3d-17/24 — anularea actulului administrativ individual defavorabil
- Instanță
- Curtea Supremă de Justiție
- Obiect
- anularea actulului administrativ individual defavorabil
- Temei legal
- Sesizarile cu privire la faptele judecatorului care pot constitui abateri diciplinare, depuse pana la data intrarii in vigoare a Legii nr. 5 din 2.02.2023, se vor examina conform prevederilor legale in vigoare la data depunerii
3d-17/24 — anularea actulului administrativ individual defavorabil (Curtea Supremă de Justiție, 2025)
H O T Ă R Â R E
În numele Legii
cu privire la acțiunea depusă de
Silvia Cecan împotriva Consiliului Superior al Magistraturii, privind
anularea actul administrativ individual defavorabil - hotărârea Plenului
Consiliului Superior al Magistraturii nr. 432/27 din 10 octombrie 2023 „Cu
privire la contestația împotriva Hotărârii Plenului Colegiului disciplinar nr.
3/3 din 18 martie 2022, emise în privința judecătorului Silvia Cecan de la
Curtea de Apel Chișinău”.
(Dosarul nr. 3d-17/24
NR. PIGD 2-24027439-01-3d-12032024)
Sesizările cu privire la faptele judecătorului care pot constitui abateri disciplinare, depuse
până la data intrării în vigoare a Legi nr. 5 din 02.02.2023, se vor examina conform
prevederilor legale în vigoare la data depunerii.
14 martie 2023
Textul corespunde originalului
Examinând în ședință publică cererea de chemare în judecată depusă
de Silvia Cecan împotriva Consiliului Superior al Magistraturii,
Curtea Supremă de Justiție, în completul compus din:
Stela Procopciuc, Președinte,
Diana Stănilă,
Ion Malanciuc, judecători,
Mihail Calistrov, grefier
constată următoarele:
ARGUMENTELE PĂRȚILOR
a) Argumentele reclamantului
La 12 martie 2024 Silvia Cecan a depus cerere de chemare în judecată
în procedura contenciosului administrativ împotriva Consiliului Superior la
Magistraturii, privind anularea actul administrativ individual defavorabil -
hotărârea Plenului Consiliului Superior al Magistraturii nr. 432/27 din 10
octombrie 2023 „Cu privire la contestația împotriva Hotărârii Plenului
Colegiului disciplinar nr. 3/3 din 18 martie 2022, emise în privința
judecătorului Silvia Cecan de la Curtea de Apel Chișinău”.
În motivarea acțiunii reclamanta au invocat că, prin Hotărârea nr.
432/27 din 10 octombrie 2023, Plenul Consiliului Superior al Magistraturii
a hotărât, „Se admite parțial contestația depusă de inspectorul-judecător
Diana Ioniță, împotriva Hotărârii Plenului Colegiului disciplinar nr. 3/3 din
18 martie 2022, emise în privința judecătorului Silvia Cecan de la Curtea de
Apel Chișinău. Se anulează Hotărârea Plenului Colegiului disciplinar nr. 3/3
din 18 martie 2022, în partea în care a fost încetată procedura cu privire la
abaterile prevăzute de art. 4 alin. (1) lit. c) și lit. i) din Legea nr. 178 din 25
iulie 2014 cu privire la răspunderea disciplinară a judecătorilor, în privința
judecătorului Silvia Cecan de la Curtea de Apel Chișinău. Se adoptă o nouă
hotărâre, prin care se constată abaterea disciplinară prevăzută de art. 4 alin.
lit. c) și lit. i) din Legea nr. 178 din 25 iulie 2014 cu privire la răspunderea
disciplinară a judecătorilor, comisă de judecătorul Silvia Cecan de la Curtea
de Apel Chișinău. În conformitate cu prevederile art. 5 alin. (1) din Legea
nr. 178 din 25 iulie 2014 cu privire la răspunderea disciplinară a
judecătorilor, se încetează procedura disciplinară în legătură cu expirarea
termenului de prescripție pentru tragerea la răspundere disciplinară. În rest,
Hotărârea Plenului Colegiului disciplinar nr. 3/3 din 18 martie 2022 se
menține fără modificări”.
Indică reclamanta că, în hotărârea adoptată Plenul a conchis cu
certitudine că prin probele administrate în cauză s-a făcut dovada îndeplinirii
1
cumulative a elementelor constitutive ale abaterii disciplinare prevăzute de
art. 4 alin. (1) lit. c) și i) din Legea nr. 178 cu privire la răspunderea
disciplinară a judecătorilor, în acțiunile judecătorului Silvia Cecan (Vrabii)
de la Curtea de Apel Chișinău.
Consideră că concluziile conținute în hotărârea Plenului Consiliului
Superior al Magistraturii nr. 432/27 din 10 octombrie 2023, sunt
neîntemeiate, contrare circumstanțelor de fapt stabilite în speță, logicii și
certitudinii juridice.
Menționează că, pentru a angaja răspundere disciplinară a
judecătorului, organul competent trebuie să constate dacă în acțiunile
judecătorului sunt întrunite elementele componenței „abaterii disciplinare”,
în special, dacă prin acțiunile sale, judecătorul a realizat latura obiectivă și
latura subiectivă a componenței abaterii disciplinare.
De asemenea indică că nu este de acord cu constatările expuse în
hotărârea Plenului Consiliului Superior al Magistraturii nr. 432/27 din 10
octombrie 2023.
Relevă că la caz nu au fost respectate prevederile art. 24 alin. (1) și
alin. (2) din Legea cu privire la CSM nr. 947 din 19 iulie 1996, or ședința
Plenului CSM în vederea examinării contestației inspectorului judecător
Diana Ioniță împotriva Hotărârii Plenului Colegiului disciplinar nr. 3/3 din
18 martie 2022, a fost fixată inițial pentru data de 3 octombrie 2023, iar la
data de 10 octombrie 2023, a fost adoptată hotărârea în speță, însă
subsemnata a recepționat copia hotărârii doar la data de 15 februarie 2024,
mai mult, nici pe portalul CSM, până la data de 15 februarie 2024, această
hotărâre nu a fost plasată/publicată, iar din aceste circumstanțe rezultă că
hotărârea motivată nu a fost redactată în cel mult 30 de zile, așa cum impun
prevederile Legii speciale.
Totodată indică că, din conținutul hotărârii din 10 octombrie 2023,
atestă că Plenul constată că hotărârea motivată a Plenului Colegiului
disciplinar nr. 3/3 din 18 martie 2022 a fost recepționată de către contestatar
- inspectorul-judecător Diana Ioniță la data de 3 mai 2022, fapt contrasemnat
de către aceasta în materialele cauzei disciplinare însă, reiterează că
hotărârea Colegiului disciplinar a fost adoptată la 18 martie 2022, fiind
plasată și pe portalul CSM, totodată, Colegiul disciplinar, dar și inspecția
judiciară se află în incinta CSM, prin urmare, în opinia subsemnatei,
contestația depusă de inspectorul judecător la 3 mai 2022, a fost depusă cu
depășirea termenului prevăzut de lege.
Comunică că, în speță lipsesc temeiuri legale de a considera că
contestația urmează a fi repusă în termenul legal, relevant la acest capitol
este și faptul că în hotărârea adoptată Plenul a preluat la acest capitol
2
argumentele inspectorului judecător, statuând că hotărârea motivată a
Plenului Colegiului disciplinar nr. 3/3 din 18 martie 2022 a fost recepționată
de către contestatar - inspectorul-judecător Diana Ioniță la data de 3 mai
2022, fapt contrasemnat de către aceasta în materialele cauzei disciplinare,
adică s-a bazat doar pe alegațiile inspectorului judecător.
În această ordine de idei, menționează că prin preluarea strictă doar a
motivelor inspectorului judecător cu privire la respectarea termenului de
depunere a contestație, se creează aparența că repunerea contestației în
termen, de către Plen ar echivala cu avantajarea unei părți în defavoarea
alteia, prin extinderea termenului legal de prescripție și revizuire a
hotărârilor, ceea ce în accepțiunea CtEDO urmează a fi interpretat ca
încălcare a principiilor securității juridice cât și a egalității armelor, ceea ce
duce la violarea art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului -
dreptul la un proces echitabil, care urmează a fi respectat cu referință la
partea acuzării și a apărării, fără discriminare.
Astfel, reieșind din motivarea Plenului la acest capitol, sunt premise
de a considera că în speță a fost încălcat termenul de 15 zile, or termenul de
15 zile este un termen de decădere, iar prin expirarea acestui termen,
hotărârile necontestate ale colegiului disciplinar devin irevocabile, în speță,
Hotărârea Colegiului disciplinar nr. 3/3 din 18 martie 2022, a devenit
irevocabilă.
La caz consideră că la adoptarea hotărârii Plenului Consiliului
Superior al Magistraturii nr. 432/27 din 10 octombrie 2023, nu s-a ținut cont
de prevederile legale, or reținând motivele din partea constatatoare a
hotărârii adoptate de Plen, la capitolul argumentele contestației, și motivele
reținute de Plen la adoptarea hotărârii, atestă că argumentele cu privire la
motivarea Hotărârii Plenului au fost preluate din contestația inspectorului
judecător.
Comunică că, deși Plenul a reținut abaterea disciplinară prevăzută de
art. 4 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 178 din 25 iulie 2014 cu privire la
răspunderea disciplinară a judecătorilor, în sarcina judecătorului, atestă că
art. 4 din Legea cu privire la răspunderea disciplinară a judecătorilor nr. 178
din 25.07.2014, în redacția actuală denotă că abaterea disciplinară prevăzută
la lit. c) a fost abrogată prin Legea nr.5 din 02.02.2023, în vigoare
18.04.2023, prin urmare, soluția Plenului nu poate fi reținută la momentul
actual, or la fila 13 din Hotărâre, Plenul reține că judecătorul vizat a admis
acțiuni în procesul de înfăptuire a justiției care fac dovada incompetenței
profesionale grave și evidente și a încălcat normele imperative ale legislației
în procesul de înfăptuire a justiției.
Prin urmare, după cum rezultă din textul hotărârii contestate,
presupusa abatere disciplinară a judecătorului prevăzută la art. 4 lit. i) din
3
Legea cu privire la răspunderea disciplinară a judecătorilor nr. 178 din
25.07.2014, este în similitudine cu presupusa abatere prevăzută la art. 4 lit.
c) din Legea cu privire la răspunderea disciplinară a judecătorilor nr. 178 din
25.07.2014, prevedere care a fost abrogată la 02.02.2023 și intrată în vigoare
la 18.04.2024, în speță, presupusele abateri disciplinare constatate nu mai
există de drept, or circumstanțele de fapt și de drept reținute de inspectorul
judecător și preluate de Plen în prezenta speță, nu mai sunt reglementate de
Lege.
Totodată, Consiliul Superior al Magistraturii reține că
responsabilitatea nemijlocită și directă pentru actele întreprinse în vederea
soluționării cauzei penale o poartă judecătorul-raportor. Or, prin intermediul
Programului integrat de gestionare a dosarelor, la 21 ianuarie 2020 cauza
penală de învinuire a lui Dumitru Coșneanu în mod automat-aleatoriu a fost
repartizată spre examinare anume magistratului Silvia Vrabii, care urma să
examineze cauza în completul de judecată, format suplimentar din
magistrații Ion Pleșca și Alexandru Spoială. Astfel, și la acest capitol
motivele pe care Plenul și-a bazat concluzia au fost preluate din contestația
inspectorului judecător.
