3d-14/24 — anularea actulului administrativ individual defavorabil
- Instanță
- Curtea Supremă de Justiție
- Obiect
- anularea actulului administrativ individual defavorabil
- Temei legal
- Continuarea procedurii diciplinare in cazul retragerii sesizarii
3d-14/24 — anularea actulului administrativ individual defavorabil (Curtea Supremă de Justiție, 2025)
H O T Ă R Â R E
cu privire la acțiunea depusă de
Marina Anton împotriva Consiliului Superior al Magistraturii, privind
anularea parțială a actul administrativ individual defavorabil.
(Dosarul nr. 3d-14/24
NR. PIGD 2-24023775-01-3d-29022024)
Continuarea procedurii disciplinare în cazul retragerii sesizării.
12 mai 2025
Textul corespunde originalului
Examinând în ședință publică cererea de chemare în judecată depusă
de Marina Anton împotriva Consiliului Superior al Magistraturii,
Curtea Supremă de Justiție, în completul compus din:
Stela Procopciuc, Președinte,
Diana Stănilă,
Ion Malanciuc, judecători,
Mihail Calistrov, grefier
constată următoarele:
ARGUMENTELE PĂRȚILOR
a) Argumentele reclamantului
La 29 februarie 2024, Marina Anton a depus cerere de chemare în
judecată în procedura contenciosului administrativ împotriva Consiliului
Superior al Magistraturii privind anularea parțială a hotărârii Consiliului
Superior al Magistraturii nr. 521/32 din 8 noiembrie 2023, cu privire la
contestațiile împotriva hotărârii Plenului Colegiului disciplinar nr. 18/5 din
27 mai 2022, în partea prin care s-a respins contestația depusă de judecătorul
Marina Anton de la Curtea de Apel Chișinău împotriva hotărârii Plenului
Colegiului disciplinar nr, 18/5 din 27 mai 2022, emisă în privința
judecătorului Marina Anton de la Curtea de Apel Chișinău; anularea parțială
a hotărârii Colegiului Disciplinar de pe lângă Consiliul Superior al
Magistraturii Hotărârii Plenului Colegiului disciplinar nr. 18/5 din 27 mai
2022, emisă în privința judecătorului Marina Anton de la Curtea de Apel
Chișinău în partea prin care s-a constatat abaterea disciplinară și s-a aplicat
sancțiunea disciplinară în privința subsemnatei.
În motivarea acțiunii reclamanta a invocat că, la 16 noiembrie 2021,
petenta Oxana Ivanov, s-a adresat cu plângere Colegiului
Disciplinar al Consiliului Superior al Magistraturii, prin care invocă
comportamentul pretins ilegal și nedemn al subsemnatei în ședința de
examinare a cauzei civile nr. 2a-1460/20 din 25 iunie 2020.
La 3 februarie 2022 inspectorul judecător al Inspecției Juridice a
întocmit raportul nr. 1381s-1960p/m în baza verificării sesizării avocatului
Oxana Ivanov în privința acțiunilor judecătorului din cadrul Curții de Apel
Chișinău, Marina Anton.
Apreciind concluziile făcute în raportul indicat ca fiind eronate, a
prezentat Colegiului obiecțiile respective.
Prin hotărârea Plenului Colegiului disciplinar nr. 18/5 din 27 mai
2022, s-a constatat comiterea de către judecătorul Marina Anton de la Curtea
de Apel Chișinău a abaterii disciplinare prevăzute de art. 4 alin. (1) lit. k) din
Legea nr. 178/25.07.2014, în cauza disciplinară intentată în temeiul sesizării
1
depuse de avocatul Oxana Ivanov și s-a aplicat sancțiunea disciplinară
prevăzută de art. 6 alin. (1) lit. a) din aceeași Lege - avertisment. Hotărârea
respectivă a fost contestată în temeiul art. 39 din Legea din Legea nr.
178/25.07.2014 în fața Consiliului Superior al Magistraturii.
Prin hotărârea Consiliului Superior al Magistraturii nr. 521/32 din 8
noiembrie 2023, care i-a fost notificată la data de 1 februarie 2024, s-a
respins contestația, depusă de judecătorul Marina Anton și s-a menținut fără
modificare Hotărârea Plenului Colegiului disciplinar nr. 18/5 din 27 mai
2022, emise în privința judecătorului Marina Anton de la Curtea de Apel
Chișinău, prin care a fost aplicată sancțiune disciplinară sub formă de
„avertisment” în privința judecătorului nominalizat.
Notează că, activitatea administrativă desfășurata de Consiliul
Superior al Magistraturii și Colegiul disciplinar reprezintă un act
administrativ individual defavorabil în sensul art. 10 și art. 11 alin. (1) lit. a)
din Codul administrativ.
Menționează că, din punct de vedere a felului acțiunii în contencios
administrativ, reclamanta Marina Anton are dreptul, în conformitate cu art.
206 alin. (1) lit. a) la înaintarea unei acțiuni în contestare.
Comunică că, hotărârea Consiliului Superior al Magistraturii nr.
521/32 din 8 noiembrie 2023 i-a fost notificată la data de 2 februarie 2024
prin intermediul secției documentare a Curții de Apel Chișinău. Astfel,
consideră prezenta contestație depusă în interiorul termenului legal.
Consideră ilegală hotărârea Consiliului Superior al Magistraturii nr.
521/32 din 8 noiembrie 2023 din cauza că, Plenul Consiliului Superior al
Magistraturii și-a depășit atribuțiile funcționale, substituind voința
petiționarului Oxana Ivanov cu propria voință.
Relevă că, de către avocatul Oxana Ivanov a fost depusă o sesizare în
privința acțiunilor judecătorului Marina Anton de la Curtea de Apel Chișinău
din cadrul ședinței de judecată din 25 iunie 2020 (cauza civilă nr. 2-
18107927-02-2a-19052020).
În temeiul sesizării menționate, prin hotărârea Plenului Colegiului
disciplinar nr. 18/5 din 27 mai 2022, s-a constatat comiterea de către
judecătorul Marina Anton de la Curtea de Apel Chișinău a abaterii
disciplinare prevăzute de art. 4 alin. (1) lit. k) din Legea nr. 178/25.07.2014
și s-a aplicat sancțiunea disciplinară prevăzută de art. 6 alin. (1) lit. a) din
aceeași Lege - avertisment.
Hotărârea respectivă a fost contestată de către subsemnată în baza art.
39 din Legea din Legea nr. 178/25.07.2014 în fața Consiliului Superior al
Magistraturii, subiectul cu privire la examinarea contestației fiind inclus în
ordinea de zi pentru ședința Consiliului Superior al Magistraturii din 3
noiembrie 2023.
2
Menționează că, anterior ședinței Consiliului Superior al Magistraturii
din 3 noiembrie 2023, petiționara, avocatul Oxana Ivanov a înaintat 2 cereri
către Consiliului Superior al Magistraturii, prin intermediul poștei
electronice, una prin care a retras sesizarea depusă, comunicând Plenului
Consiliului Superior al Magistraturii că nu are careva pretenții în raport cu
judecătorul Marina Anton și, respectiv, a doua prin care a solicitat
examinarea contestației în lipsa sa.
Indică că, respectiva procedură a fost inițiată la cerere, care a fost
retrasă de către petiționar, procedura urma a fi încetată în temeiul art. 78 alin.
(2) din Codul administrativ care stipulează că participantul care a inițiat
procedura poate retrage petiția inițială până la finalizarea procedurii. Prin
renunțare procedura se declară finalizată, cu excepția cazului în care există
obligația continuării ei din oficiu, despre aceasta fiind informați și ceilalți
participanți.
Procedura examinării cauzelor disciplinare este o procedură mai
complexă, dar una singură, care incumbă examinarea cauzelor disciplinare
inclusiv în Plenul Consiliului Superior al Magistraturii, nu doar în cadrul
examinării de către Inspecția Judiciară sau Colegiul Disciplinar. Acest fapt
rezultă inclusiv din însăși intitularea Capitolul III al Legii 178/25.07.2014 -
Procedura examinării cauzelor disciplinare. Respectiv, la examinarea
cauzelor disciplinare în Plenul Consiliului Superior al Magistraturii sunt
aplicabile toate prevederile de procedură din Capitolul III.
Astfel, prevederi analogice ale art. 78 alin. (2) din Codul administrativ
se regăsesc în art. 19 alin. (4) din Legea nr. 178/25.07.2014 - în cazul în care
autorul sesizării renunță la pretențiile expuse în sesizare, prin decizie,
nesusceptibilă de atac, inspecția judiciară încetează procedura disciplinară.
Renunțarea la sesizare nu exclude începerea sau desfășurarea procedurii
disciplinare în condițiile prezentei legi dacă inspecția judiciară sau colegiul
disciplinar consideră că există un interes public de natură să afecteze
prestigiul justiției.
Din hotărârea contestată se desprinde, că Plenul Consiliului Superior
al Magistraturii cu 0 (zero) voturi pro și 4 (patru) voturi împotrivă ale
membrilor Consiliului Superior al Magistraturii prezenți la ședință a conchis
necesar de a respinse cererea privind renunțarea la sesizare.
Subliniază că, art. 2, lit. a) și c) din Legea nr. 178/25.07.2014
stabilește, că procedura disciplinară privind judecătorii se bazează pe
principiile: legalității; echității procedurii.
În sensul dat, nu există o prevedere legală care să acorde dreptul
Consiliului Superior al Magistraturii de a respinge cererea petiționarei
privind renunțarea la sesizare. Or, prin aceasta Plenul Consiliului Superior al
Magistraturii și-a depășit atribuțiile, în mod ilegal și arbitrar substituind
voința liberă, necondiționată a petentului cu propria sa voință.
3
În aceeași ordine de idei, Plenul Consiliului Superior al Magistraturii
într-un mod tendențios a continuat examinarea procedurii disciplinare
intentate în privința judecătorului Marina Anton, contrar prevederilor legale,
motivând acest fapt prin prisma condiției stabilite la art. 19 alin. (4) din
Legea nr. 178/25.07.2014, că ar exista un interes public de natură să afecteze
prestigiul justiției.
Notează că, la caz, Consiliul Superior al Magistraturii a omis cu
desăvârșire să motiveze în speță care este interesul public și în ce mod acesta
este de natură să afecteze prestigiul justiției, fapt care atrage implicit
ilegalitatea hotărârii contestate inclusiv prin prisma art. 118 din Codul
administrativ. Or, nu se constată existența unui interes public de natură să
afecteze prestigiul justiției pentru continuarea procedurii disciplinare,
argumente contrare lipsind în hotărârea contestată.
