la Curtea Supremă de Justiție, susținând că
actul administrativ individual favorabil a fost emis cu încălcarea procedurii
și a normelor de drept material.
21
Consiliul Superior al Magistraturii a reținut că potrivit art.116
alin.(2) din Constituție (în vigoare până la 01 aprilie 2022), judecătorii
instanțelor judecătorești se numesc în funcție de Președintele Republicii
Moldova, la propunerea Consiliului Superior al Magistraturii, în condițiile
legii. Judecătorii care au susținut concursul sunt numiți în funcție pentru
prima dată pe un termen de 5 ani. După expirarea termenului de 5 ani,
judecătorii vor fi numiți în funcție până la atingerea plafonului de vârstă.
Pârâtul a reiterat că în condițiile art.123 din Constituție,
Consiliul Superior al Magistraturii asigură numirea, transferarea, detașarea,
promovarea în funcție și aplicarea de măsuri disciplinare față de judecători.
Modul de organizare și funcționare al Consiliului Superior al
Magistraturii se stabilește prin lege organică.
Potrivit art.6 alin.(1) și (4) din Legea nr.544 din 20 iulie 1995
cu privire la statul judecătorului, la funcția de judecător poate candida
persoana cu o reputație ireproșabilă, care deține cetățenia Republicii
Moldova, are domiciliul în țară și întrunește următoarele condiții: a) are
capacitate de exercițiu; b) are diplomă de studii superioare de licență și
diplomă de studii superioare de maștera în domeniul dreptului sau un alt act
de studii în domeniul dreptului echivalent acestora, recunoscut de structura
abilitată pentru recunoașterea și echivalarea actelor de studii și a calificărilor;
c) a absolvit Institutul Național al Justiției sau are vechimea în muncă
prevăzută la alin.(2); d) nu are antecedente penale; e) cunoaște limba de stat;
f) corespunde cerințelor de ordin medical pentru exercitarea funcției; g) a
fost supusă testării cu utilizarea detectorului comportamentului simulat
(poligrafului). Se consideră că nu are reputație ireproșabilă, în sensul alin.
(1), și nu poate candida la funcția de judecător persoana care: a) are
antecedente penale, inclusiv stinse, sau a fost absolvită de răspundere penală
printr-un act de amnistie sau de grațiere; b) a fost concediată din organele de
drept din motive compromițătoare sau a fost eliberată, din aceleași motive,
din funcțiile specificate la alin.(2); c) are un comportament incompatibil cu
normele Codului de etică al judecătorilor sau desfășoară activitate
incompatibilă cu normele acestui cod; d) a fost sancționată disciplinar pentru
nerespectarea prevederilor art.7 alin.(2) din Legea nr.325 din 23 decembrie
2013 privind evaluarea integrității instituționale; e) are interdicția de a ocupa
o funcție publică sau de demnitate publică, ce derivă dintr-un act de
constatare al Autorității Naționale de Integritate.
Reieșind din prevederile art.11 alin.(1) din Legea nr.544 din 20
iulie 1995 cu privire la statul judecătorului, judecătorii judecătoriilor și
judecătorii curților de apel se numesc în funcție, din numărul candidaților
selectați prin concurs, de către Președintele Republicii Moldova, la
propunerea Consiliului Superior al Magistraturii. Candidații selectați, care
întrunesc condițiile specificate la art.6, se numesc în funcția de judecător
inițial pe un termen de 5 ani. După expirarea termenului de 5 ani, judecătorii
sunt numiți în funcție până la atingerea plafonului de vârstă de 65 de ani.
22
La caz, Svetlana Tizu a fost numită în funcția de judecător prin
Decretul Președintelui Republicii Moldova nr.1449-VII din 04 februarie
2015, la Judecătoria Centru, mun.Chișinău, pe un termen de 5 ani în
conformitate cu prevederile art.116 alin.(1) din Constituție, în redacția anului
2015.
Respectiv, la data de 04 februarie 2020, a expirat termenul de 5
ani de numire inițial în funcție a judecătorului Svetlana Tizu.
Pârâtul a reținut că prin hotărârea nr.458/22 din 23 octombrie
2018 a Consiliului Superior al Magistraturii, a fost admisă sesizarea
Procurorului General și s-a dat acordul la efectuarea acțiunilor de urmărire
penală - percheziția, aducerea silită, reținerea și arestarea în privința
judecătoarei Svetlana Tizu de la Judecătoria Chișinău, sediul Centru, pentru
săvârșirea infracțiunii prevăzute de art.324 alin.(3) lit.a) din Codul penal.
Totodată, Svetlana Tizu a fost suspendată din funcția de judecător până la
rămânerea definitivă a hotărârii în cauza respectivă.
Svetlana Tizu în cererea de chemare în judecată a invocat că
prin analogia legislației muncii, în situația în care a fost numită pe un termen
de 5 ani, și anume pe o perioadă determinată, iar termenul dat a expirat în
perioada în care a fost suspendată din funcție, împuternicirile sale urmau să
înceteze odată cu anularea suspendării, adică din 10 octombrie 2023,
conform hotărârii nr.436/27 a Consiliului Superior al Magistraturii. Iar, drept
urmare la momentul încetării împuternicirilor sale (anul 2023), în privința sa
operează modificările efectuate prin Legea nr.120 din 23 septembrie 2021,
în vigoare din 01 aprilie 2022.
Consiliul Superior al Magistraturii a apreciat critic acest
raționament al reclamantei Svetlana Tizu, or, relațiile de muncă a
judecătorilor la capitolul numire și situațiile de carieră sunt suficient de clar
și precis descrise în Legea nr.544/1995 cu privire la statutul judecătorului,
aceste prevederi, derivând din faptul că judecătorul deține un statut special
de demnitate publică. Normele legale date, precum și interpretările Curții
Constituționale sunt suficient de clare și previzibile la acest capitol (a se
vedea și argumentele de mai sus Gudmundur Andri Astrââsson v. Islanda).
Astfel că, aplicarea normelor Codului muncii după modelul
propus de către reclamanta Svetlana Tizu ar echivala cu o încălcare a
normelor constituționale care prevăd expres modul de numire în funcția de
judecător.
Consiliul Superior al Magistraturii consideră eronată și
afirmația reclamantei precum că împuternicirile sale au fost prelungite prin
lipsa unui act de expirare a acestora, or, în situația din speță Consiliul s-a
expus asupra carierei (numire) Svetlanei Tizu, ale cărei împuterniciri au
expirat la 04 februarie 2020, drept urmare a întrunirii legale a noii
componențe a Consiliului Superior al Magistraturii, și, respectiv a anulării
suspendării din funcție a Svetlanei Tizu.
23
La acest aspect, Curtea Constituțională în hotărârea nr.9 din 7
aprilie 2022 pentru controlul constituționalității Legii nr.26 din 10 martie
2022 privind unele măsuri aferente selectării candidaților la funcția de
membru în organele de autoadministrare ale judecătorilor și procurorilor, la
§§34-36, a constatat că prevederile art.15 alin.(12) din Legea nr.26 din 10
martie 2022 ar putea perturba echilibrul între condiția asigurării
independenței judecătorilor și condiția evitării autoguvernării corporatiste în
cadrul Consiliului Superior al Magistraturii. Aceste prevederi stabilesc că,
pentru perioada de timp de până la data întrunirii legale a noii componențe a
Consiliului Superior al Magistraturii și a Consiliului Superior al
Procurorilor, pentru a nu permite disfuncționalități în exercitarea de către
consiliile menționate a atribuțiilor stabilite prin constituție Republicii
Moldova, hotărârile acestor consilii vor fi adoptate în conformitate cu
dispozițiile Codului administrativ ce reglementează emiterea actelor
administrative.
Relevante sunt și expunerile Curții Constituționale din hotărârea
nr.38 din 07 decembrie 2021, unde a reținut că competența Consiliului
Superior al Magistraturii de a numi judecătorii în funcție până la atingerea
plafonului de vârstă putea fi dedusă pe baza principiului autoadministrării
judecătorești, precum și pe baza textului „se numesc în funcție de
Președintele Republicii Moldova, la propunerea Consiliului Superior al
Magistraturii” din articolul 116 alin.(2) din Constituție (§69). Curtea a notat
că art.116 alin.(2) din Constituție, (în redacția de până la 07 decembrie 2021,
prevedea după textul menționat că judecătorii care au susținut concursul sunt
numiți în funcție pentru prima dată pe un termen de cinci ani. După expirarea
termenului de cinci ani, judecătorii vor fi numiți în funcție până la atingerea
plafonului de vârstă. Totuși, amendamentele constituționale operate prin
Legea nr.120 din 23 septembrie 2021 au exclus termenul inițial de cinci ani
de numire a judecătorilor instanțelor judecătorești prevăzut de articolul 116
alin.(2) din Constituție.
Prin urmare, după 01 aprilie 2022, atribuțiile Consiliului
Superior al Magistraturii cu privire la numirea judecătorilor în funcție până
la atingerea plafonului de vârstă nu mai pot fi deduse din prevederile
constituționale. Competența în discuție a fost prevăzută, în scop tranzitoriu,
în Legea nr.47 din 10 martie 2022 pentru modificarea articolului 13 din
Legea nr.154/2012 privind selecția, evaluarea performanțelor și cariera
judecătorilor.
Potrivit acestei legi, Consiliul Superior al Magistraturii va
înainta Președintelui Republicii Moldova propunerile de numire în funcție
până la atingerea plafonului de vârstă pentru: (1) judecătorii al căror termen
inițial de numire în funcție a expirat la data intrării în vigoare a legii, dar nu
au fost supuși evaluării extraordinare a performanțelor, prevăzută la articolul
13 alin.(4) lit.a) din Legea nr.154/2012 privind selecția, evaluarea
24
performanțelor și cariera judecătorilor; (2) judecătorii al căror termen inițial
de numire în funcție a expirat până la data de 01 aprilie 2022.
În Opinia comună nr.983/2020 privind modificarea și
completarea Constituției Republicii Moldova, Comisia de la Veneția și
Directoratul General Drepturile Omului și Statutul de Drept al Consiliului
Europei au precizat că toate deciziile privind numirea judecătorilor și cariera
acestora trebuie să fie bazate pe merit, cu aplicarea criteriilor obiective
stabilite în cadrul normativ. Deși aceste prevederi sunt destul de declarative,
ele oferă linii directoare valoroase procedurilor de dezvoltare a carierei care
urmează a fi specificate de lege și sunt binevenite (Veneția, 20 martie 2020,
§33) [CDL-AD(2020)001].
Prevederile art.2 din Legea nr.147 din 09 iunie 2023 statuează
că, selecția și evaluarea judecătorilor au la bază următoarele principii: a)
legalitatea; b) nediscriminarea; c) selectarea și evaluarea obiectivă și
imparțială; d) echitatea; e) transparența; f) confidențialitatea; g) protecția
datelor cu caracter personal și a vieții private; h) respectarea demnității
umane.
Articolul 3 alin.(1) din Legea nr.147 din 09 iunie 2023,
stipulează că candidații la funcția de judecător care întrunesc condițiile
stabilite la art. 6 din Legea nr.544/1995 cu privire la statutul judecătorului
sunt selectați în baza următoarelor criterii: e) deținerea calităților personale
precum verticalitatea, corectitudinea, capacitatea de a gestiona situațiile
stresante, capacitatea analitică, capacitatea de a lua decizii, atestate prin
rezultatul testării psihologice; f) deținerea capacității de a înțelege și de a
soluționa situații juridice complexe; (2) întrunirea de către candidatul la
funcția de judecător a criteriilor specificate la alin.(1) lit.b)-d) se stabilește
de Colegiul pentru selecția și evaluarea judecătorilor, iar întrunirea criteriilor
specificate la alin.(1) lit.e) și f) — de Consiliul Superior al Magistraturii.
În baza art.25 alin.(2) din Legea nr.147 din 09 iunie 2023, până
la numirea în funcție a 2/3 din membrii Colegiului pentru selecția și
evaluarea judecătorilor, Consiliul Superior al Magistraturii va efectua
selecția și evaluarea candidaților la funcția de judecător în baza prezentei
legi.
Potrivit art.10 alin.(1), (2) din Legea nr.544 din 20 iulie 1995 cu
privire la statutul judecătorului, procesul de selectare a candidaților la funcția
de judecător se desfășoară potrivit unor criterii obiective bazate pe merit,
ținând seama de pregătirea profesională, de integritatea, capacitatea și
eficiența candidaților.
Candidații la funcția de judecător sunt selectați de colegiul
pentru selecția și cariera judecătorilor în temeiul prezentei legi, al Legii
nr.154 din 5 iulie 2012 privind selecția, evaluarea performanțelor și cariera
judecătorilor și al regulamentelor Consiliului Superior al Magistraturii.
Conform art.5 alin.(1), (2), (7) din Codul de etică și de conduită
profesională al judecătorului, aprobat prin Hotărârea Adunării Generale a
25
Judecătorilor nr.8 din 11 septembrie 2015 (modificat prin Hotărârea AGJ
nr.12 din 11 martie 2016) judecătorul va respecta cele mai înalte standarde
de integritate și responsabilitate, pentru a asigura încrederea societății în
instanțe. Este conștient de riscurile corupției și nu va admite sau nu va crea
aparența unui comportament corupțional în activitatea sa; nu va cere, accepta
ori primi cadouri, favoruri sau beneficii pentru îndeplinirea ori
neîndeplinirea atribuțiilor funcționale sau în virtutea funcției deținute.
Judecătorul nu va solicita sau accepta, direct ori indirect, plăți, cadouri,
servicii sau alte beneficii, în numele său, ai membrilor familiei sale ori
prietenilor, ca prețuire pentru exercitarea sau abținerea de la îndeplinirea
obligațiilor sale în legătură cu o cauză care urmează a fi examinată de către
acesta. Judecătorul va evita discuții cu participanții la proces sau cu terțe
persoane despre alte cauze puse pe rol în instanță, decât în cazurile prevăzute
de lege.
Mai mult, în cadrul ședinței Consiliului Superior al
Magistraturii din 24 octombrie 2023, Svetlana Tizu a susținut cererile sale
de numire în funcția de judecător până la atingerea plafonului de vârstă. Pe
parcursul ședinței reclamanta a fost întrebată cu privire la circumstanțele
constatate prin decizia definitivă a Curții de Apel Comrat din 28 iunie 2023,
în special, Svetlana Tizu a fost invitată să explice circumstanțele care le-a
relatat în cadrul urmăririi penale care au fost incluse în decizia definitivă a
Curții de Apel Comrat din 28.06.2023.
La fel, în ședința Consiliului, au fost date citire explicațiile
atribuite Svetlanei Tizu cu privire la relația sa cu judecătorul Curții de Apel
Chișinău, vizat în sentință.
Consiliul Superior al Magistraturii a reținut că prin sentința
judecătoriei Chișinău, sediul Buiucani din 17 martie 2021, menținută prin
decizia Curții de Apel Comrat 28 iunie 2023, F.V. a fost recunoscut vinovat
de săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 326 alin.(2) lit.d) Cod penal,
(traficul de influență) fiindu-i stabilită pedeapsa închisorii pe un termen de 3
(trei) ani, cu executare în penitenciar de tip semiînchis.
În perioada de 05 septembrie 2018-10 septembrie 2018, F.V. a
avut un șir de discuții cu S.V., în urma cărora, ultimul, în seara zilei de 07
septembrie 2018 a transmis lui F.V. suma de 2000 euro, ceea ce conform
cursului BNM constituie 38 891,80 lei MD, ultimul susținând că deține
influență asupra judecătorului din Curtea de Apel Chișinău, L.B, ca aceasta
să intervină în soluționarea pozitivă a plângerii ce se examina la Judecătoria
Chișinău, sediul Centru.
Consiliul a reiterat că la moment nu se pune în discuție
comiterea unei infracțiuni sau nu de către Svetlana Tizu. Acest subiect
nefiind în competența Consiliului Superior al Magistraturii, ci a instanțelor
de judecată care examinează cauza penală.
Soluția adoptată de către Consiliul Superior al Magistraturii sub
nicio formă nu poate fi reținută drept o reevaluare a acuzațiilor de trafic de
26
influență în privința Svetlanei Tizu, care au avut un deznodământ după cum
a fost relatat mai sus. Decizia instanțelor de judecată a fost analizată de către
Consiliul Superior al Magistraturii doar ca niște decizii de constatare a
anumitor circumstanțe, pe care de fapt, reclamanta Svetlana Tizu, nu le-a
negat.
Cât privește integritatea unui candidat la funcția de judecător,
reclamanta a susținut că doar Agenția Națională de Integritate are
competența de a se expune asupra acesteia. Conform aprecierii Curții
Constituționale, Consiliului Superior al Magistraturii îi revine dreptul
constituțional de apreciere a integrității candidatului la funcția de judecător.
Pe lângă constatarea Curții Constituționale, se rețin ca fiind relevante și
prevederile art.3 din Legea cu privire la selecția și evaluarea judecătorilor,
interpretată în coraport cu prevederile art.25 din aceeași lege. Deci, Consiliul
a reținut că aprecierea integrității în sensul explicat de Codul de Etică și
Disciplină a judecătorului ține de apanajul Consiliului Superior al
Magistraturii. Din această perspectivă Consiliul a constatat că este în afara
oricărui dubiu că pe parcursul anului 2018, Svetlana Tizu a avut mai multe
întâlniri cu persoane terțe și a discutat după cum ea menționează "practica
judiciară”, astfel reieșind din decizia definitivă aceste declarații se mai
confirmă prin declarația dnei B.L, care a explicat care au fost acele cauze
penale. Mai mult, însăși Svetlana Tizu a acceptat de la un alt judecător un
purtător de informații (flash) cu un proiect de act judecătoresc, despre care
ea însăși declarat că a citit, a fost de acord cu el, a făcut redactări minore și
l-a semnat.
În virtutea prevederilor art. 5 a Codului de etică și disciplină,
Consiliul stabilit că Svetlana Tizu a admis fapte reprobabile care au fost
apreciate de Consiliu drept o demonstrație clară a lipsei de integritate.
Divulgarea secretului deliberării, coordonarea textului unui act judecătoresc
cu o persoană străină, discuții pe marginea soluțiilor pe o serie de cazuri,
acceptarea unui flash cu un act judecătoresc reprezintă acțiuni reprobabile
care nu au putut fi acceptate de către acest Consiliu.
Consiliul Superior al Magistraturii a notat că Svetlana Tizu
putea să își pună întrebări rezonabile cu privire la cine și cu ce interes a
cunoscut atât de multe detalii din dosarul care se afla în procedura sa, mai cu
seamă că nu era doar o încheiere abstractă, ci o hotărâre motivată care
conținea deja și temeiurile de fapt și cele de drept. În contextul în care s-a
constatat faptul că autorul nemijlocit al textului care a fost transpus de către
judecătorul Svetlana Tizu în încheierea judecătorească, V.F. a fost
condamnat definitiv pentru trafic de influență, iar Svetlana Tizu a
"beneficiat” de actul judecătoresc pregătit de către această persoană drept
proiect, comportamentul ultimei nu poate fi considerat ca respectând cele
mai înalte standarde de integritate și responsabilitate.
