2r-466/25 — înlăturarea obstacolelor

La 7 februarie 2022, Spatar Iurie a înaintat cerere de chemare în judecată împotriva lui Salnicov Alexandru, cu privire la înlăturarea obstacolelor.

Prin hotărârea din 28 februarie 2024 a Judecătoriei Chișinău, sediul Centru, cererea de chemare în judecată depusă de Spatar Iurie împotriva lui Salnicov Alexandru, cu privire la înlăturarea obstacolelor, s-a admis parțial.

La 27 martie 2024, Salnicov Alexandru, reprezentat de avocatul Canja Alexandru, a declarat apel nemotivat împotriva hotărârii din 28 februarie 2024 a Judecătoriei Chișinău, sediul Centru, solicitând casarea ei și emiterea unei noi hotărâri, prin care acțiunea înaintată să fie respinsă integral.

Prin încheierea din 7 octombrie 2025 a Curții de Apel Centru, nu s-a dat curs cererii de apel depuse de Salnicov Alexandru, reprezentat de avocatul Canja Alexandru. S-a acordat apelantului un termen de 10 zile calendaristice din momentul primirii copiei de pe încheierea în cauză pentru: - depunerea unei cereri suplimentare de apel, cu indicarea motivelor de fapt și de drept pe care se întemeiază apelul; - prezentarea copiilor de pe cererea de apel suplimentară într- un număr egal cu numărul participanților la proces; - prezentarea originalului dovezii de achitare a taxei de stat în mărime de 637,50 lei; - prezentarea originalului dovezii de achitare a taxei de timbru în mărime de 200 lei.

Prin încheierea din 4 noiembrie 2025 a Curții de Apel Centru, s-a restituit cererea de apel depusă de Salnicov Alexandru, reprezentat de avocatul Canja Alexandru. S-a remis apelantului Salnicov Alexandru, reprezentat de avocatul Canja Alexandru, cererea de apel declarată în prezenta cauză civilă, cu toate documentele anexate.

La 17 noiembrie 2025, avocatul Canja Alexandru, în interesele lui Salnicov Alexandru, a declarat recurs împotriva încheierii din 4 noiembrie 2025 a Curții de Apel Centru, solicitând admiterea recursului și casarea integrală a încheierii.

Reprezentantul recurentului a arătat că la data de 15 octombrie 2025 i-a fost transmisă prin poșta electronică o copie a încheierii din 7 octombrie 2025, care nu conținea semnătură electronică calificată, ștampilă sau alte elemente de autentificare, iar actul respectiv nu figura nici pe portalul instanțelor de judecată, motiv pentru care nu putea fi considerat un act oficial și opozabil.

Consideră că, în aceste condiții, termenul de 10 zile acordat pentru înlăturarea neajunsurilor cererii de apel nu putea începe să curgă de la data transmiterii prin e-mail a unui document neautentic, ci doar de la data comunicării legale și autentice a încheierii.

Astfel, a menționat că, la data de 30 octombrie 2025, a solicitat Curții de Apel Centru comunicarea încheierii din 7 octombrie 2025, iar copia autentică a acesteia, cusută, semnată olograf și ștampilată, i-a fost înmânată fizic abia la data de 5 noiembrie 2025.

În aceeași zi, la 5 noiembrie 2025, s-a conformat indicațiilor instanței de apel, depunând cererea de apel motivată și prezentând dovezile de achitare a taxei de stat și a taxei de timbru, apreciind că aceste acțiuni au fost efectuate în termenul acordat de instanță, calculat de la data comunicării autentice a încheierii.

Recurentul a mai invocat că emiterea încheierii de restituire din 4 noiembrie 2025, anterior comunicării autentice a încheierii din 7 octombrie 2025, ar constitui o încălcare a dreptului la un proces echitabil și a dreptului de acces la instanță, contrar art. 6 CEDO și art. 20 din Constituție.

De asemenea, a susținut că lipsa semnăturii electronice calificate pe documentele transmise prin poșta electronică contravine dispozițiilor Legii nr. 91/2014 privind semnătura electronică și nu poate produce efecte juridice procedurale, motiv pentru care sancțiunea restituirii cererii de apel ar fi fost aplicată în mod nelegal.

Art. 427 lit. a) din Codul de procedură civilă: „Instanța de recurs, după ce examinează recursul împotriva încheierii, este în drept să respingă recursul și să mențină încheierea.”

Art. 364 alin. (1) din Codul de procedură civilă: 2 „Cererea de apel se depune în scris la instanța judecătorească a cărei hotărâre se atacă, cu plata taxei de stat și/sau a taxei de timbru în cazul în care apelul se impune cu taxă, în condițiile legii.”

