03d-42/23 — Anularea actului administrativ

03d-42/23 — Anularea actului administrativ (Curtea Supremă de Justiție, 2024)

Dosarul nr.03d-42/23

2-23158775-01-3d-08112023

Î N C H E I E R E

17 mai 2024 mun. Chișinău

Curtea Supremă de Justiție

Completul de judecată în componența:

Președinte, judecător Stela Procopciuc

Judecători Ion Malanciuc

Diana Stănilă

Cu participarea grefierului Alexandr Beriozchin

examinând în ședință de judecată cererea Svetlanei Tizu cu privire la

suspendarea actului administrativ contestat,

în cadrul cauzei de contencios administrativ la cererea de chemare în judecată

depusă de către Tizu Svetlana împotriva Consiliului Superior al Magistraturii cu

privire la anularea hotărârii nr. 474/30 din 24 octombrie 2023, anularea hotărârii nr.

15/2 din 16 ianuarie 2024 și obligarea emiterii actului administrativ favorabil,

c o n s t a t ă:

La 08 noiembrie 2023, Tizu Svetlana a înaintat acțiune în contencios

administrativ (completată și concretizată pe parcursul examinării cauzei) împotriva

Consiliului Superior al Magistraturii, prin care a solicitat anularea hotărârii nr. 474/30

din 24 octombrie 2023, anularea hotărârii nr. 15/2 din 16 ianuarie 2024 și obligarea

emiterii actului administrativ favorabil.

La aceeași dată, reclamanta a depus o cerere cu privire la suspendarea executării

actului administrativ contestat, a hotărârii nr. 474/30 din 24 octombrie 2023.

În motivarea cererii cu privire la suspendarea executării actului administrativ

contestat, Tizu Svetlana a indicat că, este oportună suspendarea executării hotărârii nr.

474/30 din 24 octombrie 2023, prin care s-a respins cererea privind confirmarea în

funcția de judecător până la atingerea plafonului de vârstă și s-a propus Președintelui

eliberarea din funcția de judecător al Judecătoriei Chișinău, până la examinarea cauzei

în fond, or numirea și destituirea din funcție a judecătorilor se execută prin decretele

Președintelui. Emiterea decretului privind eliberarea din funcție a judecătorului în

temeiul hotărârii Consiliului Superior al Magistraturii contestate, va genera un alt

proces - contestarea acestuia.

Reclamanta consideră că, în speță, există pericolul iminent de producere a unor

prejudicii ireparabile prin executarea în continuare al actului administrativ individual

defavorabil, judecătorul fiind implicat încă într-un proces judiciar. Necesitatea

1

asigurării acțiunii este determinată de rațiuni obiective, anume datorită existenței unor

suspiciuni serioase și rezonabile privind legalitatea actului administrativ individual

defavorabil. Or, la materialele dosarului există probe pertinente care demonstrează

fară dubiu că, hotărârea nr. 474/30 din 24 octombrie 2023, prin care s-a respins

cererea privind confirmarea în funcția de judecător până la atingerea plafonului de

vârstă și s-a propus Președintelui eliberarea din funcția de judecător al Judecătoriei

Chișinău, este lovită de nulitate pe motive de fond și de procedură.

În viziunea reclamantei argumentele invocate constituie, în sine, circumstanțe

pertinente și relevante ce servesc temei de intervenție judiciară prin dispunerea unor

măsuri de asigurare a acțiunii, în eventualitatea admiterii cererii de chemare în

judecată, care ar preveni daune morale și materiale iminente pasibile de a fi cauzate.

Reclamanta a menționat că, prin hotărârea Consiliului Superior al Magistratului

din 10 octombrie 2023, a fost anulată suspendarea ei din funcție, astfel, odată ce a fost

numită pe un termen de 5 ani, și anume pe o perioadă determinată, iar termenul

respectiv a expirat în perioada în care a fost suspendată din funcție, împuternicirile

reclamantei urmau să înceteze odată cu anularea suspendării.

Din motivele expuse, este imperios necesar suspendarea executării actului

administrativ, deoarece până la examinarea cauzei pe fond judecătorul are interdicția

legală de a ocupa un alt loc de muncă, de dreptul de a munci, astfel fiind lipsită de

orice sursă de existență, în mod abuziv, inclusiv pe perioada 23 octombrie 2018 – 10

octombrie 2023, fiind unicul întreținător al familiei.

