3r-310/25 — anularea actului administrativ

La 12 iunie 2024 Ioniță Sergiu a înaintat acțiune în contencios administrative împotriva Agenției Naționale pentru Siguranța Alimentelor, solicitând: - Anularea ordinului Agenției Naționale pentru Siguranța Alimentelor nr. 881- p din 05 aprilie 2024 „Cu privire la destituirea din funcție publică a dlui Ioniță Sergiu șef al Subdiviziunii teritoriale Hîncești/Cimișlia/Basarabeasca/Leova”, precum și a răspunsului Agenției Naționale pentru Siguranța Alimentelor nr. 15 2503 din 24 mai 2024 pe marginea cererii prealabile; - Obligarea Agenției Naționale pentru Siguranța Alimentelor să emită act administrativ individual favorabil în temeiul căruia să dispună restabilirea lui Ioniță Sergiu în funcția deținută anterior de șef al Subdiviziunii teritoriale Hîncești/Cimislia/Basarabeasca/Leova; - Obligarea Agenției Naționale pentru Siguranța Alimentelor să emită act administrativ individual favorabil în temeiul căruia să dispună achitarea în beneficiul lui Ioniță Sergiu a salariului mediu lunar pentru toată perioada absenței forțate de la muncă, începând cu data de 05 aprilie 2024 și până la pronunțarea hotărârii judecătorești pe caz, cu reținerea sumelor obligatorii ce urmează a fi vărsate în bugetul public și bugetul asigurărilor sociale. - Dispunerea executării imediate a hotărârii judecătorești în partea ce ține de restabilirea la muncă și încasarea unui salariu mediu.

Prin hotărârea Judecătoriei Chișinău, sediul Rîșcani din 17 aprilie 2025, a fost admisă acțiunea depusă de Ioniță Sergiu. S-a dispus anularea Ordinului nr.881-p din 05.04.2024 „Cu privire la destituirea din funcție publică a dlui Ioniță Sergiu șef al Subdiviziunii teritoriale Hîncești/Cimișlia/Basarabeasca/Leova”. S-a obligat Agenția Națională pentru Siguranța Alimentelor de a emite actul administrativ individual - ordin în temeiul căruia să dispună restabilirea lui Sergiu Ioniță în funcție echivalentă cu cea deținută anterior încetării raportului de serviciu. S-a obligat Agenția Națională pentru Siguranța Alimentelor de a emite actul administrativ individual cu privire la calcularea și respectiv achitarea în beneficiul lui Sergiu Ioniță a salariului pentru perioada absenței forțate de la locul de muncă, începând cu 12.04.2024, și pînă la restabilirea efectivă în funcție, care, însă, nu va putea depăși perioada prevăzută de art.90 alin.(2) lit. a) din Codul muncii al RM, cu achitarea contribuțiilor obligatorii prevăzute de lege. 2

La 23 aprilie 2025, în interiorul termenului prevăzut de art. 232 alin. (1) Cod administrativ, Ioniță Sergiu a depus apel nemotivat împotriva hotărârii Judecătoriei Chișinău, sediul Râșcani din 17 aprilie 2025 (f.d. 77).

Prin încheierea din 30 septembrie 2025 a Curții de Apel Centru s-a declarat inadmisibil apelul depus de Ioniță Sergiu, deoarece motivarea apelului a fost depusă peste expirarea termenului prevăzut de art. 232 alin. (2) Cod administrativ.

La data de 11 noiembrie 2025 Ioniță Sergiu a depus recurs împotriva încheierii din 30 septembrie 2025 a Curții de Apel Centru, prin care a solicitat admiterea recursului, anularea încheierii instanței de apel și trimiterea cauzei spre rejudecare la Curtea de Apel Centru.

Recurentul a indicat că Curtea de Apel Centru a greșit atunci când: a luat ca reper data de 4 septembrie 2025 - depunerea apelului motivat, și nu data de 28 aprilie 2025, când a fost depus apelul nemotivat în termen legal. În opinia recurentului, intenția de a exercita apelul a fost manifestată în termen, iar motivarea ulterioară nu ar trebui să ducă la respingerea apelului ca tardiv.