Art. 365 alin. (1) lit. d) din Codul de procedură civilă: „În cererea de apel se indică: motivele de fapt și de drept pe care se întemeiază apelul.”

Art. 368 alin. (1) din Codul de procedură civilă: „Dacă cererea de apel nu întrunește condițiile prevăzute la art. 364 și 365 și dacă cererea este depusă fără plata taxei de stat și/sau a taxei de timbru, instanța de apel, în termen de 10 zile de la repartizarea dosarului, dispune printr-o încheiere, fără înștiințarea participanților la proces, să nu se dea curs cererii, acordând apelantului un termen pentru lichidarea neajunsurilor.”

Art. 369 alin. (1) lit. a), alin. (2) din Codul de procedură civilă: „Instanța de apel restituie, printr-o încheiere, cererea dacă: a) apelantul nu a îndeplinit în termen indicațiile instanței de apel din încheierea emisă în conformitate cu art. 368 alin. (1). Încheierea judecătorească de restituire a cererii de apel poate fi atacată cu recurs.”

Art. 100 alin. (1) din Codul de procedură civilă: „(1) Cererea de chemare în judecată și actele de procedură se comunică participanților la proces și persoanelor interesate, contra semnătură, prin intermediul persoanei împuternicite, prin poștă, cu scrisoare recomandată și cu aviz de primire, prin intermediul biroului executorului judecătoresc, la adresa electronică indicată în cererea de chemare în judecată sau înregistrată prin intermediul Programului integrat de gestionare a dosarelor, sau prin alte mijloace care să asigure transmiterea textului cuprins în act și confirmarea primirii lui, precum și prin delegație judiciară.”

Art. 110 din Codul de procedură civilă: „Termen de procedură este intervalul, stabilit de lege sau de judecată (judecător), în interiorul căruia instanța (judecătorul), participanții la proces și alte persoane legate de activitatea instanței trebuie să îndeplinească anumite acte de procedură ori să încheie un ansamblu de acte.”

Art. 111 din Codul de procedură civilă: „Actele de procedură se efectuează în termenul prevăzut de lege. În cazul în care nu este stabilit prin lege, termenul de procedură se fixează de către instanța judecătorească. Termenul de procedură se instituie prin indicarea unei date calendaristice, datei comunicării actului de procedură, a unei perioade sau prin referire la un eveniment viitor și cert că se va produce. În ultimul caz, actul de procedură poate fi efectuat în decursul întregii perioade. Dacă începutul curgerii termenului este determinat de un eveniment sau moment în timp care va surveni pe parcursul zilei, inclusiv de comunicarea actului de procedură, 3 atunci ziua survenirii evenimentului sau a momentului nu se ia în considerare la calcularea termenului.”

Art. 112 alin. (4) din Codul de procedură civilă: „(4) Dacă actul de procedură trebuie efectuat nemijlocit în instanța judecătorească ori în o altă organizație, termenul se consideră expirat la ora care încheie programul lor sau la care încetează operațiunile respective.”

Art. 113 din Codul de procedură civilă: „Dreptul de a efectua actul de procedură încetează odată cu expirarea termenului prevăzut de lege ori stabilit de instanța de judecată. Nerespectarea termenului atrage după sine decăderea din dreptul de a efectua actul de procedură, dacă legea nu prevede altfel.”

Art. 115 din Codul de procedură civilă: „La cererea participanților la proces interesați, instanța de judecată poate prelungi termenul de procedură stabilit de instanța de judecată. Termenul poate fi prelungit pentru același temei o singură dată. Termenul de procedură stabilit de lege nu poate fi prelungit, fiind aplicabil art.116.”

Art. 56 alin. (3) din Codul de procedură civilă: „Participanții la proces sunt obligați să se folosească cu bună-credință de drepturile lor procedurale. În cazul abuzului de aceste drepturi sau al nerespectării obligațiilor procedurale, se aplică sancțiunile prevăzute de legislația procedurală civilă”.

Art. 10 alin. (1) din Codul de procedură civilă: „Sancțiunile procedurale sunt urmările nefavorabile, stabilite de normele de drept procedural civil, care survin pentru subiectul obligat în raport procedural în caz de neîndeplinire sau de îndeplinire defectuoasă a unui act de procedură, precum și în caz de exercitare abuzivă a unui drept procedural”.

Examinând recursul declarat, Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție constată că acesta este neîntemeiat și urmează a fi respins, cu menținerea încheierii contestate, din următoarele considerente.