Mai mult, atestă că cauza penală a fost judecată de completul format
din Președintele ședinței, judecătorul Silvia Vrabii și judecătorii Elena
Cojocari și Alexandru Spoială, decizia adoptată a fost semnată de completul
format din Președintele ședinței, judecătorul Silvia Vrabii și judecătorii
Elena Cojocari și Alexandru Spoială, complet constituit în baza încheierii
Președintelui interimar al Curții de Apel Chișinău, Lidia Bulgac din 22 iulie
2020.
Subliniază că reieșind din prevederile art. 413 alin. (2), art. 418, alin.
(1), art. 339 din Codul de procedură penală, judecarea cauzei în ordine de
apel, deliberarea și adoptarea hotărârii poartă un caracter colegial, respectiv,
concluzia inspectorului judecător și a Plenului în partea în care s-a
invocat/reținut că responsabilitatea nemijlocită și directă pentru actele
întreprinse în vederea soluționării cauzei penale o poartă judecătorul-
raportor, contravine normelor de procedură.
Mai mult, deși pe de o parte inspectorul judecător invocă, iar Plenul
constată că responsabilitatea nemijlocită și directă pentru actele întreprinse
în vederea soluționării cauzei penale o poartă judecătorul-raportor, pe de altă
parte, toate motivele reținute de Plen în baza cărora au fost stabilite
presupuse abateri disciplinare rezultă în mod direct doar din decizia
Colegiului penal al Curții Supreme de Justiție din 15 decembrie 2020, prin
care a fost casată decizia Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 29
iulie 2020, iar instanța ierarhic superioară, casând decizia instanței de apel
cu remiterea cauzei la rejudecare, în calitate de temeiuri de fapt și de drept a
4
reținut erori comise de instanța de apel, de Colegiul penal al Curții de Apel
Chișinău care a adoptat decizia în speță și nu careva erori admise de
judecătorul raportor.
Cu referire la presupusa sesizare a Președintelui interimar al Curții
Supreme de Justiție, dar și cu referire la subiecții de drept care pot depune
sesizări la inspecția judiciară, reținând prevederilor art. 3, art. 19, art. 20 din
Legea cu privire la răspunderea disciplinară a judecătorilor, consideră că
indicațiile scrise de mână pe o foaie de calendar ale președintelui interimar
al Consiliului Superior al Magistraturii, Gafton Luiza, din 20 ianuarie 2021
nu întrunesc condițiile de formă ale unei sesizări în sensul prevederilor art.
20 al Legii cu privire la răspunderea disciplinară a judecătorilor, or, în
conținutul acesteia nu au fost specificate faptele judecătorului Silvia Vrabii
ce ar putea constitui abateri disciplinare, fiind solicitată doar verificarea
existenței temeiului de inițiere a procedurii disciplinare în privința
judecătorului Silvia Vrabii de la Curtea de Apel Chișinău.
Prin urmare, indicațiile președintelui interimar al Consiliului Superior
al Magistraturii în astfel de formă și cu un astfel de conținut nu sunt în
corespundere cu art. 20 al Legii indicate, adică nu corespund cerințelor unei
sesizări. Colegiul disciplinar, anterior deja s-a expus de o cauză analogică
(cauza disciplinară Brînza Liubovi de la Curtea de Apel Chișinău).
Respectiv, în conformitate cu art. 22 al Legii indicate, dacă sesizarea
nu corespunde condițiilor de formă și conținut stabilite de art. 20, Inspecția
judiciară, inspectorul- judecător în termen de 3 zile lucrătoare din ziua în
care i-a fost repartizată sesizarea pentru verificarea prealabilă, o restituie
autorului cu indicarea neajunsurilor stabilite printr-o decizie nesusceptibilă
de atac și explicarea dreptului de a depune o nouă sesizare.
Astfel, consideră că inspectorul-judecător nu a respectat aceste cerințe
legale prin admiterea spre examinare a acestei sesizări (adresări), care nu
poate fi apreciată ca sesizare în sensul art. 20 al legii indicate, or de către
Inspecția judiciară nu au fost întreprinse acțiunile stipulate în art. 22 al legii
de referință de a restitui subiectului sesizării această adresare pentru a
înlătura neajunsurile stabilite și anume corespunderea condițiilor de formă și
conținut.
Cu referire la nota informativă a Președintelui interimar al Curții
Supreme de Justiție, care a fost considerată ca sesizare, consideră că potrivit
art. 19 din Legea cu privire la răspunderea disciplinară a judecătorilor, în
vigoare la data depunerii presupusei sesizări, judecătorul din cadrul Curții
Supreme de Justiție care a judecat o cauză penală în ordine de recurs și prin
decizia la a cărei adoptare a participat a desființat actul contestat, nu poate fi
subiectul care potrivit legii este în drept să sesizeze Inspecția judiciară cu
privire la pretinse încălcări disciplinare.
5
În același context, atestă că și la acest capitol Plenul a preluat alegațiile
expuse de inspectorul judecător în contestația sa cu referire la faptul că
președintele interimar al Curții Supreme de Justiție, în sensul alin. (1) lit. a)
este subiect al sesizării în calitatea persoanei care poate invoca un interes
legitim. Deci, sesizarea Consiliului Superior al Magistraturii de către
președintele Curții Supreme de Justiție privind încălcările stabilite în
procesul controlului jurisdicțional este îndreptățită și de prevederile art. 114
din Constituție și art. 15 din Legea nr. 514 din 6 iulie 1995 cu privire la
organizarea judecătorească, potrivit cărora, justiția se înfăptuiește în numele
Legii prin intermediul Curții Supreme de Justiție, curților de apel,
judecătoriilor. Or, Vladimir Timofti (autorul sesizării) în calitate de
președinte al completului de judecată (format suplimentar din magistrații
Nadejda Toma, Anatolie Turcan, Elena Cobzac, Victor Boico) a participat
personal și nemijlocit la examinarea în ordine de recurs a cauzei penale de
învinuire a lui Dumitru Coșneanu. Prin urmare, interesul legitim al
președintelui Curții Supreme de Justiție și președinte al completului de
judecată este incontestabil, expres stabilit prin reglementări constituționale,
dar și legislative conexe procesului de înfăptuire a justiției.
Reține că persoana care poate invoca un interes legitim, nu poate fi
judecătorul, or ultimul, în cadrul examinării cauzei nu poate urmări un
interes legitim în cadrul procesului, or însăși inspectorul judecător, dar și
Plenul CSM, în hotărârea adoptată reține că Vladimir Timofti (autorul
sesizării) în calitate de președinte al completului de judecată (format
suplimentar din magistrații Nadejda Toma, Anatolie Turcan, Elena Cobzac,
Victor Boico) a participat personal și nemijlocit la examinarea în ordine de
recurs a cauzei penale de învinuire a lui Dumitru Coșneanu.
Or, anumite acte juridice, fapte juridice, sau circumstanțe pot fi
„atacate” de orice persoană care se consideră vătămată într-un drept al său
ori într-un interes legitim, în limbaj științific, s-a statuat că în cadrul litigiilor
de contencios administrativ, are calitate procesuală activă orice persoană
particulară care justifică un interes în anularea actului.
Totodată, reieșind din prevederile Regulamentului cu privire la
organizarea, competența și modul de funcționare a inspecției judiciare, care
reglementează direct organizarea, competența și modul de funcționare a
Inspecției Judiciare, Președintele completului de judecată, judecătorul Curții
Supreme de Justiție, care examinează cauza și care pronunță un act
judecătoresc nu se regăsește la pct. 10.1 și respectiv nu poate fi subiectul de
drept care poate înainta sesizări cu privire la presupuse încălcări disciplinare
a unui judecător care a adoptat un act, care a fost contestat potrivit legii și
asupra căruia în ordine ierarhic superioară urmează să se expună.
6
Cu referire la constatarea abaterilor disciplinare prevăzute de art. 4
alin.(l) lit. c) și i) din Legea nr. 178 din 25 iulie 2024, cu privire a răspunderea
disciplinară a judecătorilor, indică că, prin sentința Judecătoriei Orhei, sediul
Rezina din 19 decembrie 2019, procesul penal în privința lui Dumitru
Coșneanu în săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art. 2171 alin. (3) lit. e), f)
și art. 322 alin.(l) din Codul penal, s-a încetat în legătură cu existența
circumstanțelor care exclud sau condiționează pornirea urmării penale și
tragerea la răspundere penală, corpul delict - un pachet cu 102,74 gr de
marijuană, urmând a fi nimicit.
Nefiind de acord cu sentința instanței de fond, procurorul adjunct al
procurorului-șef al Procuraturii raionului Rezina, Anatolie Maliuta a înaintat
cerere de apel.
Prin decizia Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 29 iulie
2020, s-a admis apelul declarat de procurorul adjunct al procurorului-șef al
Procuraturii raionului Rezina, Anatolie Maliuta, împotriva sentinței
Judecătoriei Orhei, sediul Rezina din 19 decembrie 2019. S-a casat această
sentință și s-a pronunțat o nouă hotărâre potrivit modului stabilit pentru
prima instanță, după cum urmează; „Coșneanu Dumitru Ion se recunoaște
vinovat de comiterea infracțiunii prevăzute de art. art.2171 alin.(3) lit. e) f)
din Codul penal și în corespundere cu prevederile acestuia articol i se aplică
o pedeapsă sub formă de închisoare pe un termen de 6 (șase) ani. Coșneanu
Dumitru Ion pe art. 322 alin.(l) din Codul penal, se liberează de răspundere
penală în legătură cu intervenirea termenului de prescripție. În conformitate
cu prevederile art. 85 din Codul penal, prin cumul de sentințe, a adăuga
parțial la pedeapsa stabilită, partea neexecutată a pedepsei stabilite prin
sentința Judecătoriei Chișinău, sediul Centru din 29 mai 2019, stabilindu-i
inculpatului pedeapsă definitivă sub formă de închisoare pe un termen de 8
(opt) ani, cu executarea pedepsei în penitenciar de tip închis. Termenul
executării pedepsei inculpatului de calculat din data de 29 iulie 2020.
Corpurile delicte - un pachet cu 102,74 gr. de marijuană, de nimicit”.
Decizia instanței de apel a fost contestată cu recursuri ordinare de către
procurorul din Procuratura de circumscripție Chișinău, Dorina Tăut, dar și
de către avocatul Angela Vuico în interesele inculpatului Dumitru Coșneanu.
Drept urmare a examinării recursurilor ordinare, Colegiul penal lărgit
(format din magistrații Vladimir Timofti, Nadejda Toma, Anatolie Țurcan,
Elena Cobzac și Victor Boico) al Curții Supreme de Justiție, prin decizia din
15 decembrie 2020, a admis recursurile și a casat integral decizia Colegiului
penal al Curții de Apel Chișinău din 29 iulie 2020 cu dispunerea rejudecării
cauzei de către Curtea de Apel Chișinău în alt complet de judecată (decizia
motivată pronunțată la 14 ianuarie 2021).