Susține că art. 232 alin. (1) Cod administrativ prevede că apelul se depune în termen de 30 de zile de la pronunțarea dispozitivului. Consideră că legea nu condiționează existența apelului de depunerea simultană a motivelor, iar trimiterea Curții de Apel la art. 232 Cod administrativ este nerelevantă și aplicată greșit în speță.

Totodată, susține că nu a primit hotărârea motivată pe 28 iulie 2025 și nici pe altă data în formă scrisă.

Prin referința din 20 noiembrie 2025 intimatul a solicitat respingerea recursului.

Art. 191 alin. (5) lit. b) din Codul administrativ: „Curtea Supremă de Justiție soluționează cererile de recurs împotriva hotărârilor, a deciziilor și a încheierilor curților de apel”

Art. 243 alin. (1) lit. b) din Codul administrativ prevede că: „examinând recursul împotriva încheierii judecătorești, instanța adoptă una dintre următoarele decizii: respinge recursul”

Art. 236 alin. (1) și (2) lit. e) din Codul administrative prevede că: „instanța de apel examinează din oficiu admisibilitatea apelului. Dacă este inadmisibil, apelul se declară ca atare printr-o încheiere susceptibilă de recurs. Apelul se declară inadmisibil în special când motivarea apelului nu a fost depusă sau a fost depusă după expirarea termenului prevăzut la art. 232 alin. (2).” 3

Art. 232 din Codul administrative prevede că: „(1) Apelul se depune la instanța de judecată care a emis hotărîrea contestată în termen de 30 de zile de la pronunțarea dispozitivului hotărîrii, dacă legea nu stabilește un termen mai mic. Instanța de judecată care a emis hotărîrea contestată transmite neîntîrziat apelul împreună cu dosarul judiciar, după motivarea hotărîrii, instanței de apel. (2) Motivarea apelului se prezintă la instanța de apel în termen de 30 de zile de la data notificării hotărârii motivate. Dacă se depune împreună cu apelul, motivarea apelului se depune la instanța de judecată care a emis hotărârea contestată”.

Art. 18 din Legea nr. 284-XV din 22 iulie 2004 privind serviciile societății informaționale: „comunicarea electronică după puterea juridică și puterea doveditoare se echivalează cu informația în formă scrisă. În cazul în care legea prevede ca informația să fie prezentată în scris, această cerință se consideră executabilă prin comunicarea electronică, cu condiția că informația ce se conține în ea este accesibilă pentru utilizare repetată. Comunicarea electronică nu poate fi lipsită de putere juridică sau de putere doveditoare numai din motivul că este întocmită în formă electronică. Responsabilitatea pentru conținutul comunicării electronice o poartă persoana care a întocmit comunicarea electronică, dacă contractul sau legea nu prevede altfel. Modul de acces la informația ce se conține în comunicarea electronică și de protecție a acesteia se stabilește prin lege”.

Art. 21 alin.(1) Legea nr. 284-XV din 22 iulie 2004 privind serviciile societății informaționale: „comunicarea electronică se consideră comunicare a alcătuitorului, dacă a fost expediată nemijlocit de alcătuitor; de persoana autorizată să acționeze în numele alcătuitorului comunicării electronice, inclusiv de intermediarul în comerțul electronic; prin sistemul informațional al alcătuitorului sau, în numele lui, printr-un sistem ce funcționează în regim automat”.

Art. 96 alin. (1) și (2) din Cod administrativ, „(1) Notificările și comunicările către participanții la procedura administrativă se realizează în orice formă de comunicare adecvată, rapidă și eficientă din punctul de vedere al costurilor. Comunicarea prin mijloace electronice are prioritate dacă este adecvată obiectului comunicării și acceptată de participantul la procedură. (2) Autoritățile publice trebuie să se asigure că participanții la procedură indică, în cadrul procedurii, o modalitate principală de comunicare, precum și modalități alternative.