Statutul de judecător impune un comportament ireproșabil în
societate, un echilibru emoțional și un comportament rațional chiar în situații
27
limite. Faptul că judecătorul Tizu Svetlana a fost achitată prin sentința
Judecătoriei Chișinău din 17 martie 2021 pentru săvârșirea infracțiunii
prevăzute de art. 324 alin. (3) lit. a) și art. art. 42 alin. (2), 307 alin. (1) din
Codul penal, nu este de natură să șteargă existența acțiunilor care au adus
atingere reputației reclamantei. Aceste fapte nu sunt dintre cele care îi pot
asigura buna reputație în sensul art.6 din Legea nr. 544/1995.
În asemenea circumstanțe, Consiliul Superior al Magistraturii a
conchis că reclamanta Svetlana Tizu nu îndeplinește condiția cerută de lege
pentru a fi numit magistrat, și anume nu se bucura de o bună reputație.
CSM a apreciat critic argumentul reclamantei referitor la faptul
că hotărârea contestată nu a fost motivată, or, în privința sa există o hotărâre
definitivă și executorie, prin care a fost achitată de sub învinuirile aduse,
nefiind atrasă nici la răspundere disciplinară. Din conținutul Hotărârii CSM
nr.474/20 din 24 octombrie 2023 cu certitudine rezultă motivele de fapt și de
drept, precum și descrierea succintă a procedurii administrative care a stat la
baza emiterii actului: circumstanțele, opiniile participanților. În speță, CSM
la acordarea votului de neîncredere Svetlanei Tizu s-a bazat pe faptul că
dorește să dezvolte o instituție integră cu judecători corecți.
Referitor la proporționalitate și necesitate într-o societate
democratică, Consiliul Superior al Magistraturii a pus pe cântar interesul
Svetlanei Tizu pentru reconfirmarea sa în funcția de judecător până la
atingerea plafonului de vârstă și interesul public de a avea un sistem în care
să nu activeze judecători care au admis derapaje de la principiile integrității
stabilite expres în Codul de etică a judecătorilor. Potrivit decretului de
numire în funcția de judecător statutul i-a fost garantat doar pentru o perioadă
de 5 ani, ulterior numirea sa urma să fie precedată de o evaluare și selecție,
prin urmare prelungirea împuternicirilor nu a fost un bun/statut câștigat prin
trecerea simplă a timpului.
La caz, Plenul Consiliului Superior al Magistraturii a considerat
că interesul public ar prevala asupra interesului Svetlanei Tizu pentru
reconfirmare, având în vedere interesul public de a avea încredere in justiție.
Atât din verificarea informațiilor prezentate de Inspecția judiciară, cât și în
cadrul ședinței Consiliului Superior al Magistraturii, nu au putut fi înlăturate
dubiile rezonabile cu privire la încălcarea de judecător a legislației prin
prisma unor cauze aflate în procedură, inclusiv a celor enunțate supra, în
vederea formării unei convingeri fără echivoc de majoritatea calificată
necesară a membrilor Consiliului Superior al Magistraturii asupra respectării
întocmai de orice judecător a rigorilor legale la examinarea cauzelor, astfel
încât cinci membri și-au exprimat votul împotriva numirii Svetlanei Tizu în
funcția de judecător până la atingerea plafonul de vârstă.
Reieșind din cele menționate, Consiliul Superior al
Magistraturii consideră Hotărârea nr.474/20 din 24 octombrie 2023 a
Plenului Consiliului Superior al Magistraturii, ca fiind una legală și
întemeiată, adoptată cu respectarea procedurii legale în coroborare cu
28
normele legislative speciale derogatorii, iar aspectele invocate de reclamantă
sunt declarative și lipsite de relevanță. Or, din conținutul cererii de chemare
în judecată nu se atestă careva argumente în stare să desființeze hotărârea
contestată. Pârâtul a considerat irelevant argumentul reclamantei precum că
vizarea unor judecători în aceeași cauză penală, nu a constituit impediment
pentru a le repune în funcțiile ocupate anterior, iar ultima să dețină funcția
de inspector-judecător în cadrul CSM. Or, verificarea condițiilor pe care
urmează să le întrunească candidații la funcția de judecător, urmează a fi
analizată individualizat, fiind mai exigentă.
Cât privește Hotărârea din 16 ianuarie 2024 a Plenului
Consiliului Superior al Magistraturii, la fel, o consideră ca fiind emisă legal
și întemeiat. Or, temeiuri întru anularea acestuia de către reclamanta Svetlana
Tizu, nu au fost invocate.
În contextul enunțat, Consiliul Superior al Magistraturii a
solicitat respingerea acțiunii depuse de Tizu Svetlana cu privire la anularea
actelor administrativ individuale defavorabile și obligarea emiterii actului
administrativ individual favorabil, ca neîntemeiată.
EXPLICAȚIILE PARTICIPANȚILOR LA PROCES ÎN CADRUL
JUDECĂRII CAUZEI:
În cadrul ședinței de judecată, reclamanta Tizu Svetlana și
reprezentantul împuternicit al acesteia, avocatul Grigoriță Andrei au susținut
motivele de fapt și de drept invocate în cererea de chemare în judecată, cu
completările și concretizările ulterioare, solicitând admiterea acesteia în
sensul formulat.
La rândul său, reprezentatul pârâtului Consiliul Superior al
Magistraturii, Ciobanu Olesea a solicitat respingerea acțiunii depuse de Tizu
Svetlana ca neîntemeiată, conform poziției expuse în referința depusă.
LEGISLAȚIA PERTINENTĂ:
Articolul 5 din Codul administrativ prevede că:
„Activitatea administrativă reprezintă totalitatea actelor administrative individuale
și normative, a contractelor administrative, a actelor reale, precum și a operațiunilor
administrative realizate de autoritățile publice în regim de putere publică, prin care se
organizează aplicarea legii și se aplică nemijlocit legea.”
Articolul 6 alin.(1) din Codul administrativ statuează că:
„(1) Procedura administrativă este activitatea autorităților publice cu efect în
exterior, îndreptată spre examinarea condițiilor, pregătirea și emiterea unui act
administrativ individual, spre examinarea condițiilor, pregătirea și încheierea unui
contract administrativ sau examinarea condițiilor, pregătirea și întreprinderea unei măsuri
strict de autoritate publică.”
Articolul 7 din Codul administrativ indică că:
29
„Autoritate publică se consideră orice structură organizatorică sau organ
instituită/instituit prin lege sau printr-un alt act normativ, care acționează în regim de
putere publică în scopul realizării unui interes public.”
Articolul 10 alin.(1) din Codul administrativ statuează că:
„(1) Actul administrativ individual este orice dispoziție, decizie sau altă măsură
oficială întreprinsă de autoritatea publică pentru reglementarea unui caz individual în
domeniul dreptului public, cu scopul de a produce nemijlocit efecte juridice, prin nașterea,
modificarea sau stingerea raporturilor juridice de drept public.”
Articolul 11 alin.(1) și (2) din Codul administrativ stipulează că:
„(1) Actele administrative individuale pot fi: a) acte defavorabile – actele care
impun destinatarilor lor obligații, sancțiuni, sarcini sau afectează drepturile/interesele
legitime ale persoanelor ori care resping, în tot sau în parte, acordarea avantajului
solicitat; b) acte favorabile – actele care creează destinatarilor săi un beneficiu sau un
avantaj de orice fel.
(2) Destinatarul unui act administrativ individual este doar persoana către care actul
administrativ se îndreaptă. Terții, ale căror drepturi sunt afectate de actul administrativ
individual, nu sunt destinatarii acestuia.”
Articolul 16 alin.(1) și (2) din Codul administrativ prevede că:
„(1) Dreptul discreționar al autorității publice reprezintă posibilitatea acesteia de a
opta între mai multe soluții posibile corespunzătoare scopului legii atunci când aplică o
dispoziție legală.
(2) Exercitarea dreptului discreționar nu permite desfășurarea unei activități
administrative arbitrare.”
Articolul 17 din Codul administrativ învederează că:
„Drept vătămat este orice drept sau libertate stabilit/stabilită de lege căruia/căreia i
se aduce atingere prin activitate administrativă.”
Articolul 20 din Codul administrativ indică că:
„Dacă printr-o activitate administrativă se încalcă un drept legitim sau o libertate
stabilită prin lege, acest drept poate fi revendicat printr-o acțiune în contencios
administrativ, cu privire la care decid instanțele de judecată competente pentru
examinarea procedurii de contencios administrativ, conform prezentului cod.”
Articolul 21 alin.(1)-(3) din Codul administrativ statuează că:
„(1) Autoritățile publice și instanțele de judecată competente trebuie să acționeze
în conformitate cu legea și alte acte normative.
(2) Exercitarea atribuțiilor legale nu poate fi contrară scopului pentru care acestea
au fost reglementate.
(3) Autoritățile publice și instanțele de judecată competente nu pot dispune
limitarea exercitării drepturilor și a libertăților persoanelor decât în cazurile și în condițiile
expres stabilite de lege.”
Articolul 22 alin.(1) și (2) din Codul administrativ reține că:
„(1) Autoritățile publice și instanțele de judecată competente cercetează starea de
fapt din oficiu. Acestea stabilesc felul și volumul cercetărilor și nu sunt legate nici de
expunerile participanților, nici de cererile lor de reclamare a probelor.
(2) Faptele deja cunoscute autorităților publice sau instanțelor de judecată
competente, faptele general notorii și faptele prezumate în virtutea prevederilor legale nu
necesită a fi probate, până la proba contrarie.”
Articolul 23 alin.(1)-(3) din Codul administrativ indică că:
„(1) Autoritățile publice și instanțele de judecată competente acționează respectând
principiul egalității și nediscriminării.
30
(2) Autoritățile publice și instanțele de judecată competente trebuie să trateze în
mod egal persoanele aflate în situații similare. Orice diferență de tratament trebuie
justificată în mod obiectiv.
(3) Atât în cadrul procedurii administrative, cât și în cadrul procedurii de contencios
administrativ sau ca rezultat al acestora, nicio persoană nu poate beneficia de privilegii,
nu poate fi dezavantajată, lipsită de drepturi sau scutită de obligații pe motiv de rasă,
origini familiale, sex, limbă, cetățenie, apartenență etnică, religie, convingeri politice sau
ideologice, educație, situație economică, condiție socială.”
Articolul 24 alin.(1) din Codul administrativ menționează că:
„(1) Participanții la procedura administrativă și procedura de contencios
administrativ trebuie să își exercite drepturile și să își îndeplinească obligațiile cu bună-
credință, fără a încălca drepturile procesuale ale altor participanți.”
Articolul 29 alin.(1)-(3) din Codul administrativ prevede că:
„(1) Orice măsură întreprinsă de autoritățile publice prin care se afectează drepturile
sau libertățile prevăzute de lege trebuie să corespundă principiului proporționalității.
(2) O măsură întreprinsă de autoritățile publice este proporțională dacă: a) este
potrivită pentru atingerea scopului urmărit în temeiul împuternicirii atribuite prin lege; b)
este necesară pentru atingerea scopului; c) este rezonabilă.
(3) Măsura întreprinsă de autoritățile publice este una rezonabilă dacă ingerința
produsă prin ea nu este disproporțională în raport cu scopul urmărit.”
Articolul 31 din Codul administrativ indică că:
„Actele administrative individuale și operațiunile administrative scrise trebuie să
fie motivate.”
Articolul 39 alin.(1) și (2) din Codul administrativ menționează
că:
„(1) Controlul judecătoresc al activității administrative este garantat și nu poate fi
îngrădit.
(2) Orice persoană care revendică un drept vătămat de către o autoritate publică în
sensul art.17 sau prin nesoluționarea în termenul legal a unei cereri se poate adresa
instanței de judecată competente.”
Articolul 93 alin.(1) din Codul administrativ indică că:
„(1) Fiecare participant probează faptele pe care își întemeiază pretenția.”
Articolul 94 alin.(1) și (2) din Codul administrativ reține că:
„(1) Înainte de emiterea unui act administrativ individual defavorabil pentru un
participant sau înainte de respingerea unui act administrativ individual favorabil,
participantul are dreptul să fie audiat în legătură cu faptele și circumstanțele relevante
pentru actul ce urmează a fi emis.
(2) Audierea poate fi făcută verbal sau în scris.”
Articolul 118 alin.(1)-(3) din Codul administrativ statuează că:
„(1) Motivarea este operațiunea administrativă prin care se expun considerentele
care justifică emiterea unui act administrativ individual. În motivare se indică temeiurile
esențiale de drept și de fapt pe care le-a luat în considerare autoritatea publică pentru
decizia sa. Din motivarea deciziilor discreționare trebuie să poată fi recunoscute și
punctele de vedere din care autoritatea publică a reieșit la exercitarea dreptului
discreționar. Motivarea trebuie să se refere și la argumentele expuse în cadrul audierii.
(2) Motivarea completă a unui act administrativ individual cuprinde:
a) motivarea în drept – temeiul legal pentru emiterea actului administrativ, inclusiv
formele procedurale obligatorii pe care se bazează actul; b) motivarea în fapt –
oportunitatea emiterii actului administrativ, inclusiv modul de exercitare a dreptului
discreționar, dacă este cazul; c) în cazul actelor administrative defavorabile – o descriere
31
succintă a procedurii administrative care a stat la baza emiterii actului: investigații, probe,
audieri, opinii ale participanților contrare conținutului final al actului etc.
(3) Motivarea completă este obligatorie, este parte integrantă a actului administrativ
individual și condiționează legalitatea acestuia.”
Articolul 119 alin.(1) și (2) din Codul administrativ învederează
că: „(1) Conținutul unui act administrativ individual trebuie să fie suficient de cert.
(2) Un act administrativ individual poate fi emis în scris, verbal sau prin
comportament concludent. Forma actului administrativ individual este aleasă de
autoritatea publică care emite actul administrativ în baza dreptului discreționar
corespunzător obligațiilor sale.”
Articolul 137 alin.(1) din Codul administrativ indică că:
„(1) În exercitarea dreptului discreționar atribuit, autoritățile publice trebuie să
acționeze cu bună-credință în limitele legal stabilite și cu respectarea scopului pentru care
le-a fost atribuit dreptul.”
Articolul 143 alin.(1) și (2) din Codul administrativ statuează
că:
„(1) Un act administrativ individual ilegal defavorabil poate fi retras în tot sau în
parte cu efect pentru viitor sau trecut chiar și după ce a devenit incontestabil.
(2) Aprecierea legalității sau ilegalității unui act administrativ individual se face în
funcție de situația la momentul emiterii lui, iar în cazul desfășurării unei proceduri
prealabile – de situația la momentul adoptării deciziei cu privire la cererea prealabilă.”
Articolul 189 alin.(1) din Codul administrativ remarcă că:
„(1) Orice persoană care revendică încălcarea unui drept al său prin activitatea
administrativă a unei autorități publice poate înainta o acțiune în contencios
administrativ.”
Articolul 191 alin.(5) lit.a) din Codul administrativ menționează
că:
„(5) Curtea Supremă de Justiție soluționează: a) în primă instanță, prin hotărâri
irevocabile, acțiunile în contencios administrativ privind contestarea hotărârilor
Consiliului Superior al Magistraturii și ale Consiliului Superior al Procurorilor.”
Articolul 193 alin.(3) din Codul administrativ prevede că:
„(3) Curtea Supremă de Justiție examinează acțiunile în contencios administrativ și
cererile de recurs în complete din 3 judecători.”
Articolul 194 alin.(1) din Codul administrativ stipulează că:
„(1) În procedura în prima instanță, în procedura de apel și în procedura de
examinare a recursurilor împotriva încheierilor judecătorești se soluționează din oficiu
probleme de fapt și de drept.”
Articolul 206 alin.(1) din Codul administrativ indică că:
„(1) O acțiune în contencios administrativ poate fi depusă pentru: a) anularea în tot
sau în parte a unui act administrativ individual (acțiune în contestare); b) obligarea
autorității publice să emită un act administrativ individual (acțiune în obligare); c)
impunerea la acțiune, la tolerare a acțiunii sau la inacțiune (acțiune în realizare); d)
constatarea existenței sau inexistenței unui raport juridic ori nulității unui act
administrativ individual sau a unui contract administrativ (acțiune în constatare); sau e)
anularea în tot sau în parte a unui act administrativ normativ (acțiune de control
normativ).”
Articolul 207 alin.(1) din Codul administrativ învederează că:
„(1) Instanța verifică din oficiu dacă sunt întrunite condițiile pentru admisibilitatea
unei acțiuni în contenciosul administrativ.”
32
Articolul 209 alin.(1) și (2) din Codul administrativ
menționează că:
„(1) Acțiunea în contestare și acțiunea în obligare se înaintează în decurs de 30 de
zile, dacă legea nu prevede altfel. Acest termen începe să curgă de la: a) data comunicării
sau notificării deciziei cu privire la cererea prealabilă sau data expirării termenului
prevăzut de prezentul cod pentru soluționarea acesteia; b) data comunicării sau notificării
actului administrativ individual, dacă legea nu prevede procedura prealabilă. Prevederile
art.165 alin.(1) referitoare la nesoluționarea în termen se aplică corespunzător.”
Articolul 219 alin.(1)-(3) din Codul administrativ statuează că:
„(1) Instanța de judecată este obligată să cerceteze starea de fapt din oficiu în baza
tuturor probelor legal admisibile, nefiind legată nici de declarațiile făcute, nici de cererile
de solicitare a probelor înaintate de participanți.
(2) Instanța de judecată depune eforturi pentru înlăturarea greșelilor de formă,
explicarea cererilor neclare, depunerea corectă a cererilor, completarea datelor
incomplete și pentru depunerea tuturor declarațiilor necesare constatării și aprecierii stării
de fapt. Instanța de judecată indică asupra aspectelor de fapt și de drept ale litigiului care
nu au fost discutate de participanții la proces.
(3) Instanța de judecată nu are dreptul să depășească limitele pretențiilor din
acțiune, însă, totodată, nu este legată de textul cererilor formulate de participanții la
proces.”
Articolul 224 alin.(1) lit.f) din Codul administrativ prevede că:
„(1) Examinând acțiunea în contencios administrativ în fond, instanța de judecată
adoptă una dintre următoarele hotărâri: f) respinge acțiunea ca fiind neîntemeiată, dacă
nu sunt îndeplinite condițiile de adoptare a unei hotărâri prevăzute la lit.a)–e).”
Articolul 225 alin.(1) și (2) din Codul administrativ indică că:
„(1) Instanța de judecată nu este competentă să se pronunțe asupra oportunității unui
act administrativ.
(2) Verificarea exercitării de către autoritatea publică a dreptului discreționar se
limitează la faptul dacă autoritatea publică: a) și-a exercitat dreptul discreționar; b) a luat
în considerare toate faptele relevante; c) a respectat limitele legale ale dreptului
discreționar; d) și-a exercitat dreptul discreționar conform scopului acordat prin lege.”
Articolul 116 alin.(1) și (2) din Constituția Republicii Moldova
(în redacția legii în vigoare până la 01 aprilie 2022) prevede că:
„(1) Judecătorii instanțelor judecătorești sunt independenți, imparțiali și
inamovibili, potrivit legii.
(2) Judecătorii instanțelor judecătorești se numesc în funcție de Președintele
Republicii Moldova, la propunerea Consiliului Superior al Magistraturii, în condițiile
legii. Judecătorii care au susținut concursul sunt numiți în funcție pentru prima dată pe un
termen de 5 ani. După expirarea termenului de 5 ani, judecătorii vor fi numiți în funcție
până la atingerea plafonului de vârstă, stabilit în condițiile legii.”