În altă ordine de idei, Consiliul Superior al Magistraturii urma să
admită contestația judecătorului Anton Marina și să emită o hotărâre
conform art. 36 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 178/25.07.2014, de încetarea
procedurii disciplinare, în cazul în care nu a fost comisă o abatere
disciplinară.
În speță, sesizarea formulată de Oxana Ivanov este vădit nefondată, nu
se încadrează în nici o normă legală, astfel încât consideră că aceasta nu a
fost examinată mult aspectual în cauza disciplinară, nu au fost reținute nici
unul din argumentele invocate în obiecțiile oferite, reținând doar raportul
inspectorului judecător Diana Ioniță, ce conținea date distorsionate și
contradictorii, îndreptate exclusiv spre intensificarea nejustificată a
accentului asupra învinuirii aduse, deși atât înregistrarea audio a ședinței
judiciare, cât și stenograma acesteia, denotă cert că expunerea în raport a
circumstanțelor a fost realizată vicios, contrar exigențelor și garanțiilor
legale.
Reține că principiul preeminenței dreptului reprezintă una din
exigențele unui proces echitabil în sensul art. 6 §1 din Convenția Europeană
a Drepturilor Omului (Roșca c. Moldovei, nr. 6267/02 din 22.03.2005 § 24;
Golder c. Regatului Unit al Marei Britanii, nr. 4451/70 din 21/02/1975, §
34), aplicabil și în cazul procedurilor de atragere la răspundere disciplinară
a judecătorilor, Recomandarea (2010)12, pct. 69. Or, potrivit prevederilor
art. 1 alin. (3) al Constituției Republicii Moldova în lumina interpretărilor
date în jurisprudența constantă a Curții Constituționale, (hotărârea Curții
Constituționale nr. 2 din 19.01.1998, publicată în M.O. nr. 12-13/8 din
19.02.1998), una din caracteristicile constituționale ale statului de drept o
constituie obligațiunea statului, autorităților lui publice, instituțiilor,
persoanelor oficiale de a activa în limitele atribuțiilor lor stabilite de
Constituție și legi, inspecția judiciară nefiind o excepție.
4
Potrivit standardelor internaționale în domeniul justiției, „pentru a
preveni orice devieri, sistemul de sancțiuni trebuie să se bazeze pe principiile
legalității și a unei naturi previzibile, motiv din care atragerea la răspundere
disciplinară sau solicitarea de explicații judecătorilor pe marginea soluțiilor
judiciare pronunțate, în alt mod decât cel prescris de lege, nu poate fi
conform standardelor internaționale în domeniul justiției, prezumate a fi
promovate de către Consiliului Superior al Magistraturii.
Potrivit pct. 6 al hotărârii Curții Constituționale din 14 decembrie 2010
și pct. 8 al hotărârii Curții Constituționale din 07 iunie 2011, Consiliul
Superior al Magistraturii, în calitate de instanță disciplinară, pentru a reține
în sarcina judecătorului săvârșirea unei abateri disciplinare, trebuie să
stabilească dacă sunt întrunite elementele constitutive ale acesteia, respectiv
latura obiectivă și subiectivă. în lipsa unuia dintre elementele constitutive
abaterea disciplinară nu subzistă și, deci, nu poate fi angajată răspunderea
disciplinară a judecătorului.
Astfel, potrivit sesizării vizate fiind acuzată că în cadrul procedurii de
examinare a cauzei în ordine apel cu participarea petiționarei în ședința
judiciară din 25 iunie 2020, în calitate de președinte al completului, ar fi
obstrucționat și restricționat petiționara, fapt ce nu corespunde nicidecum
realității, Colegiul reținând că (...) judecătoarea Anton Marina a ridicat vocea
la avocat, făcându-i observație când aceasta încerca să răspundă la întrebările
instanței, de asemenea faptul că avocata Oxana Ivanov i-a reproșat
judecătorului că aceasta nu-i permite să vorbească pentru a-și susține poziția
și cererea înaintată, concomitent adresându-i cu un ton ridicat și la toți cei
prezenți în sală că, pentru abuzuri de drept vor fi sancționați și că, pledoaria
avocații urmează să și-o construiască într-o manieră corectă, procesuală, fără
discursuri cu caracter suburban (...) Se conchide că mijloacele operaționale
de care a făcut uz magistrata Marina Anton la gestionarea ședinței
judecătorești din 25 iunie 2020 (dosar nr. 2-18107927-02-2aa-19052020)
sunt neconforme normelor enunțate, în special atitudinea, comportamentul
judecătoarei față de avocata Oxana Ivanov, adresându-și cu un ton ridicat,
împiedicând-o să-și expună părerea, amenințând-o cu aplicarea amenzii, care
a și aplicat-o, fără a consulta părerea celorlalți membri ai completului, unul
dintre care și-a expus opinie separată privind soluția vociferată de
președintele ședinței, discreditând avocata în fața clientului său, iar adresarea
față de avocată în prezența altor persoane, neimplicate în procesul dat,
precum că discursurile sale sunt „suburbane”, denotă cu certitudine
atitudinea nedemnă a judecătorului în procesul de judecare a cauzei enunțate
(...).
Conchide astfel că, deși în hotărârea contestată se invocă că a fost
„prezentat și administrat discul cu înregistrarea audio a ședinței de judecată”
prin care s-ar confirma circumstanțele indicate, totuși, lipsa unei atitudini și
expuneri asupra înregistrării respective, în special referitoare la conjunctura
5
concretă în care s-ar fi realizat faptele nominalizate, confirmă, de fapt, că
Colegiul a reținut la adoptarea hotărârii contestate doar textul raportului
inspectorului judecător, care s-a aventurat exclusiv în expunerea acțiunilor
subsemnatei în contradictoriu cu situația de fapt, fără a le suprapune cu
acțiunile și atitudinea manifestată de petiționară în aceeași ședință, caz în
care s-ar fi constatat justificarea acțiunilor sale, deoarece modalitatea în care
au fost formulate învinuirile/constatările susmenționate denotă că acestea au
fost axate exclusiv pe sintagmele extrase din contextul întregii înregistrări
audio de autorul raportului examinat.
Însă, extragerea din context a circumstanțelor și oferirea unei evaluări
comportamentului său față de petiționară fără aprecierea comportamentului
acesteia din urmă, respectiv fără expunerea asupra motivelor pentru care
petiționara a fost somată să adopte un comportament adecvat și
corespunzător profesiei sale precum și să nu intervină în procesul de
formulare a întrebărilor instanței, fără expunerea motivelor aprecierii
adresărilor sale ca fiind „cu ton ridicat”, fără oferirea unei aprecieri a
justificării pentru care petiționara ar fi fost „împiedicată să-și expună
opinia”, fără specificarea modului în care petiționara ar fi fost „discreditată”,
toate în contextul neglijării obligației legale a instanței de a asigura ordinea
în proces, neglijării de către petiționară a acestei ordini, precum și crearea
percepției că amenda judiciară ar fi fost aplicată petiționarei pentru aceeași
faptă pentru care a fost preîntâmpinată, și nu „amenințată”, cu aplicarea
amenzii, dar și atribuirea cuvintelor utilizate de subsemnată, cu referire la
cuvântul „suburban”, reținut de Colegiu într-o definiție improprie, nu este
nici obiectiv, nici echitabil, nici corespunzător exigențelor legale.
Or, atât în raport, cât și în hotărârile contestate, lipsește cu desăvârșire
o expunere asupra conduitei petiționarei în ședința de judecată vizată,
circumstanțele fiind inversate și expuse într-o manieră contrară
circumstanțelor de fapt, expunere ce poate fi apreciată ca fiind tendențioasă,
fiind cert că extragerea din context a circumstanțelor și a conjuncturii în care
s-a realizat situația examinată, constituie o procedură vicioasă.
Relevă că în ședința de judecată sus-indicată, petiționarei, care era
avocatul apelantului, i s-a adresat o întrebare privind contextul și temeiurile
de drept ale solicitării de numire a expertizei copilului minor și care este
necesitatea dispunerii efectuării expertizei în condițiile în care acesta nu a
fost audiat în instanță, iar pe parcursul soluționării acestor chestiuni, avocatul
și-a permis să întrerupă instanța, să ridice vocea, fiind preîntâmpinată despre
necesitatea conformării comportamentului său și încetării intervenției în
timp ce instanța se expune, ocazie cu care s-a reiterat întrebarea instanței și
doar în urma omisiunii avocatului de a oferi răspuns la întrebare, continuând
același comportament ireverențios, cu încălcarea ordinii în ședința de
judecată, aceasta a fost atenționată asupra necesității expunerii nu pe
6
temeiuri generale, ci cu argumente de drept, în calitate de participant
profesionist.
În continuare avocatul a continuat să se impună permanent prin
ridicarea vocii peste expunerile judecătorilor completului, permițându-și,
contrar cerințelor art. 195 alin. (3) CPC, să se adreseze pe nume președintelui
completului, intrând în polemică cu judecătorii, nepermițându-le să-și
finalizeze frazele, intervenind grosolan peste aceștia, deși a fost atenționată
în repetate rânduri cu privire la acest aspect, inclusiv referitor la faptul că
ședința nu este condusă de aceasta, pentru ca ulterior să declare despre
renunțarea asupra demersului privind efectuarea expertizei pe motivul
efectuării acesteia extrajudiciare, fiind solicitată avocatului prezentarea
înscrisurilor, după care avocatul a informat instanța că va depune o cerere de
recuzare, continuând să intervină peste instanță, la solicitarea de conformare
obligațiunilor procedurale, continuând acest comportament și după ce
instanța s-a expus asupra necesității remiterii cauzei pentru examinarea
recuzării, deși a fost informată despre încetarea discursurilor pentru acest
motiv și doar datorită faptului că avocatul nu s-a confirmat acestei solicitări
și a continuat să manifeste același comportament, a fost sancționată judiciar.
Pe tot parcursul ședinței de judecată subsemnata nu a adoptat nici un
comportament necuviincios, nici o atitudine incorectă, nici o acțiune sau
manifestare arogantă sau care ar fi prejudiciat încrederea publicului în
sistemul judecătoresc, acțiunile sale fiind dictate de obligația asigurării
respectării ordinii în ședința de judecată, o atmosferă respectuoasă, asigurând
disciplina și solemnitatea desfășurării procesului în sala de judecată,
curmând tentativele avocatului de a încălca aceste cerințe, încercând să-l
readuc în limitele procesului examinat, manifestând vădit disrespect față de
instanță, încercând să preia conducerea procesului, intervenind peste
judecătorii completului.
Aceste circumstanțe sunt confirmate și pot fi constatate prin simpla
audiere a înregistrării audio a ședinței de judecată (fapt, aparent, omis de a
se realiza) sau de examinarea stenogramei acesteia (în cazul în care
stenograma ar corespunde întru-totul înregistrării audio).
