3r-13/25 — contestarea actului administrativ

La data de 12 iunie 2024, reclamantul Ioniță Sergiu a depus la Curtea de Apel Chișinău o acțiune în contencios administrativ împotriva Autorității Naționale de Integritate, solicitând anularea, ca fiind ilegal și neîntemeiat, a Actului de constatare nr. 25/17 din 13 februarie 2024, emis de această autoritate.

Prin încheierea din 25 noiembrie 2024 a Curții de Apel Chișinău, în temeiul art. 207 alin. (2) lit. d) din Codul administrativ, s-a declarat inadmisibilă acțiunea în contencios administrativ depusă de Ioniță Sergiu împotriva Autorității Naționale de Integritate privind contestarea actului administrativ individual defavorabil, pe motiv că, acțiunea a fost promovată în instanța de judecată cu omiterea termenului legal de contestare.

La 3 ianuarie 2025 Ionița Sergiu a depus recurs împotriva încheierii din 25 noiembrie 2024 a Curții de Apel Chișinău, solicitând admiterea cererii de recurs spre examinare și casarea acesteia.

Art. 241 alin.(3) din Codul administrativ: „Pentru contestarea cu recurs a încheierilor judecătorești se aplică corespunzător prevederile cap. III din cartea a treia, dacă din prevederile prezentului capitol nu rezultă altceva.”

Art. 243 alin. (1) lit. a) și alin. (2) din Codul administrativ: „Examinând recursul împotriva încheierii judecătorești, instanța adoptă una dintre următoarele decizii: declară recursul inadmisibil. Instanța competentă soluționează recursul împotriva încheierilor judecătorești fără ședință de judecată. Dacă consideră necesar, instanța competentă poate cita participanții la proces.”

Art. 242 din Codul administrativ: 1 „Recursul împotriva încheierii judecătorești se depune motivat la instanța de judecată care a emis încheierea contestată în termen de 15 zile de la notificarea încheierii judecătorești, dacă legea nu stabilește un termen mai mic. Instanța de judecată care a emis încheierea contestată transmite neîntârziat recursul împotriva încheierii judecătorești împreună cu dosarul judiciar instanței competente să soluționeze recursul.”

Art. 110 din Codul de procedură civilă: „Termen de procedură este intervalul, stabilit de lege sau de judecată (judecător), în interiorul căruia instanța (judecătorul), participanții la proces și alte persoane legate de activitatea instanței trebuie să îndeplinească anumite acte de procedură ori să încheie un ansamblu de acte.”

Art. 111 alin. (1)-(3) din Codul de procedură civilă: „Actele de procedură se efectuează în termenul prevăzut de lege. În cazul în care nu este stabilit prin lege, termenul de procedură se fixează de către instanța judecătorească. Termenul de procedură se instituie prin indicarea unei date calendaristice, datei comunicării actului de procedură, a unei perioade sau prin referire la un eveniment viitor și cert că se va produce. În ultimul caz, actul de procedură poate fi efectuat în decursul întregii perioade. Dacă începutul curgerii termenului este determinat de un eveniment sau moment în timp care va surveni pe parcursul zilei, inclusiv de comunicarea actului de procedură, atunci ziua survenirii evenimentului sau a momentului nu se ia în considerare la calcularea termenului.”

Art. 113 din Codul de procedură civilă: „Dreptul de a efectua actul de procedură încetează odată cu expirarea termenului prevăzut de lege ori stabilit de instanța de judecată. Nerespectarea termenului atrage după sine decăderea din dreptul de a efectua actul de procedură, dacă legea nu prevede altfel.”

Art. 24 alin. (1) și (2) din Codul administrativ: „Participanții la procedura administrativă și procedura de contencios administrativ trebuie să își exercite drepturile și să își îndeplinească obligațiile cu bună-credință, fără a încălca drepturile procesuale ale altor participanți. Participantul care își exercită drepturile procesuale în mod abuziv și nu își îndeplinește obligațiile procesuale cu bună-credință răspunde potrivit legii pentru prejudiciile materiale și morale cauzate.”

