3d-59/24 — accesul la informație și repararea prejudiciului moral

Pe rolul Curții Supreme de Justiție se află cauza de contencios administrativ, intentată în temeiul cererii de chemare în judecată depuse de, Păduraru Irina împotriva Consiliului Superior al Magistraturii privind anularea hotărârii Consiliului Superior al Magistraturii nr. 374/24 din 01 iulie 2024 prin care a fost respinsă cererea judecătorului Păduraru Irina de la Judecătoria Chișinău privind înaintarea propunerii de numirea în funcția de judecător până la atingerea plafonului de vârstă și s-a propus eliberarea din funcția de judecător al Judecătoriei Chișinău în temeiul art. 25 alin. (1) lit. k) din Legea cu privire la statutul judecătorului, în vigoare până la 26 august 2022, obligarea Consiliului Superior al Magistraturii să emită actul administrativ individual favorabil și suspendarea executării hotărârii Plenului Consiliului Superior al Magistraturii nr. 374/24 din 01 iulie 2024 în partea propunerii eliberării din funcția de judecător al Judecătoriei Chișinău în temeiul art. 25 alin.(1) lit. k) din Legea nr. 544-XIII din 20.07.1995 cu privire la statutul judecătorului.

În motivarea solicitării cu privire la suspendarea executării actului administrativ contestat, reclamanta a indicat că, hotărârea Consiliului Superior al Magistraturii în partea propunerii eliberării din funcție, induce pericolul producerii unor prejudicii ireparabile, inclusiv cu referire la aparențele de independență și încredere în justiție, expunând reclamanta în calitate de titular al statutului de judecător. Or, potrivit standardelor de 1 conduită judiciară, judecătorii, nu trebuie puși în situația de a se confrunta în scopul revendicării statutului de judecător și/sau apărării independenței împotriva actelor de ingerință în activitatea judiciară.

Reclamanta a menționat că, potrivit extrasului din procesul-verbal al ședinței Consiliului Superior al Magistraturii din 01 iulie 2024, se constată dubii, că propunerea eliberării din funcția de judecător a Irinei Păduraru, nu a fost decisă de către Consiliul Superior al Magistraturii în cadrul unui proces deliberativ specific autorității publice colegiale, motiv din care „gravitatea încălcării legii” și „caracterul flagrant” justifică temeinicia suspendării în conformitate cu prevederile art. 172 alin. (2), lit. „a” din Codul administrativ.

În circumstanțele date, persistă suspiciuni serioase și rezonabile privind legalitatea actului administrativ individual defavorabil, definite la art. 116 alin. (1) și art. 1211 din Constituție.

Art. 172 Cod administrativ relevă următoarele: (1) Dacă un act administrativ individual defavorabil este contestat cu cerere prealabilă, autoritatea publică, din oficiu sau la cererea persoanei afectate, poate suspenda executarea lui până la finalizarea procedurii prealabile. (2) Motivele suspendării sânt: a) existența unor suspiciuni serioase și rezonabile privind legalitatea actului administrativ individual defavorabil; b) existența pericolului iminent de producere a unor prejudicii ireparabile prin executarea în continuare a actului administrativ individual defavorabil. (3) Suspendarea executării actului administrativ individual defavorabil se decide de autoritatea publică competentă pentru soluționarea cererii prealabile. 2

Totodată Păduraru Irina a solicitat și suspendarea executării hotărârii Plenului Consiliului Superior al Magistraturii nr. 374/24 din 01 iulie 2024 în partea propunerii eliberării din funcția de judecător al Judecătoriei Chișinău în temeiul art. 25 alin.(1) lit. k) din Legea nr. 544-XIII din 20.07.1995 cu privire la statutul judecătorului.

Suspendarea reprezintă acțiunea de întrerupere temporară a efectelor juridice produse de un act juridic. Suspendarea actelor administrative reprezintă o garanție a asigurării legalității, ce intervine însă în cazuri de excepție, în situații limită. Ea are în vedere fie întreruperea vremelnică a producerii de efecte juridice (ceea ce înseamnă că actul era în vigoare) fie amânarea temporară a producerii de efecte juridice.