Or, aceste probe denotă indubitabil că anume petiționara a manifestat
o atitudine neconformă, ce încălca ordinea în ședința de judecată, nu se
conforma cerințelor instanței, insistând în continuare asupra expunerii
argumentelor deja invocate în scris într-o cerere de la care a renunțat în final,
încercând să evite oferirea unui răspuns la întrebările instanței, întrerupând
instanța, ridicând glasul, utilizând diverse tertipuri în acest sens, neglijând
solicitările instanței, contrar exigențelor art. 195 alin. (4) CPC, potrivit căruia
participanții la proces, celelalte persoane prezente în sala de ședințe au
obligația de a respecta ordinea stabilită pentru judecarea cauzei.
7
Prin urmare, constatarea prin hotărârile contestate a abaterii
disciplinare și aplicarea sancțiunii disciplinare este și eronată, și ilegală, și
constituie o ingerință în obligația instanței de a asigura ordinea publică în
ședințele judiciare.
Astfel, prin aprecierea de către Consiliului Superior al Magistraturii a
argumentelor subsemnatei ca fiind doar o cale de apărare, ce nu răstoarnă
soluția adoptată pe motiv că „judecătorul urma să reacționeze tacticos cu
diligență”, este vădit nejustificată, deoarece înregistrarea audio a ședinței
judiciare denotă că a acționat în strictă conformitate cu exigențele legale în
scopul menținerii ordinii în ședința de judecată, constituind o reacție la
atitudinea și comportamentul avocatului, care încerca să se impună peste
instanță în timpul expunerii acesteia din urmă, neglijând conținutul
întrebărilor și recurgerilor instanței.
Or, transpunerea pregătirii insuficiente a avocatului pentru ședința de
judecată conform exigențelor art. 54 al Legii cu privire la avocatură și
atitudinea acestuia față de întrebările instanței, inclusiv în contextul în care
reiterarea întrebărilor adresate s-a realizat în condițiile schimbării poziției
avocatului, comportamentul acestuia fiind în continuare necorespunzător
obligațiunilor impuse prin Lege, este inadmisibilă, subsemnata doar
executând obligațiile impuse prin Lege de organizare a ședinței judiciare, de
asigurare a solemnității și disciplinei.
La fel, nu este deloc clar din care considerente hotărârile contestate au
susținut emitentul raportului la interpretarea oferită de acesta „semantic”
expunerii sale privind curmarea „discursurilor suburbane” ca „fiind de o
calitate inferioară, sau care este caracteristic mahalalei”, deoarece
Dicționarul Explicativ al Limbii Române definește această noțiune ca fiind
„un discurs lipsit de politețe”, anume acesta fiind sensul noțiunii utilizate de
subsemnată, și nicidecum prin aceasta nu s-a oferit o apreciere discursului ca
fiind „inferior” sau „caracteristic mahalalei”, noțiune ce nu sunt similare
noțiunii utilizate.
De asemenea, nu este clar dacă la emiterea hotărârilor contestate s-a
reținut argumentul emitentului raportului care interpretează subiectiv
circumstanțele aplicării petiționarei a amenzii judiciare, susținând vădit
nefondat că aplicarea acesteia ar avea legătură cu declararea recuzării,
deoarece este evident că probele acumulate denotă că amenda a fost aplicată
pentru încălcarea repetată de către avocat a ordinii în ședința de judecată,
sancțiunea respectivă neavând nici o legătură cu recuzarea, fapt ce reiese și
din motivele ce au fost puse la baza aplicării amenzii judiciare, iar la dosar
lipsește opinia separată a judecătorului Angela Bostan, care nu a prezentat-o
vreodată în modul stabilit de Lege, deși prin hotărârea contestată i se
incriminează faptul „vociferării opiniei separate”, care, însă, nu influențează
soluția de aplicare a amenzii.
8
Circumstanțele expuse supra denotă cu suficientă certitudine că
petiționara, adoptând un comportament inadecvat în ședința de judecată
vizată, dând dovadă de nepregătire, a încercat să se justifice pentru aceste
omisiuni ale sale și a dorit a se răzbuna pentru scoaterea în evidență a acestor
fapte.
În consecință, maniera în care a acționat în vederea respectării ordinii
în ședința de judecată în cumul cu extragerea din context a situației realizate
în ședința judiciară vizată, inversarea faptelor nicidecum nu confirmă
exprimarea unei atitudini nedemne față de petiționară, o astfel de interpretare
fiind contrară exigențelor legale, astfel încât este cert că în circumstanțele
relatate supra nu a comis nici o abatere disciplinară, examinarea amplă și
obiectivă a situației indicate confirmând că a acționat strict în limitele Legii
în scopul asigurării ordinii în proces.
Concomitent, relevă că, în speță, avocatul Oxana Ivanov a declarat în
repetate rânduri recursuri împotriva încheierii Curții de Apel Chișinău din
25 iunie 2020, prin care aceasta a fost sancționată cu amendă pentru
comiterea încălcărilor procedurale, ambele fiind restituite de instanța
supremă: cel primar din 8 iulie 2020 fiind restituit de Curtea Supremă de
Justiție prin încheierea din 14 iulie 2021, nr. 2r-404/21, în temeiul art. 426/1
alin. (1) lit. e) CPC; iar cel secund din 12 noiembrie 2021 (depus de
petiționară după încetarea procesului civil la acțiunea inițială de către
reclamantă și la cererea reconvențională a clientului avocatului Ivanov
Oxana ca urmare a renunțării acestora de la acțiunile înaintate și încetarea
procesului în baza acestora) a fost restituit de Curtea Supremă de Justiție prin
încheierea din 08 decembrie 2021, nr. 2r-762/21, în temeiul art. 426/1 alin.
(1) lit. a) CPC.
Astfel, încheierea Curții de Apel Chișinău din 25 iunie 2020 a devenit
irevocabilă și executorie în temeiul normei sus-indicate, cărui fapt nu i s-a
oferit nici o apreciere în hotărârea contestată.
Mai indică că, din raportul întocmit și din hotărârile contestate reiese
că se încearcă o reevaluare a temeiurilor ce au stat la baza emiterii încheierii
instanței de apel din 25 iunie 2020 și, într-un final, inversarea prezumției
legalității acesteia în conjunctura expusă supra, deși caracterul irevocabil și
executoriu al acestei încheieri produce deja efecte și pentru terți, inclusiv
pentru Consiliul Superior al Magistraturii, fapt susținut și de acesta din urmă
prin multiplele sale soluții oferite în circumstanțe similare în privința actelor
judecătorești irevocabile.
La fel, reține că potrivit jurisprudenței instanței de contencios
constituțional, angajarea responsabilității judecătorului trebuie făcută sub
rezerva unei prudențe determinate de necesitatea garantării independenței și
libertății judecătorilor contra tuturor presiunilor induse.
9
La acest capitol, relevă concluziile Curții Constituționale expuse în
hotărârea nr. 12 din 07 iunie 2011, în care s-a stabilit că, pentru angajarea
răspunderii judecătorului nu este suficientă existența unei erori judiciare
cauzatoare de prejudiciu drepturilor și libertăților fundamentale ale omului.
Aceasta devine imputabilă judecătorului drept consecință a exercitării
atribuțiilor cu rea-credință sau neglijență gravă.
Potrivit pct. 6 al hotărârii Curții Constituționale din 14 decembrie
2010, cât și pct. 8 al hotărârii Curții Constituționale din 7 iunie 2011,
Consiliul Superior al Magistraturii, în calitate de instanță disciplinară, pentru
a reține în sarcina judecătorului săvârșirea unei abateri disciplinare, trebuie
să stabilească dacă sunt întrunite elementele constitutive ale acesteia,
respectiv latura obiectivă și subiectivă, iar în lipsa unuia dintre elementele
constitutive abaterea disciplinară nu subzistă și nu poate fi angajată
răspunderea disciplinară a judecătorului.
Totodată, reține că potrivit Legii cu privire la statutul judecătorului,
judecătorii sunt obligați să exercite întocmai cerințele legii la înfăptuirea
justiției, să asigure ocrotirea drepturilor și libertăților cetățenilor, onoarei și
demnității lor, apărarea intereselor societății, înalta cultură a activității
judecătorești, să fie nepărtinitori.
Judecătorii trebuie să dovedească, în exercitarea funcției,
disponibilitate și respect față de persoane, preocupându-se de menținerea
celui mai înalt nivel de competență cerut de judecarea litigiilor, judecată de
care depinde garantarea drepturilor individuale, astfel încât fiecare judecător
este obligat să soluționeze litigiile în mod onest și imparțial în conformitate
cu legea, pe baza probelor, fără a se supune presiunilor sau influenței externe
și fără a se lăsa intimidat.
Astfel reiterează că în cadrul ședinței judiciare vizate a respectat
integral cerințele nominalizate, acțiunile întreprinse fiind determinate de
obligația asigurării ordinii în proces ca urmare a atitudinii necorespunzătoare
manifestate de petiționară, iar învinuirile aduse nicidecum nu denotă, în
iminența examinării obiective a acestora, prin prisma întregii conjuncturi, și
nu doar a extraselor din context, că ar fi adoptat un comportament indecent
ce guvernează relațiile sociale dintre oameni.
Menționează că atât Inspecția Judiciară, cât și Colegiul Disciplinar,
Consiliului Superior al Magistraturii au acționat în contradicție cu
prevederile art. 23 din Codul administrativ. Or, concluziile specificate supra
au fost susținute și de Consiliul Superior al Magistraturii la examinarea
cauzei nr. 961/39 prin hotărârea din 15 decembrie 2015, prin care s-a
constatat, inter alia, că acuzații similare referitoare la pretinsa încălcare a
Codului de Etică nu pot constitui temei de atragere la răspundere
disciplinară, iar în acel caz judecătorului i se imputa că „a început a striga
într-un mod neadecvat și obraznic, într-o manieră înjositoare, ridicând glasul
10
la avocat și cu un răcnet neomenesc i-a spus Alionei Dragomir „Ieși de aicea
mai”, „numind-o cu cuvinte înjositoare”.
b) Argumentele Pârâtului
La 30 aprilie 2024, Consiliul Superior al Magistraturii a depus
referință la cererea de chemare în judecată depusă de Marina Anton,
solicitând respingerea ca fiind neîntemeiată acțiunea în contencios
administrativ depusă de Marina Anton împotriva Consiliului Superior al
Magistraturii cu privire la anularea în parte a hotărârii Plenului Consiliului
Superior al Magistraturii nr. 432/27 din 10 octombrie 2023 și a hotărârii
Plenului Colegiului disciplinar nr. 18/5 din 27 mai 2022.
