03d-42/23 — Anularea actului administrativ

Dosarul nr.03d-42/23 2-23158775-01-3d-08112023 Î N C H E I E R E 17 mai 2024 mun.

Chișinău Curtea Supremă de Justiție Completul de judecată în componența: Președinte, judecător Stela Procopciuc Judecători Ion Malanciuc Diana Stănilă Cu participarea grefierului Alexandr Beriozchin examinând în ședință de judecată cererea Svetlanei Tizu cu privire la suspendarea actului administrativ contestat, în cadrul cauzei de contencios administrativ la cererea de chemare în judecată depusă de către Tizu Svetlana împotriva Consiliului Superior al Magistraturii cu privire la anularea hotărârii nr. 474/30 din 24 octombrie 2023, anularea hotărârii nr. 15/2 din 16 ianuarie 2024 și obligarea emiterii actului administrativ favorabil, c o n s t a t ă: La 08 noiembrie 2023, Tizu Svetlana a înaintat acțiune în contencios administrativ (completată și concretizată pe parcursul examinării cauzei) împotriva Consiliului Superior al Magistraturii, prin care a solicitat anularea hotărârii nr. 474/30 din 24 octombrie 2023, anularea hotărârii nr. 15/2 din 16 ianuarie 2024 și obligarea emiterii actului administrativ favorabil.

La aceeași dată, reclamanta a depus o cerere cu privire la suspendarea executării actului administrativ contestat, a hotărârii nr. 474/30 din 24 octombrie 2023. În motivarea cererii cu privire la suspendarea executării actului administrativ contestat, Tizu Svetlana a indicat că, este oportună suspendarea executării hotărârii nr. 474/30 din 24 octombrie 2023, prin care s-a respins cererea privind confirmarea în funcția de judecător până la atingerea plafonului de vârstă și s-a propus Președintelui eliberarea din funcția de judecător al Judecătoriei Chișinău, până la examinarea cauzei în fond, or numirea și destituirea din funcție a judecătorilor se execută prin decretele Președintelui. Emiterea decretului privind eliberarea din funcție a judecătorului în temeiul hotărârii Consiliului Superior al Magistraturii contestate, va genera un alt proces - contestarea acestuia.

Reclamanta consideră că, în speță, există pericolul iminent de producere a unor prejudicii ireparabile prin executarea în continuare al actului administrativ individual defavorabil, judecătorul fiind implicat încă într-un proces judiciar. Necesitatea 1 asigurării acțiunii este determinată de rațiuni obiective, anume datorită existenței unor suspiciuni serioase și rezonabile privind legalitatea actului administrativ individual defavorabil. Or, la materialele dosarului există probe pertinente care demonstrează fară dubiu că, hotărârea nr. 474/30 din 24 octombrie 2023, prin care s-a respins cererea privind confirmarea în funcția de judecător până la atingerea plafonului de vârstă și s-a propus Președintelui eliberarea din funcția de judecător al Judecătoriei Chișinău, este lovită de nulitate pe motive de fond și de procedură.

În viziunea reclamantei argumentele invocate constituie, în sine, circumstanțe pertinente și relevante ce servesc temei de intervenție judiciară prin dispunerea unor măsuri de asigurare a acțiunii, în eventualitatea admiterii cererii de chemare în judecată, care ar preveni daune morale și materiale iminente pasibile de a fi cauzate. Reclamanta a menționat că, prin hotărârea Consiliului Superior al Magistratului din 10 octombrie 2023, a fost anulată suspendarea ei din funcție, astfel, odată ce a fost numită pe un termen de 5 ani, și anume pe o perioadă determinată, iar termenul respectiv a expirat în perioada în care a fost suspendată din funcție, împuternicirile reclamantei urmau să înceteze odată cu anularea suspendării.