Articolul 116 alin.(1), (2) și (5) din Constituție (în redacția Legii
nr.120 din 23 septembrie 2021, în vigoare din 01 aprilie 2022) statuează că:
„(1) Judecătorii instanțelor judecătorești sunt independenți, imparțiali și
inamovibili, potrivit legii.
(2) Judecătorii instanțelor judecătorești se numesc în funcție, în condițiile legii,
până la atingerea plafonului de vârstă, de către Președintele Republicii Moldova, la
propunerea Consiliului Superior al Magistraturii. Președintele Republicii Moldova poate
respinge o singură dată candidatura propusă de către Consiliul Superior al Magistraturii.
33
(5) Deciziile privind numirea judecătorilor și cariera acestora trebuie să fie adoptate
în baza unor criterii obiective, bazate pe merit, și a unei proceduri transparente, în
condițiile legii. Promovarea sau transferul judecătorilor se face doar cu acordul acestora.”
Articolul 123 alin.(1) și (2) din Constituție (în redacția legii în
vigoare până la 01 aprilie 2022) stipulează că:
„(1) Consiliul Superior al Magistraturii asigură numirea, transferarea, detașarea,
promovarea în funcție și aplicarea de măsuri disciplinare față de judecători.
(2) Modul de organizare și funcționare al Consiliului Superior al Magistraturii se
stabilește prin lege organică.”
Articolul 123 alin.(1) și (2) din Constituție (în redacția legii
nr.120 din 23 septembrie 2021, în vigoare din 01 aprilie 2022) menționează
că:
„(1) Consiliul Superior al Magistraturii asigură numirea, transferarea, detașarea,
promovarea în funcție și aplicarea de măsuri disciplinare față de judecători. Consiliul
Superior al Magistraturii își exercită atribuțiile în mod direct sau prin intermediul
organelor sale specializate.
(2) Modul de organizare și funcționare al Consiliului Superior al Magistraturii se
stabilește prin lege organică.”
Articolul II alin.(1)-(4) din Legea pentru modificarea
Constituției Republicii Moldova nr. 120 din 23.09.2021 (în vigoare
01.04.2022) indică că:
„(1) Prezenta lege intră în vigoare la expirarea a 6 luni de la data publicării în
Monitorul Oficial al Republicii Moldova.
(2) Judecătorii al căror termen inițial de numire în funcție de judecător nu a expirat
la data intrării în vigoare a prezentei legi se consideră numiți până la atingerea plafonului
de vârstă prin efectul prezentei legi.
(3) Membrii Consiliului Superior al Magistraturii din rândul judecătorilor în funcție
la data intrării în vigoare a prezentei legi își exercită mandatul până la expirarea
termenului pentru care au fost aleși. Membrii de drept își încetează mandatul la data
intrării în vigoare a prezentei legi. Mandatul profesorilor titulari în exercițiu la data intrării
în vigoare a prezentei legi urmează să fie confirmat pentru o perioadă de 6 ani în total, cu
votul a trei cincimi din deputații aleși.
(4) În termen de 3 luni de la data publicării prezentei legi, Guvernul va prezenta
Parlamentului propuneri privind aducerea legislației în concordanță cu prezenta lege.
Articolul 4 alin.(1) lit.a) și a1), alin.(2) lit.e), alin.(3) lit.a), b),
c), c1) din Legea nr.947 din 19 iulie 1996 cu privire la Consiliul Superior al
Magistraturii prevede că:
„(1) Întru exercitarea funcțiilor sale, Consiliul Superior al Magistraturii are
următoarele competențe referitoare la cariera judecătorilor: a) face propuneri
Președintelui Republicii Moldova de numire în funcție a judecătorilor sau de promovare
a acestora la o instanță superioară; a1) transferă judecătorii la o instanță de același nivel
sau la o instanță inferioară, eliberează din funcție judecătorii, numește și eliberează din
funcție președinții sau vicepreședinții de instanță.
(2) Întru exercitarea funcțiilor sale, Consiliul Superior al Magistraturii are
următoarele competențe în domeniul instruirii inițiale și continue a judecătorilor și a
personalului secretariatului instanțelor judecătorești: e) examinează contestațiile la
hotărârile Colegiului pentru selecția și evaluarea judecătorilor.
(3) Întru exercitarea funcțiilor sale, Consiliul Superior al Magistraturii are
următoarele competențe în domeniul respectării disciplinei și eticii judecătorilor: a)
adoptă hotărâri privind petițiile cetățenilor în problemele ce țin de etica judecătorilor; b)
34
examinează contestațiile hotărârilor emise de colegiul disciplinar; c) în baza hotărârii
colegiului disciplinar, decide eliberarea din funcția de judecător; c1) în baza hotărârii
colegiului disciplinar, decide privind eliberarea din funcția de președinte sau de
vicepreședinte al instanței de judecată.”
Articolul 15 alin.(1), (2) și (4) din Legea nr.947/1996 cu privire
la Consiliul Superior al Magistraturii (în redacția Legii nr.246 din
29.07.2022, în vigoare 26.08.2022) remarcă că:
„(1) Consiliul Superior al Magistraturii ca organ colegial își exercită atribuțiile în
plen.
(2) Ședința Consiliului Superior al Magistraturii este deliberativă dacă la ea
participă cel puțin două treimi din membrii lui.
(4) La ședințele Consiliului Superior al Magistraturii se citează în mod obligatoriu
persoanele a căror problemă se examinează, cu excepția cazurilor când se examinează: a)
propunerile prevăzute la art.23; b) suspendarea din funcție a judecătorului în legătură cu
pornirea urmăririi penale; c) aplicarea măsurilor speciale de investigații în cauza penală
în care figurează judecătorii în funcție.”
Articolul 19 alin.(1)-(4) din Legea nr.947/1996 cu privire la
Consiliul Superior al Magistraturii (în redacția Legii nr.246 din 29.07.2022,
în vigoare 26.08.2022) prevede că:
„(1) Consiliul Superior al Magistraturii face propuneri Președintelui Republicii
Moldova referitor la numirea în funcția de judecător a candidaților pentru aceste funcții.
(2) Selectarea candidaților pentru funcția de judecător, de președinte sau de
vicepreședinte al instanței judecătorești se face de către Consiliul Superior al
Magistraturii în baza hotărârii colegiului pentru selecția și cariera judecătorilor. Hotărârea
Consiliului Superior al Magistraturii privind selectarea candidaților pentru funcția de
judecător și hotărârea privind numirea în funcțiile de președinte sau de vicepreședinte al
instanței judecătorești trebuie să fie motivate și se adoptă prin votul deschis al membrilor
Consiliului.
(3) Hotărârea Consiliului Superior al Magistraturii cu propunerea respectivă de
numire în funcția de judecător, dosarul personal al candidatului însoțit de curriculum vitae
din care să rezulte activitatea lui și de proiectul de decret sau de hotărârea privind numirea
în funcție, se înaintează de către președintele Consiliului.
(4) În cazul în care Președintele Republicii Moldova respinge candidatura propusă,
Consiliul Superior al Magistraturii, în condițiile art.11 din Legea cu privire la statutul
judecătorului, poate propune aceeași sau altă candidatură pentru funcția vacantă cu votul
a două treimi din membrii săi.”
Articolul 24 alin.(1) și (2) din Legea nr.947/1996 cu privire la
Consiliul Superior al Magistraturii (în redacția Legii nr.246 din 29 iulie
2022, în vigoare din 26 august 2022) stipulează că:
„(1) Consiliul Superior al Magistraturii adoptă hotărâri cu votul deschis al
majorității membrilor prezenți, cu excepția cazului prevăzut la art.19 alin.(4).
(2) Hotărârea motivată se redactează în cel mult 30 de zile și se semnează de
președintele ședinței. În hotărâre se menționează numărul de voturi exprimate în favoarea
și împotriva hotărârii.
Prin Hotărârea nr.17 din 18 iulie 2024 (în vigoare din
18.07.2024) a Curții Constituționale privind interpretarea unor dispoziții
constituționale și controlul de constituționalitate al articolelor 15 alin.(2) și
24 alin.(1) din Legea cu privire la Consiliul Superior al Magistraturii
(cvorumul pentru ședințele Consiliului Superior al Magistraturii) (sesizările
35
nr.252b/2023 și nr.265a/2023), s-au declarat neconstituționale articolele 15
alin.(2) și 24 alin.(1) din Legea cu privire la Consiliul Superior al
Magistraturii nr.947 din 19 iulie 1996. S-au revigorat prevederile articolului
15 alin.(2) și a tezei întâi a articolului 24 alin.(1) din Legea cu privire la
Consiliul Superior al Magistraturii nr.947 din 19 iulie 1996 în redactarea
anterioară Legii nr.246 din 29 iulie 2022.
Articolul 25 alin.(1)-(3) din Legea nr. nr.947/1996 cu privire la
Consiliul Superior al Magistraturii (în redacția Legii nr.246 din 29 iulie
2022, în vigoare din 26 august 2022) indică că:
„(1) Hotărârile Consiliului Superior al Magistraturii pot fi contestate în
conformitate cu prevederile Codului administrativ.
(2) Contestațiile se examinează de un complet format din 5 judecători.
(3) Hotărârile Curții Supreme de Justiție adoptate în condițiile alin.(2) sunt
irevocabile și intră în vigoare la data adoptării.”
Articolul 25 alin.(2) din Legea nr. nr.947/1996 cu privire la
Consiliul Superior al Magistraturii (în redacția Legii nr.226 din 31 iulie
2024, în vigoare din 05 septembrie 202) indică că:
(2) Contestațiile se examinează de un complet format din 3 judecători.
Articolul 6 alin.(1) lit.a)-g) și alin.(4) lit.a)-e) din Legea nr.544
din 20 iulie 1995 cu privire la statutul judecătorului (în redacția Legii nr.137
din 27.09.2018, în vigoare 19.10.2018) prevede că:
„(1) La funcția de judecător poate candida persoana cu o reputație ireproșabilă, care
deține cetățenia Republicii Moldova, are domiciliul în țară și întrunește următoarele
condiții: a) are capacitate de exercițiu; b) are diplomă de studii superioare de licență și
diplomă de studii superioare de master în domeniul dreptului sau un alt act de studii în
domeniul dreptului echivalent acestora, recunoscut de structura abilitată pentru
recunoașterea și echivalarea actelor de studii și a calificărilor; c) a absolvit Institutul
Național al Justiției sau are vechimea în muncă prevăzută la alin.(2); d) nu are antecedente
penale; e) cunoaște limba de stat; f) corespunde cerințelor de ordin medical pentru
exercitarea funcției; g) a fost supusă testării cu utilizarea detectorului comportamentului
simulat (poligrafului).
(4) Se consideră că nu are reputație ireproșabilă, în sensul alin.(1), și nu poate
candida la funcția de judecător persoana care: a) are antecedente penale, inclusiv stinse,
sau a fost absolvită de răspundere penală printr-un act de amnistie sau de grațiere; b) a
fost concediată din organele de drept din motive compromițătoare sau a fost eliberată, din
aceleași motive, din funcțiile specificate la alin.(2); c) are un comportament incompatibil
cu normele Codului de etică al judecătorilor sau desfășoară activitate incompatibilă cu
normele acestui cod; d) a fost sancționată disciplinar pentru nerespectarea prevederilor
art.7 alin.(2) din Legea nr.325 din 23 decembrie 2013 privind evaluarea integrității
instituționale; e) are interdicția de a ocupa o funcție publică sau de demnitate publică, ce
derivă dintr-un act de constatare al Autorității Naționale de Integritate.”
Articolul 10 alin.(1)-(2) din Legea nr.544 din 20 iulie 1995 cu
privire la statutul judecătorului prevede că:
„(1) Procesul de selectare a candidaților la funcția de judecător se desfășoară
potrivit unor criterii obiective bazate pe merit, ținând seama de pregătirea profesională,
de integritatea, capacitatea și eficiența candidaților.
(2) Candidații la funcția de judecător sunt selectați de colegiul pentru selecția și
cariera judecătorilor în temeiul prezentei legi, al Legii nr.154 din 5 iulie 2012 privind
36
selecția, evaluarea performanțelor și cariera judecătorilor și al regulamentelor Consiliului
Superior al Magistraturii.”
Articolul 11 alin.(1) din Legea nr.544/1995 cu privire la statutul
judecătorului (în redacția Legii nr.222 din 04 decembrie 2020, în vigoare din
01 iulie 2021, adică până la situația din 01 aprilie 2022) statuează că:
„(1) Judecătorii judecătoriilor și judecătorii curților de apel se numesc în funcție,
din numărul candidaților selectați prin concurs, de către Președintele Republicii Moldova,
la propunerea Consiliului Superior al Magistraturii. Candidații selectați, care întrunesc
condițiile specificate la art.6, se numesc în funcția de judecător inițial pe un termen de 5
ani. După expirarea termenului de 5 ani, judecătorii sunt numiți în funcții până la
atingerea plafonului de vârstă de 65 de ani.”
Articolul 11 alin.(1) din Legea nr.544/1995 cu privire la statutul
judecătorului (în redacția Legii nr.246 din 29.07.2022, în vigoare
26.08.2022) stipulează că:
„(1) Judecătorii se numesc în funcții, din rândul candidaților selectați în urma
concursului, de către Președintele Republicii Moldova, la propunerea Consiliului
Superior al Magistraturii. Judecătorii sunt numiți în funcție până la atingerea plafonului
de vârstă de 65 de ani.”
Articolul 15 alin.(1) din Legea nr.544/1995 cu privire la statutul
judecătorului menționează că:
„(1) Judecătorii sunt obligați: a) să fie imparțiali; b) să asigure apărarea drepturilor
și libertăților persoanelor, onoarei și demnității acestora; c) să respecte întocmai cerințele
legii la înfăptuirea justiției și să asigure interpretarea și aplicarea uniformă a legislației;
d) să se abțină de la fapte care dăunează intereselor serviciului și prestigiului justiției, care
compromit cinstea și demnitatea de judecător, provoacă îndoieli față de obiectivitatea lor;
d1) să respecte prevederile art.7 alin.(2) din Legea nr.325 din 23 decembrie 2013 privind
evaluarea integrității instituționale; e) să respecte prevederile Codului de etică al
judecătorului; f) să nu divulge secretul deliberării, informațiile obținute în ședință închisă,
precum și datele urmăririi penale; f1) să declare actele de corupție și actele conexe
acestora, faptele de comportament corupțional, care i-au devenit cunoscute în exercitarea
atribuțiilor de serviciu; f2) să prelucreze datele cu caracter personal în conformitate cu
prevederile Legii nr.133 din 08 iulie 2011 privind protecția datelor cu caracter personal;
g) să depună declarația de avere și interese personale; i) să-și verifice starea de sănătate
în condițiile prevăzute la art.61.”
Articolul 25 alin.(1) lit.k) din Legea nr.544/1995 cu privire la
statutul judecătorului (în redacția Legii nr.222 din 04 decembrie 2020, în
vigoare din 01 iulie 2021, adică până la 01 aprilie 2022) indică că:
„(1) Judecătorul este eliberat din funcție de organul care l-a numit în cazul: k)
expirării împuternicirilor în legătură cu nenumirea judecătorului până la atingerea
plafonului de vârstă, precum și în legătură cu atingerea de către acesta a plafonului de
vârstă.”
Articolul 13 alin.(1) și (2) din Legea nr.154 din 05.07.2012
privind selecția, evaluarea performanțelor și cariera judecătorilor (în redacția
legii până la modificările din 16 martie 2022) relevă că:
„(1) Evaluarea performanțelor judecătorilor se desfășoară în două forme: a)
evaluarea periodică; b) evaluarea extraordinară.
(2) Judecătorul este supus evaluării periodice a performanțelor o dată la 3 ani. În
cazul acordării calificativului "insuficient", judecătorul este supus evaluării extraordinare
în termenul stabilit de colegiul de evaluare. Acordarea calificativului "insuficient" la două
37
evaluări consecutive constituie temei pentru inițierea, din partea Consiliului Superior al
Magistraturii, a procedurii de eliberare din funcție a judecătorului.
(3) Judecătorul este supus evaluării performanțelor în mod extraordinar fie din
propria inițiativă a acestuia, fie în cazul obținerii calificativului "insuficient" la evaluarea
periodică.
(4) Judecătorul este supus evaluării performanțelor în mod extraordinar și în cazul:
a) numirii în funcții până la atingerea plafonului de vârstă; b) promovării la o instanță
superioară; c) numirii în funcția de președinte sau de vicepreședinte de instanță; d)
transferului la o instanță de același nivel sau la o instanță inferioară.”
La 10 martie 2022, Parlamentul Republicii Moldova a adoptat
Legea nr.47 pentru modificarea articolului 13 din Legea nr.154/2012 privind
selecția, evaluarea performanțelor și cariera judecătorilor, în vigoare
16.03.2022) potrivit căreia:
„Art.I. – La articolul 13 alineatul (4) din Legea nr.154/2012 privind selecția,
evaluarea performanțelor și cariera judecătorilor (Monitorul Oficial al Republicii
Moldova, 2012, nr.190–192, art.636), cu modificările ulterioare, litera a) se abrogă.
Art.II. – (1) Prezenta lege intră în vigoare la data publicării în Monitorul Oficial al
Republicii Moldova.
(2) În termen de 15 zile de la intrarea în vigoare a prezentei legi, la cererea
judecătorilor care cad sub incidența prezentului alineat, Consiliul Superior al
Magistraturii va înainta Președintelui Republicii Moldova propunerile de numire în
funcție până la atingerea plafonului de vârstă pentru:
a) judecătorii al căror termen inițial de numire în funcție a expirat la data intrării în
vigoare a prezentei legi, dar nu au fost supuși evaluării extraordinare a performanțelor,
prevăzută la art.13 alin.(4) lit.a) din Legea nr.154/2012 privind selecția, evaluarea
performanțelor și cariera judecătorilor;
b) judecătorii al căror termen inițial de numire în funcție va expira până la data de
1 aprilie 2022.
(3) La înaintarea propunerilor prevăzute la alin.(2) din prezentul articol se va ține
cont de rezultatele evaluării periodice a performanțelor judecătorilor respectivi, efectuată
o dată la 3 trei ani, conform prevederilor art.13 alin.(2) din Legea nr.544/1995 cu privire
la statutul judecătorului și ale Legii nr.154/2012 privind selecția, evaluarea
performanțelor și cariera judecătorilor.
(4) Judecătorii prevăzuți la alin.(2) care, până la data intrării în vigoare a prezentei
legi, nu au fost supuși niciunei evaluări periodice sau extraordinare a performanțelor vor
fi înaintați pentru numire în funcție până la atingerea plafonului de vârstă după
constituirea Consiliului Superior al Magistraturii plenipotențiar.”
Articolul 2 din Legea nr.147 din 09 iunie 2023 (în vigoare
21.06.2023) privind selecția și evaluarea performanțelor judecătorilor
statuează că:
„Selecția și evaluarea judecătorilor au la bază următoarele principii: a) legalitatea;
b) nediscriminarea; c) selectarea și evaluarea obiectivă și imparțială; d) echitatea; e)
transparența; f) confidențialitatea; g) protecția datelor cu caracter personal și a vieții
private; h) respectarea demnității umane.”