Studiind cererea și înscrisurile anexate, Completul de judecată al Curții Supreme

de Justiție concluzionează că cererea Svetlanei Tizu cu privire la suspendarea

executării actului administrativ este neîntemeiată și urmează a fi respinsă, din

următoarele considerente.

Din materialele cauzei se atestă că, obiectul acțiunii este hotărârea nr. 474/30 din

24 octombrie 2023 a Consiliului Superior al Magistraturii s-a respins cererea privind

confirmarea în funcția de judecător până la atingerea plafonului de vârstă și s-a propus

Președintelui eliberarea din funcția de judecător al Judecătoriei Chișinău, cu care Tizu

Svetlana nu este de acord, fapt care a determinat-o să se adreseze în instanța de

judecată.

Potrivit art. 214 alin. (1)-(4) din Codul administrativ, suspendarea executării

actului administrativ individual contestat poate fi solicitată de către reclamant

instanței de judecată care examinează acțiunea de contencios administrativ. Instanța

de judecată poate dispune suspendarea executării actului administrativ individual din

motivele prevăzute la art. 172 alin. (2). Pentru probarea faptelor, participanții, în locul

prezentării probelor obișnuite, pot depune o declarație pe propria răspundere. Instanța

de judecată decide cu privire la suspendarea executării actului administrativ individual

printr-o încheiere susceptibilă de recurs, fără citarea participanților la proces. Dacă

consideră necesar, instanța de judecată citează părțile pentru audiere în privința

temeiniciei cererii de suspendare. Prevederile art. 177 alin. (2) din Codul de procedură

civilă nu se aplică.

Respectiv, prin reglementările art. 214 din Codul administrativ legiuitorul a

stabilit ca garanție a asigurării legalității – suspendarea executării actului

administrativ individual contestat.

2

Astfel, suspendarea reprezintă acțiunea de întrerupere temporară a efectelor

juridice produse de un act juridic. Suspendarea actelor administrative reprezintă o

garanție a asigurării legalității, ce intervine însă în cazuri de excepție, în situații limite.

Ea are în vedere fie întreruperea vremelnică a producerii de efecte juridice (ceea ce

înseamnă că actul era în vigoare) fie amânarea temporară a producerii de efecte

juridice.

Potrivit Recomandării Comitetului de Miniștri al Consiliului Europei nr. (89) 8

din 13 septembrie 1989 privind protecția provizorie acordată de instanță pe probleme

administrative, atunci când o instanță este sesizată cu o contestație referitoare la un act

administrativ, iar instanța nu a pronunțat încă o decizie, solicitantul poate cere

aceleiași instanțe sau unei alte instanțe competente să ia măsuri de protecție provizorie

împotriva actului administrativ, că în decizia privind acordarea protecției provizorii

solicitantului, instanța trebuie să ia în considerare toți factorii relevanți, inclusiv faptul

că în cazul în care executarea actului administrativ este susceptibilă de a provoca

daune și că acestea ar putea fi remediate cu dificultate și dacă există un caz prima-

facie împotriva valabilității actului.

Din conținutul Recomandării abordate se desprinde că măsurile de protecție

provizorie dispuse de către instanța competentă pot lua forma de suspendare a

executării actului administrativ, în întregime sau parțial, prin care se dispune în

totalitate sau parțial restabilirea situației care a existat la momentul adoptării actului

administrativ sau la orice modificare ulterioară și de impunere asupra administrației a

oricărei obligații corespunzătoare, iar măsurile de protecție provizorie nu pot aduce în

nici un fel atingere deciziei care urmează să fie luată de către instanța sesizată cu

privire la contestarea actului administrativ.

Potrivit art. 172 alin. (2) din Codul administrativ, motivele suspendării sunt: a)

existența unor suspiciuni serioase și rezonabile privind legalitatea actului

administrativ individual defavorabil; b) existența pericolului iminent de producere a

unor prejudicii ireparabile prin executarea în continuare a actului administrativ

individual defavorabil.