Din motivele expuse, este imperios necesar suspendarea executării actului administrativ, deoarece până la examinarea cauzei pe fond judecătorul are interdicția legală de a ocupa un alt loc de muncă, de dreptul de a munci, astfel fiind lipsită de orice sursă de existență, în mod abuziv, inclusiv pe perioada 23 octombrie 2018 – 10 octombrie 2023, fiind unicul întreținător al familiei. Studiind cererea și înscrisurile anexate, Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție concluzionează că cererea Svetlanei Tizu cu privire la suspendarea executării actului administrativ este neîntemeiată și urmează a fi respinsă, din următoarele considerente.

Din materialele cauzei se atestă că, obiectul acțiunii este hotărârea nr. 474/30 din 24 octombrie 2023 a Consiliului Superior al Magistraturii s-a respins cererea privind confirmarea în funcția de judecător până la atingerea plafonului de vârstă și s-a propus Președintelui eliberarea din funcția de judecător al Judecătoriei Chișinău, cu care Tizu Svetlana nu este de acord, fapt care a determinat-o să se adreseze în instanța de judecată. Potrivit art. 214 alin. (1)-(4) din Codul administrativ, suspendarea executării actului administrativ individual contestat poate fi solicitată de către reclamant instanței de judecată care examinează acțiunea de contencios administrativ. Instanța de judecată poate dispune suspendarea executării actului administrativ individual din motivele prevăzute la art. 172 alin. (2). Pentru probarea faptelor, participanții, în locul prezentării probelor obișnuite, pot depune o declarație pe propria răspundere.

Instanța de judecată decide cu privire la suspendarea executării actului administrativ individual printr-o încheiere susceptibilă de recurs, fără citarea participanților la proces. Dacă consideră necesar, instanța de judecată citează părțile pentru audiere în privința temeiniciei cererii de suspendare. Prevederile art. 177 alin. (2) din Codul de procedură civilă nu se aplică. Respectiv, prin reglementările art. 214 din Codul administrativ legiuitorul a stabilit ca garanție a asigurării legalității – suspendarea executării actului administrativ individual contestat. 2 Astfel, suspendarea reprezintă acțiunea de întrerupere temporară a efectelor juridice produse de un act juridic. Suspendarea actelor administrative reprezintă o garanție a asigurării legalității, ce intervine însă în cazuri de excepție, în situații limite.

Ea are în vedere fie întreruperea vremelnică a producerii de efecte juridice (ceea ce înseamnă că actul era în vigoare) fie amânarea temporară a producerii de efecte juridice.

Potrivit Recomandării Comitetului de Miniștri al Consiliului Europei nr. (89) 8 din 13 septembrie 1989 privind protecția provizorie acordată de instanță pe probleme administrative, atunci când o instanță este sesizată cu o contestație referitoare la un act administrativ, iar instanța nu a pronunțat încă o decizie, solicitantul poate cere aceleiași instanțe sau unei alte instanțe competente să ia măsuri de protecție provizorie împotriva actului administrativ, că în decizia privind acordarea protecției provizorii solicitantului, instanța trebuie să ia în considerare toți factorii relevanți, inclusiv faptul că în cazul în care executarea actului administrativ este susceptibilă de a provoca daune și că acestea ar putea fi remediate cu dificultate și dacă există un caz prima- facie împotriva valabilității actului.

Din conținutul Recomandării abordate se desprinde că măsurile de protecție provizorie dispuse de către instanța competentă pot lua forma de suspendare a executării actului administrativ, în întregime sau parțial, prin care se dispune în totalitate sau parțial restabilirea situației care a existat la momentul adoptării actului administrativ sau la orice modificare ulterioară și de impunere asupra administrației a oricărei obligații corespunzătoare, iar măsurile de protecție provizorie nu pot aduce în nici un fel atingere deciziei care urmează să fie luată de către instanța sesizată cu privire la contestarea actului administrativ.

Potrivit art. 172 alin. (2) din Codul administrativ, motivele suspendării sunt: a) existența unor suspiciuni serioase și rezonabile privind legalitatea actului administrativ individual defavorabil; b) existența pericolului iminent de producere a unor prejudicii ireparabile prin executarea în continuare a actului administrativ individual defavorabil. Din analiza normelor de drept indicate supra, Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție deduce că instanța de judecată este îndreptățită să suspende executarea actului administrativ individual defavorabil contestat în cazul întrunirii următoarelor condiții: a) existența unor suspiciuni serioase și rezonabile privind legalitatea actului administrativ individual defavorabil; b) existența pericolului iminent de producere a unor prejudicii ireparabile prin executarea în continuare a actului administrativ individual defavorabil.