Articolul 3 alin.(1) lit.e), f) și alin.(2) din Legea nr.147/2023
privind selecția și evaluarea performanțelor a judecătorilor remarcă că:
„(1) Candidații la funcția de judecător care întrunesc condițiile stabilite la art.6 din
Legea nr.544/1995 cu privire la statutul judecătorului sunt selectați în baza următoarelor
criterii: e) deținerea calităților personale precum verticalitatea, corectitudinea, capacitatea
de a gestiona situațiile stresante, capacitatea analitică, capacitatea de a lua decizii, atestate
38
prin rezultatul testării psihologice; f) deținerea capacității de a înțelege și de a soluționa
situații juridice complexe.
(2) Întrunirea de către candidatul la funcția de judecător a criteriilor specificate la
alin.(1) lit.b)–d) se stabilește de Colegiul pentru selecția și evaluarea judecătorilor, iar
întrunirea criteriilor specificate la alin.(1) lit.e) și f) – de Consiliul Superior al
Magistraturii.”
Articolul 25 alin.(2) din Legea br.147/2023 privind selecția și
evaluarea performanțelor a judecătorilor indică că:
„(2) Până la numirea în funcție a 2/3 din membrii Colegiului pentru selecția și
evaluarea judecătorilor, Consiliul Superior al Magistraturii va efectua selecția și
evaluarea candidaților la funcția de judecător în baza prezentei legi.”
La 07 decembrie 2021, Curtea Constituțională a adoptat
Hotărârea nr.38 pentru interpretarea articolelor 1 alin.(3), 20 și 116 alin.(1)
și (2) din Constituție și controlul de constituționalitate al articolului 11 alin.
(1) din Legea nr.544 din 20 iulie 1995 privind statutul judecătorului (numirea
în funcție a judecătorilor până la atingerea plafonului de vârstă) (sesizările
nr.96a/2021 și nr.124g/2021) potrivit căreia:
„[….] (iv) Marja discreționară a Consiliului Superior al Magistraturii în
cadrul procedurii numirii judecătorilor până la atingerea plafonului de vârstă.
În acest context, având în vedere cadrul normativ analizat, Curtea reține că
Constituția nu prevede expres o competență a Consiliului de a numi în mod discreționar
judecătorii în funcție până la atingerea plafonului de vârstă. Totuși, această competență
poate fi dedusă pe baza principiului autoadministrării judecătorești, precum și pe baza
textului „se numesc în funcție de Președintele Republicii Moldova, la propunerea
Consiliului Superior al Magistraturii” din articolul 116 alin. (2) din Constituție.
Curtea reține că competența în discuție presupune că Consiliul este autoritatea
finală care decide, în mod definitiv, numirea judecătorului în funcție până la atingerea
plafonului de vârstă. Prin urmare, având în vedere că o asemenea marjă discreționară
poate afecta neutralitatea procedurii de numire a judecătorilor, Curtea trebuie să constate
dacă ea este justificată și dacă este însoțită de garanții adecvate, care exclud arbitrariul.
Așadar, chestiunea conținutului și întinderii marjei discreționare a Consiliului presupune
o punere în balanță a principiilor concurente. În acest caz, Curtea constată că principiile
concurente sunt reprezentate, pe de o parte, de principiul independenței justiției și
preeminenței dreptului și, de cealaltă parte, de principiul autoadministrării judecătorești.
(v) Ponderarea principiilor independenței justiției și preeminenței
dreptului cu principiul autoadministrării judecătorești.
Curtea reține că formularea utilizată de articolul 116 alin. (2) din
Constituție sugerează că Consiliul este autoritatea care propune numirea în funcție a
judecătorilor până la atingerea plafonului de vârstă. Totuși, articolul în discuție nu
instituie o competență necondiționată și absolută a Consiliului în acest domeniu.
Dimpotrivă, textul „în condițiile legii” limitează de o manieră substanțială competența
Consiliului de a numi judecătorii în funcție până la atingerea plafonului de vârstă. În
primul rând, competența face obiectul reglementării legislative, iar în al doilea rând,
limitarea în discuție impune o obligație a Consiliului de a se conforma cu condițiile
stabilite în lege. Așadar, o primă condiție impusă Consiliului în exercițiul competenței de
numire a judecătorilor până la atingerea plafonului de vârstă este reprezentată de
principiul preeminenței dreptului (a se vedea, referitor la conținutul acestui principiu, §
57 supra).
Curtea reține și limitări implicite, deduse din câmpul de aplicare al
articolelor 20 și 116 alin. (1) din Constituție, care impun exigențe stricte pe care trebuie
39
să le respecte o instanță de judecată, prin raportare la standardul unui „tribunal instituit
de lege”.
Pe de altă parte, referitor la principiul autoadministrării judecătorești,
Curtea constată că acesta nu urmărește doar recunoașterea, de o manieră formală, a unei
autonomii a Consiliului, ci reprezintă, în esență, un mijloc de garantare a protecției
independenței justiției, prin autoadministrarea acesteia. Curtea reține că, prin
reglementarea sa în Constituție, constituanta a considerat că acest mod de administrare a
justiției se apropie cel mai bine de un sistem judecătoresc ideal. Din acest motiv, articolul
constituțional în discuție trebuie interpretat în acord cu valoarea independenței justiției.
[….]
Referitor la ponderea principiului independenței justiției, Curtea a precizat
în jurisprudența sa că, în lipsa unei autorități libere și independente, abilitate cu
competența controlului și echilibrării exercițiului de putere al autorităților publice, nu
poate fi imaginată o societate cu adevărat democratică. Justiția independentă reprezintă
condiția indispensabilă pentru supraviețuirea democrației și garantării principiilor ei de
guvernare (a se vedea HCC nr. 13 din 27 aprilie 2021, §§ 34 și 35).
Așadar, în pofida legitimității teoretice a obiectivului de protecție, Curtea
constată că competența Consiliului de a decide discreționar numirea judecătorilor în
funcție până la atingerea plafonului de vârstă nu-și găsește o justificare reală, astfel încât
să fie garantat echilibrul corect între principiul autoadministrării judecătorești și
încrederea în sistemul judiciar. De altfel, Curtea reține că, atunci când sunt analizate toate
aceste elemente, imaginea care se conturează nu este cea a unei protecții sporite a
judecătorilor. Ceea ce se evidențiază este o structură care ar putea să protejeze, dar care
ar putea, de asemenea, să controleze și, prin urmare, să influențeze.
Astfel, prin esența preeminenței dreptului și rolul justiției într-o societate
democratică, Curtea trebuie să garanteze, în cadrul competențelor care-i revin, protecția
independenței judecătorilor și să asigure efectul ei deplin. Curtea precizează că o
concluzie inversă ar submina încrederea în sistemul judecătoresc și ar pava calea pentru
folosirea articolului 116 alin. (2) din Constituție ca subterfugiu pentru eludarea articolelor
1 alin. (3), 20 și 116 alin. (1) din Constituție. De altfel, în jurisprudența sa, Curtea
Europeană a precizat că statele părți contractante la Convenție nu se bucură de nicio
imunitate constituțională (a se vedea Anchugov și Gladkov v. Rusia, 4 iulie 2013, §§ 108-
110).
Prin urmare, având în vedere aceste considerente, Curtea subliniază că
articolul 116 alin. (2) din Constituție trebuie interpretat în sensul în care, după expirarea
termenului de cinci ani, judecătorii vor fi numiți în funcție până la atingerea plafonului
de vârstă fără o evaluare suplimentară din partea Consiliului Superior al Magistraturii.
Totuși, în cazul existenței unor suspiciuni rezonabile privind integritatea judecătorului
sau de încălcare de către acesta a legislației, Consiliul Superior al Magistraturii poate
sesiza Inspecția Judiciară în vederea desfășurării unui control suplimentar al candidatului.
În cazul în care suspiciunile nu vor fi confirmate, Consiliul Superior al Magistraturii va
asigura numirea judecătorului până la atingerea plafonului de vârstă.
II. Cu privire la controlul constituționalității articolului 11 alin.(1) din Legea
privind statutul judecătorului.
Deși prevederea nu stabilește criteriile pe baza cărora este decisă numirea
judecătorilor până la atingerea plafonului de vârstă, Curtea reține că acestea se regăsesc
în Legea privind selecția, evaluarea performanțelor și cariera judecătorilor. În analiza sa
referitoare la procedura de numire în funcție a judecătorilor până la atingerea plafonului
de vârstă, Curtea a stabilit că, deși numirea judecătorilor este condiționată de evaluarea și
de obținerea unui calificativ pozitiv în fața unui Colegiu specializat al Consiliului
Superior al Magistraturii, această competență este atribuită unui organ din cadrul
Consiliului, fiind respectate astfel exigențele impuse de articolul 123 alin. (1) din
40
Constituție. Pe de altă parte, Curtea a reținut că criteriile aplicate în vederea evaluării unui
candidat sunt prevăzute de lege.
Curtea subliniază că independența justiției implică un statut special al
judecătorilor, potrivit căruia ei trebuie protejați împotriva influențelor care le-ar putea
afecta imparțialitatea. Din acest motiv, legislatorul a stabilit o procedură riguroasă de
evaluare a performanțelor judecătorului, rolul determinant fiindu-i atribuit Consiliului
Superior al Magistraturii, prin organele sale specializate, în calitate de garant al
independenței justiției. Totuși, Consiliul este obligat să asigure transparența în
procedurile sale de selecție și de numire a judecătorilor, astfel încât judecătorii și
societatea să poată verifica dacă numirea se bazează în exclusivitate pe baza meritelor
candidaților, apreciați potrivit integrității, imparțialității, independenței și eficienței.
(…)
Din aceste motive, în baza articolelor 135 alin.(1) literele a), b) și g) și 140 din
Constituție, 26 din Legea cu privire la Curtea Constituțională, 6, 61, 62 lit. a), b) și e) și
68 din Codul jurisdicției constituționale, Curtea Constituțională, Hotărăște:
(…)
În sensul articolelor 1 alin.(3), 20, 116 alineatele (1) și (2) din Constituție,
Consiliul Superior al Magistraturii nu dispune de o marjă discreționară în ceea ce privește
numirea judecătorilor în funcție până la atingerea plafonului de vârstă. În exercițiul
competenței de numire în funcția de judecător până la atingerea plafonului de vârstă,
Consiliul Superior al Magistraturii va întreprinde măsurile legale pentru numirea
judecătorului în funcție până la atingerea plafonului de vârstă, fără nicio evaluare
suplimentară din partea sa. Totuși, în cazul existenței unor suspiciuni rezonabile care pun
la îndoială integritatea judecătorului sau de încălcare de către acesta a legislației, Consiliul
Superior al Magistraturii poate sesiza Inspecția Judiciară în vederea desfășurării unui
control suplimentar al candidatului. În cazul în care suspiciunile nu sunt confirmate,
Consiliul Superior al Magistraturii va asigura numirea în funcție a judecătorului până la
atingerea plafonului de vârstă.
Se recunoaște constituțional articolul 11 alin.(1) din Legea nr.544 din 20 iulie
1995 privind statutul judecătorului, în măsura în care, după expirarea termenului de 5 ani,
judecătorul care întrunește condițiile prevăzute de lege și care a fost evaluat pozitiv de
Colegiul de Evaluare este numit în funcție până la atingerea plafonului de vârstă.”
Articolul 5 alin.(1), (2), (7) din Codul de etică și de conduită
profesională al judecătorului, aprobat prin Hotărârea Adunării Generale a
Judecătorilor nr. 8 din 11 septembrie 2015 (modificat prin Hotărârea AGJ
nr.12 din 11 martie 2016):
„(1) Judecătorul va respecta cele mai înalte standarde de integritate și
responsabilitate, pentru a asigura încrederea societății în instanțe. Este conștient de
riscurile corupției și nu va admite sau nu va crea aparența unui comportament corupțional
în activitatea sa; nu va cere, accepta ori primi cadouri, favoruri sau beneficii pentru
îndeplinirea ori neîndeplinirea atribuțiilor funcționale sau în virtutea funcției deținute.
(2) Judecătorul nu va solicita sau accepta, direct ori indirect, plăți, cadouri, servicii
sau alte beneficii, în numele său, ai membrilor familiei sale ori prietenilor, ca prețuire
pentru exercitarea sau abținerea de la îndeplinirea obligațiilor sale în legătură cu o cauză
care urmează a fi examinată de către acesta.
(7) Judecătorul va evita discuții cu participanții la proces sau cu terțe persoane
despre alte cauze puse pe rol în instanță, decât în cazurile prevăzute de lege.”
ADMISIIBLITATEA ACȚIUNII:
41
După cum rezultă din prevederile art.20 din Codul
administrativ, dacă printr-o activitate administrativă se încalcă un drept
legitim sau o libertate stabilită prin lege, acest drept poate fi revendicat
printr-o acțiune în contencios administrativ, cu privire la care decid
instanțele de judecată competente pentru examinarea procedurii de
contencios administrativ, conform prezentului cod. Iar, dispozițiile art.17 și
189 alin.(1) din Codul administrativ expres statuează că drept vătămat este
orice drept sau libertate stabilit/stabilită de lege căruia/căreia i se aduce
atingere prin activitate administrativă, orice persoană care revendică
încălcarea unui drept al său prin activitatea administrativă a unei autorități
publice poate înainta o acțiune în contencios administrativ.
Admisibilitatea acțiunii în contencios administrativ este
condiționată inter alia de revendicarea de către reclamant a încălcării unui
drept al său prin activitatea administrativă a unei autorități publice.
La caz, aceste condiții de încălcare a unui drept prin activitatea
administrativă a Consiliului Superior al Magistraturii sunt întrunite.
Prin prisma art.10 alin.(1) și art.11 alin.(1) lit.a) și alin.(2) și
art.17 din Codul administrativ, Hotărârea nr.474/30 din 24 octombrie 2023
cu privire la cererea judecătorului Svetlana Tizu de la Judecătoria Chișinău
privind înaintarea propunerii de numire în funcția de judecător până la
atingerea plafonului de vârstă și Hotărârea nr.15/2 din 16 ianuarie 2024 cu
privire la cererea judecătorului Svetlana Tizu de la Judecătoria Chișinău
sediul Centru, referitor la retragerea actului administrativ individual
defavorabil emise de Consiliul Superior al Magistraturii, constituie în sine
acte administrative individuale defavorabile, deoarece o vizează nemijlocit
pe reclamanta Tizu Svetlana. Or, din conținutul acțiunii, în coroborare cu
cadrul legal precitat supra, rezultă că reclamanta Tizu Svetlana (judecător de
la Judecătoria Chișinău, sediul Centru) revendică apărarea dreptului vătămat
de către autoritatea emitentă - Consiliul Superior al Magistraturii, la carieră
de a fi propusă spre numire în funcția de judecător până la atingerea
plafonului de vârstă, a cărei cerere a fost respinsă și s-a propus Președintelui
Republicii Moldova eliberarea dânsei din funcția de judecător al Judecătoriei
Chișinău, în temeiul art.25 alin.(1) lit.k) din Legea cu privire la statutul
judecătorului, în vigoare până la 26 august 2022.
Acțiunea în contencios administrativ, potrivit art.191 alin.(5)
lit.a) din Codul administrativ, este înaintată de reclamanta Tizu Svetlana în
instanța competentă jurisdicțional, la Curtea Supremă de Justiție, ca instanță
de fond.
Totodată, reieșind din dispozițiile art.208 alin.(1), 163 lit.c),
art.209 alin.(1) din Codul administrativ și art.25 din Legea nr.947/1996 cu
privire la Consiliul Superior al Magistraturii, hotărârile Consiliului Superior
al Magistraturii pot fi contestate în conformitate cu prevederile Codului
administrativ, fără respectarea procedurii prealabile, iar acțiunea în
contencios administrativ împotriva hotărârilor Consiliului Superior al
42
Magistraturii se depune nemijlocit în instanța de judecată (Curtea Supremă
de Justiție), în termen de 30 zile de la comunicarea actului administrativ
individual, astfel, procedura prealabilă în astfel de categorii de litigii, nu se
efectuează.
Potrivit materialelor cauzei, acțiunea în contencios
administrativ este înaintată de reclamanta Tizu Svetlana în termenul legal de
30 zile, or, actele administrative individuale defavorabile contestate de către
ultima au fost emise la 24 octombrie 2023 și respectiv la 16 ianuarie 2024,
iar în instanța de contencios administrativ reclamanta s-a adresat cu acțiune
inițial la 08 noiembrie 2023 și ulterior la 06 februarie 2024 (f.d.2, 54, 98,
134).
Completul de judecată remarcă că reclamanta Tizu Svetlana a
utilizat tipul acțiunii în contestare și în obligare conform art.206 alin.(1) lit.a)
și b) din Codul administrativ pentru revendicarea drepturilor sale, or,
reclamanta prin acțiunea sa solicită anularea actelor administrative
individuale defavorabile și anume, hotărârea nr.474/30 din 24 octombrie
2023 cu privire la cererea judecătorului Svetlana Tizu de la Judecătoria
Chișinău privind înaintarea propunerii de numire în funcția de judecător până
la atingerea plafonului de vârstă și hotărârea nr.15/2 din 16 ianuarie 2024 cu
privire la cererea judecătorului Svetlana Tizu de la Judecătoria Chișinău
sediul Centru, referitor la retragerea actului administrativ individual
defavorabil emise de Consiliul Superior al Magistraturii, cu obligarea
Consiliului Superior al Magistraturii să emită act administrativ individual
favorabil prin care să fie înaintată propunerea către Președintele Republicii
Moldova de numire/reconfirmare în funcția de judecător la Judecătoria
Chișinău, sediul Centru până la atingerea plafonului de vârstă.
Prin urmare, la caz, motive de inadmisibilitate a prezentei
acțiuni, în conformitate cu prevederile art.207 alin.(2) din Codul
administrativ, nu sunt, respectiv acțiunea este admisibilă și urmează a fi
examinată pe fond.
APRECIEREA INSTANȚEI:
Cu referire la fondul acțiunii, Completul de judecată al Curții
Supreme de Justiție consideră că acțiunea în contencios administrativ depusă
de Tizu Svetlana este neîntemeiată și, respectiv, în sensul prevederile art.224
alin.(1) lit.f) urmează a fi respinsă, din motivele ce succed.
Completul de judecată reține că potrivit art.219 alin.(1) din
Codul administrativ, instanța de judecată este obligată să cerceteze starea de
fapt din oficiu în baza tuturor probelor legal admisibile, nefiind legată nici
de declarațiile făcute, nici de cererile de solicitare a probelor înaintate de
participanți.
Dispozițiile art.220 alin.(1) din Codul administrativ explică că
obținerea probelor în procedura contenciosului administrativ are loc conform
art.87–93, iar potrivit art.221 alin.(1) din Codul administrativ, autoritățile
43
publice sunt obligate să prezinte instanței de judecată, concomitent cu
referința, dosarele administrative. La solicitarea instanței de judecată,
autoritățile publice sunt obligate să prezinte suplimentar și alte documente
pe care le dețin, inclusiv cele electronice, și să acorde informații.
În virtutea art.93 din Codul administrativ, fiecare participant
probează faptele pe care își întemeiază pretenția.
Cu referire la legalitatea și temeinicia hotărârii nr.474/30 din 24
octombrie 2023 a CSM cu privire la cererea judecătorului Svetlana Tizu de
la Judecătoria Chișinău privind înaintarea propunerii de numire în funcția de
judecător până la atingerea plafonului de vârstă, Completul de judecată ține
să menționează următoarele aspecte.