Din analiza normelor de drept indicate supra, Completul de judecată al Curții

Supreme de Justiție deduce că instanța de judecată este îndreptățită să suspende

executarea actului administrativ individual defavorabil contestat în cazul întrunirii

următoarelor condiții:

a) existența unor suspiciuni serioase și rezonabile privind legalitatea actului

administrativ individual defavorabil;

b) existența pericolului iminent de producere a unor prejudicii ireparabile prin

executarea în continuare a actului administrativ individual defavorabil.

În acest sens, Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție reține că, la

dispunerea suspendării actului administrativ, urmează a fi constatate existența acelor

temeiuri necesare a fi întrunite, invocate prin lege.

Astfel, Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție menționează că,

suspendarea actului administrativ poate fi dispusă de către instanța de judecată doar în

cazul în care se constată ambele motive menționate supra, or, este necesară întrunirea

cumulativa a ambelor temeiuri, având în vedere că legiuitorul a prevăzut expres acest

fapt în norma legală.

3

Sub aspectul art. 172 alin. (2) din Codul administrativ, Completul de judecată al

Curții Supreme de Justiție reține că în prezenta cauză nu-și găsește confirmare nici

unul din motivele de suspendare prevăzute de prezentul articol.

Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție reiterează, că scopul instituit

de lege a operațiunii de suspendare a executării actului administrativ constă în oferirea

unei protecții provizorii drepturilor și intereselor persoanei prin aplicarea unor măsuri

de urgență menite să preîntâmpine survenirea iminentă a unor prejudicii ireparabile

prin executarea în continuare a actului administrativ individual defavorabil, în privința

căruia există suspiciuni serioase și rezonabile privind legalitatea acestuia.

Totodată, determinarea suspiciunilor serioase și rezonabile privind legalitatea

actului administrativ individual defavorabil poate fi realizată preventiv, fără a atinge

fondul pretențiilor reclamantului, ce urmează a fi soluționate doar la examinarea în

fond a pretențiilor corespunzătoare.

Cu referire la primul temei prevăzut de legislator – existența unor suspiciuni

serioase și rezonabile privind legalitatea actului defavorabil, Completul de judecată al

Curții Supreme de Justiție reține că, prin noțiunea de suspiciuni rezonabile privind

legalitatea actului administrativ individual, se înțeleg acele circumstanțe de fapt, care

ar convinge judecătorul că, actul administrativ individual ar fi ilegal, deoarece

ilegalitatea propriu zisă a actului administrativ individual defavorabil, este un element

de fond și se verifică doar în cadrul dezbaterilor judiciare.

Acest raționament, se desprinde din faptul că, ilegalitatea actului administrativ

individual, este una din condițiile cumulative de admitere a acțiunii în contestare.

În privința acestei condiții de suspendare a executării actului administrativ

individual defavorabil, rezultă că ilegalitatea actului administrativ individual, vizează

două dimensiuni ale legalității, opusul ilegalității fiind legalitatea procedurală

(formală) și legalitatea materială. Totodată, pentru a înlătura chiar și temporar regula

executării imediate a actului administrativ, prin suspendarea acestuia, instanța nu

poate aprecia discreționar, arbitrar, necesitatea unei asemenea măsuri, ci doar prin

raportare la probele administrate în cauză care trebuie să ofere suficiente indicii

aparente de răsturnare a prezumției de legalitate, fără a analiza pe fond conținutul

actului administrativ.

Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție reține că, în motivarea

solicitării de suspendare a executării hotărârii nr. 474/30 din 24 octombrie 2023 a

Consiliului Superior al Magistraturii, Tizu Svetlana a indicat că nu i-au fost asigurate

garanțiile unui proces echitabil, fiind discriminată în raport cu alți colegi judecători, or

la caz lipsesc careva temeiuri prevăzute la art. art. 6 din Legea nr. 544 din 20.07.1995

cu privire la statutul judecătorului.

Sub acest aspect, Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție constată

inexistența unor elemente ce ar institui evident și fără depășirea limitelor fondului

pricinii suspiciuni serioase și rezonabile privind legalitatea actului administrativ

defavorabil vizat, pe care reclamanta l-a contestat. Or, astfel încât soluționarea lor

poate fi realizată doar în urma unei analize în fond a pretențiilor privind anularea

actului administrativ supus contestării. Argumentele reclamantei cu privire la lipsa

temeiurilor de a considera necorespunderea ei cu funcția de judecător, se referă la

fondul cauzei.