În acest sens, Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție reține că, la dispunerea suspendării actului administrativ, urmează a fi constatate existența acelor temeiuri necesare a fi întrunite, invocate prin lege. Astfel, Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție menționează că, suspendarea actului administrativ poate fi dispusă de către instanța de judecată doar în cazul în care se constată ambele motive menționate supra, or, este necesară întrunirea cumulativa a ambelor temeiuri, având în vedere că legiuitorul a prevăzut expres acest fapt în norma legală. 3 Sub aspectul art. 172 alin. (2) din Codul administrativ, Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție reține că în prezenta cauză nu-și găsește confirmare nici unul din motivele de suspendare prevăzute de prezentul articol.

Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție reiterează, că scopul instituit de lege a operațiunii de suspendare a executării actului administrativ constă în oferirea unei protecții provizorii drepturilor și intereselor persoanei prin aplicarea unor măsuri de urgență menite să preîntâmpine survenirea iminentă a unor prejudicii ireparabile prin executarea în continuare a actului administrativ individual defavorabil, în privința căruia există suspiciuni serioase și rezonabile privind legalitatea acestuia. Totodată, determinarea suspiciunilor serioase și rezonabile privind legalitatea actului administrativ individual defavorabil poate fi realizată preventiv, fără a atinge fondul pretențiilor reclamantului, ce urmează a fi soluționate doar la examinarea în fond a pretențiilor corespunzătoare.

Cu referire la primul temei prevăzut de legislator – existența unor suspiciuni serioase și rezonabile privind legalitatea actului defavorabil, Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție reține că, prin noțiunea de suspiciuni rezonabile privind legalitatea actului administrativ individual, se înțeleg acele circumstanțe de fapt, care ar convinge judecătorul că, actul administrativ individual ar fi ilegal, deoarece ilegalitatea propriu zisă a actului administrativ individual defavorabil, este un element de fond și se verifică doar în cadrul dezbaterilor judiciare. Acest raționament, se desprinde din faptul că, ilegalitatea actului administrativ individual, este una din condițiile cumulative de admitere a acțiunii în contestare.

În privința acestei condiții de suspendare a executării actului administrativ individual defavorabil, rezultă că ilegalitatea actului administrativ individual, vizează două dimensiuni ale legalității, opusul ilegalității fiind legalitatea procedurală (formală) și legalitatea materială. Totodată, pentru a înlătura chiar și temporar regula executării imediate a actului administrativ, prin suspendarea acestuia, instanța nu poate aprecia discreționar, arbitrar, necesitatea unei asemenea măsuri, ci doar prin raportare la probele administrate în cauză care trebuie să ofere suficiente indicii aparente de răsturnare a prezumției de legalitate, fără a analiza pe fond conținutul actului administrativ.

Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție reține că, în motivarea solicitării de suspendare a executării hotărârii nr. 474/30 din 24 octombrie 2023 a Consiliului Superior al Magistraturii, Tizu Svetlana a indicat că nu i-au fost asigurate garanțiile unui proces echitabil, fiind discriminată în raport cu alți colegi judecători, or la caz lipsesc careva temeiuri prevăzute la art. art. 6 din Legea nr. 544 din 20.07.1995 cu privire la statutul judecătorului. Sub acest aspect, Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție constată inexistența unor elemente ce ar institui evident și fără depășirea limitelor fondului pricinii suspiciuni serioase și rezonabile privind legalitatea actului administrativ defavorabil vizat, pe care reclamanta l-a contestat.