În motivarea referinței a indicat că, la 16 noiembrie 2021 la Consiliul
Superior al Magistraturii a parvenit plângerea avocatului Oxana Ivanov, prin
care a invocat comportamentul ilegal și nedemn al judecătorului Marina
Anton de la Curtea de Apel Chișinău în ședința de judecată din 25 iunie 2020
de examinare a cauzei civile nr. 2a-1460/20.
Prin dispoziția nr. 1381 s-1960p/m din 17 noiembrie 2021 a
inspectorului-judecător principal, plângerea a fost înregistrată ca sesizare și
repartizată pentru examinare inspectorului-judecător Diana Ioniță.
Potrivit rezoluției din 13 decembrie 2021 s-a decis pornirea procedurii
disciplinare și începerea cercetării disciplinare în privința judecătorului
Marina Anton de la Curtea de Apel Chișinău, în baza art. 4 alin. (1) lit. k)
din Legea nr. 178 din 25 iulie 2014 cu privire la răspunderea disciplinară a
judecătorilor.
Prin încheierea din 21 ianuarie 2022 a inspectorului-judecător
principal a fost prelungit termenul de verificare a sesizării în cadrul
procedurii disciplinare până la 7 februarie 2022.
Prin raportul nr. 1381s-1960p/m din 3 februarie 2021, inspectorul-
judecător Diana Ioniță a reținut că elementele abaterii disciplinare prevăzute
de art. 4 alin. (1) lit. k) din Legea nr. 178 din 25 iulie 2014 cu privire la
răspunderea disciplinară a judecătorilor, s-au constituit pe motive imputate
magistratului Marina Anton de la Curtea de Apel Chișinău.
La 7 februarie 2022 cauza disciplinară intentată în temeiul sesizării
depuse de avocatul Oxana Ivanov în privința acțiunilor judecătorului Marina
Anton de la Curtea de Apel Chișinău, a fost repartizată, prin dispoziție,
pentru examinare membrului Colegiului disciplinar, Pavel Midrigan.
Totodată, menționează că, la 18 ianuarie 2022 la Consiliul Superior al
Magistraturii a parvenit sesizarea lui Ion Lipcean, prin care a solicitat
verificarea acțiunilor judecătorului Marina Anton de la Curtea de Apel
Chișinău, la examinarea cauzei civile nr. 2a-441/21.
11
La data de 20 ianuarie 2022 Inspecția judiciară a înregistrat și
repartizat pentru verificare sesizarea nr.66s-78p/m depusă de Ion Lipcean,
inspectorului-judecător Victor Pruteanu.
Conform rezoluției din 16 februarie 2022 s-a decis pornirea procedurii
disciplinare și începerea cercetării disciplinare în privința judecătorului
Marina Anton de la Curtea de Apel Chișinău, în baza art. 4 alin. (1) lit. i) și
p) din Legea nr. 178 din 25 iulie 2014 cu privire la răspunderea disciplinară
a judecătorilor.
Prin raportul nr. 66s-78p/m din 30 martie 2022, inspectorul-judecător
Victor Pruteanu a reținut că acțiunile, faptele, manifestările judecătorului
Marina Anton de la Curtea de Apel Chișinău, la examinarea cauzei civile nr.
2a-441/21, denotă comiterea abaterii disciplinare prevăzută de art. 4 alin. (1)
lit. i) și p) din Legea nr. 178 din 25 iulie 2014 cu privire la răspunderea
disciplinară a judecătorilor.
La 30 martie 2022 cauza disciplinară intentată în temeiul sesizării
depuse de petiționarul Ion Lipcean în privința acțiunilor judecătorului
Marina Anton de la Curtea de Apel Chișinău, a fost repartizată, prin
dispoziție, pentru examinare, membrului Colegiului disciplinar, Elena
Cobzac.
Prin încheierea din 22 aprilie 2022 a Plenului Colegiului disciplinar
au fost conexate cauzele disciplinare intentate în temeiul sesizărilor depuse
de avocatul Oxana Ivanov și de petiționarul Ion Lipcean, în privința
acțiunilor judecătorului Marina Anton de la Curtea de Apel Chișinău.
Prin hotărârea nr. 18/5 din 27 mai 2022 a Plenului Colegiului
disciplinar a fost încetată procedura disciplinară intentată în temeiul sesizării
depuse de petiționarul Ion Lipcean, în privința acțiunilor judecătorului
Marina Anton de la Curtea de Apel Chișinău, pe motiv că nu a fost comisă
abaterea disciplinară prevăzută de art. 4 alin. (1) lit. i) și p) din Legea nr. 178
din 25 iulie 2014 cu privire la răspunderea disciplinară a judecătorilor. S-a
constatat comiterea de către judecătorul Marina Anton de la Curtea de Apel
Chișinău a abaterii disciplinare prevăzute de art. 4 alin. (1) lit. k) din Legea
nr. 178 din 25 iulie 2014 cu privire la răspunderea disciplinară a
judecătorilor, în cauza disciplinară intentată în temeiul sesizării depuse de
avocatul Oxana Ivanov, și i s-a aplicat sancțiunea disciplinară prevăzută de
art. 6 alin. (1) lit. a) din aceeași Lege - „avertisment”.
La data de 10 iunie 2022 judecătorul Marina Anton de la Curtea de
Apel Chișinău a depus la Consiliul Superior al Magistraturii contestație, fiind
completată prin contestația suplimentară din 25 octombrie 2023 împotriva
Hotărârii Plenului Colegiului disciplinar nr. 18/5 din 27 mai 2022, prin care
s-a constatat comiterea de către judecătorul Marina Anton de la Curtea de
Apel Chișinău a abaterii disciplinare prevăzute de art. 4 alin. (1) lit. k), în
cauza disciplinară intentată în temeiul sesizării depuse de avocatul Oxana
12
Ivanov și i s-a aplicat sancțiunea disciplinară prevăzută de art. 6 alin. (1) lit.
a) din aceeași Lege - avertisment.
Ulterior, la 25 iulie 2022 inspectorul-judecător al Inspecției judiciare
Victor Pruteanu a depus la Consiliul Superior al Magistraturii contestație
împotriva Hotărârii Plenului Colegiului disciplinar nr. 18/5 din 27 mai 2022,
în partea prin care a fost încetată procedura disciplinară intentată în temeiul
sesizării depuse de petiționarul Ion Lipcean, în privința acțiunilor
judecătorului Marina Anton de la Curtea de Apel Chișinău, pe motiv că nu a
fost comisă abatere disciplinară prevăzută de art. 4 alin. (1) lit. i) și p) din
Legea nr. 178 din 25 iulie 2014 cu privire la răspunderea disciplinară a
judecătorilor.
Iar, la data de 3 august 2022 Ion Lipcean a depus la Consiliul Superior
al Magistraturii contestație împotriva Hotărârii Plenului Colegiului
disciplinar nr. 18/5 din 27 mai 2022, în partea prin care a fost încetată
procedura disciplinară intentată în temeiul sesizării depuse de petiționarul
Ion Lipcean, în privința acțiunilor judecătorului Marina Anton de la Curtea
de Apel Chișinău, pe motiv că nu a fost comisă abaterea disciplinară
prevăzută de art. 4 alin. (1) lit. i) și p) din Legea nr. 178 din 25 iulie 2014 cu
privire la răspunderea disciplinară a judecătorilor.
Prin hotărârea nr. 521/32 din 8 noiembrie 2023 a Plenului Consiliului
Superior al Magistraturii au fost respinse contestațiile depuse de inspectorul-
judecător Victor Pruteanu, de judecătorul Marina Anton și de către
petiționarul Ion Lipcean și s-a menținut fără modificare Hotărârea Plenului
Colegiului disciplinar nr. 18/5 din 27 mai 2022, emise în privința
judecătorului Marina Anton de la Curtea de Apel Chișinău, prin care a fost
aplicată sancțiune disciplinară sub formă de „avertisment” în privința
judecătorului nominalizat.
Menționează că, Judecătorul Marina Anton de la Curtea de Apel
Chișinău depunând, la 29 februarie 2024, prezenta cerere de chemare în
judecată, a contestat în parte Hotărârea nr. 521/32 din 8 noiembrie 2023 a
Plenului Consiliului Superior al Magistraturii, în partea prin care s-a respins
contestația depusă de judecătorul Anton Marina de la Curtea de Apel
Chișinău și hotărârea nr. 18/5 din 27 mai 2022 a Plenului Colegiului
disciplinar, în partea prin care s-a constatat abaterea disciplinară si s-a aplicat
sancțiunea disciplinară în privința sa. Prin urmare, Consiliul Superior al
Magistraturii se va expune doar în privința legalității actului administrativ ce
ține de cauza disciplinară intentată în temeiul sesizării depuse de avocatul
Oxana Ivanov.
Notează că, în susținerea pretențiile sale, judecătorul Marina Anton de
la Curtea de Apel Chișinău a invocat că la caz Plenul Consiliului Superior al
Magistraturii la examinarea cauzei disciplinare și-a depășit atribuțiile
13
funcționale, substituind voința petiționarului Oxana Ivanov cu propria
voință.
Indică că, la acest aspect Consiliul Superior al Magistraturii a reținut
prevederile legii speciale, dispozițiile Codul administrativ având caracter
general, și anume în temeiul art. 36 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 178 din 25
iulie 2014 cu privire la răspunderea disciplinară a judecătorilor, Colegiul
disciplinar poate hotărî încetarea procedurii disciplinare în cazul revocării
sesizării depuse, când părțile nu insistă la examinarea sesizării pe fond, cu
excepția cazurilor prevăzute la art. 19 alin. (4).
În sensul art. 19 alin. (4) din Legea nr. 178 din 25 iulie 2014 cu privire
la răspunderea disciplinară a judecătorilor, în cazul în care autorul sesizării
renunță la pretențiile expuse în sesizare, prin decizie, nesusceptibilă de atac,
inspecția judiciară încetează procedura disciplinară. Renunțarea la sesizare
nu exclude începerea sau desfășurarea procedurii disciplinare în condițiile
prezentei legi dacă inspecția judiciară sau colegiul disciplinar consideră că
există un interes public de natură să afecteze prestigiul justiției.
În rezultat, Plenul Consiliului Superior al Magistraturii cu 0 (zero)
voturi pro și 4 (patru) voturi împotrivă ale membrilor CSM prezenți la
ședință a conchis necesar de a respinge cererea privind renunțarea la sesizare,
deoarece, în speță, nu se întrunesc dispozițiile legale sus-enunțate, or,
inspectorul-judecător Diana Ioniță a insistat asupra examinării sesizării în
fond, și Consiliul a considerat că în acest caz există un interes public de
natură să afecteze prestigiul justiției.