7
Curtea Supremă de Justiție în argumentarea soluției a reținut că, la
examinarea cauzei penale în apel, instanța de judecată nu a fost constituită
potrivit legii, faptei săvârșite i s-a dat o încadrare juridică greșită și s-a aplicat
o pedeapsă individualizată contrar prevederilor legale.
Astfel, consideră că argumentele Curții Supreme de Justiție, reținute
la adoptarea deciziei din 15 decembrie 2020, reprezintă erorile de drept
comise de instanța de apel la judecarea cauzei, care au fost înlăturate prin
desființarea deciziei Curții de Apel Chișinău din 29 iulie 2020, cu remiterea
cauzei la rejudecare, în același sens, nu reprezintă abateri disciplinare
prevăzute de art. 4 alin. (l) lit. c) și i) din Legea nr. 178 din 25 iulie 2024, cu
privire a răspunderea disciplinară a judecătorilor, în sensul reținut potrivit
hotărârii Plenului CSM.
Reiterează că în Legea nr. 178 sunt reglementate abateri disciplinare
care îi vizează pe judecătorii cu funcții de execuție, dar și reguli speciale
pentru cei cu funcții de conducere sau care sunt membri în organismele
disciplinare.
Cu referire la presupusa abatere disciplinară prevăzută la art. 4 alin.(l)
lit. c) din Legea nr. 178, reține că competența profesională este o chestiune
evaluată la momentul selectării candidaturii pentru funcția de judecător,
respectiv pe parcursul carierei. Faptul că un judecător este incompetent nu
poate fi stabilit prin analiza unei singure hotărâri sau unei singure măsuri
procesuale. Or, această analiză nici măcar nu ar fi putut fi făcută de Colegiul
disciplinar, ci de Colegiul de evaluare. Iar scopul evaluării nu este nici pe
departe sancționarea magistratului, ci îmbunătățirea performanțelor
judecătorului.
Cu referire la presupusa abatere disciplinară prevăzută la art. 4 alin.(l)
lit. i) din Legea nr. 178, reține că „încălcarea normelor imperative ale
legislației în procesul de înfăptuire a justiției”. Astfel reglementarea se referă
la tipul normelor încălcate (imperative) sau se referă la locul și timpul
încălcării (în procesul judiciar). De exemplu, în Legea nr. 544, art. 15, se
găsesc enumerate obligațiile statutare ale judecătorilor, dar care trebuie
respectate, inclusiv în timpul soluționării cauzelor: să asigure interpretarea
și aplicarea uniformă a legislației, să respecte prevederile Codului de etică al
judecătorului. Un judecător nu ar trebui sancționat pentru încălcarea acestor
obligații, chiar și în timpul soluționării unei cauze. Și spune aceasta pentru
că, de exemplu, legiuitorul a renunțat la abaterea care consta în „aplicarea în
mod intenționat, cu rea-voință sau aplicarea repetată din neglijență gravă a
legislației contrar practicii judiciare uniforme” prezentă în forma inițială a
Legii nr. 178 din anul 2015. În primul rând, în orice proces judiciar se încalcă
norme.
8
Unele încălcări sunt lovite de nulitate absolută și duc la înlăturarea
actelor ilegale și refacerea procedurii, altele sunt lovite de nulitate relativă și
se acoperă dacă nu au fost invocate într-un anumit termen. Nu este echitabil
ca orice încălcare, deci, chiar și cea care nu are un rezultat negativ procesual,
să genereze răspunderea disciplinară a judecătorului cauzei.
Plenului CSM explică ce înseamnă norme imperative: „Norme
imperative se consideră acelea, care impun o anumită conduită, de la care nu
se pot face derogări, adică nu pot fi stabilite alte reguli pentru raportul lor
juridic decât cele impuse. În baza acestor norme se poate cere săvârșirea unei
acțiuni sau abținerea de la săvârșirea unei acțiuni, prin obligarea la un
comportament de la care subiecții de drept nu se pot abate. Astfel, normele
de drept imperative sunt acelea care impun subiecților de drept o acțiune sau
îi obligă la o abstențiune, care stabilesc o conduită univocă și strict
determinată obligatorie pentru subiectul de drept. De asemenea aceste norme
interzic subiectului de drept, sub sancțiune, derogarea de la ele sau
neaplicarea lor.
Însă, în opinia ei, circumstanțele constatate de Plen sunt declarative,
în acest sens, Curtea reține că potrivit Recomandării CM/Rec(2010)12: „68.
Nu poate fi antrenată răspunderea a unui judecător pentru modul de
interpretare a legii, apreciere a faptelor sau evaluare a probelor, cu excepția
cazurilor de rea-credință. Judecătorii nu trebuie să fie responsabili personal
în cazul în care decizia lor este infirmată sau modificată într-o cale de atac.
Prin urmare, consideră că simpla interpretare a legii, stabilire a
faptelor sau apreciere a probelor de către judecător pentru a soluționa cauzele
nu trebuie să genereze răspunderea civilă, penală sau disciplinară, chiar și în
caz de neglijentă ordinară, or judecătorii trebuie să aibă libertate neîngrădită
pentru a soluționa cauzele imparțial, potrivit propriei lor convingeri și
interpretări a faptelor, precum si în conformitate cu legea aplicabilă,
răspunderea civilă (sau penală) poate limita discreția unui judecător de a
interpreta și de a aplica legea.
Astfel, Plenul urma să rețină că răspunderea judecătorilor nu trebuie
să se extindă asupra interpretării legale pe care o adoptă în procesul de
examinare judiciară. Doar erorile săvârșite în mod intenționat, cu abuzul
deliberat sau, fără îndoială, cu neglijență repetată sau gravă ar trebui să se
soldeze cu acțiuni disciplinare.
La caz, analizând conținutul hotărârii Plenului, nu se rețin ca fiind
indicate expres careva erori săvârșite în mod intenționat de judecător, cu
abuzul deliberat sau, fără îndoială, cu neglijență repetată sau gravă.
Aspectul non-mecanic de judecare a cauzei presupune faptul că
răspunderea individuală pentru exercitarea funcțiilor judiciare nu trebuie să
9
depindă doar de soluția pronunțată pe această cauză în instanța superioară.
Răspunderea ar trebui să fie legată mai cu seamă doar de respectarea de către
judecător a standardelor de conduită profesională, etică și respectarea
procedurilor legale. Simplul fapt că o hotărâre judecătorească este anulată în
instanța superioară nu înseamnă că judecătorul din instanța inferioară a
încălcat standardele profesionale sau a încălcat legea.
Mai indică că, independența judecătorească impune condiția ca
judecătorii să fie protejați de influenta din partea altor puteri ale statului și
ca fiecare judecător să beneficieze de libertate profesională în interpretarea
legii, în evaluarea faptelor și aprecierea probelor în fiecare caz individual.
Prin urmare, deciziile eronate trebuie să poată fi corectate prin intermediul
căilor de atac și nu pot avea drept consecință responsabilizarea individuală a
judecătorilor. Or, rolul căilor de atac este anume de a îndrepta eventualele
greșeli ale instanțelor inferioare. În calitate de excepții, pot servi doar
cazurile în care, în procesul de luare a deciziilor, judecătorii au acționat cu
rea-voință sau au admis o omisiune gravă. Aceeași opinie este împărtășită de
către Comisia de la Veneția.
La caz, decizia Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 29 iulie
2020, a fost corectată prin intermediul căii de atac - recursul, fiind adoptată
decizia Colegiului penal lărgit al Curții Supreme de Justiție din 15 decembrie
2020, iar în prezența deciziei instanței ierarhic superioare care a casat decizia
la a cărei adoptare a participat, nu poate surveni ca consecință
responsabilizarea individuală a judecătorului Silvia Cecan.
Menționează că, judecătorii nu pot fi constrânși să-și exercite
atribuțiile sub amenințarea unei sancțiuni, fapt care poate influența în mod
nefavorabil hotărârile ce urmează a fi adoptate. Or, în exercitarea atribuțiilor
ce le revin, judecătorii trebuie să beneficieze de libertatea neîngrădită de a
soluționa cauzele în mod imparțial, în conformitate cu prevederile legale în
vigoare și propriile aprecieri, neafectate de rea-credință. Din aceste
raționamente, aprecierile judecătorului care au determinat adoptarea unei
hotărâri într-o anumită cauză, hotărâre judecătorească care a fost anulată sau
modificată, nu pot servi în calitate de temei decisiv pentru sancționarea
judecătorului. Aplicarea actelor normative, fiind sarcina primară a
instanțelor judecătorești, în cazul în care vine în contradicție cu respectarea
drepturilor fundamentale ale persoanei, devine imputabilă judecătorului doar
în consecința exercitării atribuțiilor cu rea-credință sau neglijență la
efectuarea actului de justiție.
De asemenea notează că, în jurisprudența sa, Curtea Constituțională a
stabilit că judecătorii, potrivit principiilor internaționale privind
independentă judecătorească, nu pot fi trași la răspundere pentru (1) erori
judiciare care nu implică reaua-credință și (2) diferențe în interpretarea și
10
aplicarea legii. Remediul principal pentru corectarea acestor greșeli este
exercitarea căilor de atac, iar casarea unei hotărâri de către instanțele
superioare nu înseamnă în mod automat că judecătorul nu a acționat într-un
mod profesionist.
Curtea mai retine că faptul de a folosi o hotărâre judecătorească casată
de către o instanță superioară ca motiv pentru determinarea ilegalității și
atragerea la răspundere a judecătorului nu corespunde în sine standardelor
europene.
Totodată, deși Plenul CSM în Hotărârea adoptată a reținut temeiul
prevăzut de art.4 lit. c) și i) din Legea nr.178 din 25.07.2014 cu privire la
răspunderea disciplinară a judecătorilor, atestă că reieșind din norma legală,
constituie abatere disciplinară adoptarea unei hotărâri judecătorești prin care,
intenționat sau din neglijentă gravă, au fost încălcate drepturile și libertățile
fundamentale ale persoanelor fizice sau juridice.
Remarcă faptul că procedura de sancționare a judecătorului urmează a
fi realizată în strictă conformitate cu Constituția și prevederile legale.
Colegiul disciplinar, în calitate de instanță disciplinară, pentru a reține în
sarcina judecătorului săvârșirea unei abateri disciplinare, trebuie să
stabilească dacă sunt întrunite elementele constitutive ale acesteia, respectiv
latura obiectivă și subiectivă. În lipsa unuia dintre aceste elemente
constitutive abaterea disciplinară nu există și, deci, nu poate fi angajată
răspunderea disciplinară a judecătorului.
Conform art.36 alin.(l) din Legea nr.178: „Colegiul disciplinar poate
constata abaterea disciplinară și poate aplica sancțiuni disciplinare (...) doar
în cazul în care constată că fapta imputată a fost săvârșită cu intenție sau din
neglijență gravă”. Rezultă că această formă de vinovăție trebuie să fie
identificată pentru toate abaterile din art. 4 și nu doar pentru cea pe care
legiuitorul a indicat-o în mod expres.