Or, astfel încât soluționarea lor poate fi realizată doar în urma unei analize în fond a pretențiilor privind anularea actului administrativ supus contestării. Argumentele reclamantei cu privire la lipsa temeiurilor de a considera necorespunderea ei cu funcția de judecător, se referă la fondul cauzei. 4 Subsecvent celor evidențiate supra, Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție precizează faptul că motivele indicate în art. 172 alin. (2) din Codul administrativ, care ar justifica suspendarea actului administrativ contestat, nu sunt îndeplinite, întrucât paguba iminentă, precum și legalitatea actului administrativ nu se prezumă, ci trebuie dovedite de persoana lezată, prin probe concludente și pertinente.

Or, din cererea înaintată nu sunt identificate, la această fază a procesului niciunul din temeiurile indicate în art. 172 alin. (2) din Codul administrativ. Cu referire la argumentul reclamantei cu privire la lipsa sursei de venit în legătură cu emiterea actului administrativ contestat, Completul de judecată consideră că acest temei nu poate fi considerat ca existența pericolului iminent de producere a unor prejudicii ireparabile prin executarea în continuare a actului administrativ individual defavorabil, or în cazul depunerii unei acțiuni în contențios administrativ și ulterior, emiterii de către instanța de judecată a unei hotărârii de admiterea a acțiunii, Tizu Svetlana se va considera repusă în toate drepturile sale.

Mai mult, însăși reclamanta descrie pretinsul prejudiciu ca fiind reparabil prin posibilitatea de a încasa plățile salariale pentru perioada suspendării din funcție. Totodată Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție reține că prejudiciu ireparabil presupune existența în cuprinsul actului vizat a unor dispoziții care, prin aducerea la îndeplinire i-ar produce reclamantului un prejudiciu greu sau imposibil de înlăturat în ipoteza anulării actului. Or, prevenirea unui prejudiciu ireparabil presupune evitarea unui prejudiciu material viitor și previzibil, care ulterior, după adoptarea hotărârii, nu ar putea fi înlăturat.

Mai mult, fiecare act administrativ se bucură de prezumția de legalitate, de prezumția de veridicitate și prezumția de autenticitate, de unde decurge principiul că actul administrativ este executoriu din oficiu (executio ex officio) și imediat, el fiind însuși titlu executoriu, fără a mai fi nevoie de învestirea lui cu formulă executorie, atât timp cât judecătorul nu a intervenit pentru a paraliza executarea sau pentru a-l anula.

Având în vedere că, examinarea cererii de suspendare nu presupune prejudecarea fondului cauzei, instanța având numai posibilitatea de a efectua o cercetare sumară a aparenței dreptului, în prezenta speță în limitele necesare examinării cererii de suspendare, nu s-au constatat obiectiv suspiciuni serioase și rezonabile privind ilegalitatea hotărârii nr. 474/30 din 24 octombrie 2023 prin care s-a respins cererea privind confirmarea în funcția de judecător până la atingerea plafonului de vârstă și s- a propus Președintelui eliberarea din funcția de judecător al Judecătoriei Chișinău.

Prin urmare, analizând actele cauzei în coraport cu argumentele Svetlanei Tizu, invocate în vederea susținerii solicitării sale privind dispunerea suspendării actului administrativ, Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție concluzionează asupra netemeiniciei acestora, or, în speță, în mod prioritar solicitarea de suspendare a fost formulată fără a fi detaliată și argumentată existența pericolului iminent de producere a unor prejudicii ireparabile prin executarea în continuare a actului administrativ individual defavorabil. Or, acest element nu a fost argumentat și nici probat în regim suficient de obiectiv și convingător, deși sarcina probațiunii în acest sens revine nemijlocit reclamantei.

Astfel, raportând circumstanțele de fapt ale pricinii la prevederile legale enunțate mai sus, instanța de contencios administrativ apreciază argumentele invocate de către 5 Tizu Svetlana ca neîntemeiate. În conformitate cu prevederile art. 172 alin. (2), 214 și 230 din Codul administrativ, Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție d i s p u n e: Se respinge cererea Svetlanei Tizu cu privire la suspendarea actului administrativ contestat, hotărârii Consiliului Superior al Magistraturii nr. 474/30 din 24 octombrie 2023, ca neîntemeiată. Încheierea este irevocabilă. Președinte, judecător Stela Procopciuc Judecători Ion Malanciuc Diana Stănilă 6