4

Subsecvent celor evidențiate supra, Completul de judecată al Curții Supreme de

Justiție precizează faptul că motivele indicate în art. 172 alin. (2) din Codul

administrativ, care ar justifica suspendarea actului administrativ contestat, nu sunt

îndeplinite, întrucât paguba iminentă, precum și legalitatea actului administrativ nu se

prezumă, ci trebuie dovedite de persoana lezată, prin probe concludente și pertinente.

Or, din cererea înaintată nu sunt identificate, la această fază a procesului niciunul din

temeiurile indicate în art. 172 alin. (2) din Codul administrativ.

Cu referire la argumentul reclamantei cu privire la lipsa sursei de venit în

legătură cu emiterea actului administrativ contestat, Completul de judecată consideră

că acest temei nu poate fi considerat ca existența pericolului iminent de producere a

unor prejudicii ireparabile prin executarea în continuare a actului administrativ

individual defavorabil, or în cazul depunerii unei acțiuni în contențios administrativ și

ulterior, emiterii de către instanța de judecată a unei hotărârii de admiterea a acțiunii,

Tizu Svetlana se va considera repusă în toate drepturile sale. Mai mult, însăși

reclamanta descrie pretinsul prejudiciu ca fiind reparabil prin posibilitatea de a încasa

plățile salariale pentru perioada suspendării din funcție.

Totodată Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție reține că prejudiciu

ireparabil presupune existența în cuprinsul actului vizat a unor dispoziții care, prin

aducerea la îndeplinire i-ar produce reclamantului un prejudiciu greu sau imposibil de

înlăturat în ipoteza anulării actului. Or, prevenirea unui prejudiciu ireparabil

presupune evitarea unui prejudiciu material viitor și previzibil, care ulterior, după

adoptarea hotărârii, nu ar putea fi înlăturat.

Mai mult, fiecare act administrativ se bucură de prezumția de legalitate, de

prezumția de veridicitate și prezumția de autenticitate, de unde decurge principiul că

actul administrativ este executoriu din oficiu (executio ex officio) și imediat, el fiind

însuși titlu executoriu, fără a mai fi nevoie de învestirea lui cu formulă executorie, atât

timp cât judecătorul nu a intervenit pentru a paraliza executarea sau pentru a-l anula.

Având în vedere că, examinarea cererii de suspendare nu presupune prejudecarea

fondului cauzei, instanța având numai posibilitatea de a efectua o cercetare sumară a

aparenței dreptului, în prezenta speță în limitele necesare examinării cererii de

suspendare, nu s-au constatat obiectiv suspiciuni serioase și rezonabile privind

ilegalitatea hotărârii nr. 474/30 din 24 octombrie 2023 prin care s-a respins cererea

privind confirmarea în funcția de judecător până la atingerea plafonului de vârstă și s-

a propus Președintelui eliberarea din funcția de judecător al Judecătoriei Chișinău.

Prin urmare, analizând actele cauzei în coraport cu argumentele Svetlanei Tizu,

invocate în vederea susținerii solicitării sale privind dispunerea suspendării actului

administrativ, Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție concluzionează

asupra netemeiniciei acestora, or, în speță, în mod prioritar solicitarea de suspendare a

fost formulată fără a fi detaliată și argumentată existența pericolului iminent de

producere a unor prejudicii ireparabile prin executarea în continuare a actului

administrativ individual defavorabil. Or, acest element nu a fost argumentat și nici

probat în regim suficient de obiectiv și convingător, deși sarcina probațiunii în acest

sens revine nemijlocit reclamantei.

Astfel, raportând circumstanțele de fapt ale pricinii la prevederile legale enunțate

mai sus, instanța de contencios administrativ apreciază argumentele invocate de către

5

Tizu Svetlana ca neîntemeiate.

În conformitate cu prevederile art. 172 alin. (2), 214 și 230 din Codul

administrativ, Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție

d i s p u n e:

Se respinge cererea Svetlanei Tizu cu privire la suspendarea actului administrativ

contestat, hotărârii Consiliului Superior al Magistraturii nr. 474/30 din 24 octombrie

2023, ca neîntemeiată.

Încheierea este irevocabilă.

Președinte,

judecător Stela Procopciuc

Judecători Ion Malanciuc

Diana Stănilă

6