Potrivit Recomandării Comitetului de Miniștri al Consiliului Europei nr. (89) 8 din 13 septembrie 1989 privind protecția provizorie acordată de instanță pe probleme administrative, atunci când o instanță este sesizată cu o contestație referitoare la un act administrativ, iar instanța nu a pronunțat încă o decizie, solicitantul poate cere aceleiași instanțe sau unei alte instanțe competente să ia măsuri de protecție provizorie împotriva actului administrativ, în decizia privind acordarea protecției provizorii solicitantului, instanța trebuie să ia în considerare toți factorii relevanți, inclusiv faptul că în cazul în care executarea actului administrativ este susceptibilă de a provoca daune și că acestea ar putea fi remediate cu dificultate și dacă există un caz prima-facie împotriva valabilității actului.

Din conținutul Recomandării abordate se desprinde că măsurile de protecție provizorie dispuse de către instanța competentă pot lua forma de suspendare a executării actului administrativ, în întregime sau parțial, prin care se dispune în totalitate sau parțial restabilirea situației care a existat la 3 momentul adoptării actului administrativ sau la orice modificare ulterioară și de impunere asupra administrației a oricărei obligații corespunzătoare, iar măsurile de protecție provizorie nu pot aduce în nici un fel atingere deciziei care urmează să fie luată de către instanța sesizată cu privire la contestarea actului administrativ.

Urmare a analizării cererii de suspendare în coroborare cu prevederile art. 172 alin. (2) din Codul administrativ, Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție reține că, la dispunerea suspendării actului administrativ, urmează a fi constatată existența următoarelor condiții: a) existența unor suspiciuni serioase și rezonabile privind legalitatea actului administrativ individual defavorabil; b) existența pericolului iminent de producere a unor prejudicii ireparabile prin executarea în continuare a actului administrativ individual defavorabil.

Astfel, Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție menționează că, suspendarea actului administrativ poate fi dispusă de către instanța de judecată doar în cazul în care se constată motivele menționate supra, or, este necesară întrunirea cumulativa a ambelor temeiuri, având în vedere că legiuitorul a prevăzut expres acest fapt în norma legală.

Sub aspectul art. 172 alin. (2) din Codul administrativ, Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție reține că în prezenta cauză nu-și găsește confirmare nici unul din motivele de suspendare prevăzute de prezentul articol.

Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție reiterează, că scopul instituit de lege a operațiunii de suspendare a executării actului administrativ constă în oferirea unei protecții provizorii drepturilor și intereselor persoanei prin aplicarea unor măsuri de urgență menite să preîntâmpine survenirea iminentă a unor prejudicii ireparabile prin executarea în continuare a actului administrativ individual defavorabil, în privința căruia există suspiciuni serioase și rezonabile privind legalitatea acestuia.

Totodată, determinarea suspiciunilor serioase și rezonabile privind legalitatea actului administrativ individual defavorabil poate fi realizată preventiv, fără a atinge fondul pretențiilor reclamantului, ce urmează a fi soluționate doar la examinarea în fond a pretențiilor corespunzătoare.

Cu referire la primul temei prevăzut de legislator – existența unor suspiciuni serioase și rezonabile privind legalitatea actului defavorabil, 4 Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție reține că, prin noțiunea de suspiciuni rezonabile privind legalitatea actului administrativ individual, se înțeleg acele circumstanțe de fapt, care ar convinge judecătorul că, actul administrativ individual ar fi ilegal, deoarece ilegalitatea propriu zisă a actului administrativ individual defavorabil, este un element de fond și se verifică doar în cadrul dezbaterilor judiciare.

Acest raționament, se desprinde din faptul că, ilegalitatea actului administrativ individual, este una din condițiile cumulative de admitere a acțiunii în contestare.

În privința acestei condiții de suspendare a executării actului administrativ individual defavorabil, rezultă că ilegalitatea actului administrativ individual, vizează două dimensiuni ale legalității, opusul ilegalității fiind legalitatea procedurală (formală) și legalitatea materială. Totodată, pentru a înlătura chiar și temporar regula executării imediate a actului administrativ, prin suspendarea acestuia, instanța nu poate aprecia discreționar, arbitrar, necesitatea unei asemenea măsuri, ci doar prin raportare la probele administrate în cauză care trebuie să ofere suficiente indicii aparente de răsturnare a prezumției de legalitate, fără a analiza pe fond conținutul actului administrativ.

Respectiv, analiza acestor motive nu ar putea fi făcută într-o cerere de suspendare, deoarece acestea urmează a fi soluționate în fondul cauzei.

Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție reține că, în motivarea solicitării de suspendare a executării hotărârii nr. 374/24 din 01 iulie 2024 a Consiliului Superior al Magistraturii, Păduraru Irina nu a indicat asupra existenței unor suspiciuni serioase și rezonabile privind legalitatea actului administrativ individual defavorabil.