Acțiunea intenționată sau cu rea-credință din partea judecătorului,
presupune că judecătorul a încălcat conștient normele de drept material ori
procesual, urmărind sau acceptând vătămarea unei persoane. La caz, Plenul
nu a constatat și nu a motivat că faptele imputate judecătorului Silvia Cecan
au fost săvârșite cu intenție sau din neglijentă gravă. Din conținutul Hotărârii
nu se regăsesc careva explicații cu privire la cum s-a manifestat intenția sau
neglijența gravă reținută în sarcina subsemnatei.
Subliniază că, Plenul nu a făcut trimitere la careva probe ce ar certifica
existența unor circumstanțe din care să rezulte că judecătorul Silvia Cecan
nu a luat în calcul, din culpă, în mod grav, neîndoielnic sau nescuzabil,
normele de drept material ori procesual.
11
De asemenea, pentru a putea fi antrenată răspunderea disciplinară este
necesară prezența acțiunii intenționate sau cu rea-credință din partea
judecătorului, care ar presupune că judecătorul a încălcat conștient normele
de drept material ori procesual, urmărind sau acceptând vătămarea unei
persoane sau a unor drepturi, iar din textul Hotărârii contestate nu se atestă
că Plenul a constatat că a fost comisă o acțiunea intenționată sau cu rea-
credință din partea judecătorului Silvia Cecan, or, care ar fi această acțiune
și prin ce s-a manifestat ea, dar și din analiza căror probe ar rezulta că această
presupusă acțiune este intenționată și cu rea-credință, din motivarea
hotărârii, aprecierea Plenului nu este posibil de identificat.
Consideră că relevante speței sunt și următoarele: la 27 ianuarie 2017,
Plenul Colegiului disciplinar, examinând în ansamblu materialele procedurii
disciplinare, prin hotărârea nr.2/1, l-a sancționat cu avertisment pe judecător
pentru comiterea abaterii disciplinare prevăzute de art.4 alin. (1) lit. i) din
Legea nr.178. Plenul CSM a admis contestația judecătorului și a respins
sesizarea motivând că, deși curtea de apel a reținut că „judecătorul de
instrucție a emis o încheiere nemotivată, pripită și nu a ținut cont de
circumstanțele de fapt și de drept” în aceasta „nu este menționat că
judecătorul ar fi comis careva ilegalități, care îi pot fi imputate” și „nu este
menționat că judecătorul ar fi aplicat în mod intenționat, cu rea-voință sau
aplicat repetat din neglijență gravă legislația contrar practicii judiciare
uniforme”, iar, în opinia subsemnatei soluția Plenului reiterată supra este
aplicabilă speței, mai mult, având în vedere circumstanțele expuse în
Hotărârea contestată la caz și circumstanțele expuse în Hotărârea Plenului
inserată în prezentul aliniat, se atestă că la adoptarea Hotărârii Plenului
Consiliului Superior al Magistraturii nr. 432/27 din 10 octombrie 2023 „Cu
privire la contestația împotriva Hotărârii Plenului Colegiului disciplinar nr.
3/3 din 18 martie 2022, emise în privința judecătorului Silvia Cecan de la
Curtea de Apel Chișinău, nu s-a ținut cont de practica CSM.
Mai mult, solicită ca instanța să țină cont de faptul că tipul de erori
care au fost admise în decizia instanței de apel și care constituie obiectul de
studiu în prezenta speță, persistă preponderent în cauzele penale, iar Curtea
Supremă de Justiție casează un procent relativ mare de decizii a instanțelor
de apel pe aceste motive, însă în nici un caz, aceste omisiuni/erori nu au
condiționat constatarea abaterilor disciplinare în sarcina judecătorilor
instanțelor de apel, or au fost lichidate în rezultatul exercitării căilor de atac,
prin deciziile instanței ierarhic superioare.
b) Argumentele Pârâtului
La 26 aprilie 2024 Consiliul Superior al Magistraturii a depus referință
solicitând respingerea ca fiind neîntemeiată acțiunea în contencios
administrativ depusă de Silvia Cecan împotriva Consiliului Superior al
12
Magistraturii cu privire la anularea hotărârii Plenului Consiliului Superior al
Magistraturii nr. 432/27 din 10 octombrie 2023 cu privire la contestație
împotriva Hotărârii Plenului Colegiului disciplinar nr. 3/3 din 18 martie
2022, emise în privința judecătorului Silvia Cecan de la Curtea de Apel
Chișinău.
În motivarea referinței a indicat că, consideră acțiunea în contencios
administrativ ca fiind neîntemeiată și pasibilă de a fi respinsă.
Notează că, la 20 ianuarie 2021 Inspecția judiciară a fost sesizată de
președintele interimar al Curții Supreme de Justiție, Vladimir Timofti,
privind acțiunile judecătorului Silvia Cecan (Vrabii) de la Curtea de Apel
Chișinău raportate la încălcarea prevederilor legale în procesul examinării în
ordine de apel a cauzei penale de învinuire a lui Dumitru Coșneanu de
comiterea infracțiunilor prevăzute de art. 2171 alin. (3) lit. e), f) și art. 322
alin. (1) din Codul penal.
Prin dispoziția nr. 37s-241m din 21 ianuarie 2021 a inspectorului-
judecător principal, sesizarea a fost repartizată pentru examinare
inspectorului-judecător Diana Ioniță.
Prin rezoluția din 16 februarie 2021, inspectorul-judecător Diana
Ioniță a dispus pornirea procedurii disciplinare și începerea cercetării
disciplinare în privința judecătorului Silvia Cecan (Vrabii) de la Curtea de
Apel Chișinău, în baza art. 4 alin. (1) lit. c), i), j), p) din Legea nr. 178 din
25 iulie 2014 cu privire la răspunderea disciplinară a judecătorilor.
Potrivit raportului nr. 37s-241m din 16 martie 2021, inspectorul-
judecător Diana Ioniță a considerat că elementele abaterilor prevăzute de art.
4 alin. (1) lit. c), i), j), p) din Legea nr. 178 din 25 iulie 2014 cu privire la
răspunderea disciplinară a judecătorilor, s-au constituit pe motive imputabile
judecătorului Silvia Cecan (Vrabii) de la Curtea de Apel Chișinău.
Plenul Colegiului disciplinar examinând cauza disciplinară, prin
Hotărârea nr. 3/3 din 18 martie 2022 a încetat procedura disciplinară
intentată în temeiul sesizării (Notei informative nr. 241m din 20 ianuarie
2021), depuse de președintele interimar al Curții Supreme de Justiție,
Vladimir Timofti, în privința acțiunilor judecătorului Silvia Cecan (Vrabii)
de la Curtea de Apel Chișinău.
La 13 mai 2022 inspectorul-judecător Diana Ioniță a depus la Consiliul
Superior al Magistraturii contestație împotriva Hotărârii Plenului Colegiului
disciplinar nr. 3/3 din 18 martie 2022, prin care a fost încetată procedura
disciplinară intentată în temeiul sesizării depuse de președintele interimar al
Curții Supreme de Justiție, Vladimir Timofti, în privința acțiunilor
judecătorului Silvia Cecan (Vrabii) de la Curtea de Apel Chișinău.
13
Prin hotărârea nr. 432/27 din 10 octombrie 2023 a Plenului Consiliului
Superior al Magistraturii a fost admisă parțial contestație depusă de
inspectorul-judecător Diana Ioniță, s-a anulat hotărârea Plenului Colegiului
disciplinar nr. 3/3 din 18 martie 2022, în partea în care a fost încetată
procedura cu privire la abaterile prevăzute de art. 4 alin. (1) lit. c) și lit. i) din
Legea nr. 178 din 25 iulie 2014 cu privire la răspunderea disciplinară a
judecătorilor, în privința judecătorului Silvia Cecan de la Curtea de Apel
Chișinău și s-a adoptat o nouă hotărâre, prin care s-a constatat abaterea
disciplinară prevăzută de art. 4 alin. (1) lit. c) și lit. i) din Legea nr. 178 din
25 iulie 2014 cu privire la răspunderea disciplinară a judecătorilor, comisă
de judecătorul Silvia Cecan de la Curtea de Apel Chișinău. În conformitate
cu prevederile art. 5 alin. (1) din Legea nr. 178 din 25 iulie 2014 cu privire
la răspunderea disciplinară a judecătorilor, s-a încetat procedura disciplinară
în legătură cu expirarea termenului de prescripție pentru tragerea la
răspundere disciplinară. În rest, hotărârea Plenului Colegiului disciplinar nr.
3/3 din 18 martie 2022 s-a menținut fără modificări.
Conform extrasului din poșta electronică, copia hotărârii motivate a
fost expediată judecătorului Silvia Cecan la data de 15 februarie 2024, prin
intermediul poștei electronice.
Consiliul Superior al Magistraturii consideră afirmații reclamantei
precum că contestația inspectorului-judecător a fost depusă cu depășirea
termenului prevăzut de lege, ca fiind eronate, or, în hotărârea contestată,
Plenul Consiliului a constatat cu certitudine că, hotărârea motivată a
Colegiului disciplinar a fost recepționată de către contestatar, inspectorul-
judecător Diana Ioniță la data de 3 mai 2022, dovada în acest sens fiind
anexată la materialele procedurii disciplinare.
Totodată, fiind apreciat ca declarativ și raționamentul reclamantei
precum că prin preluarea strictă doar a motivelor inspectorului-judecător cu
privire la respectarea termenului de depunere a contestației, se creează
aparența că repunerea contestației în termen, de către Plen ar echivala cu
avantajarea unei pârți în defavoarea alteia, prin extinderea termenului legal
de prescripție și revizuire a hotărârilor, ceea ce în accepțiunea CtEDO
urmează a fi interpretat ca încălcare a principiilor securității juridice cât și a
egalității armelor, ceea ce duce la violarea art. 6 din Convenția Europeană a
Drepturilor Omului - dreptul la un proces echitabil, care urmează a fi
respectat cu referință la partea acuzării și a apărării, fără discriminare.
În continuare, Consiliul Superior al Magistraturii apreciază ca fiind
neîntemeiată alegația reclamantei precum că, reieșind din prevederile
Regulamentului care reglementează direct organizarea, competenta și modul
de funcționare a Inspecției Judiciare, Președintele completului de judecată,
judecătorul Curții Supreme de Justiție, care examinează cauza și care
14
pronunță un act judecătoresc nu se regăsește la pct. 10.1 și respectiv nu poate
fi subiectul de drept care poate înainta sesizări cu privire la presupuse
încălcări disciplinare a unui judecător care a adoptat un act, ce a fost
contestat. Or, în conformitate cu art. 19 alin. (1) lit. a), alin. (2) din Legea nr.
178 din 25 iulie 2014 cu privire la răspunderea disciplinară a judecătorilor,
sesizarea privind faptele care pot constitui abateri disciplinare comise de
judecători poate fi înaintată de: a) persoana ale cărei drepturi au fost încălcate
ca urmare a faptei comise de judecător sau o altă persoană care poate invoca
un interes legitim. Subiecții prevăzuți în alin. (1) pot înainta sesizarea privind
faptele care le-au devenit cunoscute în exercitarea drepturilor sau atribuțiilor
de funcție ce le dețin sau în baza informațiilor difuzate de mass-media.