Prin decretul Președintelui Republicii Moldova nr.1449-VII din
04 februarie 2015, Svetlana Tizu a fost numită în funcția de judecător la
Judecătoria Centru, mun.Chișinău, pe un termen de 5 (cinci) ani, în
conformitate cu art.116 alin.(1) din Constituție în redacția anului 2015.
Prin Hotărârea nr.624/26 din 29 septembrie 2016 a Consiliului
Superior al Magistraturii cu privire la implementarea art.3 alin.(1) din Legea
nr.76 din 21 aprilie 2016 privind reorganizarea instanțelor judecătorești, Tizu
Svetlana a fost confirmată în funcția de judecător la instanța nou-creată
Judecătoria Chișinău.
Prin Hotărârea nr.388/20 din 02 octombrie 2018 a Consiliului
Superior al Magistraturii, judecătorului Svetlana Tizu i-a fost acordat gradul
„V” de calificare.
Prin Hotărârea nr.584/27 din 11 decembrie 2018 a Consiliului
Superior al Magistraturii, judecătorul Svetlana Tizu a fost specializată în
materie de drept civil din cadrul Judecătoriei Chișinău, sediul Centru.
Prin Hotărârea nr.34/3 din 05 iunie 2020 a Colegiului de
evaluare a performanțelor din cadrul Consiliului Superior al Magistraturii,
Svetlanei Tizu i-a fost acordat calificativul „foarte bine”.
La 04 februarie 2020, a expirat termenul de 5 ani, de numire
inițială în funcția de judecător a Svetlanei Tizu.
La 09 august 2023, Svetlana Tizu s-a adresat Consiliului
Superior al Magistraturii cu cerere, solicitând propunerea dânsei
Președintelui Republicii Moldova în funcția de judecător, până la atingerea
plafonului de vârstă (f.d.1, D/A).
Chestiunea cu privire la cererea judecătorului Svetlana Tizu de
la Judecătoria Chișinău privind înaintarea propunerii de numire în funcția de
judecător, până la atingerea plafonului de vârstă, a fost inclusă în agenda
ședinței Plenului Consiliului Superior al Magistraturii nr.30 din 24
octombrie 2023 (f.d.2-4, D/A).
La ședința Plenului Consiliului Superior al Magistraturii din 24
octombrie 2023 s-au prezentat 7 membrii din 9, aflați în exercițiul funcțiunii,
ședința fiind considerată deliberativă și declarată deschisă (f.d.5-7, D/A).
44
Membrul Consiliului Superior al Magistraturii, Alexandru
Postica a susținut raportul pe subiectul chestiunii, menționând date relevante
din activitatea magistratei.
Din circumstanțele cauzei se constată că la 23 octombrie 2018,
în adresa CSM a fost înregistrată sesizarea Procurorului General, Eduard
Harunjen referitor la eliberarea acordului pentru efectuarea unor acțiuni de
urmărire penală în privința judecătorului de la Judecătoria Chișinău, Svetlana
Tizu. Temei pentru sesizare a constituit următoare bănuială: „… în gestiunea
judecătorului de instrucție de la Judecătoria Chișinău, sediul Centru,
Svetlana Tizu, se afla la examinare, în ordinea prevederilor art.313 din
Codul de procedură penală, plângerea depusă de V.S. împotriva acțiunilor
organului de urmărire penală și ale procurorului. Astfel, în anul 2018, V.S.,
urmărind soluționarea pozitivă a plângerii sale, s-a adresat cunoscutului
său V.F., care activează în calitate de asistent judiciar în cadrul Curții de
Apel Chișinău, ca prin intermediul acestuia să ofere mijloace bănești
judecătoarei. Acesta, folosindu-se de situația sa de serviciu, precum și de
relațiile sale în cadrul autorității judecătorești, în scopul de a soluționa
pozitiv sаrсiпа pusă, сuпоsсând despre faptul сă рlâпgеrеа acestuia a fost
repartizată репtru ехаmiпаrе judecătorului de iпstrucție de la Judecătoria
Сhișinău, sediul Сепtru, Svеtlапа Tizu, iпсlusiv, сuпоsсâпd despre faptul сă
о judecătoare de la Curtea de Aреl Сhișiпău se afla îп relații apropiate cu
aceasta, îп luпа septembrie 2018, s-a adresat acestui judесător са să
iпtеrviпă către Svеtlапа Tizu îп vederea adoptării uпеi îпсhеiеri îп favoarea
lui V.S. сопtrа uпеi rеmuпеrаții ilicite се пu i se сuviпе. Îп luпа septembrie
2018, judecătorul de la Curtea de Apel, i-ar fi promis și i-ar fi dat 2000 de
euro Svetlanei Tizu, репtru emiterea uпеi îпcheieri favorabile lui V.S.. Са
urmare, la 10 septembrie 2018 judecătorul Svеtlапа Tizu а admis рlâпgеrеа
lui V.S., апulând оrdопапțеlе emise de rерrеzепtапtul оrgапului de urmărire
репаlă și de procuror îп aceste сirсumstапțе, diп materialele procesului
репаl, Procurorul Gепеrаl а coпstatat existeпța uпеi băпuiеli rezoпabile
priviпd comiterea de judecătorul Tizu Svеtlапа de la Judecătoria Сhișiпău,
sediul Centru а iпfracțiuпii prevăzute de art.324 аliп.(3) lit.а) din Codul
репаl, mапifestată рriп acceptarea și primirea, рriп mijlосitоr, de о
реrsоапă сu fuпсțiе de demпitate рublică de buпuri, се пu i se cuviп, репtru
siпе, репtru а îпdерliпi și а grăbi îпdерliпirеа uпеi acțiuni îп exercitarea
fuпсțiеi sale sau сопtrаr acesteia".
Рrin Ноtărârea CSM nr.458/22 din 23 octombrie 2018, а fost
admisă sesizarea Procurorului General și s-a dat асоrdul la efectuarea
acțiunilor de urmărire penală – percheziția, aducerea silită, reținerea și
аrеstаrеа în privința judecătoarei Svetlana Tizu de la Judecătoria Chișinău,
sediul Centru, pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art.324 alin.(3)
lit.a) din Codul penal. Totodată, aceasta а fost suspendată din funcția de
judecător până la rămânerea definitivă a hotărârii în cauza respectivă.
Ulterior, la 22 noiembrie 2018, în adresa CSM a parvenit sesizarea
45
Procurorului General, Eduard Harunjen, cu solicitarea de eliberare a
acordului pentru pornirea urmării penale și tragerea la răspundere penală a
judecătorului Svetlana Tizu de la Judecătoria Chișinău, sediul Centru în baza
existenței bănuielii rezonabile de săvârșire a infracțiunii prevăzute de art.307
alin.(1) din Codul penal. Temei pentru sesizare a constituit bănuiala
rezonabilă că la 15 noiembrie 2018, Procuratura Anticorupție s-a autosesizat,
în condițiile art.262 alin.(3) CPP, cu privire la identificarea unor temeiuri
rezonabile de comitere de către judecătorul Svetlana Tizu de la Judecătoria
Chișinău, sediul Centru, desemnat cu atribuțiile judecătorului de instrucție,
posibil în complicitate cu alte persoane, a infracțiunii prevăzute de art.307
Cod penal, în procesul examinării plângerii lui V.S. în ordinea prevăzută de
art.33 CPP și emiterii încheierii din 10 septembrie 2018, nr.10-410/18, fapt
înregistrat în Registrul nr.1 de evidența cererilor și comunicărilor despre
infracțiuni al Procuraturii Anticorupție. Procurorul General a menționat în
sesizare că, încheierea din 10 septembrie 2018 prezenta premise de a fi
considerată ca emisă cu bună știință contrar legii, urmare a unui
comportament condiționat abuziv al magistratei Svetlana Tizu.
Prin Hotărârea nr.562/26 din 04 decembrie 2018 a Consiliului
Superior al Magistraturii a fost admisă sesizarea Procurorului General și s-a
dat acordul la pornirea urmăririi penale în privința judecătorului Svetlana
Tizu de la Judecătoria Chișinău conform art.307 alin.(1) Cod penal.
Prin sentința nr.1-1630/2019 din 17 martie 2021 a Judecătoriei
Chișinău, sediul Buiucani, Svetlana Tizu a fost achitată de sub învinuirea de
săvârșirea infracțiunii prevăzute de art.324 alin.(3) lit.a) din Codul penal, din
motiv că nu s-a constatat existența faptei infracțiunii. A fost achitată Svetlana
Tizu de sub învinuirea de săvârșirea infracțiunii prevăzute de art.42 alin.(2),
art.307 alin.(1) din Codul penal, din motiv că fapta nu întrunește elementele
infracțiunii. A fost recunoscut vinovat V.F. de săvârșirea infracțiunii
prevăzute de art.326 alin.(2) lit.d) din Codul penal, fiindu-i stabilită pedeapsa
închisorii pe un termen de 3 ani, cu executare în penitenciar de tip semiînchis.
Pedeapsa închisorii s-a redus cu 112 zile în temeiul art.385 alin.(5) CPP. În
baza art.90 Cod penal, s-a suspendat condiționat executarea pedepsei pe o
perioadă de probațiune de 3 ani. S-a confiscat de la V.F. contravaloarea
sumei de 2000 de Euro, convertiți în valuta națională la cursul BNM la data
executării sentinței în această latură.
La 12 mai 2021, Svetlana Tizu a depus cerere la Consiliul
Superior al Magistraturii privind reîncadrarea în funcție prin anularea
suspendării pe motivul decăderii circumstanțelor ce au servit drept temei
pentru suspendarea din funcție, cu repunerea în toate drepturile avute
anterior, achitarea salariului și a tuturor plăților cuvenite pentru întreaga
perioadă de suspendare, începând cu 23 octombrie 2018.
Pin cererea din 18 mai 2021, Svetlana Tizu a menționat că
persoanele care au depus plângerea, prin care au solicitat atragerea dânsei la
răspundere penală pentru pronunțarea unei încheieri contrar legii, nu au
46
niciun statut în cadrul cauzei penale privind învinuirea adusă în baza art.324
alin.(3) lit.a) Cod penal și nu dețin nici temei legal de a contesta sentința în
partea achitării sale pe marginea învinuirii.
La 25 mai 2021, prin Hotărârea nr.146/15 a CSM, au fost
respinse cererile Svetlanei Tizu cu privire la reîncadrarea în funcție.
Ulterior, procurorul în Procuratura Anticorupție, avocatul în
interesele lui V.F., părțile vătămate și avocatul Ceachir Anatolie în interesele
B.L. au contestat sentința din 17 martie 2021 a Judecătoriei Chișinău, sediul
Buiucani.
Prin decizia din 28 iunie 2023 a Curții de Apel Comrat au fost
respinse ca neîntemeiate apelurile declarate. S-a admis în parte apelul
declarat de avocatul Ceachir Anatolie. A fost achitată B.L., învinuită în baza
art.325 alin.(3) lit.a1) Cod penal. În rest, sentința din 17 martie 2021 a
Judecătoriei Chișinău, sediul Buiucani, s-a menținut.
La 29 iunie 2023 și 05 iulie 2023, în adresa CSM au parvenit
cererile de la judecătorul Svetlana Tizu de la Judecătoria Chișinău, prin care
a solicitat repunerea în funcția de judecător în cadrul Judecătoriei Chișinău,
sediul Centru și în toate drepturile avute anterior. La 10 august 2023,
Svetlana Tizu a depus cerere de concretizare, prin care a solicitat continuarea
examinării cererii privind anularea suspendării din funcția de judecător, cu
repunerea în toate drepturile deținute anterior.
Prin Hotărârea nr.436/27 din 10 octombrie 2023 a CSM s-a
admis parțial cererea și s-a anulat suspendarea din funcție a judecătorului
Svetlana Tizu, în rest, cererea a fost respinsă ca neîntemeiată.
Ține de remarcat că prin Hotărârea nr.33/9 din 11 decembrie
2020 a Colegiului disciplinar de pe lângă Consiliul Superior al Magistraturii
s-a încetat procedura disciplinară intentată în baza indicațiilor președintelui
interimar al CSM, Pahopol Anatol, prin care s-a solicitat verificarea
pretinselor abateri disciplinare în acțiunile judecătorului Judecătoriei
Chișinău, sediul Centru, Tizu Svetlana. Colegiul a concluzionat că indicația
Președintelui interimar al CSM, Anatol Pahopol, pe o foaie de calendar,
scrisă de mână, în care era indicată necesitatea verificării de către Inspecția
judiciară a faptelor judecătorului enunțat nu corespunde art.20 din Legea cu
privire la răspunderea disciplinară a judecătorilor, adică nu corespunde
cerințelor unei sesizări.
În ședința Consiliului Superior al Magistraturii din 24
octombrie 2023, Svetlana Tizu a susținut cererile sale de numire în funcția
de judecătoare până la atingerea plafonului de vârstă. Totodată, pe parcursul
ședinței Svetlana Tizu a fost întrebată cu privire la circumstanțele constatate
prin decizia din 28 iunie 2023 a Curții de Apel Comrat. În special, petenta a
fost invitată să dea explicații referitor la circumstanțele care le-a relatat în
cadrul urmării penale care au fost incluse în decizia definitivă din 28 iunie
2023 a Curții de Apel Comrat. Mai cu seamă s-a reținut că inculpata,
Svetlana Tizu, în ședință instanței de apel a declarat că susține pe deplin
47
declarațiile date în instanța de fond. La fel, în cadrul ședinței Consiliului, au
fost date citirii explicațiile atribuite Svetlanei Tizu cu privire la relația sa cu
judecătorul Curții de Apel Chișinău vizat în sentință. Din conținutul deciziei
din 28 iunie 2023 a Curții de Apel Comrat, la pagina 327, se regăsește
următorul pasaj: „Printre altele аu urmat discuții privind activitatea sa,
volumul de lucru, atât la Judecătoria Chișinău, sediul Сеntru, cât și la
Curtea de Aреl Сhișinău .... La fel, în cadrul discuției au abordat mai multe
cauze ре care le аvеа în procedură privitor la practica judiciară,
interpretarea și aplicarea legii, printre care și plângerea depusă de V.S.,
despre care i-a relatat сă este о cauză соmрlехă. Duрă care, L.В., аuziпd сă
а relatat de speță V.S., а tпtrеbat-o dасă l-a fixat spre ехаmiпаrе. I-a relatat
сă а аvut sеdiпță de judecată ре dosar… și are deja și о poziție ре caz, care
este uпа de admitere. Judecătorul CA, L.B. пu а îпtrеbаt-о expres și special
despre acest dosar, motivul întâlnirii, fiind altul. Reieșiпd diп fарtul сă
апtеriоr а сопfuпdаt subiectul discutat cu alt judecător-coleg, vizat îп
sепtiпță Н.V., а răsрuпs automat сă а mаi fost iпtrebată despre рlâпgеrеа
dată. Deși сuпоаștе faptul сă пu este îп drept de а divulga secretul
deliberării, а considerat сă îп cazul соmuпiсării acesteia vor îпсеtа orice
discuție ре tema dată. Сu aceasta а îпсhеiаt discuția, fiecare рlесâпd îп
direcția sa. Peste uп timp oarecare, B.L. iarăși а telefonat-o, solicitâпd să
se vаdă. Nu а concretizat се ar fi сопdițiопаt îпtâlпirеа dată, dar deoarece
consideră сă, subiectul aпtеriоr а fost epuizat, а acceptat, îп cadrul discuției,
la aceeași intersecție, L.В. а iпtrеbаt-о dacă а еxamiпаt рlâпgеrеа despre
care аu discutat. I-a соmuпiсаt сă, а апuпțаt îпtrеruреrе репtru рrопuпțаrе,
fiind îпсерut și proiectul de îпсhеiеrе, or, îп cadrul sediпței și-a îпtărit
poziția, rеiеșiпd diп explicațiile părților. Са urmare, В.L. i-a рrеzепtаt uп
flash сu саrеvа idei schițate privind jurisprudeпța CtEDO vis-a-vis de
рlâпgеrеа ехаmiпаtă îп baza art.313 СРР, care posibil i-ar fi de folos la
îпtосmirеа îпcheierii. A interpretat gestul dat са uп ajutor, or, de о perioadă
îпdеluпgаtă activa fără grefier și asistent. Deja, la mоmепtul îп care а аjuпs
să îпtосmеаsсă îпсhеiеrеа integrală și а deschis dосumепtul de ре flashul
transmis de В.L. а depistat сă, de fapt acolo era uп proiect de îпсhеiеrе ре
mаrgiпеа plângerii lui S.V. și пu doar саrеvа idei. Astfel, duрă lecturarea
proiectului а аjuпs la сопсluziа сă proiectul este uпul destul de reușit,
соmрlеtâпdu-l cu careva аrgumепtе suрlimепtаrе".
Suplimentar, Consiliul Superior al Magistraturii a reținut și
declarațiile care vin să confirme circumstanțele expuse mai sus și anume
declarațiile L.B., care a declarat că „V.F. fiind asistentul ei judiciar, vепеа și
discuta сu aceasta diferite spețe, рrоblеmе de calificare juridică etc., iar
uпiсa tапgепță ре care о are сu cazul V.S., este faptul сă îп discuțiile аvutе
сu acesta, el а abordat și cazul îп priviпța ultimului și а întrеbаt орiпiа dînsei
asupra îпсălcărilor de procedură îп speța dată. (...) Ulterior, а discutat
privitor la activitatea Svеtlапеi Tizu, vоlumul de lucru, atât la Judecătoria
Сhișinău, sediul Сепtru, cât și la Curtea de Aреl Сhișinău și еvепimепtul
48
familiei sale care urmа să аibă loc de сurând. De аsеmепеа, îп cadrul
discuției, ultima i-a relatat despre mai multe саuzе ре care le avea îп
procedură privitor la practica judiciară, interpretarea și aplicarea legii,
printre care а relatat de S.L., B.G., dar și de рlâпgеrеа depusă de S.V.,
despre care i-a соmuпiсаt сă este о cauză соmрlехă. La fel, ultima i-a relatat
сă și-a format deja și о poziție ре caz, care este uпа de admitere. Chiar а
îпсерut și uп proiect de îпсhеiеrе, îп plus а rugat să о ajute îп găsirea unui
asistent judiciar sau а uпui grefier. Сu aceasta аu încheiat discuția, fiecare
рlесâпd îп direcția sa. Îп aceeași seară, s-a întâlnit cu asistentul judiciar,
V.F., ре care l-a rugat dасă poate să-i acorde о favoare și să о duсă рână
îп sec.Râșсаni, deoarece era târziu, iar ultimul disрuпе de automobil. Unde
рriпtrе altele i-a соmuпiсаt сă s-a întânit сu judecătorul, Svеtlапа Tizu, care
i-a spus despre volumul mare de lucru existent îп procedura Judecătoriei
Сепtru, mun. Сhișinău, iar рlus la toate пu are пiсi grefier și пiсi asistent
judiciar. La fel, i-a povestit despre cauzele relatate de еа, сă are mai multе
cauze cu пumirеа expertizei și сă printre altele а роmепit de plâпgеrеа
depusă de S.V., despre care апtеriоr s-a consultat și el. Atuпсi, F.V. i-a
соmuпiсаt сă el îl ajută ре V.S., îпtосmiпdu-i mаi multе cereri și plâпgeri,
deoarece ultimul l-a ajutat la паștеrеа copiilor lui. I-а spus сă апumе el а
îпtосmit рlâпgеrеа depusă de ultimul la procuratură și la judecătorul de
iпstrucție. Îп plus, i-a mаi соmuпiсаt сă, deoarece ... dorește să devină
judecător, exersează la îпtосmirеа mai multor proiecte de acte de dispoziție
și репtru practica реrsопаlă а schițat uп proiect de îпсhеiеrе și ре marginea
plâпgerii ре care i-a îпtосmit-о lui S.V. Viпеri, ре 07 septembrie 2018,
asistentul judiciar i-a adus spre verificare proiectele de decizii motivate ре
care urmа să le pronunțe următoarea săptămână. La acest capitol,
subliniază сă V.F. îi prezeпta proiectele de decizie doar ре stick sau ре poșta
еlесtrопică, пu utilizau mара publică iпtеrпă din cadrul Curții de Apel, îп
сопtiпuаrе еа а trаnsferat proiectele de decizii de ре stickul asistentului ре
flashul său și îп acel mоmепt а observat uп fișier cu dепumirеа ,,schițe
CEDO S." și deoarece era uп dосumепt care пu avea tапgепță сu cauzele ре
care le avea îп procedură пu l-a copiat. Iпdiсă сă, îп urmа discuției аvutе
сu F.V. ре data de 04 septembrie 2018, а dedus сă ultimul а plasat fișierul
cu deпumirea „schițe CEDO S.” са ajutor репtru Svetlana Tizu, deoarece
ultima пu аvеа пiсi grefier și пiсi asisteпt. Ре data de 08 septembrie 2018,
îп ziua еvепimепtului famial, l-a rugat ре V.F. dacă poate să о duсă сu
automobilul acestuia îп сâtеvа locuri uпdе urma să sе deplaseze, (sаlоп
репtru соafură, vizaj, mапiсhiură), deoarece afară ploua. Îп aceeași zi, s-a
îпtâlnit сu Svеtlапа Tizu ре chestiuni legate de пuпtа feciorului său și i-a
trапsmis flash-ul, din solidaritate, сuпоsсând cât е de greu să activezi îп
lipsa unui grefier și аsistепt.”