Menționează că, interesul public trebuie înțeles ca interesul întregii
comunități în legătură cu sistemul judiciar, iar prin prestigiul justiției se
înțelege aprecierea publică pozitivă a sistemului judiciar în ansamblu și
această apreciere globală este făcută în raport cu atitudinea, onoarea și
probitatea profesională a judecătorilor, care sunt rezultatul aprecierilor
publice individuale ale acestora.
Reieșind din aspectele menționate, reține că Plenul Consiliului la
respingerea cererii privind renunțarea la sesizare a ținut cont de faptul că
inspectorul-judecător Diana Ioniță a insistat la examinarea sesizării în fond,
precum și că prin atitudinea nedemnă a judecătorului Marina Anton față de
participanții în proces (avocat) s-a adus atingere prestigiului justiției.
Reținând prevederile art. 118 din Codul administrativ a indicat că,
principiul motivării presupune necesitatea ca autoritatea care emite un act
administrativ să arate, în mod expres, elementele de fapt și de drept care
determină adoptarea deciziei respective. Motivarea reprezintă un element
esențial pentru formarea convingerii cu privire la legalitatea și oportunitatea
actului administrativ, constituind, totodată, o garanție a alegerii soluției
optime de către organul de decizie. Amploarea și detalierea motivării depind
14
de natura actului adoptat, iar cerințele pe care trebuie să le îndeplinească
motivarea depind de circumstanțele fiecărui caz.
Subliniază că, deși motivarea reprezintă o obligație generală,
aplicabilă oricărui act administrativ, ea face obiectul unei aprecieri in
concreto, după natura acestuia și contextul adoptării sale, prin prisma
obiectivului său, care este prezentarea într-un mod clar și neechivoc a
raționamentului instituției emitente a actului.
Din conținutul actului administrativ individual contestat - Hotărârea
nr. 521/32 din 8 noiembrie 2023 a Plenului Consiliului Superior al
Magistraturii, prin care au fost respinse contestațiile depuse de inspectorul-
judecător Victor Pruteanu, de judecătorul Marina Anton și de către
petiționarul Ion Lipcean și s-a menținut fără modificare Hotărârea Plenului
Colegiului disciplinar nr. 18/5 din 27 mai 2022, emise în privința
judecătorului Marina Anton de la Curtea de Apel Chișinău, prin care a fost
aplicată sancțiune disciplinară sub formă de „avertisment” în privința
judecătorului nominalizat, rezultă cu certitudine motivele de fapt și de drept,
precum și descrierea succintă a procedurii administrative care a stat la baza
emiterii actului: probele, opiniile participanților.
Astfel, Plenul Consiliului Superior al Magistraturii a conchis cu
certitudine că, prin probele administrate în cauză s-a făcut dovada
îndeplinirii cumulative a elementelor constitutive ale abaterii disciplinare,
sub aspectul art. 4 alin.(l) lit. k) din Legea nr. 178 din 25 iulie 2014 cu privire
la răspunderea disciplinară a judecătorilor, fiind evidentă atât latura
subiectivă, cât și latura obiectivă, prin faptul că judecătorul a acționat cu
intenție, repetând adresările către avocatul Oxana Ivanov și creând în sala de
judecată o atmosferă tensionată.
Din materialele procedurii disciplinare, Consiliul Superior al
Magistraturii a stabilit că în procedura judecătorului Marina Anton s-a aflat
cauza civilă la cererea nr. 2-653/2021 (2-18107927-02-2a-19052020) inițiată
la cererea de chemare în judecată depusă de Lilia Țîgău împotriva lui Marian
Țîgău cu privire la încasarea pensiei de întreținere pentru întreținerea copiilor
minori și acțiunea reconvențională înaintată de Marian Țîgău împotriva
Liliei Țîgău, intervenient accesoriu Direcția Asistenta Socială și Protecția
Familiei Telenești, privind determinarea domiciliului copiilor minori.
Conform procesului-verbal al ședinței de judecată din 25 iunie 2022,
la ora 11:33 min. a fost deschisă ședința de examinare a cauzei civile nr. 2-
18107927-02-2a-19052020.
La etapa cererilor și demersurilor au fost puse în discuție demersurile
depuse de reprezentantul apelantului - avocatul Oxana Ivanov cu privire la
dispunerea efectuării expertizei psihologice a copilului, și ulterior audierea
copilului.
15
Din conținutul procesul-verbal al ședinței de judecată, precum și din
stenograma efectuată de către inspectorul-judecător, Plenul Consiliului
Superior al Magistraturii a reținut că președintele ședinței, judecătorul
Marina Anton prin atitudinea sa, limbajul agresiv, cu un ton nervos și ridicat,
nu i-a acordat avocatului Oxana Ivanov posibilitatea de a se expune referitor
la demersurile depuse, ultima fiind astfel limitată în realizarea funcției
asumate de reprezentant al apelantului.
În context, Plenul Consiliului Superior al Magistraturii a apreciat ca
fiind corectă poziția Colegiului disciplinar referitor la faptul că, polemica
lansată în cadrul ședinței Curții de Apel Chișinău, de examinare a cauzei
civile nr. 2-18107927-02-2a-19052020, a fost în măsură să discrediteze
avocatul atât în fața clientului său, cât și în fața persoanelor prezente în sala
de ședințe, participante în cadrul altor cauze stabilite pentru orele proxime în
agenda completului de judecată, cu unii dintre care autorul sesizării se afla
în relații de colegialitate.
Subsecvent, Consiliul Superior al Magistraturii a reținut ca întemeiat
raționamentul Colegiului disciplinar, precum că realizarea de către
judecătorul Marina Anton de la Curtea de Apel Chișinău a unui exercițiu
demonstrativ, prin utilizarea de expresii depreciative, umilitoare la adresa
avocatului Oxana Ivanov, afișarea în raporturile de serviciu a unei atitudini
de superioritate față de avocat, cu consecința subminării autorității acestuia
față de client, reprezintă o atitudine ce se caracterizează ca nedemnă în sens
disciplinar.
În corespundere cu art. 2 din Codul de etică și conduită profesională a
judecătorilor, principiile de etică și conduită profesională pentru judecători
sunt: independentă, imparțialitatea, integritatea, profesionalismul,
corectitudinea, colegialitatea, confidențialitatea și transparența, ce vor servi
de asemenea, ca o sursă de informare pentru judecători și justițiabili.
Conform principiului profesionalismului judecătorul este obligat să
respecte egalitatea persoanelor în fața legii, asigurându-le un tratament
cuviincios prin apărarea demnității și onoarei lor, precum și integritatea
fizică și morală a tuturor participanților la procedurile judiciare. Atitudinea
corectă, imparțială față de om ca valoare supremă, respectarea drepturilor și
libertăților fundamentale în conformitate cu normele de drept naționale și
internaționale și cu principiile morale general-recunoscute sunt cerințe
obligatorii față de judecător.
Principiul corectitudinii presupune că judecătorul va respecta dreptul
tuturor persoanelor de a fi tratate în mod egal în fața legii și nu va discrimina
persoanele indiferent de naționalitate origine etnică și statut social, sex, rasă,
dizabilitate, avere, limbă, vârstă, religie, viziuni politice, orientarea sexuală
sau în baza altor criterii.
16
Judecătorul va menține ordinea și atmosfera respectuoasă în ședințele
de judecată, asigurând disciplina și solemnitatea desfășurării procesului, fie
în biroul său, fie în sala de judecată. El urmează a da dovadă de demnitate,
respect și răbdare față de toți participanții la proces.
Judecătorul va avea permanent un comportament oficial, sobru,
politicos în comunicarea cu alte persoane. El va cere tuturor participanților
la proces și altor funcționari ai sistemului judiciar să se abțină de la
manifestarea, prin cuvinte sau atitudine, a părtinirii sau prejudecăților
împotriva părților, martorilor, avocaților sau altor persoane.
Judecătorul va evita aroganța, va trata cu respect și politețe colegii săi,
participanții la proces, colaboratorii organelor de ocrotire a normelor de
drept, reprezentanții autorităților publice, va reacționa tacticos cu diligență.
Relevă că, în poziția sa de apărare, judecătorul Marina Anton de la
Curtea de Apel Chișinău a indicat că acțiunile sale în ședința de judecată nu
au fost suprapuse cu acțiunile și atitudinea manifestată de petiționară în
aceeași ședință de judecată, care de fapt justifică acțiunile sale.
Întru desființarea soluției adoptate de către Plenului Consiliului
Superior al Magistraturii prin actul administrativ contestat, nu poate fi
reținută poziția judecătorului nominalizat invocată mai sus. Or, în orice
situație judecătorul urma să reacționeze tacticos cu diligență.
Iar, ce ține de acțiunile petiționarului, însuși judecătorul Marina Anton
a menționat că, acesteia pentru încălcarea ordinii în ședința de judecată i-a
fost aplicată amendă judiciară, legalitatea căreia a fost verificată de către
instanța de recurs.
Consiliul Superior al Magistraturii statuiază că și în situația acestor
circumstanțe, magistratul urma să mențină ordinea și atmosfera respectuoasă
în ședințele de judecată, asigurând disciplina și solemnitatea desfășurării
procesului, dând dovadă de demnitate, respect și răbdare față de toți
participanții la proces.
În concluzie, potrivit legii, judecătorul poate fi atras la răspundere
disciplinară doar în cazul în care, în urma verificării argumentelor sesizării,
s-a constatat existența circumstanțelor de fapt și de drept care stabilesc faptul
comiterii unei abateri disciplinare de către magistrat.
În această ordine de idei, Plenul Consiliului a notat că, la
individualizarea pedepsei disciplinare aplicate, Colegiul disciplinar a stabilit
corect împrejurările în care a fost admisă abaterea disciplinară, gravitatea
acesteia, consecințele faptei săvârșite, precum și circumstanțele personale
ale judecătorului vizat.
Drept urmare, toate împrejurările remarcate, care, în mod obiectiv
trebuie luate în considerare la individualizarea sancțiunii aplicate, fără a fi
minimalizată gravitatea faptelor și legătura de cauzalitate între ele, astfel
17
cum au fost constatate de Colegiul disciplinar și examinate în cadrul Plenului
Consiliului, justifică aplicarea sancțiunii disciplinare sub formă de
avertisment față de judecătorul Marina Anton de la Curtea de Apel Chișinău,
care îndeplinește atât scopul de remediu, cât și scopul sancționator
proporțional abaterii disciplinare comise.
Din considerentele menționate, Consiliul Superior al Magistraturii
susține că hotărârea Plenului Consiliului Superior al Magistraturii nr. 432/27
din 10 octombrie 2023 în partea contestată este legală, certă, motivată,
adoptată cu respectarea procedurii legale în coroborare cu normele
legislative speciale derogatorii, iar aspectele invocate de reclamantă sunt
declarative și lipsite de relevanță. Or, din conținutul cererii de chemare în
judecată nu se atestă careva argumente în stare să anuleze hotărârea
contestată.