Sub acest aspect, Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție constată inexistența unor elemente ce ar institui evident și fără depășirea limitelor fondului pricinii suspiciuni serioase și rezonabile privind legalitatea actului administrativ defavorabil vizat, pe care reclamanta l-a contestat. Or, astfel încât soluționarea lor poate fi realizată doar în urma unei analize în fond a pretențiilor privind anularea actului administrativ supus contestării. Argumentele reclamantei cu privire la lipsa temeiurilor de a considera necorespunderea ei cu funcția de judecător, se referă la fondul cauzei.

Subsecvent celor evidențiate supra, Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție precizează faptul că motivele indicate în art. 172 alin. (2) din Codul administrativ, care ar justifica suspendarea actului administrativ 5 contestat, nu sunt îndeplinite, întrucât paguba iminentă, precum și legalitatea actului administrativ nu se prezumă, ci trebuie dovedite de persoana lezată, prin probe concludente și pertinente. Or, din cererea înaintată nu sunt identificate, la această fază a procesului niciunul din temeiurile indicate în art. 172 alin. (2) din Codul administrativ.

Cu referire la celelalte argumente ale reclamantei, Completul de judecată consideră că acestea nu pot fi considerate ca existența pericolului iminent de producere a unor prejudicii ireparabile prin executarea în continuare a actului administrativ individual defavorabil, or în cazul depunerii unei acțiuni în contencios administrativ și ulterior, emiterii de către instanța de judecată a unei hotărârii de admitere a acțiunii, Păduraru Irina se va considera repusă în toate drepturile sale.

Totodată Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție reține că prejudiciu ireparabil presupune existența în cuprinsul actului vizat a unor dispoziții care, prin aducerea la îndeplinire i-ar produce reclamantei un prejudiciu greu sau imposibil de înlăturat în ipoteza anulării actului. Or, prevenirea unui prejudiciu ireparabil presupune evitarea unui prejudiciu material viitor și previzibil, care ulterior, după adoptarea hotărârii, nu ar putea fi înlăturat.

Mai mult, fiecare act administrativ se bucură de prezumția de legalitate, de prezumția de veridicitate și prezumția de autenticitate, de unde decurge principiul că actul administrativ este executoriu din oficiu (executio ex officio) și imediat, el fiind însuși titlu executoriu, fără a mai fi nevoie de învestirea lui cu formulă executorie.

Având în vedere că, examinarea cererii de suspendare nu presupune prejudecarea fondului cauzei, instanța având numai posibilitatea de a efectua o cercetare sumară a aparenței dreptului, în prezenta speță în limitele necesare examinării cererii de suspendare, nu s-au constatat obiectiv suspiciuni serioase și rezonabile privind ilegalitatea actului administrativ contestat.

Astfel, până la clarificarea acestor circumstanțe reclamantul trebuie să probeze existența unor dubii puternice cu privire la nelegalitatea actului administrativ, cu alte cuvinte, că cel puțin aparent, la o cercetare sumară, nu există dubii cu privire la suspendarea executării hotărârii Plenului Consiliului Superior al Magistraturii nr. 374/24 din 01 iulie 2024 în partea propunerii eliberării din funcția de judecător.

Prin urmare, raportând circumstanțele de fapt ale cauzei la prevederile legale enunțate mai sus, instanța de contencios administrativ apreciază ca 6 neîntemeiată cererea de suspendarea depusă de Păduraru Irina, cu privire la suspendarea executării hotărârii Plenului Consiliului Superior al Magistraturii nr. 374/24 din 01 iulie 2024 în partea propunerii eliberării din funcția de judecător al Judecătoriei Chișinău în temeiul art. 25 alin.(1) lit. k) din Legea nr. 544-XIII din 20.07.1995 cu privire la statutul judecătorului.

În conformitate cu prevederile art. 172 alin. (2), 214 și 230 din Codul administrativ, Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție COMPLETUL, CU UNANIMITATE DE VOTURI, Respinge ca neîntemeiată cererea de suspendare a executării hotărârii Plenului Consiliului Superior al Magistraturii nr. 374/24 din 01 iulie 2024, în partea propunerii eliberării din funcția de judecător al Judecătoriei Chișinău în temeiul art. 25 alin.(1) lit. k) din Legea nr. 544-XIII din 20.07.1995 cu privire la statutul judecătorului, formulată de Păduraru Irina. Încheierea nu se supune nici unei căi de atac. Președinte Stela Procopciuc Judecători Diana Stănilă Oxana Parfeni 7