Consiliul Superior al Magistraturii a menționat că prin
sentința din 17 martie 2021 a Judecătoriei Chișinău, sediul Buiucani,
menținută prin decizia irevocabilă din 28 iunie 2023 a Curții de Apel Comrat,
49
F.V. a fost recunoscut vinovat de săvârșirea infracțiunii prevăzute de art.326
alin.(2) lit.d) din Codul penal (traficul de influență), fiindu-i stabilită
pedeapsa închisorii pe un termen de 3 ani, cu executare în penitenciar de tip
semiînchis.
Instanțele de judecată au constatat că în perioada 05 septembrie
2018 – 10 septembrie 2018, F.V. a avut un șir de discuții cu S.V. în urma
cărora, ultimul, în seara zilei de 07 septembrie 2018 a dat lui F.V. suma de
2000 de Euro, ceea ce conform cursului BNM constituie 38891,80 de lei
MD, acesta susținând că deține influență asupra judecătorului din Curtea de
Apel Chișinău, L.B., ca aceasta să intervină în soluționarea pozitivă a
plângerii ce se examina la Judecătoria Chișinău, sediul Centru.
În continuare, CSM a reținut aceste circumstanțe ca fiind
determinate la emiterea soluției.
Completul atestă că, respectând principiul prezumției
nevinovăției, Consiliul nu a pus în discuție comiterea sau nu a unei
infracțiuni de către Svetlana Tizu, acest subiect nefiind de competența sa, dar
a instanțelor judecătorești care examinează cauza penală. La fel, s-a
menționat că soluția adoptată sub nicio formă nu poate fi reținută drept o
reevaluare a acuzațiilor de trafic de influență în privința Svetlanei Tizu. Din
această perspectivă decizia instanțelor judecătorești a fost analizată doar ca
niște acte de constatare a anumitor circumstanțe pe care Svetlana Tizu nu le-
a negat.
Analizând situația descrisă, și având în vedere că Consiliul este
responsabil de integritatea instituțiilor judiciare, care dorește să dezvolte o
instituție integră cu judecători corecți și integri, folosind dreptul discreționar,
în rezultatul votării deschise, cu 2 voturi pro și 5 voturi împotrivă, membrul
CSM, Maria Frunze, a anunțat opinie separată, Plenul Consiliul Superior al
Magistraturii la 24 octombrie 2023 a adoptat Hotărârea nr.474/30, prin care
a respins cererea judecătorului Svetlana Tizu, de la Judecătoria Chișinău
privind înaintarea propunerii de numire în funcția de judecător până la
atingerea plafonului de vârstă. S-a propus Președintelui Republicii Moldova
eliberarea Svetlanei Tizu din funcția de judecător al Judecătoriei Chișinău în
temeiul art.25 alin.(1) lit.k) din Legea cu privire la statutul judecătorului, în
vigoare până la 26 august 2022.
Nefiind de acord cu Hotărârea nr.474/30 din 24 octombrie
2023 a Consiliului Superior al Magistraturii, Svetlana Tizu a contestat-o în
ordinea contenciosului administrativ, solicitând anularea acesteia și
obligarea CSM să emită hotărârea de numirea a dânsei în funcția de judecător
până la atingerea plafonului de vârstă în cadrul Judecătoriei Chișinău, în
temeiul art.11 alin.(1) din Legea nr.544/1995 cu privire la statutul
judecătorului, în redacția legii în vigoare din 26 august 2022, art.53 alin.(2)
din Codul administrativ sau alternativ înaintarea propunerii către
Președintele Republicii Moldova de numire/reconfirmare în funcția de
50
judecător la Judecătoria Chișinău, sediul Centru, până la atingerea plafonului
de vârstă.
Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție, raportând
circumstanțele de fapt la normele de drept precitate supra la raportul juridic
litigios, constată că, la caz, nu sunt îndeplinite condițiile de anulare a
hotărârii nr.474/30 din 24 octombrie 2023 a Consiliului Superior al
Magistraturii.
Aici, Completul de judecată remarcă că Consiliul Superior al
Magistraturii, în baza atribuțiilor constituționale, exercită două funcții
esențiale ce derivă din necesitatea protejării independenței judecătorilor și
anume, funcția de a asigura numirea judecătorilor și funcția de a veghea la
respectarea principiului inamovibilității judecătorilor. Consiliul este
autoritate de autoadministrare judecătorească și garantul independenței
judecătorești. Calitatea de garant se referă în același timp la independența
sistemului judiciar și independența fiecărui judecător în parte. În cadrul
statului de drept existența unei puteri judiciare independente și imparțiale
este o cerință structurală a statului.
Prin mecanismul de selectare și promovare a judecătorilor, de
înaintare a propunerilor de numire sau de eliberare din funcție a judecătorilor
(în cazul examinării candidaturilor propuse pentru a fi numite în funcția de
judecător până la atingerea plafonului de vârstă), CSM participă direct la
asigurarea principiului independenței autorității judecătorești. Or, actul de
numire sau de eliberare din funcție este emis numai la propunerea organului
autoadministrării judecătorești.
La caz, se reține jurisprudența Curții Europene a Drepturilor
Omului, în cauza Guðmundur Andri Ástráðsson v. Islanda [MC] - 26374/18,
Hotărârea 1.12.2020 [MC], unde Curtea a stabilit un test privind evaluarea
deficiențelor dintr-o procedură concretă de numire în funcția de judecător.
Cu referire la exigențele impuse de standardul unui tribunal instituit de lege,
Curtea Europeană a reținut că tribunalul este caracterizat de funcția sa
judiciară, trebuind să îndeplinească și o serie de exigențe instituționale cum
ar fi independența și imparțialitatea membrilor săi. Noțiunea de „tribunal”
presupune ca acesta să fi compus din judecători selectați pe bază de merit
printr-un proces riguros, care să asigure faptul că au fost numiți cei mai
calificați candidați – atât în termeni de competență tehnică, cât și în termeni
de integritate morală. În opinia Curții Europene, o astfel de selecție bazată
pe merit nu asigură doar capacitatea tehnică a unui organ judiciar de a face
justiție ca „tribunal”, dar este, de asemenea, esențială în ceea ce privește
asigurarea încrederii publicului în sistemul judiciar și servește ca o garanție
suplimentară a independenței personale a judecătorilor.
Desemnarea judecătorilor pe bază de merit, inclusiv până la
atingerea plafonului de vârstă, constituie responsabilitatea constituțională a
CSM.
51
În jurisprudența sa (HCC nr.11 din 27 aprilie 2010, §5; HCC
nr.21 din 25 iulie 2013, §78; ACC nr.1 din 22 septembrie 2020, §42; ACC
nr.2 din 03 decembrie 2020, §36), Curtea Constituțională a precizat că
Consiliului Superior al Magistraturii îi revine rolul primar în procedurile
privind numirea, promovarea, transferarea, demisia sau eliberare din funcția
de judecător, iar orice abatere de la această regulă contravine art.123 alin.(1)
din Constituție.
Competența exclusivă să numească judecătorii în virtutea
prevederilor Constituției și legilor organice care reglementează funcționarea
CSM și întregului sistem judecătoresc, îi revine nemijlocit Consiliului
Superior al Magistraturii. Înaintarea repetată Președintelui Republicii
Moldova a propunerii de numire în funcție de judecător până la atingerea
plafonului de vârstă ține de competența exclusivă a CSM, or, potrivit art.116
alin.(2) din Constituția Republicii Moldova, judecătorii instanțelor
judecătorești se numesc în funcție de Președintele Republicii Moldova, la
propunerea Consiliului Superior al Magistraturii, în condițiile legii.
Judecătorii care au susținut concursul sunt numiți în funcție pentru prima
dată pe un termen de 5 ani. După expirarea termenului de 5 ani, judecătorii
vor fi numiți în funcție până la atingerea plafonului de vârstă, stabilit în
condițiile legii.
Totodată, potrivit pct.81 din Hotărârea Curții Constituționale
nr.38 din 07 decembrie 2021 pentru interpretarea articolelor 1 alin.(3), 20 și
116 alin.(1) și (2) din Constituție și controlul de constituționalitate al
articolului 11 alin.(1) din Legea nr.544 din 20 iulie 1995 privind statutul
judecătorului (numirea în funcție a judecătorilor până la atingerea plafonului
de vârstă) (sesizările nr.96a/2021 și nr.124g/2021), în cazul existenței unor
suspiciuni rezonabile privind integritatea judecătorului sau de încălcare de
către acesta a legislației, Consiliul Superior al Magistraturii poate sesiza
Inspecția Judiciară în vederea desfășurării unui control suplimentar al
candidatului.
Prin urmare, analiza prevederilor actelor normative indică
asupra competenței exclusive a Consiliului Superior al Magistraturii la
numirea judecătorilor, precum și discreția autorității publice de a decide în
fiecare caz concret asupra sesizării Inspecției Judiciare, dacă consideră
necesară desfășurarea unui control suplimentar al candidatului.
La caz, situația reclamantei Svetlana Tizu este similară unui
candidat la funcția de judecător.
Aici, se reține cauza Catană v. Moldova, cererea nr.43237/13,
hotărârea CtEDO din 21 februarie 2023, unde Curtea a reținut (la §61),
Convenția impune existența a cel puțin unuia dintre următoarele două
mecanisme: fie organele profesionale disciplinare îndeplinesc ele însele
exigențele art.6 din Convenție, fie nu le îndeplinesc, dar procedurile în fața
lor sunt supuse unui control ulterior al unui organ judiciar cu competență
deplină, care dispune el însuși de garanțiile prevăzute de acest articol (Albert
52
și Le Compte v. Belgia, 10 februarie 1983, §29, seria A nr.58; Fazia Ali v.
Regatul Unit, nr.40378/10, §75, 20 octombrie 2015; și Eminağaoğlu v.
Turcia, nr.76521/12, §94 și 103, 09 martie 2021).
În aceiași hotărâre, referitor la aprecierea dacă un „tribunal”
poate fi considerat „independent” în sensul art.6 din Convenție, Curtea are
în vedere între altele modul de numire și durata mandatului membrilor săi,
existența unei protecții împotriva presiunilor externe și dacă există sau nu o
aparență de independență. Curtea a reamintit că exigențele privind
independența și imparțialitatea obiectivă sunt strâns legate între el (Sacilor-
Lormines v. Franța, nr.65411/01, §62, CEDO 2006-XIII) și că ele împreună
sunt foarte strâns legate de exigența „instanței stabilită prin lege” în sensul
art.6 din Convenție.
Din cele stabilite, Completul de judecată consideră că la
adoptarea hotărârii nr.474/30 din 24 octombrie 2023, de către Consiliul
Superior al Magistraturii au fost respectate exigențele cu privire la criteriile
de evaluare a independenței judecătorului evaluat prin prisma existenței unei
protecții împotriva presiunilor externe și dacă există sau nu o aparență de
independență.
În pofida faptului că nu s-a examinat cererea Svetlanei Tizu din
perspectiva răspunderii disciplinare, oricum sunt evidente consecințele
asupra carierei de judecător al acesteia. Or, aportul inspecției poate fi
determinant la evaluarea faptelor ce țin de eventuale acțiuni ale judecătorului
ce ar constitui abateri disciplinare, dar nu la emiterea concluziilor ce vizează
integritatea judecătorului, fapte constatarea cărora ține exclusiv de
competența CSM.
Stabilind că situația de fapt era certă, CSM nu era obligat să
remită actele Inspecției judiciare, deoarece putea să-și formeze o concluzie
de sine stătător asupra faptelor ce confirmă, în opinia sa, lipsa de integritate
a judecătorului. Sintagma ”poate” din Hotărârea nr.38 presupune sesizarea
inspecției doar în cazul în care circumstanțele nu sunt clare, or, inspecția are
atribuții de acumulare/cercetare a actelor ce vizează o eventuală abatere
disciplinară, ceea ce nu este la caz, faptele și circumstanțele fiind clare,
pentru ca CSM să le dea apreciere, reieșind din principiul dreptului
discreționar, pentru a decide asupra integrității judecătorului.
Completul notează reclamanta Tizu Svetlana nu a prezentat nici
un argument din care să rezulte că hotărârea CSM are la bază nu dubii de
integritate în privința sa, ci o eventuală abatere disciplinară, pentru care ar fi
fost necesară și obligatorie sesizarea Inspecției judiciare. Cu atât mai mult
că, faptele menționate au fost confirmate ca fiind admise de reclamantă prin
sentința de achitare a ultimei în comiterea infracțiunii stabilite la art.307 Cod
penal, cărora CSM le-a dat o apreciere prin prisma faptului dacă acestea pun
sau nu la îndoială integritatea judecătorului. Astfel că Tizu Svetlana nu a fost
achitată pentru lipsa faptei, ci pentru acțiunile sale nu întrunesc elementele
infracțiunii, ceea ce nu exclude în mod automat aprecierea acestora de către
53
CSM sub aspectul integrității la numirea în funcție și dacă acestea aduc
atingere prestigiului justiției.
Ține de menționat că la adoptarea hotărârii contestate au
participat un număr de 7 membri din cei 9 aflați în exercițiul funcțiunii.
Ședința CSM, în corespundere cu art.15 din Legea nr.947/1996 cu privire la
Consiliul Superior al Magistraturii, fiind declarată deliberativă, la care au
participat 4 membri aleși din rândul judecătorilor și 3 membri non-
judecători.
Prin urmare, la caz, se constată respectarea independenței și
imparțialității organului de autoadministrare judecătorească.
Faptul că Tizu Svetlana s-a adresat cu cerere CSM, la expirarea
termenului inițial de 5 ani, pentru reconfirmare în funcție până la atingerea
plafonului de vârstă nu este suficientă, diminuând rolul acestei autorități în
calitate de organ constituțional de autoadministrare judecătorească, or,
Consiliul nu este o instituție formală și nu poate numi în funcție în mod
automat judecătorii doar pe simplu fapt că expirat termenul inițial de 5 ani
pentru care a fost numită, fără a fi supusă unei evaluări și aprecieri a carierii
acesteia pe toată această perioadă de timp cât a activat.
Or, rolul constituțional al Consiliului Superior al Magistraturii
este să asigure numirea în funcție, promovarea și eliberarea judecătorilor ca
autoritate de autoadministrare judecătorească, garant al independenței
judecătorești, fapt ce rezultă și din HCC nr.10 din 04 martie 1997.
Afară de aceasta, legislația cu privire la selecția și evaluarea
judecătorilor expres stabilește că anume Consiliului Superior al Magistraturii
îi revine sarcina respectivă până la constituirea noului Colegiul de selecție,
fapt ce rezultă și din prevederile art.25 din Legea nr.147/2023 privind
selecția și evaluarea performanțelor judecătorilor, Colegiu care la momentul
emiterii hotărârii contestate nu exista.
Mai mult ca atât, potrivit art.II alin.(2) din Legea nr.120/2021
pentru modificarea Constituției, judecătorii al căror termen inițial de numire
în funcție de judecător nu a expirat la data intrării în vigoare a prezentei legi
se consideră numiți până la atingerea plafonului de vârstă prin efectul
prezentei legi.
La data intrării în vigoare a modificărilor Constituției, 01
aprilie 2022, Svetlana Tizu avea împuternicirile expirate de judecător, iar
CSM este singurul organ care dispune de competența constituțională de a
numi judecătorii în funcție.
La modificarea Constituției, în special a art.116, legiuitorul a
stabilit că judecătorii în funcție la data modificărilor constituționale se
consideră numiți până la atingerea plafonului de vârstă, deci este pusă în
discuție soarta judecătorilor care dispun de împuterniciri constituționale
obținute în mod legal, care au fost extinse prin efectul modificărilor
constituționale. Prin urmare, un tratament egal urmează a fi aplicat tuturor
54
judecătorilor care au dispus de împuterniciri legale la data modificărilor
constituționale.
Situația judecătorilor cu împuterniciri expirate reprezintă o altă
situație decât a judecătorilor cu împuterniciri valabile la situația din 01
aprilie 2022. Elementul de bază care îi diferențiază este anume lipsa unor
împuterniciri constituționale de a judeca. La caz, CSM este organul cu
competența de a numi judecători până la atingerea plafonului de vârstă.
În atare împrejurări, nu este aplicabil principiul egalității și
nediscriminării și nu este vorba despre similitudini între judecătorii care au
avut la data modificărilor constituționale împuterniciri și cei cu împuterniciri
expirate. Or, modificările constituționale au efect pe viitor, dar nu și
retroactiv, respectiv CSM a examinat cererea Svetlanei Tizu din perspectiva
normelor constituționale care reglementează numirea în funcție până la
atingerea plafonului de vârstă, în temeiul normelor de drept în vigoare la data
expirării împuternicirilor acesteia.
În acest context, nu poate fi reținut argumentul reclamantei
precum că în prezentul litigiu nu sunt aplicabile prevederile Legii nr.544 din
20 iulie 1995 cu privire la statutul judecătorului, în vigoare până la 26 august
2022, or, reieșind din prevederile art.7 alin.(1) din Codul civil, legea civilă
nu are caracter retroactiv, nu modifică și nici nu suprimă condițiile de
constituire a unei situații juridice constituite anterior, nici condițiile de
stingere a unei situații juridice stinse anterior. De asemenea, legea nouă nu
modifică și nici nu desființează efectele deja produse ale unei situații juridice
stinse sau în curs de realizare.