ARGUMENTELE PĂRȚILOR ÎN ȘEDINȚA DE JUDECATĂ
În ședința de judecată, procedura de citare legală a fost executată
reclamanta Marina Anton, reprezentatul acesteia avocatul Ion Sîrbu și
reprezentatul pârâtului Consiliului Superior al Magistraturii nu s-au
prezentat. Totodată, completul de judecată relevă că reclamanta Anton
Marina împreună cu reprezentantul său Sîrbu Ion au depus multiple cereri de
amânare. În acest context, potrivit art. 206 Cod de procedură civilă, ținând
cont că poate fi solicitat justificat o singură amânare, Completul de judecată
a purces la examinarea cauzei în lipsa părților.
LEGISLAȚIA RELEVANTĂ
Art. 191 alin. (5) lit. a) din Codul administrativ:
„Curtea Supremă de Justiție soluționează în primă instanță, prin hotărâri
irevocabile, acțiunile în contencios administrativ privind contestarea hotărârilor
Consiliului Superior al Magistraturii și ale Consiliului Superior al Procurorilor.”
Art. 224 alin. (1) lit. f) din Codul administrativ:
„Examinând acțiunea în contencios administrativ în fond, instanța de judecată
adoptă una dintre următoarele hotărâri respinge acțiunea ca fiind neîntemeiată, dacă nu
sînt îndeplinite condițiile de adoptare a unei hotărîri prevăzute la lit.a)–e).”
Art. 219 lin. (1) din Codul administrativ:
„Instanța de judecată este obligată să cerceteze starea de fapt din oficiu în baza
tuturor probelor legal admisibile, nefiind legată nici de declarațiile făcute, nici de cererile
de solicitare a probelor înaintate de participanți.”
Art. 93 din Codul administrativ:
„Fiecare participant probează faptele pe care își întemeiază pretenția.
Prin derogare de la prevederile alin.(1), fiecare participant probează faptele atribuite
exclusiv sferei sale.
18
Reglementări suplimentare sau derogatorii sînt admisibile doar în baza prevederilor
legale.”
Art. 3 din Legea nr. 178 din 25.07.2014 cu privire la
răspunderea disciplinară a judecătorilor:
„Judecătorii răspund disciplinar pentru comiterea abaterilor disciplinare prevăzute
de prezenta lege. Încălcarea prevederilor altor acte normative atrage răspunderea
disciplinară numai în cazurile în care fapta constituie o abatere disciplinară în
conformitate cu art.4.”
Art. 4 alin. (1) din Legea nr. 178 din 25.07.2014 cu privire la
răspunderea disciplinară a judecătorilor:
”Constituie abatere disciplinară:
a) nerespectarea intenționată sau din neglijență gravă a îndatoririi de a se abține
atunci cînd judecătorul știe sau trebuia să știe că există una dintre circumstanțele
prevăzute de lege pentru abținerea sa, precum și formularea de declarații repetate și
nejustificate de abținere în aceeași cauză, care are ca efect tergiversarea examinării
cauzei;
b) emiterea unui act judecătoresc de dispoziție prin care, intenționat sau din
neglijență gravă, au fost încălcate drepturile și libertățile fundamentale ale persoanelor
fizice sau juridice, garantate de Constituția Republicii Moldova și de tratatele
internaționale privitoare la drepturile fundamentale ale omului la care Republica Moldova
este parte;
d) imixtiunea în activitatea de înfăptuire a justiției de către un alt judecător;
e) intervențiile ilegale sau exploatarea poziției de judecător în raport cu alte
autorități, instituții sau funcționari fie pentru soluționarea unor cereri, pretinderea sau
acceptarea rezolvării intereselor personale sau ale altor persoane, fie în scopul obținerii
de foloase necuvenite;
f) nerespectarea secretului deliberării sau a confidențialității lucrărilor care au acest
caracter, precum și a altor informații confidențiale de care a luat cunoștință în exercitarea
funcției, în condițiile legii;
g) încălcarea, din motive imputabile judecătorului și fără să existe o justificare
rezonabilă, a unei obligații de serviciu, inclusiv a termenelor de îndeplinire a acțiunilor
de procedură, dacă aceasta a afectat în mod direct drepturile, libertățile și interesele
legitime ale participanților la proces sau ale altor persoane;
h) absențele nemotivate de la serviciu, întîrzierea ori plecarea fără motive obiective
de la serviciu, dacă aceasta a afectat activitatea instanței;
i) încălcarea normelor imperative ale legislației în procesul de înfăptuire a justiției;
k) atitudinea nedemnă în procesul de înfăptuire a justiției față de colegi, avocați,
experți, martori sau alte persoane;
l) încălcarea prevederilor referitoare la incompatibilitățile și interdicțiile stabilite la
art.8 alin.(31) și alin.(32) lit.a) din Legea nr.544/1995 cu privire la statutul judecătorului;
m1) nerespectarea prevederilor art.7 alin.(2) din Legea nr.325 din 23 decembrie
2013 privind evaluarea integrității instituționale;
n) obstrucționarea, prin orice mijloace, a activității inspectorilor-judecători;
19
n1) refuzul nemotivat al judecătorului de a-și verifica starea de sănătate în condițiile
art.61 din Legea nr.544/1995 cu privire la statutul judecătorului;
p) alte fapte care aduc atingere onoarei sau probității profesionale ori prestigiului
justiției în așa măsură încît se afectează încrederea în justiție, comise în exercitarea
atribuțiilor de serviciu sau în afara acestora, care, după gravitatea lor, nu pot fi calificate
doar ca încălcări ale Codului de etică și conduită profesională a judecătorilor.”
MOTIVAREA INSTANȚEI
În privința admisibilității acțiunii în contenciosul administrativ
Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție reține următoarele.
Conform art. 17 Cod administrativ, drept vătămat este orice drept sau
libertate stabilit/stabilită de lege căruia/căreia i se aduce atingere prin
activitate administrativă.
Astfel, Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție reține că,
admisibilitatea acțiunii în contencios administrativ este condiționată inter
alia de revendicarea de către reclamanți a încălcării unui drept al său prin
activitatea administrativă a unei autorități publice. La caz, aceste condiții de
încălcare a unui drept prin activitatea administrativă a Consiliului Superior
al Magistraturii sunt întrunite.
Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție reține că,
reclamanta Marina Anton a utilizat corect tipul acțiunii în contestare,
conform art. 206 alin. (1) lit. a) din Codul administrativ pentru revendicarea
drepturilor sale, or reclamanta prin acțiunea sa solicită anularea actului
administrativ individual defavorabil.
De asemenea, acțiunea în contencios administrativ este înaintată de
reclamanta Marina Anton la instanța competentă jurisdicțional și teritorial.
Or, în conformitate cu prevederile art. 191 alin. (5) lit. a) din Codul
administrativ, Curtea Supremă de Justiție soluționează în primă instanță, prin
hotărâri irevocabile, acțiunile în contencios administrativ privind contestarea
hotărârilor Consiliului Superior al Magistraturii și ale Consiliului Superior
al Procurorilor.
Potrivit, art. 209 alin. (1) din Codul administrativ prevede că,
acțiunea în contestare se înaintează în decurs de 30 de zile, dacă legea nu
prevede altfel. Acest termen începe să curgă de la: a) data comunicării sau
notificării deciziei cu privire la cererea prealabilă sau data expirării
termenului prevăzut de prezentul cod pentru soluționarea acesteia; b) data
comunicării sau notificării actului administrativ individual, dacă legea nu
prevede procedura prealabilă. Prevederile art.165 alin.(1) referitoare la
nesoluționarea în termen se aplică corespunzător.
Art. 25 din Legea cu privire la Consiliul Superior al Magistraturii nr.
947 din 19.07.1996, prevede că, hotărârile Consiliului Superior al
20
Magistraturii pot fi contestate de orice persoană interesată, în termen de 30
de zile de la data comunicării acesteia.
Astfel, din materialele cauzei rezultă că la 1 februarie 2024 a fost
remis în adresa reclamantei Marina Anron copia hotărârii nr. 521/32 din 8
noiembrie 2023 prin intermediul poștei electronice, (f.d. 234, dosarul
administrativ), acțiunea fiind depusă la 29 februarie 2024, astfel, Completul
de judecată al Curții Supreme de Justiție consideră că, acțiunea este depusă
în termen.
Prin urmare, Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție
consideră că, la caz, motive de inadmisibilitate a prezentei acțiuni, în
conformitate cu prevederile art. 207 alin. (2) din Codul administrativ nu sunt,
deci acțiunea este admisibilă și urmează a fi examinată în fond.
În privința netemeiniciei acțiunii în contenciosul administrativ
Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție reține următoarele.
În cadrul dezbaterilor judiciare, din analiza probelor administrate în
conformitate cu legea, s-a stabilit cu certitudine următoarele fapte.
La 16 noiembrie 2021 la Consiliul Superior al Magistraturii a
parvenit plângerea avocatului Oxana Ivanov, prin care a invocat abuzurile și
comportamentul nedemn al judecătorului Marina Anton de la Curtea de Apel
Chișinău în ședința de judecată din 25 iunie 2020 de examinare a cauzei
civile nr. 2a-1460/20.
Prin dispoziția nr. 1381 s-1960p/m din 17 noiembrie 2021 a
inspectorului-judecător principal, sesizarea înaintată de avocatul Oxana
Ivanov privind tragerea la răspundere disciplinară a judecătorului Marina
Anton de la Curtea de Apel Chișinău a fost repartizată inspectorului-
judecător Diana Ioniță.
Prin rezoluția din 13 decembrie 2021, s-a dispus pornirea procedurii
disciplinare și începerea cercetării disciplinare în privința judecătorului din
cadrul Curții de Apel Chișinău, Marina Anton, în baza art. 4 alin. (1) lit. k)
din Legea cu privire la răspunderea disciplinară a judecătorilor nr. 178 din
25 iulie 2014.
Prin raportul nr. 1381s-1960p/m din 3 februarie 2021, inspectorul-
judecător Diana Ioniță a reținut că elementele abaterii disciplinare prevăzute
de art. 4 alin. (1) lit. k) din Legea nr. 178 din 25 iulie 2014 cu privire la
răspunderea disciplinară a judecătorilor, s-au constituit pe motive imputate
magistratului Marina Anton, raportul fiind remis Colegiului disciplinar
pentru examinare.
Prin dispoziția nr. 4s/2022 din 7 februarie 2022 cu privire la
repartizarea aleatorie a cauzelor disciplinare depuse la Plenul Colegiului
disciplinar, cauza disciplinară intentată în temeiul sesizării depuse de
avocatul Oxana Ivanov în privința acțiunilor judecătorului Marina Anton de
21
la Curtea de Apel Chișinău, a fost repartizată, membrului Colegiului
disciplinar, Pavel Midrigan.