Art. 22 alin. (3), (4), (5) din Codul civil: „(3) Notificarea produce efecte din momentul cînd ajunge la destinatar, cu excepția cazului în care aceasta prevede un efect întîrziat. (4) Notificarea se consideră ajunsă la destinatar: a) cînd este predată destinatarului; b) cînd este predată la adresa poștală indicată de destinatar în acest scop ori, în lipsa acesteia, la sediul destinatarului persoană juridică sau la domiciliul destinatarului persoană fizică; c) în cazul unei notificări transmise prin poștă electronică sau prin alt mijloc de comunicare individuală, cînd poate fi accesată de către destinatar; sau d) cînd este pusă în orice alt fel la dispoziția destinatarului într- un loc și într-un mod care fac posibil în mod rezonabil accesul destinatarului, fără întîrziere. (5) Notificarea se consideră că a ajuns la destinatar după îndeplinirea uneia dintre cerințele prevăzute la alin.(4), oricare dintre acestea este îndeplinită mai întîi”.

Art. 97 alin. (1) și alin. (3) din Codul administrativ, 4 „notificarea este comunicarea, dispusă de autoritatea publică, a unui înscris în forma stabilită de prezentul cod. Autoritatea publică poate alege între următoarele forme de notificare: a) notificare prin act de recunoaștere a recepționării; b) notificare prin poștă cu act de notificare; c) notificare prin poștă cu scrisoare recomandată”.

Art. 65 alin. (1) și (2) din Codul administrativ: „dacă o persoană, din motive independente de voința ei, nu a putut respecta un termen legal, atunci, la cerere, ea poate fi repusă în termen. Culpa unui reprezentant legal sau împuternicit se atribuie reprezentatului. Cererea de repunere în termen se depune în termen de 15 zile de la înlăturarea impedimentului. La cerere se anexează probele care confirmă faptele pe care aceasta se întemeiază și, suplimentar, se recuperează acțiunile omise”.

Art. 24 alin. (1) și (2) din Codul administrativ: „participanții la procedura administrativă și procedura de contencios administrativ trebuie să își exercite drepturile și să își îndeplinească obligațiile cu bună-credință, fără a încălca drepturile procesuale ale altor participanți. Participantul care își exercită drepturile procesuale în mod abuziv și nu își îndeplinește obligațiile procesuale cu bună- credință răspunde potrivit legii pentru prejudiciile materiale și morale cauzate”.

Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție, reținând prevederile art. 243 alin. (2) din Codul administrativ, a decis examinarea cererii de recurs fără înștiințarea participanților la proces, cu plasarea datei ședinței pe pagina web a Curții Supreme de Justiție, fiind inoportună invitarea părților, întrucât argumentele expuse în cererea de recurs au fost formulate cu suficientă precizie pentru a permite instanței examinarea acesteia.

Cercetând starea de fapt în baza materialelor și lucrărilor dosarului, completul de judecată al Curții Supreme de Justiție constată că nefiind de acord cu hotărârea din 17 aprilie 2025 a Judecătoriei Chișinău, sediul Râșcani, la 23 aprilie 2025, în interiorul termenului prevăzut de art. 232 alin. (1) Cod administrativ, Ioniță Sergiu, a depus apel nemotivat (f.d. 77-80), menționând că va prezenta motivarea apelului odată ce îi va fi notificată hotărârea motivată.

Potrivit materialelor dosarului, hotărârea motivată a fost comunicată apelantului Sergiu Ioniță la adresa de email: sergiu.ionita02@gmail.com, la data de 28 iulie 2025, fiind recepționată în aceeași zi cu expedierea unui mesaj de răspuns (f.d. 89-90).