Pe lângă acestea, prevederile art.II alin.(2) din Legea
nr.120/2021 pentru modificarea Constituției, potrivit cărora judecătorii al
căror termen inițial de numire în funcție de judecător nu a expirat la data
intrării în vigoare a prezentei legi se consideră numiți până la atingerea
plafonului de vârstă prin efectul prezentei legi, au fost supuse controlului
constituțional, în decizia de inadmisibilitate nr.56 din 04 mai 2023 a Curții
Constituționale, unde Curtea a reiterat că proiectul de lege pentru
modificarea Constituție respectă condițiile de revizuire a Constituție.
Garanțiile constituționale prevăzute la art.116 din Constituție
pentru Svetlana Tizu au expirat la 04 februarie 2020, adică exact la 5 ani de
la emiterea decretului de numire în funcția de judecător, prin urmare la
reconfirmare în funcție sunt o serie de garanții pe care CSM urmează să le ia
în considerare.
Din această perspectivă, nu poate fi pusă în discuție existența
unei legitime așteptări cu privire la prelungirea împuternicirilor, deoarece
obținerea funcției de demnitate publică de judecător nu este ocupată doar
prin trecerea a unei perioade de probă, întrucât această funcție de demnitate
publică este ocupată în temeiul unui proces de selecție și evaluare, și în baza
unei hotărâri motivate a CSM.
55
La acest aspect, Completul de judecată remarcă că dispozițiile
art.3 din Legea nr.147/2023 privind selecția și evaluarea performanțelor
judecătorilor stabilește expres care sunt criteriile la selectarea judecătorilor.
La soluționarea cererii Svetlanei Tizu, CSM a analizat-o în baza
a două criterii de selecție a candidaților la funcția de judecător prevăzute la
art.3 alin.(1) din Legea nr.147/2023: e) deținerea calităților personale precum
verticalitatea, corectitudinea, capacitatea de a gestiona situațiile stresante,
capacitatea analitică, capacitatea de a lua decizii, atestate prin rezultatul
testării psihologice; f) deținerea capacității de a înțelege și de a soluționa
situații juridice complexe.
Aici sunt relevante constatările Curții Constituționale
prevăzute la §81 din Hotărârea nr.38 din 07 decembrie 2021, potrivit cărora
articolul 116 alin.(2) din Constituție trebuie interpretat în sensul în care, după
expirarea termenului de cinci ani, judecătorii vor fi numiți în funcție până la
atingerea plafonului de vârstă fără o evaluare suplimentară din partea
Consiliului Superior al Magistraturii. Totuși, în cazul existenței unor
suspiciuni rezonabile privind integritatea judecătorului sau de încălcare de
către acesta a legislației, Consiliul Superior al Magistraturii poate sesiza
Inspecția Judiciară în vederea desfășurării unui control suplimentar al
candidatului. În cazul în care suspiciunile nu vor fi confirmate, Consiliul
Superior al Magistraturii va asigura numirea judecătorului până la atingerea
plafonului de vârstă.
Curtea Constituțională învestită cu dreptul de a explica modul
de aplicare a prevederilor art.116 alin.(2) din Constituție, a reținut că odată
fiind expirat termenul de cinci ani, CSM nu va confirma judecătorii până la
plafonul doar dacă există suspiciuni rezonabile privind integritatea
judecătorului sau de încălcare a acesteia a legislației.
Ține de menționat că, potrivit Legii nr.178/2014 cu privire la
răspunderea disciplinară a judecătorilor aprecierea dacă a fost sau nu comisă
o abatere disciplinară de către judecător, îi revine inspecției judiciare care la
rândul său urmează să analizeze modul de aplicare a legislației, iar în cazul
identificării unor încălcări a legislației sau lipsa de integritate, va trece la
luarea măsurilor necesare. Procedură disciplinară urmează a fi finalizată cu
o hotărâre a Colegiului disciplinar care să constate abaterea prevăzută la art.4
din Legea menționată, ceea ce la caz nu se atestă, or, hotărâre cu privire la
tragerea la răspundere disciplinară în privința Svetlanei Tizu, nu există.
Cu toate acestea, Curtea Constituțională a reținut un alt element,
și anume că CSM îi revine dreptul constituțional de apreciere a integrității
candidatului la funcția de judecător, criteriu ce rezultă din prevederile art.3
și art.25 din Legea nr.147/2023 privind selecția și evaluarea performanțelor
judecătorilor.
Prin urmare, aprecierea integrității profesionale a judecătorilor
ține de competența CSM, fără să fie obligatorie verificarea prealabilă a
inspecției judiciare, or, ultima este competentă să stabilească dacă acțiunile
56
judecătorului constituie sau nu o abatere disciplinară, dar nu dacă acesta este
sau nu integru profesional, competența determinării acestor fapte sub
aspectul integrității profesionale aparținând în mod exclusiv CSM.
Potrivit Codului de etică și disciplină a judecătorului, prin
integritate se înțelege – o serie de interdicții în virtutea deținerii funcției de
demnitate publică de judecător, iar potrivit DEX noțiunea de suspiciune –
semnifică lipsa de încredere în cineva, îndoială în ceea ce privește
corectitudinea, legalitatea faptelor sau onestitatea intențiilor cuiva.
Consiliul Superior al Magistraturii, la soluționarea cererii, a
stabilit că pe parcursul anului 2018 Svetlana Tizu a avut mai multe întâlniri
cu persoane terțe cu care a discutat, după cum a explicat „practica judiciară”,
astfel, reieșind din decizia definitivă a Curții de Apel Comrat aceste
declarații se confirmă și prin declarația L.B. care a relatat care au fost acele
cauze penale. Totodată, petenta Svetlana Tizu a acceptat de la un alt
judecător, un purtător de informații (flash) cu un proiect de act judecătoresc,
despre care însăși aceasta a menționat „că l-a citit”, „a fost de acord cu el”,
„a făcut redactări minore și l-a semnat”.
În contextul enunțat, în virtutea prevederilor art.5 din Codul de
etică și disciplină, se atestă că Svetlana Tizu a admis fapte reprobabile care
au fost apreciate de către CSM drept o demonstrație clară a lipsei de
integritate. Or, divulgarea secretului deliberării, coordonarea textului unui
act judecătoresc cu o persoană străină, discuții pe marginea soluțiilor pe o
serie de cazuri, acceptarea unui flash cu un proiect de act judecătoresc de la
un terț acceptat de ultima, reprezintă acțiuni reprobabile care în mod
întemeiat au fost apreciate de Consiliu ca fiind acțiuni care pun la îndoială
integritatea profesională a judecătorului. Mai mult ca atât, autorul nemijlocit
al textului care a fost transpus către judecătorul Svetlana Tizu, în încheierea
judecătorească, era V.F., care a fost condamnat definitiv pentru trafic de
influență, iar ultima a beneficiat de actul judecătoresc pregătit de către
persoana terță menționată drept proiect., pe care la acceptat și la transpus în
actul său judecătoresc ca variantă finală.
În circumstanțele expuse, CSM corect a considerat că
comportamentul Svetlanei Tizu nu poate fi apreciat ca respectând cele mai
înalte standarde de integritate și responsabilitate. Nu contează dacă
magistrata Svetlana Tizu a fost remunerată cu sume de bani sau în alt mod,
dar este esențial că dânsa a recunoscut, atât în cadrul examinării cauzei
penale, cât și în cadrul ședinței CSM, că a admis comportamentul menționat,
comportament care în mod rezonabil ridică suspiciuni de integritate. Or,
statutul de judecător impune un comportament ireproșabil în societate, un
echilibru și un comportament rațional chiar în situații limite.
Faptul că magistrata Svetlana Tizu a fost achitată prin sentința
definitivă din 17 martie 2021 a Judecătoriei Chișinău, sediul Buiucani pentru
săvârșirea infracțiunii prevăzute de art.324 alin.(3) lit.a) și art.42 alin.(2)
art.307 alin.(1) din Codul penal, nu este de natură să înlăture existența
57
acțiunilor care au adus atingere reputației reclamantei în calitate de
judecător. Aceste fapte nu sunt dintre acelea care îi pot asigura Svetlanei
Tizu o buna reputație în sensul art.6 din Legea nr.544/1995.
Or, la promovarea unui candidat pentru ocuparea funcției de
judecător, autoritatea publică responsabilă CSM, are obligația să verifice
reputația acestuia. Verificarea candidatului este incontestabilă și urmărește
un scop legitim, având în vedere că ingerința este prevăzută de lege, în
virtutea funcției de demnitate publică la care acesta pretinde (a se vedea
cauza Ovidiu Trăilescu v. România, cererile nr.5666/04 și 14464/05).
Completul de judecată constată ca fiind justă concluzia
Consiliului Superior al Magistraturii precum că Svetlana Tizu nu
îndeplinește condiția obligatorie prevăzută de lege pentru a fi numită în
funcția de demnitate publică de judecător până la atingerea plafonului de
vârstă, întrucât s-a constatat că nu se bucură de o reputație ireproșabilă. Or,
exercitarea funcției demnitate publică prin prisma Legii nr.199 din 16 iulie
2010 cu privire la statutul persoanelor cu funcții de demnitate publică, se
bazează pe principiile legalității, liberului consimțământ, transparenței,
exemplului personal, responsabilității și al loialității.
Potrivit principiilor generale stabilite în Carta Europeană cu
privire la statutul judecătorilor, statutul judecătorilor tinde să asigure
competența, independența și imparțialitatea la care orice persoană se așteaptă
în mod legitim din partea jurisdicțiilor și a fiecăruia dintre judecătorii cărora
le este încredințată apărarea drepturilor sale. El exclude orice dispozitiv sau
procedură care ar putea periclita încrederea în această competență, această
independență sau această imparțialitate. Judecătorul trebuie să se abțină de
la orice comportament, act sau manifestare care ar putea să pericliteze efectiv
încrederea în imparțialitate și independența sa.
Afară de aceasta, Consiliul Consultativ al Judecătorilor a
elaborat reguli de conduită individuală ale judecătorilor, stabilind că fiecare
judecător în parte trebuie să facă totul pentru a susține independența juridică
atât la nivel instituțional, cât și individual, să se comporte cu integritate în
exercițiul funcțiunii și în viața particulară, să adopte permanent o abordare
care să fie și să pară imparțială, să își îndeplinească îndatoririle fără
favoritisme și fără prejudecăți sau idei preconcepute existente sau aparente,
să manifeste respectul cuvenit tuturor persoanelor care iau parte la
procedurile judiciare sau afectate de aceste proceduri, să îți îndeplinească
îndatoririle cu respectul cuvenit pentru tratamentul egal al părților, evitând
orice idee preconcepută și discriminările, păstrând echilibru între părți și
asigurând o audiere corectă pentru fiecare.
Unul din criteriile care ține nemijlocit de aprecierea exclusivă a
Consiliului Superior al Magistraturii este deținerea calității personale cum ar
fi verticalitatea și corectitudinea comportamentului judecătorului.
La caz, corect CSM a apreciat lipsa integrității și corectitudinii
în acțiunile magistratei Svetlana Tizu.
58
Or, chiar prin faptul achitării acesteia pentru comiterea faptei
stabilite la art.307 Cod penal pentru lipsa elementelor infracțiunii în acțiunile
acesteia, se confirmă că faptele au existat, doar că acestea nu constituie o
infracțiune, fapte cărora CSM le-a dat o justă și rezonabilă apreciere sub
aspectul lipsei de integritate.
CSM, în activitatea sa, fiind învestită în noua componență,
conform noilor modificări constituționale din 01 aprilie 2022, are sarcina și
obligația să-și asume rolul de garant al independenței justiției prin atitudini
univoce față de lipsa de integritate, în situația în care întregului corp
judecătoresc se impun înalte standarde etice și de conduită.
Potrivit Avizului nr.3 (2002) asupra principiilor și regulilor
privind imperativele profesionale aplicabile judecătorilor și în mod deosebit
a deontologiei, comportamentelor incompatibile și imparțialității al
Consiliului Consultativ al Judecătorilor Europeni, este incorect să se facă
legătura între standardele de comportament profesional și comportamentul
necorespunzător care poate da naștere la sancțiuni disciplinare. Standardele
profesionale, care au fost subiectul primei părți a prezentei opinii, reprezintă
cea mai bună practică, pe care toți judecătorii trebuie să încerce să o dezvolte
și spre care trebuie să aspire toți judecătorii. Ar fi o descurajare a dezvoltării
viitoare a acestor standarde și ar fi o înțelegere greșită a scopului lor să le
identificăm cu comportamentul necorespunzător care justifică proceduri
disciplinare. Pentru a justifica procedurile disciplinare, comportamentul
necorespunzător trebuie să fie grav și flagrant, într-un mod care nu poate fi
interpretat doar ca o nerespectare a standardelor profesionale prezentate în
ghiduri de comportament.
Implementarea unui sistem de control al integrității ar trebui să
fie întotdeauna strict în conformitate cu principiul de proporționalitate.
Încălcările de conduită profesională acoperă un spectru larg de acțiuni, de la
abateri minore până la cele grave, care generează sancțiuni disciplinare.
Analiza situației din speță nu reprezintă o expunere asupra a
unei abateri disciplinare, întrucât nu se pune în discuție necesitatea stabilirii
unei astfel de abateri ca atare. La fel, nici respingerea cererii de numire în
funcția de judecător până la atingerea plafonului de vârstă, nu reprezintă o
sancțiune din perspectiva răspunderii disciplinare.
Acordarea votului de neîncredere se bazează exclusiv pe
opinia Consiliului Superior al Magistraturii, care este unica autoritate
responsabilă de integritatea instituțiilor judiciare. Or, odată ce CSM dorește
să dezvolte o instituție integră cu judecători corecți și integri, se impune
respectiv și soluții în acest sens prin transmiterea mesajului candidaților ce
aspiră la funcția de judecător să aibă o conduită ireproșabilă pentru a nu trezi
unui observator obiectiv din afară, îndoieli rezonabile de imparțialitate,
precum și să nu dăuneze prestigiului justiției, la fel, celorlalți candidați care
au avut comportamente similare din speța dedusă judecății.
59
La caz, CSM, evaluând conduita magistratei Svetlana Tizu sub
perspectiva integrității, a considerat că este pusă la îndoială încrederea
justițiabililor în actul de justiție din partea persoanei care a beneficiat de
serviciile unui consilier care a întocmit proiecte de acte judiciare în scopuri
coruptibile, fapt constatat prin sentință judecătorească.
Cât privește echilibrul dintre proporționalitatea și necesitatea
emiterii hotărârii contestate, în raportul cu interesul Svetlanei Tizu pentru a
fi reconfirmată în funcția de judecător până la atingerea plafonului de vârstă
și interesul public de a avea un sistem în care să nu activeze judecători care
au admis derapaje de la principiile integrității prevăzute de Codul de etică a
judecătorilor, Completul de judecată remarcă că potrivit decretului de numire
în funcția de judecător statutul i-a fost garantat doar pentru o perioadă de 5
ani, ulterior numirea dânsei urma să fie precedată de o evaluare și selecție,
de rând cu ceilalți candidați care aspiră la accesată funcție, or, prelungirea
împuternicirilor nu a fost un statut obținut în mod automat prin trecerea
simplă a timpului, fără să treacă prin procedura de evaluare.
În această situație, interesul public, încrederea justițiabililor în
actul de justiție și prestigiului profesiei sub aspect de independență și
integritate, prevalează față de interesul magistratei Svetlana Tizu pentru ne
nu a fost reconfirmată în funcția de judecător până la atingerea plafonului de
vârstă, care s-a compromis prin beneficierea serviciilor asistentului care a
fost recunoscut vinovat prin sentința din 17 martie 2021 a Judecătoriei
Chișinău, sediul Buiucani, menținută prin decizia irevocabilă din 28 iunie
2023 a Curții de Apel Comrat, de săvârșirea infracțiunii prevăzute de art.326
alin.(2) lit.d) din Codul penal (traficul de influență), fiindu-i stabilită
pedeapsă sub formă de închisoare.
Cât privește, aplicabilitatea normelor Codului muncii în raport
cu funcția de demnitate publică de judecător, Completul de judecată al Curții
Supreme de Justiție remarcă că relațiile de muncă a judecătorilor la capitolul
numire și situațiile de carieră sunt suficient de clar, expres și imperativ este
stabilit în Legea specială nr.544/1995 cu privire la statutul judecătorului,
aceste prevederi derivând din faptul că judecătorul deține un statut special de
demnitate publică.
La acest capitol se rețin prevederile art.5 alin.(2) și (3) din Legea
nr.100 din 22.12.2017 cu privire la actele normative, potrivit cărora, normele
juridice generale sunt aplicabile fie tuturor raporturilor sociale sau
subiecților de drept, fie unor categorii de raporturi sau de subiecți, fără a-și
pierde caracterul de generalitate. Normele juridice speciale sunt aplicabile în
exclusivitate anumitor categorii de raporturi sociale sau subiecți strict
determinați. În caz de divergență între o normă generală și o normă specială,
care se conțin în acte normative de același nivel, se aplică norma specială.
La caz, prevederile Codului muncii, în special art.2, 75, 76, 78,
83, la care face referire Svetlana Tizu nu sunt aplicabile, în virtutea raportului
juridic litigios special guvernat de Legea specială nr.544/1995 cu privire la
60
statutul judecătorului și a celor derivate conexe acesteia cum ar fi Legea
nr.325/2013 privind evaluarea integrității instituționale, Legea privind
selecția și evaluarea performanților judecătorilor.
Prin urmare, propunerea Svetlanei Tizu cu privire la aplicarea
analogia legii nu poate fi reținută.
În acest sens este irelevant argumentul reclamantei precum că
deoarece termenul de 5 ani a expirat în perioada suspendării sale din funcție,
care a fost anulată la 10 octombrie 2023 în baza Hotărârii nr.436/27 a CSM,
și prin urmare, doar la situația din data respectivă dânsei i-au expirat
împuternicirile, prin urmare în privința sa operează modificările efectuate
prin Legea nr.120/2021, în vigoare din 01 aprilie 2022, în situația în care
judecătorul deține un statut special de demnitate publică, iar raporturile
juridice sunt guvernate de Legea specială nr.544/1995 cu privire la statutul
judecătorului, care reglementează expres condițiile de numire, promovare,
garantarea drepturilor și tragerea la răspundere disciplinară a judecătorului,
în consecință împuternicirile acesteia au expirat la împlinirea termenului de
5 ani de la numire, indiferent dacă la acea dată raporturile de serviciu cu
aceasta erau sau nu suspendate.
Afară de aceasta, după cum reiese și din prevederile art.16
alin.(1) din Codul administrativ, dreptul discreționar al autorității emitente
(la caz CSM) reprezintă posibilitatea acesteia de a opta între mai multe soluții
posibile corespunzătoare scopului legii atunci când aplică o dispoziție legală.
Or, decizia prin care se manifestă puterea discreționară se referă la aspecte
care într-un cadrul legal, conferă autorității publice o anumită libertate de
decizie. În același timp decizia luată în mod discreționar trebuie să fie cea
mai optimă, să corespundă finalului actului, sensului legislației în vigoare,
principiilor generale ale dreptului intern și internațional.