La 18 ianuarie 2022, Ion Lipcean a depus sesizare la Consiliul
Superior al Magistraturii prin care a solicitat verificarea acțiunilor
judecătorului Marina Anton de la Curtea de Apel Chișinău, la examinarea
cauzei civile nr. 2a-441/21.
Prin dispoziția nr. 66s-78/m din 20 ianuarie 2022 a inspectorului-
judecător principal, sesizarea înaintată de avocatul Ion Lipcean privind
tragerea la răspundere disciplinară a judecătorului Marina Anton de la Curtea
de Apel Chișinău a fost repartizată inspectorului-judecător Victor Pruteanu.
Prin rezoluția din 16 februarie 2022, s-a dispus pornirea procedurii
disciplinare și începerea cercetării disciplinare în privința judecătorului
Marina Anton de la Curtea de Apel Chișinău, pe art. 4 alin. (1) lit. i) și p) din
Legea cu privire la răspunderea disciplinară a judecătorilor.
Prin raportul nr. 66s-78p/m din 30 martie 2022, a inspectorul-
judecător Victor Pruteanu s-a reținut că acțiunile și faptele, manifestările
judecătorului Marina Anton stabilite, în mod rezonabil denotă comiterea
abaterii disciplinare prevăzută de art. 4 alin. (1) lit. i) și p) din Legea cu
privire la răspunderea disciplinară a judecătorilor.
Prin dispoziția nr. 8s/2022 din 30 martie 2022 cu privire la
repartizarea aleatorie a cauzelor disciplinare depuse la Plenul Colegiului
disciplinar, cauza disciplinară intentată în temeiul sesizării depuse de Ion
Lipcean în privința acțiunilor judecătorului Marina Anton de la Curtea de
Apel Chișinău, a fost repartizată, membrului Colegiului disciplinar, Elena
Cobzac.
Prin încheierea din 22 aprilie 2022 a Plenului Colegiului disciplinar
s-a dispus conexarea cauzelor disciplinare intentate în temeiul sesizărilor
depuse de avocatul Oxana Ivanov și de petiționarul Ion Lipcean, în privința
acțiunilor judecătorului Marina Anton de la Curtea de Apel Chișinău.
Prin hotărârea nr. 18/5 din 27 mai 2022 a Plenului Colegiului
disciplinar a fost încetată procedura disciplinară intentată în temeiul sesizării
depuse de petiționarul Ion Lipcean, în privința acțiunilor judecătorului
Marina Anton de la Curtea de Apel Chișinău, pe motiv că nu a fost comisă
abaterea disciplinară prevăzută de art. 4 alin. (1) lit. i) și p) din Legea nr. 178
din 25 iulie 2014 cu privire la răspunderea disciplinară a judecătorilor. S-a
constatat comiterea de către judecătorul Curții de Apel Chișinău Marina
Anton a abaterii disciplinare prevăzute de art. 4 alin. (1) lit. k) din Legea cu
privire la răspunderea disciplinară a judecătorilor nr. 178 din 25 iulie 2014,
în cauza disciplinară intentată în temeiul sesizării depuse de avocatul Oxana
Ivanov, și i s-a aplicat sancțiunea disciplinară prevăzută de art. 6 alin. (1) lit.
a) din aceeași Lege - „avertisment”.
22
La 10 iunie 2022, judecătorul Marina Anton de la Curtea de Apel
Chișinău a depus la Consiliul Superior al Magistraturii contestație asupra
hotărârii Colegiului disciplinar din 27 mai 2022 pe marginea sesizării
avocatului Oxana Ivanov în ordinea art. 39 al Legii cu privire la răspunderea
disciplinară a judecătorului, iar la 25 octombrie 2023 a depus contestație
suplimentară.
La 25 iulie 2022 inspectorul-judecător al Inspecției judiciare Victor
Pruteanu a depus la Consiliul Superior al Magistraturii contestație împotriva
Hotărârii Plenului Colegiului disciplinar nr. 18/5 din 27 mai 2022, în partea
prin care a fost încetată procedura disciplinară în privința acțiunilor
judecătorului Marina Anton de la Curtea de Apel Chișinău, pe art. 4 alin. (1)
lit. i) și p) din Legea cu privire la răspunderea disciplinară a judecătorilor.
Ulterior și Ion Lipcean a depus la Consiliul Superior al Magistraturii
contestație împotriva Hotărârii Plenului Colegiului disciplinar nr. 18/5 din
27 mai 2022, în partea încetată procedura disciplinară în temeiul sesizării
depuse de petiționarul Ion Lipcean.
Prin hotărârea nr. 521/32 din 8 noiembrie 2023 a Plenului Consiliului
Superior al Magistraturii au fost respinse contestațiile depuse de inspectorul-
judecător Victor Pruteanu, de judecătorul Marina Anton și de către
petiționarul Ion Lipcean și s-a menținut fără modificare Hotărârea Plenului
Colegiului disciplinar nr. 18/5 din 27 mai 2022, emise în privința
judecătorului Marina Anton de la Curtea de Apel Chișinău, prin care a fost
aplicată sancțiune disciplinară sub formă de „avertisment” în privința
judecătorului nominalizat.
Din analiza cererii de chemare în judecată depuse de către Marina
Anton se desprinde că, ultima solicită anularea parțială a hotărârii Consiliului
Superior al Magistraturii nr. 521/32 din 8 noiembrie 2023, cu privire la
contestațiile împotriva hotărârii Plenului Colegiului disciplinar nr. 18/5 din
27 mai 2022, în partea prin care s-a respins contestația depusă de judecătorul
Marina Anton de la Curtea de Apel Chișinău împotriva hotărârii Plenului
Colegiului disciplinar nr, 18/5 din 27 mai 2022, emisă în privința
judecătorului Marina Anton de la Curtea de Apel Chișinău, precum și
anularea parțială a hotărârii Colegiului Disciplinar de pe lângă Consiliul
Superior al Magistraturii Hotărârii Plenului Colegiului disciplinar nr. 18/5
din 27 mai 2022, emisă în privința judecătorului Marina Anton de la Curtea
de Apel Chișinău în partea prin care s-a constatat abaterea disciplinară și s-a
aplicat sancțiunea disciplinară, astfel, completul de judecată a Curții
Supreme de Justiție se va expune doar în privința legalității actului
administrativ ce ține de cauza disciplinară intentată în temeiul sesizării
depuse de avocatul Oxana Ivanov.
Completul de judecată, analizând cererea de chemare în judecată
reține, că reclamanta în argumentarea pretențiilor solicitate a invocat
23
următoarele aspecte și anume că, Plenul Consiliului Superior al Magistraturii
la examinarea cauzei disciplinare și-a depășit atribuțiile funcționale,
substituind voința petiționarului Oxana Ivanov cu propria voință, manifestat
prin respingerea cererii petiționarei avocatul Oxana Ivanov privind
retragerea petiției și continuarea examinării procedurii disciplinare intentată.
Completul de judecată a Curții Supreme de Justiție, nu poate reține
acest aspect ca temei de anulare a hotărârii contestate, din următoarele
considerente.
În conformitate cu art. 36 alin. (1) lit. d) al Legea nr. 178 din 25 iulie
2014 cu privire la răspunderea disciplinară a judecătorilor, Colegiul
disciplinar poate hotărî încetarea procedurii disciplinare în cazul revocării
sesizării depuse, când părțile nu insistă la examinarea sesizării pe fond, cu
excepția cazurilor prevăzute la art. 19 alin. (4).
Conform dispozițiilor art. 19 alin. (4) din Legea nr. 178 din 25 iulie
2014 cu privire la răspunderea disciplinară a judecătorilor, în cazul în care
autorul sesizării renunță la pretențiile expuse în sesizare, prin decizie,
nesusceptibilă de atac, inspecția judiciară încetează procedura disciplinară.
Renunțarea la sesizare nu exclude începerea sau desfășurarea procedurii
disciplinare în condițiile prezentei legi dacă inspecția judiciară sau colegiul
disciplinar consideră că există un interes public de natură să afecteze
prestigiul justiției.
Prin urmare, reieșind din normele de drept menționate Completul
Curții Supreme de Justiție reține că, petiționarul formal poate renunța la
sesizarea sa, însă, aceasta nu finalizează în mod automat procedura
disciplinară, or, în cazul în care există indici, elemente obiective și plauzibile
privind o potențială abatere disciplinară, procedura disciplinară continuă.
În prezenta cauză, sesizarea conține date și fapte care indică posibila
săvârșire a unei abateri disciplinare de către judecător, fapt confirmat prin
concluziile din raportul Inspecției Judiciare.
Totodată, completul de judecată reține că procedura disciplinară nu
este de natură strict particulară, ci se desfășoară în temeiul unui regim juridic
de interes public, care urmărește garantarea integrității și responsabilității în
exercitarea funcției de judecător, precum și menținerea încrederii publice în
sistemul de justiție.
Astfel, autoritatea competentă Consiliul Superior al Magistraturii are
autoritatea deplină, este în drept și obligată să continue examinarea sesizării
și să adopte măsurile corespunzătoare, chiar și în cazul în care persoana care
a formulat sesizarea renunță ulterior la aceasta.
Prin urmare, chiar dacă petiționarul dorește să renunțe la petiție
(sesizare), Inspecția judiciară și, ulterior, Consiliul Superior al Magistraturii,
24
poate continua procedura, dacă sesizarea conține elemente suficiente care ar
putea indica o abatere disciplinară comisă de judecător.
Abaterile comise de judecători nu afectează doar persoana
petiționarului, ci pot afecta încrederea generală a societății în justiție.
Sistemul judecătoresc trebuie să fie transparent, responsabil și integru. Orice
încălcare, chiar aparentă, trebuie verificată. De aceea, instituțiile statului
(Inspecția Judiciară, CSM) sunt obligate să continue procedura chiar dacă
persoana care a sesizat cazul se răzgândește sau renunță.
Pe cale de consecință, completul de judecată al Curții Supreme de
Justiție constată că, renunțarea petiționarului la sesizare nu are ca efect
încetarea procedurii disciplinare și nici nu poate constitui un temei de anulare
a hotărârii Consiliul Superior al Magistraturii.
În ceea ce privește susținerea reclamantului conform căreia hotărârea
Consiliului Superior al Magistraturii ar fi ilegală pentru că nu ar fi motivată
în ceea ce privește interesul public și afectarea prestigiului justiției,
completul de judecată constată că această critică este neîntemeiată, din
următoarele considerente.