Art.65 alin.(1)-(3) și (5) din Codul administrativ: „Dacă o persoană, din motive independente de voința ei, nu a putut respecta un termen legal, atunci, la cerere, ea poate fi repusă în termen. Culpa unui reprezentant legal sau împuternicit se atribuie reprezentatului. Cererea de repunere în termen se depune în termen de 15 zile de la înlăturarea impedimentului. La cerere se anexează probele care confirmă faptele pe care aceasta se întemeiază și, suplimentar, se recuperează acțiunile omise. După 6 luni de la expirarea termenului omis repunerea în termen nu mai poate fi solicitată, iar acțiunea omisă nu mai poate fi recuperată, cu excepția cazului cînd acest lucru nu a fost posibil pînă la expirarea termenului de un an ca urmare a forței majore. 2 Repunerea în termen nu se permite în cazurile excluse prin lege.”

Art. 96 alin.(1) din Codul administrativ: „Notificările și comunicările către participanții la procedura administrativă se realizează în orice formă de comunicare adecvată, rapidă și eficientă din punctul de vedere al costurilor. Comunicarea prin mijloace electronice are prioritate dacă este adecvată obiectului comunicării și acceptată de participantul la procedură.”

Art. 97 alin. (1) și (3) lit. c) din Codul administrativ: „Notificarea este comunicarea, dispusă de autoritatea publică, a unui înscris în forma stabilită de prezentul cod. Autoritatea publică poate alege între următoarele forme de notificare: notificare prin poștă cu scrisoare recomandată.”

Art. 22 alin. (1), (3), (4) lit. a), b) și alin. (5) din Codul civil: „Se consideră notificare comunicarea unui act juridic sau a unei informații într-un scop juridic. Notificarea produce efecte din momentul când ajunge la destinatar, cu excepția cazului în care aceasta prevede un efect întârziat. Notificarea se consideră ajunsă la destinatar: a) când este predată destinatarului; b) când este predată la adresa poștală indicată de destinatar în acest scop ori, în lipsa acesteia, la sediul destinatarului persoană juridică sau la domiciliul destinatarului persoană fizică; Notificarea se consideră că a ajuns la destinatar după îndeplinirea uneia dintre cerințele prevăzute la alin. (4), oricare dintre acestea este îndeplinită mai întâi.”

Copia încheierii menționate a fost expediată reclamantului Ioniță Sergiu prin intermediul serviciului poștal la adresa de domiciliu indicată în cererea de chemare în judecată, fiind recepționată la data de 11 decembrie 2024, aspect confirmat prin avizul de recepție aflat la fila 46 a dosarului.

Înainte de a analiza termenul de depunere a recursului formulat de Ioniță Sergiu împotriva încheierii din 25 noiembrie 2024, completul de judecată observă că adresa de domiciliu utilizată pentru notificare a fost indicată în mod constant de către reclamant în toate actele procesuale depuse (f.d. 4, 12, 45, 47), inclusiv în buletinul de identitate anexat la dosar. Prin urmare, reclamantul și-a exprimat implicit consimțământul pentru 3 comunicarea actelor de procedură la această adresă, conform dispozițiilor art. 90 și art. 92 din Codul administrativ.

În temeiul art. 242 alin. (1) din Codul administrativ, termenul legal de 15 zile pentru declararea recursului împotriva încheierii judecătorești a început să curgă de la data imediat următoare notificării, respectiv din 12 decembrie 2024, și a expirat la data de 26 decembrie 2024. Întrucât acest termen are natura unui termen imperativ, peremptoriu și de ordine publică, nerespectarea sa atrage sancțiunea inadmisibilității recursului.

Argumentul recurentului precum că „încheierea a fost primită pe cale poștală pe 20 decembrie 2024” este inexactă și contrazisă de însuși actele dosarului. Astfel, din avizul de recepție nr. DS8020521817AS, anexat la fila nr. 46 a dosarului cauzei, rezultă cu certitudine că încheierea instanței de judecată din 25 noiembrie 2024 a fost primită personal de către Ioniță Sergiu la data de 11 decembrie 2024.