Mai indică că, în speță, un interes legitim al președintelui interimar al
Curții Supreme de Justiție, Vladimir Timofti rezultă din dispozițiile art. 1
alin. (2) din Legea nr. 789 din 26 martie 1996 cu privire la Curtea Supremă
de Justiție, care stipulează că Curtea Supremă de Justiție este instanța
judecătorească supremă care asigură aplicarea corectă și uniformă a
legislației de către toate instanțele judecătorești, soluționarea litigiilor
apărute în cadrul aplicării legilor, garantează responsabilitatea statului fără
de cetățean și a cetățeanului față de stat.
Prin urmare, în acord cu prevederile enunțate, Plenul Consiliului
Superior al Magistraturii a reținut că în speță președintele interimar al Curții
Supreme de Justiție, Vladimir Timofti este persoana care poate invoca un
interes legitim, or, în exercitarea atribuțiilor sale, i-au devenit cunoscute
faptele/acțiunile judecătorului Silvia Cecan (Vrabii) de la Curtea de Apel
Chișinău referitor la încălcarea normelor legale.
Ce ține de indicațiile președintelui interimar al Consiliului Superior al
Magistraturii, așa cum au fost evaluate de Colegiul disciplinar, Consiliul
Superior al Magistraturii a taxat că acestea reprezintă rezoluția președintelui
Consiliului privind transmiterea sesizării (notei informative) spre examinare
Inspecției judiciare.
Consiliul Superior al Magistraturii a conchis că procedura disciplinară
în privința acțiunilor judecătorului Silvia Cecan (Vrabii) de la Curtea de Apel
Chișinău a fost intentată în temeiul sesizării depuse de președintele interimar
al Curții Supreme de Justiție, Vladimir Timofti, ce corespunde exigențelor
prevăzute de art. 20 din Legea nr. 178 din 25 iulie 2014 cu privire la
răspunderea disciplinară a judecătorilor.
Menționează că, succesiv, în cererea de chemare în judecată,
judecătorul Silvia Cecan a notat că deși Plenul a reținut în acțiunile sale
abaterea disciplinară prevăzută de art. 4 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 178 din
25 iulie 2014 cu privire la răspunderea disciplinară a judecătorilor, în
redacția actuală a legii se atestă că abaterea disciplinară prevăzută de art. 4
15
lit. c) a fost abrogată prin Legea nr. 5 din 02 februarie 2023, în vigoare 18
aprilie 2023, considerând astfel că, soluția Plenului nu poate fi reținută la
momentul actual, or la fila 13 din Hotărâre. Plenul reține că judecătorul vizat
a admis acțiuni în procesul de înfăptuire a justiției care fac dovada
incompetenței profesionale grave și evidente și a încălcat normele imperative
ale legislației în procesul de înfăptuire a justiției.
Tot, aici reclamanta a invocat prevederile art. 48 alin. (2) din Legea
nr. 100 din 22 decembrie 2017 cu privire la actele normative, conform cărora
dispozițiile tranzitorii ale actului normativ cuprind măsurile ce se instituie cu
privire la continuarea raporturilor juridice născute în temeiul vechilor
reglementări care urmează a fi abrogate sau înlocuite de noul act normativ.
Iar, conform art. 73 alin. (4) din aceeași Lege, au efect retroactiv doar
actele normative prin care se stabilesc sancțiuni mai blânde.
Însă, la acest aspect, reclamanta nu a ținut cont de dispozițiile art. IV
alin. (3) din Legea nr. 5 din 2 februarie 2023 (prin care a fost abrogat lit. c)
din art. 4 din Legea cu privire la răspundere disciplinară), care notează expres
că sesizările cu privire la faptele judecătorului care pot constitui abateri
disciplinare, depuse până la data intrării în vigoare a prezentei legi, se vor
examina conform prevederilor legale în vigoare la data depunerii.
În această ordine de idei, Plenul Consiliului Superior al Magistraturii
a considerat că acuzațiile aduse magistratului Silvia Cecan în baza art. 4 alin.
(1) lit. c) și i) sunt întemeiate, or, judecătorul vizat, în activitatea sa, a admis
acțiuni în procesul de înfăptuire a justiției care fac dovada incompetenței
profesionale grave și evidente precum și a încălcat normele imperative ale
legislației în procesul de înfăptuire a justiției.
Consiliul Superior al Magistraturii a reținut că prin decizia Colegiului
penal al Curții de Apel Chișinău din 29 iulie 2020 (completul de judecată -
Silvia Cecan (Vrăbii), Elena Cojocari și Alexandru Spoială), a fost admis
apelul declarat de procuror, s-a casat sentința din 19 decembrie 2019 a
Judecătoriei Orhei, sediul Rezina, și s-a pronunțat o nouă hotărâre potrivit
modului stabilit pentru prima instanță, prin care Dumitru Coșneanu a fost
recunoscut vinovat și condamnat în baza art. 2171 alin. (3) lit. e), f) din Codul
penal la 6 ani închisoare, iar în baza art. 322 alin. (1) din Codul penal
inculpatul a fost liberat de răspundere penală în legătură cu intervenirea
termenului de prescripție. Conform prevederilor art. 85 din Codul penal, prin
cumul de sentințe, la pedeapsa stabilită a fost adăugată parțial partea
neexecutată a pedepsei stabilite prin sentința din 29 mai 2019 a Judecătoriei
Chișinău, sediul Centru, stabilindu-i inculpatului pedeapsa definitivă sub
formă de închisoare pe un termen de 8 ani, cu executare în penitenciar de tip
închis.
16
Drept urmare a analizei conținutului deciziei instanței de apel,
Consiliul Superior al Magistraturii a constatat calificarea acțiunilor
inculpatului Dumitru Coșneanu de către instanța de judecată în baza art. 322
alin. (1) din Codul penal, cu textul normei - încercarea de a transmite prin
orice mijloace persoanelor deținute în penitenciare a drogurilor, acțiune
săvârșită în proporții mari, fapte pasibile de răspundere penală.
Aici, prin Legea pentru modificarea Codului penal al Republicii
Moldova nr. 157 din 26 iulie 2018 în vigoare din 14 octombrie 2018, textul
art. 322 alin. (1) din Codul penal, a fost modificat în „transmiterea tăinuită
de control prin orice mijloace persoanelor deținute în instituțiile penitenciare
a obiectelor sau a substanțelor a căror transmitere ori păstrare este interzisă
conform legislației privind executarea hotărârilor cu caracter penal”, fiind
exclusă acțiunea de încercare de transmitere”, prevăzută în textul art. 322
alin. (1) din Codul penal (redacția Legii nr. 2017 din 07 noiembrie 2016).
Astfel, s-a stabilit că instanța de apel la calificarea acțiunilor
inculpatului Dumitru Coșneanu nu a ținut cont de această modificare a legii
penale, și, în consecință, a adoptat o decizie neconformă modificărilor de
actualitate ale art. 322 din Codul penal.
Plenul Consiliului Superior al Magistraturii a reținut că faptele
magistratului vizat nu au fost ghidate de anumite motive plauzibile în acest
sens și denotă o atitudine neprofesională și iresponsabilitatea acestuia față de
atribuțiile de înfăptuire a justiției.
De asemenea, s-a menționat că, deși evaluarea competențelor
magistraților ține de atribuțiile Colegiului de evaluare, încadrarea acțiunilor
făptuitorului într-o normă inexistentă sau ignorarea obligației magistratului,
la examinarea cauzei penale, de a consulta actualitatea normei aplicate se
apreciază a fi inadmisibilă și nedemnă de statutul magistratului din cadrul
instanței judecătorești cu competențe de realizare a controlului judecătoresc
(Curtea de Apel Chișinău).
Consiliul Superior al Magistraturii a specificat că această poziție nu
poate fi combătută nici de opinia magistraților precum că la examinarea
cauzei s-a reieșit exclusiv din argumentele instanței de fond și legalitatea
încetării procesului penal, deoarece în aceste condiții judecătorii nu sunt
exonerați de obligația respectării condițiilor de judecare a apelului, enunțate
la art. 414 din Codul de procedură penală.
Ca fiind irelevantă la aspectul dat, Plenul Consiliului a apreciat
alegația judecătorului vizat referitor la faptul că, prin erorile admise de către
instanța de apel nu au fost afectați participanții la proces, nefiind încălcate
careva drepturi fundamentale ale acestora. Or, rămâne incontestabil
17
avantajul aplicării unei legi mai favorabile, inclusiv prin prisma principiului
retroactivității legii penale.
În circumstanțele descrise, Consiliul Superior al Magistraturii a reținut
că acțiunile judecătorului Silvia Cecan (Vrabii) efectuate în procesul de
înfăptuire a justiției în cauza penală de învinuire a lui Dumitru Coșneanu fac
dovada incompetenței profesionale grave și evidente a acesteia.
Dovada neprofesionalismului denotă și aplicarea eronată de către
instanța de apel la stabilirea pedepsei definitive lui Dumitru Coșneanu a art.
85 alin. (1) din Codul penal în loc de art. 84 alin. (4) din Codul penal.
Consiliul Superior al Magistraturii a notat că acest fapt a fost stabilit
și de Curtea Supremă de Justiție drept urmare a efectuării controlului
legalității și temeiniciei deciziei instanței de apel. Tot Curtea Supremă de
Justiție în decizia din 15 decembrie 2020, a indicat despre lipsa de
responsabilitate și profesionalism a instanței de apel, care a examinat
superficial apelul procurorului, fără a aplica corect prevederile Codului penal
și ale Codului de procedură penală.
Plenul Consiliului a menționat că în acțiunile judecătorului Silvia
Cecan s-a conturat existența elementelor constitutive ale componentei
abaterii disciplinare, sub aspectul art. 4 alin.( 1) lit. i) din Legea cu privire la
răspunderea disciplinară a judecătorilor - încălcarea normelor imperative ale
legislației în procesul de înfăptuire a justiției.
Norme imperative se consideră, acelea, care impun a anumită
conduită, de la care nu se pot face derogări, adică nu pot fi stabilite alte reguli
pentru raportul lor juridic decât cele impuse. În baza acestor norme se poate
cere săvârșirea unei acțiuni sau abținerea de la săvârșirea unei acțiuni, prin
obligarea la un comportament de la care subiecții de drept nu se pot abate.
Astfel, normele de drept imperative se consideră acelea care impun
subiecților de drept o acțiune sau îi obligă la o abstențiune, care stabilesc o
conduită univocă și strict determinată obligatorie pentru subiectul de drept.
De asemenea, aceste norme interzic subiectului de drept, sub sancțiune,
derogarea de la ele sau neaplicarea lor.
În speță, Consiliul Superior al Magistraturii a constatat cu certitudine
că magistratul Silvia Cecan, la examinarea cauzei penale sus menționate a
încălcat normele imperative, care privesc încadrarea juridică a faptei comise
de făptuitor (art. 322 din Codul penal). Iar, prin neaplicarea corectă a art. 322
alin. (1) din Codul penal magistratul a încălcat și reglementările privind
acțiunea legii penale în timp, dar și efectului retroactiv al legii penale (art. 8
și 10 Cod penal).
Din dispoziția acestor norme rezultă caracterul imperativ al acestora,
de la care nu pot fi admise derogări, judecătorul neavând altă opțiune decât
18
să acționeze într-un anumit fel. Încălcarea acestor norme nu pot fi justificate,
având în vedere obligația judecătorului de a se conforma. Prevederile
menționate supra nu acordă discreție nelimitată judecătorilor la aplicarea lor.