Astfel, contrar afirmațiilor reclamantei, hotărârea
contestată cuprinde o motivare corespunzătoare, în conformitate cu art. 118
din Codul administrativ, în concret Consiliul Superior al Magistraturii a
reținut că, Plenul Colegiului disciplinar în limitele raportului a stabilit că,
mijloacele operaționale de care a făcut uz magistratul Marina Anton de la
Curtea de Apel Chișinău la gestionarea ședinței de judecată din 25 iunie 2020
(cauza civilă nr. 2- 18107927-02-2a-19052020) sunt neconforme normelor,
în special atitudinea, comportamentul judecătorului față de avocatul Oxana
Ivanov, căruia i s-a adresat cu un ton ridicat, împiedicând-o să își expună
părerea, amenințând-o cu aplicarea unei amenzi judiciare, care a și aplicat-
o, fără a se consulta cu părerea celorlalți membri ai completului de judecată,
unul dintre care și-a expus opinia separată privind soluția vociferată de
președintele ședinței, discreditând avocatul în fața clientului său, iar
adresarea față de avocat în prezența altor persoane, neimplicate în procesul
dat, precum că discursurile sale sunt „suburbane”, denotă cu certitudine
atitudinea nedemnă a judecătorului în procesul de judecare a cauzei enunțate.
De asemenea, din materialele procedurii disciplinare Consiliul
Superior al Magistraturii a stabilit că, în procedura judecătorului Marina
Anton s-a aflat cauza civilă la cererea nr. 2-653/2021 (2-18107927-02-2a-
19052020) inițiată la cererea de chemare în judecată depusă de Lilia Țîgău
împotriva lui Marian Țîgău cu privire la încasarea pensiei de întreținere
pentru întreținerea copiilor minori și acțiunea reconvențională înaintată de
Marian Țîgău împotriva Liliei Țîgău, intervenient accesoriu Direcția
Asistenta Socială și Protecția Familiei Telenești, privind determinarea
domiciliului copiilor minori.
25
Conform procesului-verbal al ședinței de judecată din 25 iunie 2022,
la ora 11:33 min. a fost deschisă ședința de examinare a cauzei civile nr. 2-
18107927-02-2a-19052020.
La etapa cererilor și demersurilor au fost puse în discuție demersurile
depuse de reprezentantul apelantului - avocatul Oxana Ivanov cu privire la
dispunerea efectuării expertizei psihologice a copilului, și ulterior audierea
copilului.
Din conținutul procesul-verbal al ședinței de judecată, precum și din
stenograma efectuată de către inspectorul-judecător, Plenul Consiliului
Superior al Magistraturii a reținut că președintele ședinței, judecătorul
Marina Anton prin atitudinea sa, limbajul agresiv, cu un ton nervos și ridicat,
nu i-a acordat avocatului Oxana Ivanov posibilitatea de a se expune referitor
la demersurile depuse, ultima fiind astfel limitată în realizarea funcției
asumate de reprezentant al apelantului.
În context, Plenul Consiliului Superior al Magistraturii a apreciat ca
fiind corectă poziția Colegiului disciplinar referitor la faptul că, polemica
lansată în cadrul ședinței Curții de Apel Chișinău, de examinare a cauzei
civile nr. 2-18107927-02-2a-19052020, a fost în măsură să discrediteze
avocatul atât în fața clientului său, cât și în fața persoanelor prezente în sala
de ședințe, participante în cadrul altor cauze stabilite pentru orele proxime în
agenda completului de judecată, cu unii dintre care autorul sesizării se afla
în relații de colegialitate.
Subsecvent, întemeiat Consiliul Superior al Magistraturii a reținut
raționamentul Colegiului disciplinar, precum că realizarea de către
judecătorul Marina Anton de la Curtea de Apel Chișinău a unui exercițiu
demonstrativ, prin utilizarea de expresii depreciative, umilitoare la adresa
avocatului Oxana Ivanov, afișarea în raporturile de serviciu a unei atitudini
de superioritate față de avocat, cu consecința subminării autorității acestuia
față de client, reprezintă o atitudine ce se caracterizează ca nedemnă în sens
disciplinar.
Prin urmare, hotărârea contestată cuprinde o motivare
corespunzătoare, clară și coerentă, raportată la fapta reținută, temeiurile
legale incidente și sancțiunea aplicată, îndeplinind exigențele de motivare
impuse de lege.
Cu privire la motivarea interesului public și a prestigiului justiției,
Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție reține că, Consiliul
Superior al Magistraturii nu este obligat să demonstreze prin probe directe
existența unui interes public concret afectat, întrucât judecătorii exercită o
funcție demnitate publică în statul de drept, iar conduita lor este în mod
obiectiv de interes public. Astfel că, orice abatere disciplinară a judecătorului
poate aduce atingere prestigiului justiției și poate crea percepția de lipsă de
imparțialitate sau integritate.
26
Răspunderea disciplinară a judecătorului are ca scop protejarea
interesului public privind buna funcționare a justiției. Acest interes este
implicit în statutul și responsabilitatea socială a magistratului și nu necesită
demonstrarea prin probe, cum ar fi reacții publice, mediatizare sau plângeri.
Iar motivarea în detaliu a existenței interesului public nu este necesară atunci
când acesta decurge în mod evident din circumstanțele de fapt și din
contextul exercitării funcției.
Faptele reținute în sarcina reclamantului sunt de natură să afecteze
încrederea publicului în justiție, iar menționarea acestui aspect în hotărâre
este suficientă și adecvată.
Mai mult, nu există obligația legală de a demonstra prestigiul
justiției, or, este suficientă existența unei conduite publice inadecvate a unui
magistrat, pentru a considera că este afectat acest prestigiu. Săvârșirea
abaterii disciplinare în exercitarea funcției și în prezența publicului, sunt în
mod obiectiv de natură să afecteze încrederea în sistemul de justiție.
Astfel, faptele reținute de către Consiliul Superior al Magistraturii,
manifestate prin atitudini nedemna a magistratului față de un avocat în
ședință publică, sunt prin natura lor, de interese public și afectează în mod
direct încrederea în justiție.
Reclamanta a mai indicat că acțiunile sale sunt justificate de
comportamentul și atitudinea petiționarului, la acest argument completul de
judecată menționează că, judecătorul în orice situație urma să reacționeze
tacticos și cu diligență, evitând aroganța, dând dovadă de demnitate, respect
și răbdare față de toți participanții la proces.
Potrivit art. 15 alin. (1) lit. d) și e) din Legea nr. 544 din 20.07.1995
cu privire la statutul judecătorului, judecătorii sânt obligați: să se abțină de
la fapte care dăunează intereselor serviciului și prestigiului justiției, care
compromit cinstea și demnitatea de judecător, provoacă îndoieli față de
obiectivitatea lor; să respecte prevederile Codului de etică al judecătorului;
Conform Codul de etică și conduită profesională a judecătorilor,
principiile de etică și conduită profesională pentru judecători sunt:
independentă, imparțialitatea, integritatea, profesionalismul, corectitudinea,
colegialitatea, confidențialitatea și transparența, ce vor servi de asemenea, ca
o sursă de informare pentru judecători și justițiabili.
Judecătorul este obligat să respecte egalitatea persoanelor în fața
legii, asigurându-le un tratament cuviincios prin apărarea demnității și
onoarei lor, precum și integritatea fizică și morală a tuturor participanților la
procedurile judiciare. Atitudinea corectă, imparțială față de om ca valoare
supremă, respectarea drepturilor și libertăților fundamentale în conformitate
cu normele de drept naționale și internaționale și cu principiile morale
general-recunoscute sunt cerințe obligatorii față de judecător.
27
Judecătorul trebuie să se abțină de la orice comportament, acțiune
sau manifestare, care ar putea prejudicia încrederea publicului în sistemul
judecătoresc.
Judecătorul va menține ordinea și atmosfera respectuoasă în ședințele
de judecată, asigurând disciplina și solemnitatea desfășurării procesului, fie
în biroul său, fie în sala de judecată. El urmează a da dovadă de demnitate,
respect și răbdare față de toți participanții la proces.
Judecătorul va evita aroganța, va trata cu respect și politețe colegii
săi, participanții la proces, colaboratorii organelor de ocrotire a normelor de
drept, reprezentanții autorităților publice, va reacționa tacticos cu diligență.
Completul de judecată reține că, deși magistratul avea obligația să
manifeste o atitudine respectoasă, să dea dovadă de politețe, înțelegere,
toleranță, răbdare, tact față de cei prezenți în sala de judecată, abținerea de la
orice atitudine, de la întrebări sau comentarii care ar putea ofensa demnitatea
persoanei, contrat acestora în special atitudinea, comportamentul
judecătorului față de avocatul Oxana Ivanov, căruia i s-a adresat cu un ton
ridicat, împiedicând-o să își expună părerea, amenințând-o cu aplicarea unei
amenzi judiciare, care a și aplicat-o, discreditând avocatul în fața clientului
său, adresarea față de avocat în prezenta altor persoane, neimplicate în
procesul dat, polemica lansată în cadrul ședinței, precum că afirmațiile că
discursurile sale sunt „suburbane”, denotă cu certitudine atitudinea nedemnă
a judecătorului în procesul de judecare a cauzei.
În lumina celor expuse, Completul de judecată al Curții Supreme de
Justiție concluzionează că, acțiunea înaintată de Marina Anton împotriva
Consiliului Superior al Magistraturii, privind anularea parțială a actul
administrativ individual defavorabil, este una neîntemeiată, considerent din
care urmează a fi respinsă.
În conformitate cu art. 191, alin. 5, lit. a), art. 224, alin. 1, lit. f) din
Codul administrativ,
COMPLETUL, CU UNANIMITATE DE VOTURI,
Respinge ca fiind neîntemeiată cererea de chemare în judecată depusă
de Marina Anton împotriva Consiliului Superior al Magistraturii, privind
anularea parțială a hotărârii Consiliului Superior al Magistraturii nr. 521/32
din 8 noiembrie 2023 cu privire la contestațiile împotriva hotărârii Plenului
Colegiului disciplinar nr. 18/5 din 27 mai 2022, în partea prin care s-a respins
contestația depusă de judecătorul Anton Marina de la Curtea de Apel
Chișinău împotriva hotărârii Plenului Colegiului disciplinar nr. 18/5 din 27
mai 2022 și anularea parțială a hotărârii Colegiului disciplinar de pe lângă
Consiliul Superior al Magistraturii nr. 18/5 din 27 mai 2022 emisă în privința
judecătorului Anton Marina de la Curtea de Apel Chișinău, în partea prin
28
care s-a constatat abaterea disciplinară și s-a aplicat sancțiunea disciplinară
în privința sa.
Hotărârea este irevocabilă.
Președinte Stela Procopciuc
Judecători Diana Stănilă
Ion Malanciuc
29