Această împrejurare este confirmată nu doar prin data indicată pe documentul oficial al „Poștei Moldovei”, ci și prin semnătura destinatarului aplicată pe avizul de recepție, care atestă recepția corespondenței. În consecință, orice altă afirmație a recurentului privind un alt moment de comunicare este lipsită de suport probatoriu și se cere înlăturată ca fiind neconformă realității.

De altfel, dovada menționată poate fi verificată inclusiv prin serviciul oficial de urmărire a trimiterilor poștale („Track & Trace”) disponibil la adresa https://posta.md/ro/track-trace/mailing/DS8020521817AS, care confirmă recepția efectivă.

Completul de judecată subliniază că termenele procesuale reprezintă un element esențial al garanțiilor procedurale, având rolul de a asigura desfășurarea justiției într-un cadru previzibil, echitabil și eficient, precum și de a consolida securitatea raporturilor juridice între părți. Exercitarea drepturilor procesuale trebuie realizată cu respectarea strictă a limitelor temporale stabilite de lege.

Din examinarea actelor dosarului, instanța constată că notificarea încheierii din 25 noiembrie 2024 s-a efectuat în condiții legale, prin utilizarea unui mijloc adecvat de comunicare – serviciul poștal – către adresa declarată oficial de reclamant, îndeplinindu-se astfel obligația pozitivă a instanței de a asigura comunicarea actului procedural.

Respectarea principiului securității juridice impune o conduită diligentă din partea participanților la proces, iar instanța de contencios administrativ nu are competența de a substitui voința legiuitorului în ceea ce privește termenele legale, cu atât mai mult în lipsa unor motive obiective sau excepționale care ar putea justifica admiterea recursului tardiv.

În acest sens, completul de judecată reiterează faptul că principiul bunei-credințe obligă părțile procesuale să își exercite drepturile în mod conștiincios și cu respectarea strictă a normelor de procedură. Termenul de recurs prevăzut de art. 242 din Codul administrativ este unul de decădere, iar depășirea sa atrage pierderea dreptului de a exercita calea de atac. 4

În speță, recurentul Ioniță Sergiu nu a dovedit diligența necesară în apărarea intereselor sale procesuale, nefiind înregistrată nicio cerere de prelungire a termenului sau vreo solicitare justificativă privind eventuale impedimente obiective în depunerea recursului.

În acord cu jurisprudența constantă a Curții Europene a Drepturilor Omului, participanții la un proces trebuie să manifeste un rol activ și responsabil în monitorizarea și exercitarea drepturilor lor procedurale, nefiind suficientă simpla contestare formală a unui act fără respectarea exigențelor legale.

Nerespectarea termenului de recurs este, așadar, rezultatul exclusiv al conduitei procesuale pasive a recurentului, care avea obligația legală de a acționa prompt și cu responsabilitate. Admiterea unui recurs declarat tardiv ar aduce atingere principiului stabilității raporturilor juridice și ar submina încrederea în actul de justiție.

Față de cele expuse și constatând că recursul formulat a fost depus cu depășirea termenului legal prevăzut de art. 242 din Codul administrativ, completul de judecată urmează să declare inadmisibil recursul formulat de Ioniță Sergiu împotriva încheierii din 25 noiembrie 2024 a Curții de Apel Chișinău.

Ținând cont de cele expuse și în temeiul art. 230 și 243 alin. (1) lit. a) din Codul administrativ. COMPLETUL, CU UNANIMITATE DE VOTURI, Declară inadmisibil recursul depus de Ioniță Sergiu împotriva încheierii din 25 noiembrie 2024 a Curții de Apel Chișinău. Decizie este irevocabilă. Președinte, judecător Stela Procopciuc Judecători Ion Malanciuc Diana Stănilă 5