În acest context, este de menționat că în corespundere cu prevederile art. 223 din Codul administrativ, hotărârile și alte acte de dispoziție, prin care se stabilesc termene, precum și numirea ședințelor și citațiile se notifică participanților la proces conform art. 96-114. Astfel, hotărârea motivată a fost notificată apelantului, prin intermediul poștei electronice și se încadrează în rigorile art. 96 Cod administrativ. 5

Prin urmare, luând în considerare extrasele atașate la materialele cauzei de către instanța de fond demonstrează incontestabil că hotărârea motivată a fost notificată apelantului la data de 28 iulie 2025 prin intermediul poștei electronice a acestuia și se încadrează în rigorile art. 96 alin. (1) din Codul administrativ.

Astfel, termenul de prezentare a motivării apelului de către Ioniță Sergiu fiind de 30 de zile de la data notificării hotărârii motivate, a început să curgă de la data de 29 iulie 2025 și a expirat la data 29 august 2025. Însă, motivarea apelului a fost depusă la data de 04 septembrie 2025, astfel peste termenul prevăzut de lege și fără solicitarea repunerii în termen.

Totodată, din informația plasată pe portalul național al instanțelor de judecată rezultă că hotărârea motivată din 17 aprilie 2025 a Judecătoriei Chișinău, sediul Râșcani, a fost publicată la data de 29 iulie 2025.

În astfel de circumstanțe, completul de judecată al Curții Supreme de Justiție apreciază că Curtea de Apel Centru just a considerat a fi incidente cazului prevederile art. 236 alin. (2) lit. e) Cod administrativ și întemeiat a declarat inadmisibil apelul depus de Ioniță Sergiu.

Instanța de recurs apreciază ca neîntemeiate argumentele recurentului potrivit cărora instanța nu i-ar fi expediat hotărârea motivată, or Ioniță Sergiu nu a negat că adresa electronică unde i-a fost expediată hotărârea motivată nu i-ar aparține. Iar, instanța a procedat la notificarea actului de procedură prin poșta electronică, considerând această modalitate drept cea mai eficientă cale de comunicare.

Astfel, apelantul nu a depus diligența necesară în vederea exercitării căii de atac în termen și nu a depus la instanța de apel, motivarea apelului în interiorul termenului legal de 30 de zile de la notificare, termen imperativ prevăzut de lege.

Apelantul a cunoscut despre neajunsurile cererii de apel, însă într-un mod nejustificat, având la dispoziție 30 de zile, nu a întreprins acțiuni, care ar dovedi intenția de a prezenta motivarea apelului, or fiind conștient că este depus doar apel nemotivat, avea obligația de a întreprinde toate măsurile necesare, de a proteja drepturile sale de acces la instanță, fapt, însă ignorat.

Nu pot fi reținute argumentele recurentului că intenția apelantului ar fi suficientă, fiind depus un apel nemotivat în termen, or apelul este un act procesual complex, care presupune nu doar depunerea formală, ci și motivarea acestuia în termen legal.

Curtea Europeană a Drepturilor Omului în jurisprudența sa constantă a reiterat că ține de obligația părților de a lua măsurile necesare privind protejarea drepturilor sale de acces la instanță (a se vedea cauzele Van Harn vs. Germania, nr. 7557/03 din 11 septembrie 2007).

Exercitarea unui drept de către titularul său nu poate avea loc decât într-un anumit cadru, prestabilit de legiuitor, cu respectarea anumitor exigențe, cărora li se subsumează și instituirea unor termene, după a căror expirare valorificarea respectivului drept nu mai este posibilă.

Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție atestă că, soluția emisă de către instanța de apel este una întemeiată legal și în corespundere cu 6 circumstanțele cauzei, or argumentele și probele invocate în susținerea cererii de recurs sunt contrare legislației procesuale și lipsite de relevanță.

Ținând cont de cele expuse și în temeiul art. 243 alin. (1) lit. b) din Codul administrativ COMPLETUL, CU UNANIMITATE DE VOTURI, Respinge recursul declarat de către Ioniță Sergiu împotriva încheierii din 30 septembrie 2025 a Curții de Apel Centru. Decizie este irevocabilă. Președinte Stela Procopciuc Judecători Oxana Parfeni Diana Stănilă 7