Totodată, caracter imperativ au și normele ce reglementează aplicarea
pedepselor în cazul concursului de infracțiuni și unui cumul de sentințe
stabilite la art. 84 și 85 din Codul penal, care la fel au fost încălcate de către
instanța de apel.
În speță, inculpatul Dumitru Coșneanu a comis infracțiunea de care
este învinuit la data de 3 decembrie 2016, iar sentința adoptată de Judecătoria
Chișinău, sediul Centru, în privința lui a fost pronunțată ulterior, la 29 mai
Așadar, inculpatul a săvârșit infracțiunea dedusă judecării până la
pronunțarea sentinței în prima cauza, dar nu după pronunțarea acesteia.
Prin urmare, aplicabile cazului fiind dispozițiile art. 84 alin. (4) din
Codul penal, care notează expres că, conform prevederilor alin. (l)-(3) se
stabilește pedeapsa și în cazul în care, după pronunțarea sentinței, se constată
că persoana condamnată este vinovată și de comiterea unei alte infracțiuni
săvârșite înainte de pronunțarea sentinței în prima cauză. În acest caz, în
termenul pedepsei se include durata pedepsei executate, complet sau parțial,
în baza primei sentințe.
Instanța de apel contrar celor stabilite mai sus, la pronunțarea soluției
a aplicat prevederile art. 85 alin. (1) din Codul penal, conform cărora dacă,
după pronunțarea sentinței, dar înainte de executarea completă a pedepsei,
condamnatul a săvârșit o nouă infracțiune, instanța de judecată adaugă, în
întregime sau parțial, la pedeapsa aplicată prin noua sentință partea
neexecutată a pedepsei stabilite de sentința anterioară. În acest caz, pedeapsa
definitivă nu poate depăși termenul de 30 de ani de închisoare, iar în privința
persoanelor care nu au atins vârsta de 18 ani și a persoanelor care au atins
vârsta de 18 ani, dar nu au atins vârsta de 21 de ani, care nu au mai fost
condamnate - termenul de 15 ani.
De asemenea, conform concluziei Plenului Consiliului la judecarea
apelului, magistrații au încălcat dispozițiile art. 414 din Codul de procedură
penală, conform cărora instanța de judecată, verifică legalitatea și temeinicia
hotărârii atacate în baza probelor examinate de prima instanță, conform
materialelor din cauza penală și în baza oricăror probe noi prezentate
instanței de apel. În vederea soluționării apelului, instanța de apel poate da o
nouă apreciere probelor. Instanța de apel se pronunță asupra tuturor
motivelor invocate în apel.
Or, în cadrul cercetării disciplinare s-a determinat că, judecătorul
Silvia Cecan nu a stabilit dacă infracțiunea a fost corect calificată, dacă
pedeapsa a fost individualizată și aplicată just, dacă normele de drept
19
procesual penal au fost corect aplicate, dacă hotărârea adoptată conține
răspuns la toate motivele invocate în apel.
Întru exonerarea judecătorului Silvia Cecan de răspundere
disciplinară nu poate fi reținută poziția acesteia referitor la faptul că
judecarea cauzei în ordine de apel deliberarea și adoptarea hotărârii poartă
un caracter colegial respectiv, concluzia inspectorului judecător și a Plenului
în partea în care s-a invocat/reținut că responsabilitatea nemijlocită și directă
pentru actele întreprinse în vederea soluționării cauzei penale o poartă
judecătorul-raportor, contravine normelor de procedură.
Mai mult, acest argument al reclamantei nu constituie nici temei de
încetare a cauzei disciplinare în privința judecătorului Silvia Cecan, or,
Plenul Consiliului Superior al Magistraturii a examinat cauza doar în limitele
raportului Inspecției judiciare, așa cum o spune art. 34 alin. (5) din Legea nr.
178 din 25 iulie 2014 cu privire la răspunderea disciplinară a judecătorilor.
Menționează că, pentru a fi antrenată răspunderea disciplinară a unui
judecător este necesar să existe o conduită ilicită a acestuia de încălcare a
obligațiilor de serviciu sau a normelor juridice, să existe o legătură de
cauzalitate între fapta comisă și valoarea socială lezată, iar această faptă să
fie comisă cu vinovăție, fie sub forma intenției, fie din neglijență gravă.
La definirea gravei neglijențe se circumscrie sfera încălcării
normelor de drept material sau procedural la acelea de o gravitate deosebită,
care au consecințe asupra valabilității actelor întocmite de magistrat, a
duratei procedurilor sau care produc o vătămare gravă a drepturilor și
intereselor părților.
Astfel, pot intra în sfera răspunderii disciplinare numai acele
încălcări ale normelor de drept material sau procesual care pun în discuție
valabilitatea actelor întocmite de judecător, și pentru care un observator
rezonabil, nu poate găsi o justificare.
Prin urmare, pot atrage răspunderea disciplinară numai acele greșeli
care au un caracter evident, neîndoielnic și cărora le lipsește orice justificare,
fiind în vădită contradicție cu dispozițiile legale.
În rezultat, pentru a se putea reține „grava neglijență” este necesar ca
judecătorul să manifeste o conduită de încălcare a unor îndatoriri elementare
profesionale, cu consecințe grave asupra înfăptuirii actului de justiție.
Din această perspectivă, reține, sub aspectul laturii subiective, că
modul de încadrare juridică a faptei săvârșite, aplicarea normelor legale
(actualității acestora) la examinarea cauzei penale, este expresia gravei
neglijențe în exercitarea funcției prin nesocotirea normelor legale, faptele
având consecințe grave, prin încălcarea drepturilor părților și aducere
atingere și prestigiului justiției.
20
Or, în accepțiunea art. 15 alin. (1) din Legea nr. 544 din 20 iulie 1995
cu privire la statutul judecătorului, judecătorii sunt obligați: b) să asigure
apărarea drepturilor și libertăților persoanelor, onoarei și demnității acestora;
c) să respecte întocmai cerințele legii la înfăptuirea justiției și să asigure
interpretarea și aplicarea uniformă a legislației.
Reieșind din cele menționate, Consiliul Superior al Magistraturii
susține că hotărârea nr. 432/27 din 10 octombrie 2023 a Plenului Consiliului
Superior al Magistraturii cu privire la contestația împotriva Hotărârii
Plenului Colegiului disciplinar nr. 3/3 din 18 martie 2022, emise în privința
judecătorului Silvia Cecan de la Curtea de Apel Chișinău, este legală, certă,
motivată, adoptată cu respectarea procedurii legale în coroborare cu normele
legislative speciale derogatorii, iar aspectele invocate de reclamantă sunt
declarative și lipsite de relevanță. Or, din conținutul cererii de chemare în
judecată nu se atestă careva argumente în stare să desființeze hotărârea
contestată.
ARGUMENTELE PĂRȚILOR ÎN ȘEDINȚA DE JUDECATĂ
În ședința de judecată, reclamanta Silvia Cecan și reprezentatul
pârâtului Consiliul superior al Magistraturii – Olesea Ciobanu nu s-au
prezentat, iar prin cererile din 5 martie 2025 au solicitat examinarea cauzei
în lipsa lor.
LEGISLAȚIA RELEVANTĂ
Art. 191 alin. (5) lit. a) din Codul administrativ:
„Curtea Supremă de Justiție soluționează în primă instanță, prin hotărâri
irevocabile, acțiunile în contencios administrativ privind contestarea hotărârilor
Consiliului Superior al Magistraturii și ale Consiliului Superior al Procurorilor.”
Art. 224 alin. (1) lit. f) din Codul administrativ:
„Examinând acțiunea în contencios administrativ în fond, instanța de judecată
adoptă una dintre următoarele hotărâri respinge acțiunea ca fiind neîntemeiată, dacă nu
sînt îndeplinite condițiile de adoptare a unei hotărîri prevăzute la lit.a)–e).”
Art. 219 lin. (1) din Codul administrativ:
„Instanța de judecată este obligată să cerceteze starea de fapt din oficiu în baza
tuturor probelor legal admisibile, nefiind legată nici de declarațiile făcute, nici de cererile
de solicitare a probelor înaintate de participanți.”
Art. 15 alin. (1) al Legii nr. 544-XIII din 20.07.1995 cu privire
la statutul judecătorului:
„Judecătorii sînt obligați:
a) să fie imparțiali;
b) să asigure apărarea drepturilor și libertăților persoanelor, onoarei și demnității
acestora;
21
c) să respecte întocmai cerințele legii la înfăptuirea justiției și să asigure
interpretarea și aplicarea uniformă a legislației;
d) să se abțină de la fapte care dăunează intereselor serviciului și prestigiului
justiției, care compromit cinstea și demnitatea de judecător, provoacă îndoieli față de
obiectivitatea lor;
d1) să respecte prevederile art.7 alin.(2) din Legea nr.325 din 23 decembrie
2013 privind evaluarea integrității instituționale;
e) să respecte prevederile Codului de etică al judecătorului;
f) să nu divulge secretul deliberării, informațiile obținute în ședință închisă, precum
și datele urmăririi penale;
f1) să declare actele de corupție și actele conexe acestora, faptele de comportament
corupțional, care i-au devenit cunoscute în exercitarea atribuțiilor de serviciu;
f2) să prelucreze datele cu caracter personal în conformitate cu prevederile Legii
nr.133 din 8 iulie 2011 privind protecția datelor cu caracter personal;
g) să depună declarația de avere și interese personale;
i) să-și verifice starea de sănătate în condițiile prevăzute la art.61.”
Art. 3 din Legea nr. 178 din 25.07.2014 cu privire la
răspunderea disciplinară a judecătorilor:
„Judecătorii răspund disciplinar pentru comiterea abaterilor disciplinare prevăzute
de prezenta lege. Încălcarea prevederilor altor acte normative atrage răspunderea
disciplinară numai în cazurile în care fapta constituie o abatere disciplinară în
conformitate cu art.4.”
Art. 4 alin. (1) lit. C) și i) din Legea nr. 178 din 25.07.2014 cu
privire la răspunderea disciplinară a judecătorilor (în vigoare la momentul
derulării evenimentelor):
”Constituie abatere disciplinară:
c) acțiunile judecătorului în procesul de înfăptuire a justiției care fac dovada
incompetenței profesionale grave și evidente;
i) încălcarea normelor imperative ale legislației în procesul de înfăptuire a justiției;
Art. IV alin. (3) din Legea nr. 5 din 02.02.2023 cu privire la
modificarea unor acte normative (răspunderea disciplinară a judecătorilor și
activitatea inspecției judiciare):
”(3) Sesizările cu privire la faptele judecătorului care pot constitui abateri
disciplinare, depuse până la data intrării în vigoare a prezentei legi, se vor examina
conform prevederilor legale în vigoare la data depunerii.”
MOTIVAREA INSTANȚEI
În privința admisibilității acțiunii în contenciosul administrativ
Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție reține următoarele.
Conform art. 17 Cod administrativ, drept vătămat este orice drept sau
libertate stabilit/stabilită de lege căruia/căreia i se aduce atingere prin
activitate administrativă.