De altfel, decizia trebuie să corespundă scopului urmărit, care
alcătuiește esența dreptului discreționar, a cărui realizare se efectuează cu
respectarea principiilor legalității, oportunității și a echității. Or, în baza
dreptului discreționar, în limitele legale, cu respectarea bunei-credințe,
autoritatea publică emitentă are o marjă de apreciere, care urmează să
încorporeze propriile considerente de oportunitate în decizia sa, iar instanța
de contencios administrativ la rândul său, reieșind din prevederile art.225
alin.(1) din Codul administrativ, nu este competentă să se pronunțe asupra
oportunității unui act administrativ, controlul judiciar de verificare a
exercitării corecte de către autoritatea publică a dreptului discreționar se
limitează doar asupra la faptul dacă autoritatea publică: a) și-a exercitat
dreptul discreționar; b) a luat în considerare toate faptele relevante; c) a
respectat limitele legale ale dreptului discreționar și d) dacă și-a exercitat
dreptul discreționar conform scopului acordat prin lege.
În această conjunctură, se deduce că impunerea unei anumite
conduite (soluții) autorității emitente, la caz, Consiliului Superior al
61
Magistraturii, ar implica imixtiunea gravă în independența activității
acestuia.
La caz, se constatată că atât din verificarea informațiilor
prezentate Inspecției judiciare, cât și în cadrul ședinței Consiliului Superior
al Magistraturii nu au putut fi înlăturate suspiciunile rezonabile cu privire la
încălcarea de către magistrata Svetlana Tizu a legislației prin prisma unor
cauze aflate în procedură, în vederea formării unei convingeri echivoce a
majorității membrilor CSM în privința respectării întocmai de către
judecătorul respectiv a rigorilor legale la soluționare cauzelor aflate în
procedura sa, astfel încât 5 (cinci) membri ai Consiliului și-au exprimat votul
împotriva numirii Svetlanei Tizu în funcția de judecător până la atingerea
plafonului de vârstă.
În contextul enunțat, coroborat la circumstanțele speței și cadrul
legal ce guvernează raportul juridic litigios, Completul de judecată
concluzionează asupra legalității și temeinicei soluției CSM privind
respingerea cererii judecătorului Svetlana Tizu de la Judecătoria Chișinău cu
privire la înaintarea propunerii de numire în funcția de judecător până la
atingerea plafonului de vârstă în temeiul art.25 alin.(1) lit.k) din Legea
nr.544 din 20.07.1995 cu privire la statutul judecătorului, în redacția legii în
vigoare până la 26 august 2022 până la modificarea Constituției.
Suplimentar, Completul de judecată reține în cazul situațiilor
juridice în curs de realizare la data intrării în vigoare a legii noi, legea veche
va continua să guverneze natura și întinderea drepturilor și a obligațiilor
părților precum și orice alte efecte dacă legea nouă nu prevede altfel, având
în vedere că mandatul inițial judecătorului Svetlana Tizu a expirat la 04
februarie 2020.
Potrivit Legii nr.120 din 23.09.2021, (în vigoare 01.04.2022),
pentru modificarea Constituției Republicii Moldova, în special la art.II
alin.(2), judecătorii al căror termen inițial de numire în funcție de judecător
nu a expirat la data intrării în vigoare a prezentei legi se consideră numiți
până la atingerea plafonului de vârstă prin efectul prezentei legi.
După cum se vede, legea respectivă operează cu dispoziții noi
doar în partea ce ține de judecătorii care dispuneau de împuterniciri valabile
la data modificării Constituție, prevederile respective nu se referă la
judecătorii a căror împuterniciri au expirat la data modificării Constituție.
Prin urmare, Svetlana Tizu nu cade sub incidența prevederilor
Legii nr.120/2021 pentru modificarea Constituției pentru numirea acesteia
până la atingerea plafonului de vârstă prin efectul legii.
Nu poate fi reținut nici alegația reclamantei precum că la 04
februarie 2020 nu a recepționat nicio notificare (înștiințare,
scrisoare/hotărâre) de la CSM privind expirarea împuternicirilor, respectiv
acestea au fost prelungite automat prin lipsa unui act de expirare, or,
garanțiile constituționale prevăzute la art.116 din Constituție, pentru
Svetlana Tizu au expirat exact, prin efectul legii, la 5 ani de la emiterea
62
decretului al Președintelui Republicii Moldova în funcția de judecător
(04.02.2015 – 04.02.2020), adică prin efectul automat al decretului nr.1449-
VII din 04 februarie 2015 al Președintelui țării, nefiind necesară dispunerea
expresă specială în acest sens printr-un act administrativ al CSM.
Cu toate că, Constituția nu prevede expres și imperativ o
competență a Consiliului Superior al Magistraturii de a numi în mod
discreționar judecătorii în funcție până la atingerea plafonului de vârstă,
această competență totuși poate fi dedusă pe baza principiului
autoadministrării judecătorești, reieșind din prevederile art.116 alin.(2) din
Constituție și anume că, „se numesc în funcție de Președintele Republicii
Moldova, la propunerea Consiliului Superior al Magistraturii”.
Altfel zis, CSM este autoritatea finală care decide numirea (în
baza unei selecții prin evaluare) în funcția de judecător până la atingerea
plafonului de vârstă. Marja discreționară a CSM presupune în prim plan
punerea în balanță a principiilor concurente, din care fac parte principiul
independenței justiției și preeminenței dreptului cu principiul
autoadministrării judecătorești.
Nu poate fi pusă în discuție existența din partea Svetlanei Tizu
a unei legitime așteptări cu privire la prelungirea automată a mandatului de
judecător, or, din sensul prevederilor art.II alin.(2) din Legea nr.120/2021,
dispozițiile art.116 alin.(2) din Constituție, (în vigoare din 01.04.2022), sunt
aplicabile doar față de judecătorii al căror termen inițial de numire în funcție
de judecător nu a expirat la data intrării în vigoare a legii Legea nr.120/2021,
și doar aceștia se consideră numiți până la atingerea plafonului de vârstă prin
efectul prezentei legi, pe când în speță, împuternicirile judecătorului
Svetlana Tizu au expirat la 04.02.2020, prin urmare la situația din 01.04.2022
ultima avea împuterniciri expirate, prin urmare urma să treacă prin procedeul
de numire până la plafonul de vârstă prin hotărârea CSM și decret
prezidențial.
Nu poate fi reținut argumentul invocat de Svetlana Tizu precum
că opinia subiectivă a membrilor CSM pe marginea unei cauze penale, pe
care există sentință de achitare în privința ei, nu poate servi ca temei de
respingere a cererii sale de a fi propusă Președintelui Republicii Moldova
pentru numire în funcție de judecător până la atingerea plafonului de vârstă,
or, la soluționarea cererii respective pârâtul a evaluat conduita candidatului
sub aspectul respectării principiului integrității și independenței justiției, test
care nu a fost trecut de către reclamantă din cauza circumstanțelor
nominalizate supra. În contextul în care, legislația în vigoare expres statuează
că judecătorul trebuie să aibă un comportament compatibil cu normele
Codului de etică al judecătorilor.
De fapt, pârâtul la soluționare cererii din 09 august 2023 depusă
de Svetlana Tizu, s-a expus strict la circumstanțele faptice pe care aceasta nu
le-a negat.
63
Este neîntemeiat și argumentul reclamantei precum că
verificarea integrității unui candidat la funcția de judecător îi revine
Autorității Naționale de Integritate, or, potrivit art.2 din Codul de etică și de
conduită profesională a judecătorului, principiile de etică și conduită
profesională pentru judecători sunt: independența, imparțialitatea,
integritatea, profesionalismul, corectitudinea, colegialitatea,
confidențialitatea și transparența, ce vor servi de asemenea, ca o sursă de
informare pentru judecători și justițiabili, iar competentă să verifice
respectarea acestor principii în procesul activității profesionale a
judecătorului este organul de autoadministrare judecătorească care este
Consiliul Superior al Magistraturii.
Prin urmare, dreptul constituțional de apreciere a integrității
profesionale a candidatului la funcția de judecător, îi revine nemijlocit doar
CSM.
În speță, are importanță că Tizu Svetlana a admis un
comportament care a ridicat suspiciuni de integritate profesională, ce a
generat în consecință atingere reputației ultimei. Or, independența justiției
presupune ca niciun judecător să nu fie supus unei influențe nejustificate,
externă sau internă în raport cu magistratura. În acest sens, chiar și aparențele
pot avea importanță. Într-o societate democratică, instanțele trebuie să
inspire încredere justițiabililor.
Nu poate fi reținut argumentul invocat de reclamantă precum că
CSM nu a motivat Hotărârea nr.474/30 din 24 octombrie 2023, prin care a
fost respinsă cererea sa din 09 august 2023 privind înaintarea propunerii de
numire în funcție de judecător Președintelui Republicii Moldova până la
atingerea plafonului de vârstă, or, acesta este declarativ, actul administrativ
contestat corespunde rigorilor de formă și conținut prevăzute la art.118 din
Codul administrativ, cuprinzând temeiurile esențiale de drept și de fapt pe
care autoritatea emitentă le-a luat în considerare pentru decizia sa.
Este apreciată ca fiind neîntemeiată și alegația reclamantei
precum că este eronată concluzia CSM de a considera situația dânsei similară
unui candidat la funcția de judecător, or, după cum s-a argumentat și supra
la caz nu poate fi vorba de prelungirea automată a împuternicirilor de
judecător după scurgerea perioadei de probă (5 ani) pentru care a fost numit
inițial, dar trebuie să participe la un proces de selecție și evaluare după cum
prevede legea în acest sens.
Mai mult ca atât, CSM nu este o instituție formală de numire a
judecătorilor în mod automat, dar este un organ independent, format în
vederea organizării și funcționării sistemului judecătoresc, este garantul
independenței autorității judecătorești, și exercită autoadministrarea
judecătorească.
Afară de aceasta, numai Consiliul Superior al Magistraturii
dispune de marja discreționară în ceea ce privește selectarea, numirea,
64
evaluarea, propunerea, tragerea la răspunderea disciplinară etc a
judecătorului, fără careva ingerințe în activitatea sa.
Lipsa deciziei Inspecției judiciare de constatare a unei abateri
disciplinare din partea Svetlanei Tizu, nu lipsește Plenul Consiliului Superior
al Magistraturii de dreptul de decide în final, analizând sub toate aspectele,
soluția pe caz.
Atât din verificarea informațiilor prezentate la Inspecția
judiciară, cât și în cadrul ședinței a Plenului Consiliului Superior al
Magistraturii nu au putut fi înlăturare bănuielile rezonabile cu privire la
încălcarea de către judecătorul Svetlana Tizu a legislației prin prisma
cauzelor aflate în procedura sa în vederea formării unei convingeri de
majoritatea necesară a membrilor CSM referitor la respectarea de către
judecător a prevederilor legale la soluționarea cauzelor aflate în procedura
sa.
Este irelevant și argumentul reclamantei precum că vizarea
judecătorilor: G.M., L.B., V.H. și a L.O., în aceiași cauză penală, nu a
constituit impediment pentru a le repune pe acestea în funcție, or, fiecare
situație este analizată și soluționată individual, a fiecăruia candidat în parte,
reieșind din circumstanțele ce îl vizează, raportate la condițiile pe care
urmează să întrunească candidatul la funcția de judecător.
Date fiind cele constatate, Completul de judecată al Curții
Supreme de Justiție consideră că actul administrativ individual contestat –
Hotărârea nr.474/30 din 24 octombrie 2023 „Cu privire la cererea
judecătorului Svetlana Tizu de la Judecătoria Chișinău privind înaintarea
propunerii de numire în funcția de judecător până la atingerea plafonului de
vârstă” a fost emisă de către Plenul Consiliului Superior al Magistraturii în
conformitate cu legislația în vigoare și cu respectarea principiului
proporționalității prevăzut la art. 29 din Codul administrativ.
La caz, nefiind îndeplinite condițiile de adoptare a unei hotărâri
prevăzute la lit.a)–e) alin.(1) din art.224 din Codul administrativ.
Cât privește Hotărârea nr.15/2 din 16 ianuarie 2024 „Cu
privire la cererea judecătorului Svetlana Tizu de la Judecătoria Chișinău,
sediul Centru, referitor la retragerea actului administrativ individual
defavorabil” emisă de Consiliul Superior al Magistraturii, Completul de
judecată evidențiază următoarele aspecte.
După cum s-a reținut supra prin Hotărârea nr.474/30 din 24
octombrie 2023, Consiliul Superior al Magistraturii a respins cererea
judecătorului Svetlana Tizu cu privire la propunerea Președintelui Republicii
Moldova de numire în funcție până la atingerea plafonului de vârstă.
La 26 octombrie 2023, Svetlana Tizu s-a adresat la Consiliul
Superior al Magistraturii cu cerere, concretizată ulterior, solicitând prin
prisma art.143 din Codul administrativ retragerea Hotărârii nr.474/30 din 24
octombrie 2023 (f.d.32-34, D/A),
65
Prin Hotărârea nr.15/2 din 16 ianuarie 2024, Plenul Consiliului
Superior al Magistraturii cu „0” pro și 6 (șase) împotrivă, a respins ca fiind
neîntemeiată cererea judecătorului Svetlana Tizu de la Judecătoria Chișinău,
sediul Centru referitor la retragerea actului administrativ individual
defavorabil - Hotărârea nr.474/30 din 24 octombrie 2023 (f.d.90-97, D/A).
La 06 februarie 2024, Svetlana Tizu a contestat în instanța de
contencios administrativ Hotărârea nr.15/2 din 16 ianuarie 2024 a CSM
(f.d.98).
Articolul 21 alin.(1) din Codul administrativ, statuează că,
autoritățile publice și instanțele de judecată competente trebuie să acționeze
în conformitate cu legea și alte acte normative.
După cum rezultă din sensul prevederilor art.139 alin.(3) din
Codul administrativ, un act administrativ individual rămâne valabil atât timp
cât nu este retras, revocat sau anulat într-un alt mod ori nu s-a consumat prin
expirarea timpului sau într-un alt mod.
Retragerea unui act administrativ individual emis de autoritate
publică constituie o modalitate de anulare și încetare a valabilității acestuia,
dacă respectivul act nu corespunde principiului legalității, adică dacă nu a
fost emis în conformitate cu legea și alte acte normative.
Totodată, reieșind din prevederile art.143 alin.(1) și (2) din
Codul administrativ, un act administrativ individual ilegal defavorabil poate
fi retras în tot sau în parte cu efect pentru viitor sau trecut chiar și după ce a
devenit incontestabil. Aprecierea legalității sau ilegalității unui act
administrativ individual se face în funcție de situația la momentul emiterii
lui, iar în cazul desfășurării unei proceduri prealabile – de situația la
momentul adoptării deciziei cu privire la cererea prealabilă.
La caz, nu se atestă temeiuri de a considera că Hotărârea
nr.474/30 din 24 octombrie 2023 a fost emisă de către Consiliul Superior al
Magistraturii contrar legii, dimpotrivă aceasta a fost adoptată cu respectarea
procedurii, probelor acumulate în cadrul procedurii administrative și
cadrului legal aplicabil raportului juridic litigios, cu respectarea principiilor
consacrate la art.21-43 din Cartea I, Capitolul II din Codul administrativ,
asigurând petentei Svetlana Tizu dreptul la un proces echitabil.
Criticile subscrise judecătorului Svetlana Tizu în actul
administrativ contestat din 24 octombrie 2023 se referă de fapt la concluziile
reținute de CSM pentru a respinge cererea acesteia de a fi propusă
Președintelui Republicii Moldova de numire în funcție de judecător până la
atingerea plafonului de vârstă au fost determinate strict de activitatea
reclamantei prin prisma reputației pe care aceasta a avut-o în virtutea funcției
deținute. Or, la numirea unui candidat în funcția de judecător, până la
atingerea plafonului de vârstă, Consiliul Superior al Magistraturii, ca
autoritate unică care exercită autoadministrarea judecătorească, are obligația
să verifice reputația acestuia. Verificarea candidatului este incontestabilă și
urmărind un scop legitim, având în vedere că ingerința este prevăzută de
66
lege, în virtutea funcției de demnitate publică, de judecător, la care această
aspiră.
Mai mult, desemnarea judecătorilor pe baza de merit, inclusiv
până la atingerea plafonului de vârstă, constituie competența constituțională
a CSM, derivând din faptul că anume acestei autorități publice îi revine rolul
principal în procedurile privind selectarea, numirea, promovarea, transferare,
demisia sau eliberarea din funcția de judecător, iar orice abatere de la această
regulă contravine art.123 alin.(1) din Constituție, criteriu menționat și în
jurisprudența Curții Constituționale (HCC nr.11 din 27 aprilie 2010, §5;
HCC nr.21 din 25 iulie 2013, §78; ACC nr.1 din 22 septembrie 2020, §42;
ACC nr.22 din 03 decembrie 2020, §36).
Competența CSM de a numi în mod discreționar judecătorii în
funcție până la atingerea plafonului de vârstă rezidă din principiul consacrat
în Constituție cu privire la independența judecătorească precum și pe baza
textului al art.116 alin.(2) „se numesc în funcție de Președintele Republicii
Moldova, la propunerea Consiliului Superior al Magistraturii”.
Principiul autoadministrării judecătorești, presupune existența
unui mijloc de garantare a protecției independenței justiției prin
autoadministrarea acesteia, în special că legislația în vigoare impune
exigențe stricte de urmează a fi respectate de CSM la soluționarea
chestiunilor ce ține de cariera judecătorului. Or, ține de competența exclusivă
a CSM să numească judecătorii în virtutea prevederilor Constituției și a
legilor organice care reglementează funcționarea Consiliului și întregul corp
judecătoresc.
La caz, Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție nu
a constatat că Hotărârea nr.474/30 din 24 octombrie 2023 nu ar corespunde
principiului legalității, dimpotrivă acesta este suficient de bine motivată, cu
aplicarea cadrului legal relevant speței.
Dat fiind cele constatate, Completul de judecată nu atestă
temeiuri de anulare a Hotărârii nr.15/2 din 16 ianuarie 2024 a CSM, prin care
s-a respins cererea Svetlanei Tizu cu privire la retragerea de către CSM a
Hotărârii nr.474/30 din 24 octombrie 2023.
Mai mult ca atât, din cererile sale completate ulterior, Svetlana
Tizu nu a indicat niciun temei de fapt și de drept din care motive consideră
neîntemeiată și ilegală Hotărârea nr.15/2 din 16 ianuarie 2024 a CSM.
Din considerentele menționate, Completul de judecată al Curții
Supreme de Justiție concluzionează că acțiunea în contencios administrativ
depusă de Svetlana Tizu cu privire la anularea actelor administrative, este
neîntemeiată din care motiv urmează a fi respinsă.
În conformitate cu prevederile art.191 alin.(5) lit.a), art.224
alin.(1) lit.f) din Codul administrativ,
COMPLETUL, CU UNANIMITATE DE VOTURI
67
Respinge acțiunea depusă de Svetlana împotriva Consiliului Superior
al Magistraturii cu privire la anularea actelor administrative individuale
defavorabile și obligarea emiterii actului administrativ individual favorabil.
Hotărârea este irevocabilă.
Președinte Stela Procopciuc
Judecători Ion Malanciuc
Diana Stănilă
68