Prin încheierea din 7 octombrie 2025, Curtea de Apel Centru nu a dat curs cererii de apel declarate de Salnicov Alexandru împotriva hotărârii din 28 februarie 2024 a Judecătoriei Chișinău, sediul Centru, acordând apelantului un termen de 10 zile calendaristice din momentul primirii copiei de pe încheiere pentru înlăturarea 4 neajunsurilor cererii de apel, cu indicarea expresă a obligațiilor procedurale ce urmau a fi îndeplinite.

Din materialele dosarului rezultă că încheierea din 7 octombrie 2025 a fost expediată și recepționată de reprezentantul apelantului, avocatul Canja Alexandru, prin intermediul poștei electronice, la adresa indicată în cererea de apel nemotivată, la data de 15 octombrie 2025, fapt confirmat de dovezile aflate la dosar (f.d.98-100).

Potrivit art. 100 alin. (1) din Codul de procedură civilă, actele de procedură pot fi comunicate inclusiv la adresa electronică indicată de participantul la proces sau de reprezentantul acestuia, iar utilizarea acestui mijloc de comunicare produce efecte juridice procedurale din momentul confirmării transmiterii.

În acest context, instanța de recurs reține că dispozițiile Codului de procedură civilă nu condiționează validitatea comunicării actelor de procedură prin poșta electronică de aplicarea semnăturii electronice calificate, fiind suficient ca transmiterea să asigure comunicarea conținutului actului și posibilitatea destinatarului de a lua cunoștință de acesta.

Prin urmare, susținerile recurentului potrivit cărora termenul procedural nu ar fi început să curgă din lipsa unei comunicări „autentice” a încheierii din 7 octombrie 2025 nu pot fi reținute, întrucât acestea nu își găsesc suport în normele procedurale civile aplicabile.

În conformitate cu art. 111 alin. (3) din Codul de procedură civilă, termenul de procedură începe să curgă din ziua următoare comunicării actului de procedură, iar în speță termenul de 10 zile acordat pentru înlăturarea neajunsurilor cererii de apel a început să curgă din 16 octombrie 2025 și, având în vedere că ultima zi a termenului a căzut într-o zi nelucrătoare, s-a împlinit la data de 27 octombrie 2025.

Din actele dosarului rezultă că apelantul nu a depus cererea de apel suplimentară, copiile corespunzătoare și dovezile de achitare a taxei de stat și a taxei de timbru în termenul acordat de instanța de apel, termen care a expirat anterior emiterii încheierii de restituire din 4 noiembrie 2025.

Totodată, instanța de recurs constată că apelantul nu a formulat nici o cerere de prelungire a termenului procedural în condițiile art. 115 din Codul de procedură civilă, deși avea posibilitatea legală de a solicita o asemenea prelungire înainte de expirarea termenului acordat.

Referitor la susținerile recurentului privind pretinsa încălcare a dreptului de acces la instanță și a dreptului la un proces echitabil, Completul de judecată reține că sancțiunea procedurală aplicată nu constituie o restrângere disproporționată a acestor drepturi, ci reprezintă consecința directă a nerespectării obligațiilor procedurale prevăzute expres de lege.

Or, respectarea termenelor procedurale și a cerințelor formale ale căilor de atac reprezintă o condiție esențială pentru asigurarea principiului securității 5 raporturilor juridice și pentru buna administrare a justiției, fiind aplicabilă tuturor participanților la proces în mod egal.

În acest sens, instanța de recurs constată că apelantului i-au fost oferite garanții procedurale suficiente, fiind informat în mod clar și previzibil asupra obligațiilor ce îi reveneau și asupra consecințelor nerespectării acestora, iar lipsa de diligență în executarea obligațiilor procedurale nu poate fi imputată instanței de judecată.

Prin urmare, instanța de recurs apreciază că instanța de apel a aplicat corect dispozițiile art. 369 alin. (1) lit. a) din Codul de procedură civilă, iar argumentele invocate în recurs nu justifică casarea încheierii contestate.

În conformitate cu art. 427 lit. a), art. 428 alin. (1) din Codul de procedură civilă COMPLETUL, CU UNANIMITATE DE VOTURI, Respinge recursul depus de avocatul Canja Alexandru, în interesele lui Salnicov Alexandru. Menține încheierea din 4 noiembrie 2025 a Curții de Apel Centru, emisă în cauza civilă intentată la cererea de chemare în judecată depusă de Spatar Iurie împotriva lui Salnicov Alexandru, cu privire la înlăturarea obstacolelor. Decizia este irevocabilă. Președinte Diana Stănilă Judecători Gheorghe Stratulat Ion Munteanu 6