22
Astfel, Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție reține că,
admisibilitatea acțiunii în contencios administrativ este condiționată inter
alia de revendicarea de către reclamanți a încălcării unui drept al său prin
activitatea administrativă a unei autorități publice. La caz, aceste condiții de
încălcare a unui drept prin activitatea administrativă a Consiliului Superior
al Magistraturii sunt întrunite.
Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție reține că,
reclamanta Silvia Cecan a utilizat corect tipul acțiunii în contestare, conform
art. 206 alin. (1) lit. a) din Codul administrativ pentru revendicarea
drepturilor sale, or reclamanta prin acțiunea sa solicită anularea actului
administrativ individual defavorabil, adică, hotărârea Plenului Consiliului
Superior al Magistraturii nr. 432/27 din 10 octombrie 2023 „Cu privire la
contestația împotriva Hotărârii Plenului Colegiului Disciplina nr. 3/3 din 18
martie 2022 emise în privința judecătorului Silvia Cecan de la Curtea de Apel
Chișinău”.
De asemenea, acțiunea în contencios administrativ este înaintată de
reclamanta Silvia Cecan la instanța competentă jurisdicțional și teritorial. Or,
în conformitate cu prevederile art. 191 alin. (5) lit. a) din Codul
administrativ, Curtea Supremă de Justiție soluționează în primă instanță, prin
hotărâri irevocabile, acțiunile în contencios administrativ privind contestarea
hotărârilor Consiliului Superior al Magistraturii și ale Consiliului Superior
al Procurorilor.
Potrivit, art. 209 alin. (1) din Codul administrativ, acțiunea în
contestare se înaintează în decurs de 30 de zile, dacă legea nu prevede altfel.
Acest termen începe să curgă de la: a) data comunicării sau notificării
deciziei cu privire la cererea prealabilă sau data expirării termenului prevăzut
de prezentul cod pentru soluționarea acesteia; b) data comunicării sau
notificării actului administrativ individual, dacă legea nu prevede procedura
prealabilă. Prevederile art.165 alin.(1) referitoare la nesoluționarea în termen
se aplică corespunzător.
Art. 25 din Legea cu privire la Consiliul Superior al Magistraturii nr.
947 din 19.07.1996, prevede că, hotărârile Consiliului Superior al
Magistraturii pot fi contestate de orice persoană interesată, în termen de 30
de zile de la data comunicării acesteia.
Astfel, din materialele cauzei rezultă că la 15 februarie 2024 a fost
remis în adresa reclamantei Silvia Cecan copia hotărârii nr. 432/27 din 10
octombrie 2023 prin intermediul poștei electronice, (f. d 188, dosarul
administrativ), acțiunea fiind depusă la 12 martie 2024, astfel, Completul de
judecată al Curții Supreme de Justiție consideră că, acțiunea este depusă în
termen.
23
Prin urmare, Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție
consideră că, la caz, motive de inadmisibilitate a prezentei acțiuni, în
conformitate cu prevederile art. 207 alin. (2) din Codul administrativ nu sunt,
deci acțiunea este admisibilă și urmează a fi examinată în fond.
În privința netemeiniciei acțiunii în contenciosul administrativ
Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție reține următoarele.
În cadrul dezbaterilor judiciare, din analiza probelor administrate în
conformitate cu legea, s-a stabilit cu certitudine următoarele fapte.
La 18 ianuarie 2021 președintelui interimar al Curții Supreme de
Justiție, Vladimir Timofti a înaintat Consiliului Superior al Magistraturii
Nota informativă nr. 26 privind acțiunile judecătorului din cadrul Curții de
Apel Chișinău, Vrabii (Cecan) Silvia.
În nota informativă președintelui interimar al Curții Supreme de
Justiție, Vladimir Timofti s-a făcut referire la încălcări esențiale ale
prevederilor Codului Penal și Codului de procedură penală, care indică o
atârnare extrem de superficială a judecătorului raportor în cauza – Silvia
Vrabii, fiind admise următoarele încălcări: La compunerea instanței de apel,
contrar dispoziției președintelui interimat al Curții de Apel Chișinău, a
participat și a semnat decizia judecătorul Elena Cojocari în loc de judecătorul
Alexandru Gafton, ce conform prevederilor art. 251 alin. (1) Codul de
procedură penală, atrage nulitatea actului procedural. Nu s-a verificat
dispoziția art. 322 alin. (1) Cod penal (red. 29.07.2016) care a suferit
modificări prin Legea 157 din 29.07.2018, asupra cărora instanța de apel
urma obligatoriu să se pronunțe, ce nu s-a realizat în speța dată, inculpatul
fiind recunoscut vinovat în baza unei dispoziții anulate prin Legea nouă. La
stabilirea pedepsei definitive inculpatului, greșit s-au aplicat prevederile art.
85 Cod penal, pe când urmau a fi aplicate corect prevederile art. 84 alin. (1)
Cod penal, ce vorbește de lipsa de cunoștință, responsabilitate și
profesionalism a judecătorului raportor.
Prin dispoziția nr. 37s-241m din 21 ianuarie 2021, sesizarea înaintată
de către președintelui interimar al Curții Supreme de Justiție, Vladimir
Timofti nr. 26 din 18 ianuarie 2021 privind tragerea la răspundere
disciplinară a judecătorului – Silvia Vrabie de la Curtea de Apel Chișinău, s-
a repartizat inspectorului-judecător Diana Ioniță.
Prin rezoluția din 16 februarie 2021, inspectorului-judecător Diana
Ioniță a dispus pornirea procedurii disciplinare și începerea cercetării
disciplinare în privința judecătorului din carul Curții de Apel Chișinău, Silvia
Vrabie, în baza art. 4 alin. (1), lit. c), i), j), p) din Legea cu privire la
răspunderea disciplinată a judecătorilor nr. 178 din 25 iulie 2014.
24
La 16 martie 2021, inspectorului-judecător Diana Ioniță a întocmit
raportul pe marginea verificării sesizării președintelui interimar al Curții
Supreme de Justiție Vladimir Timofti în privința acțiunilor judecătorului
Silvia Vrabie de la Curtea de Apel Chișinău.
Prin hotărârea Colegiului disciplinar nr. 3/3 din 18 martie 2022, s-a
încetat procedura disciplinară intentată în temeiul sesizării (Notei
informative nr. 241m din 20 ianuarie 2021), depuse de președintele
interimar al Curții Supreme de Justiție, Vladimir Timofti, în privința
acțiunilor judecătorilor Cecan (Vrabii) Silvia de la Curtea de Apel Chișinău.
La 13 mai 2022, inspectorului-judecător Diana Ioniță a depus
Contestație împotriva hotărârii Colegiului disciplinar nr. 3/3 din 18 martie
2022, solicitând admiterea contestației, anularea hotărârii Colegiului
Disciplinar nr. 3/3 din 18 martie 2022 de încetare a cauzei disciplinare
pornite în baza 4 alin. (1), lit. c), i), j), p) din Legea nr. 178 din 25 iulie 2014,
în privința judecătorului din cadrul Curții de Apel Chișinău, Vrabii (Cecan)
Silvia. Adoptarea unei noi hotărâri de constatare a abaterii disciplinare și
aplicarea uneia dintre sancțiunile disciplinare prevăzute la art. 6 al Legii cu
privire la răspunderea disciplinară a judecătorilor nr. 178 din 28.07.2014.
Prin hotărârea nr. 432 din 10 octombrie 2023, cu privire la contestația
împotriva Hotărârii Plenului Colegiului disciplinar nr. 3/3 din 18 martie
2022, emisă în privința judecătorului Silvia Cecan de la Curtea de Apel
Chișinău, Plenul Consiliului Superior al Magistraturii a hotărât: Se admite
parțial contestația depusă de inspectorul-judecător Diana Ioniță, împotriva
Hotărârii Plenului Colegiului disciplinar nr. 3/3 din 18 martie 2022, emise în
privința judecătorului Silvia Cecan de la Curtea de Apel Chișinău. Se
anulează Hotărârea Plenului Colegiului disciplinar nr. 3/3 din 18 martie
2022, în partea în care a fost încetată procedura cu privire la abaterile
prevăzute de art. 4 alin. (1) lit. c) și lit. i) din Legea nr. 178 din 25 iulie 2014
cu privire la răspunderea disciplinară a judecătorilor, în privința
judecătorului Silvia Cecan de la Curtea de Apel Chișinău. Se adoptă o nouă
hotărâre, prin care se constată abaterea disciplinară prevăzută de art. 4 alin.
lit. c) și lit. i) din Legea nr. 178 din 25 iulie 2014 cu privire la răspunderea
disciplinară a judecătorilor, comisă de judecătorul Silvia Cecan de la Curtea
de Apel Chișinău. În conformitate cu prevederile art. 5 alin. (1) din Legea
nr. 178 din 25 iulie 2014 cu privire la răspunderea disciplinară a
judecătorilor, se încetează procedura disciplinară în legătură cu expirarea
termenului de prescripție pentru tragerea la răspundere disciplinară. În rest,
Hotărârea Plenului Colegiului disciplinar nr. 3/3 din 18 martie 2022 se
menține fără modificări.
Nefiind de acord cu hotărârea în cauză, la 12 martie 2024 Cilvia
Cecan a depus cerere de chemare în judecată, în ordinea contenciosului
25
administrativ prin care a solicitat anularea actul administrativ individual
defavorabil - hotărârea Plenului Consiliului Superior al Magistraturii nr.
432/27 din 10 octombrie 2023 „Cu privire la contestația împotriva Hotărârii
Plenului Colegiului disciplinar nr. 3/3 din 18 martie 2022, emise în privința
judecătorului Silvia Cecan de la Curtea de Apel Chișinău”,
Analizând hotărârea contestată, Completul de judecată al Curții
Supreme de Justiție constată fără echivoc că, argumentele invocate de către
reclamanta Silvia Cecan în susținerea poziție sale, nu sunt de natură să
convingă instanța cu privire la ilegalitatea actului administrativ contestat și
respectiv nu poate duce la anularea acestuia.
În ceea ce privește argumentul reclamantei precum că hotărârea în
speță nu a fost redactată în cel mult 30 de zile așa cum prevede Legea,
Completul de judecată reține că, actul administrativ nu poate fi anulat doar
pe motiv că hotărârea motivată nu a fost redactată în termen, or, în sensul art.
224 alin (1) lit. a) din Codul administrativ, actul administrativ poate fi anulat
doar dacă acesta este ilegal și prin acesta este vătămat dreptul
reclamantului.
Prin urmare, pentru ca un act administrativ să fie anulat este necesară
întrunirea cumulativă a două condiții: 1) actul să fie ilegal și 2) acesta să
încalce drepturile reclamantului. Astfel că, ne redactarea hotărârii motiva în
termen de 30 de zile, nu atrage automat ilegalitatea actului.
De asemenea, în alegațiile sale reclamanta mai indică că
inspectorului judecător Diana Ioniță a fost depusă contestația împotriva
hotărârii Plenului Colegiului disciplinar nr. 3/3 din 18 martie 2022 cu
depășirea termenului legal de 15 zile prevăzut de art. 39 din Legea nr. 178
din 25 iulie 2014 (în vigoare la data depunerii sesizării).
La acest aspect Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție
reține că, după cum rezultă din dosarul administrativ hotărârea Colegiului
disciplinar nr. 3/3 a fost adoptată la 18 martie 2022, prin scrisoarea nr. 1190
din 29 aprilie 2022 copia hotărârii a fost comunicată inspectorului-judecător
al Inspecției Judiciare – Diana Ioniță, iar potrivit mențiunii de pe scrisoare
respectivă, copia hotărârii a fost primită de către inspectorul-judecător la 3
mai 2022. Totodată contestație împotriva hotărârii Colegiului Disciplinar nr.
3/3 din 18 martie 2022 a fost depusă la 13 mai 2022, fapt confirmat prin
ștampila aplicată, nr. de intrare 1688.
Astfel, se reține că, contestația inspectorului-judecător al Inspecției
Judiciare – Diana Ioniță împotriva hotărârii Colegiului Disciplinar nr. 3/3 din
18 martie 2022 a fost depusă în termenul prevăzut de art. 39 al Legii nr. 178
din 25 iulie 2014 cu privire la răspunderea disciplinată a judecătorilor, adică
în termen de 15 zile de la data primirii copiei hotărârii motivate. Prin urmare
26
fiind declarative și lipsite de suport juridic probant argumentele reclamantei
la acest aspect.
Cu referire la argumentul reclamantei precum că Președintele
interimar al Curții Supreme de Justiție nu poate fi subiect care potrivit legii
este în drept să depusă sesizeze Inspecția Judiciară cu privire la pretinsele
încălcări disciplinare, Completul de judecată reține că acest argument este
nefondat și contravine atât prevederilor legale, cât și logicii procedurii
disciplinare.
Potrivit art. 19 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 178 din 25.07.2014 cu
privire la răspunderea disciplinară a judecătorilor prevede că, sesizarea
privind faptele care pot constitui abateri disciplinare comise de judecători
poate fi înaintată de: a) persoana ale cărei drepturi au fost încălcate ca urmare
a faptei comise de judecător sau o altă persoană care poate invoca un
interes legitim.
Aliniatul 2 al aceluiași articol prevede că, subiecții prevăzuți la
alin.(1) pot înainta sesizarea privind faptele care le-au devenit cunoscute în
exercitarea drepturilor sau atribuțiilor de funcție ce le dețin sau în baza
informațiilor difuzate de mass-media.
Art. 114 din Constituia Republicii Moldova coroborat cu art. 15 alin.
(1) din Legea nr. 514 din 6.07.1995 privind organizarea judecătorească,
stabilește că, justiția se înfăptuiește în numele legii prin Curtea Supremă de
Justiție, curțile de apel și judecătorii.
La caz se reține că Președintele interimar al Curții Supreme de
Justiție, care a fost și președintele al completului de judecată care a examinat
cauza penală în ordin de recurs, a participat nemijlocit la controlul legalității
deciziei pronunțate de completul de judecată al Curții de Apel Chișinău în
cauza penală privindu-l pe Dumitru Coșneanu, judecător raportor Silvia
Cecan (Vrabie).
Astfel, normele de drept enunțate supra prevăd în mod expres
persoanele care pot formula sesizare, incluzând și pe acele persoane care au
un interes legitim.
Interesul legitim al Președintelui interimar al Curții Supreme de
Justiție decurge din atribuțiile sale constituționale și legale de garant al
legalității în procesul judiciar, precum și din obligația de a semnala
neregulile constatate în hotărârile instanțelor inferioare. Iar controlul
exercitat în recurs a relevat erori grave imputabile judecătorului-raportor
(reclamanta), ceea ce justifică perfect formularea sesizării către Inspecția
Judiciară.
Nota informativă întocmită de președintele interimar al Curții
Supreme de Justiție a fost depusă la Consiliul Superior al Magistraturii și a
27
fost tratată de Inspecția Judiciară ca un act de sesizare conform art. 20 alin.
(1) din Legea nr. 178.
Mai mult se constată că, președinții instanțelor, inclusiv ai Curții
Supreme de Justiție, au nu doar dreptul, ci și obligația de a sesiza Inspecția
Judiciară atunci când constată nereguli disciplinare grave, or în exercitarea
atribuțiilor sale i-au devenit cunoscute fapte și acțiuni ale judecătorului Silvia
Cecan (Vrabie) de la Curtea de apel Chișinău referitor la încălcarea normelor
legale.
Prin urmare Președintele interimar al Curții Supreme de Justiție este,
fără dubiu, subiect de drept care poate sesiza Inspecția Judiciară cu privire la
abaterile disciplinare ale unui judecător, iar argumentul reclamantei în acest
sens contravine prevederilor legale, din care considerente se va respinge ca
neîntemeiat.
Totodată în cerere de chemare în judecată reclamanta a invocat că,
Plenul Consiliului Superior al Magistraturii a reținut în acțiunile sale
abaterea disciplinară prevăzută de art. 4 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 178 din
25.07.2014 cu privire la răspunderea disciplinară a judecătorilor, care a fost
abrogat, iar Plenul nu o poate reține la momentul actual, nefiind reglementată
de lege, la acest aspect Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție
reține că, prin Legea nr. 5 din 2.02.2023, în vigoare din 18.04.2023, pentru
modificarea unor acte normative (răspunderea disciplinară a judecătorilor și
activitatea inspecției judiciare), art. 4 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 178 din
25.07.2014 a fost abrogat.
Potrivit dispozițiilor art. IV, alin. (3) al aceiași Legi, sesizările cu
privire la faptele judecătorului care pot constitui abateri disciplinare, depuse
până la data intrării în vigoare a prezentei legi, se vor examina conform
prevederilor legale în vigoare la data depunerii.
Astfel, pretinsa abatere disciplinară a fost săvârșită în anul 2020, la
examinarea în ordin de apel a cauzei penale de învinuire a lui Dumitru
Coșneanu, sesizarea (nota informativă) a Președintelui interimar a Curții
Supreme de Justiție a fost depusă la 20 ianuarie 2021, când dispozițiile art. 4
alin. (1) lit. c) din Legea nr. 178 din 25.07.2014 erau în vigoare și produceau
efecte juridice. Prin urmare abrogarea ulterioară a normei care prevede
abaterea disciplinară prevăzută de art. 4 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 178 din
25.07.2014, nu înlătură răspunderea pentru faptele comise anterior.
Nu poate fi reținut nici argumentul reclamantei referitor la faptul că,
judecarea cauzei în ordin de apel, deliberarea și adoptarea hotărârii poartă un
caracter colegiul, respectiv reținerea concluziei că responsabilitatea
nemijlocită și directă pentru actele întreprinse o poartă judecătorul-raportor
contravine normelor de procedură, or, faptul că hotărârea este adoptată de un
28
complet nu exonerează judecătorul-raportor de răspundere disciplinară
pentru erorile de drept sau procedurale imputabile modului în care a
gestionat dosarul.
Totodată, după cum rezultă din nota informativă a Președintelui
interimar al Curții Supreme de Justiție, au fost semnalate încălcări esențiale
ale Codului penal și Codului de procedură penală care indică o atârnare
extrem de superficială a judecătorului raportor în acea cauză – Silvia Cecan
(Vreabie), prin raportul inspectorului-judecător Diana Ioniță au fost
verificate acțiunile judecătorului Silvia Cecan (Vrabie) de la Curtea de Apel
Chișinău, iar Plenul Consiliului Superior al Magistraturii a examinat cauza
în limitele raportului Inspecției judiciare, așa cum prevede art. 34 alin. (5)
din Legea nr. 178.
Mai mult, judecătorul-raportor are sarcina de a pregăti cauza pentru
dezbateri, de a examina dosarul în detaliu și de a prezenta în ședință raportul
asupra faptelor, probelor și problemelor de drept. Această funcție implică o
răspundere directă și personală asupra legalității și temeiniciei propunerii de
soluționare a cauzei, chiar dacă hotărârea este semnată de întreg completul.
Faptul că hotărârea este adoptată de un complet nu exonerează
judecătorul-raportor de răspundere disciplinară pentru erorile de drept sau
procedurale imputabile modului în care a gestionat dosarul, iar judecătorul-
raportor este principalul responsabil pentru verificarea încadrării juridice,
actualitatea normei aplicate, respectarea compunerii completului și
individualizarea pedepsei conform legii.
Suplimentar Completul subliniază că hotărârea Consiliului Superior
al Magistraturii este suficient de motivată, conform cerințelor art. 31 și art.
118 din Codul administrativ, întrucât conține temeiurile de drept și de fapt
care au stat la baza hotărârii. În motivare sunt descrise circumstanțele de fapt
și de drept, precum și raționamentele care justifică adoptarea hotărârii.
Consiliului Superior al Magistraturii a examinat în mod efectiv
argumentele și probele invocate de inspectorul-judecător și de reclamantă,
analizând hotărârea Colegiului disciplinar nr. 3/3 din 18.03.2022 și
constatările Curții Supreme de Justiție din 15.12.2020.
Prin urmare, Completul de judecată conchide că hotărârea
Consiliului Superior al Magistraturii nr. 432/27 din 10 octombrie 2023 „Cu
privire la contestația împotriva Hotărârii Plenului Colegiului disciplinar nr.
3/3 din 18 martie 2022, emise în privința judecătorului Silvia Cecan de la
Curtea de Apel Chișinău”. este legală, temeinică și a fost emisă cu
respectarea principiilor legalității. Consiliul a acționat în limitele
competențelor sale legale, fără a depăși atribuțiile conferite de lege.
29
Actul administrativ individual contestat, prin care față de Silvia
Cecan a fost constată abaterea disciplinară și încetată procedura disciplinară
în legătură cu expirarea termenului de prescripție pentru tragerea la
răspundere disciplinară, a fost emis de către Consiliul Superior al
Magistraturii în conformitate cu legislația în vigoare și cu respectarea
principiului proporționalității prevăzut la art. 29 din Codul administrativ.
În lumina celor expuse, Completul de judecată al Curții Supreme de
Justiție concluzionează că, acțiunea înaintată de Silvia Cecan împotriva
Consiliului Superior al Magistraturii, privind anularea actul administrativ
individual defavorabil - hotărârea Plenului Consiliului Superior al
Magistraturii nr. 432/27 din 10 octombrie 2023 „Cu privire la contestația
împotriva Hotărârii Plenului Colegiului disciplinar nr. 3/3 din 18 martie
2022, emise în privința judecătorului Silvia Cecan de la Curtea de Apel
Chișinău”, este una neîntemeiată, considerent din care urmează a fi respinsă.
În conformitate cu art. 191, alin. 5, lit. a), art. 224, alin. 1, lit. f) din
Codul administrativ,
COMPLETUL, CU UNANIMITATE DE VOTURI,
Respinge ca fiind neîntemeiată cererea de chemare în judecată depusă
de Silvia Cecan împotriva Consiliului Superior al Magistraturii, privind
anularea actul administrativ individual defavorabil - hotărârea Plenului
Consiliului Superior al Magistraturii nr. 432/27 din 10 octombrie 2023 „Cu
privire la contestația împotriva Hotărârii Plenului Colegiului disciplinar nr.
3/3 din 18 martie 2022, emise în privința judecătorului Silvia Cecan de la
Curtea de Apel Chișinău”.
Hotărârea este irevocabilă.
Președinte Stela Procopciuc
Judecători Diana Stănilă
Ion Malanciuc
30