3r-52/25 — contestarea actelor administrative

3r-52/25 — contestarea actelor administrative (Curtea Supremă de Justiție, 2025)

D E C I Z I E

cu privire la respingerea recursului depus de Viorel Gandrabur,

reprezentat de avocatul Eugeniu Musteață,

în cauza de contencios administrativ intentată la cererea de chemare în

judecată depusă de Viorel Gandrabur împotriva Casei Naționale de Asigurări

Sociale, terț Inspectoratul General al Poliției, cu privire la anularea actului

administrativ și obligarea emiterii actului administrativ favorabil,

împotriva încheierii din 20 ianuarie 2025 a Curții de Apel Centru,

(Dosarul nr. 3r-52/25

NR. PIGD 2-22132874-01-3r-27022025)

Termenul depunerii apelului. Nejustificată omiterea termenului de declarare a

apelului.

Judecătoria Chișinău, sediul Centru, jud. T. Avasiloaie,

Curtea de Apel Centru, jud. V. Sîrbu, A. Cașcaval, A. Braga,

14 mai 2025

Textul corespunde originalului

Examinând în lipsa participanților la proces recursul depus de Viorel

Gandrabur, reprezentat de avocatul Eugeniu Musteață,

Curtea Supremă de Justiție, în completul compus din:

Stela Procopciuc, Președinte,

Ion Malanciuc,

Diana Stănilă, judecători,

constată următoarele:

ÎN FAPT

Eugeniu Musteață, a depus cerere de chemare în judecată împotriva Casei

Naționale de Asigurări Sociale, terț Inspectoratul General al Poliției,

concretizată ulterior, solicitând anularea deciziei Casei Teritoriale de

Asigurări Sociale Chișinău, Rîșcani, nr. 93/2022/44633 din 30 mai 2022, nr.

92/2022/47447 din 29 august 2022, răspunsul Casei Naționale de Asigurări

Sociale nr. G1730/22 din 01 septembrie 2022 și nr. 1917/22 din 05 octombrie

2022, obligarea Casei Naționale de Asigurări Sociale să emită actul

administrativ individual privind recalcularea pensiei rezultând din vechimea

în muncă de 32 ani, 04 luni și 18 zile, din suma soldei, reieșind din media

lunară pentru ultimele 12 luni calendaristice precedente concedierii din 29

decembrie 2021.

POZIȚIA PRIMEI INSTANȚE

Centru, s-a respins acțiunea în contencios administrativ înaintată de Viorel

Gandrabur împotriva Casei Naționale de Asigurări Sociale, terț Inspectoratul

General al Poliției, cu privire la anularea deciziei Casei Teritoriale de

Asigurări Sociale Chișinău, Rîșcani, nr. 93/2022/44633 din 30 mai 2022 și

nr. 92/2022/47447 din 29 august 2022, deciziei Casei Naționale de Asigurări

Sociale nr. G1730/22 din 01 septembrie 2022 și nr. 1917/22 din 05 octombrie

2022, obligarea Casei Naționale de Asigurări Sociale să emită actul

administrativ individual privind recalcularea pensiei rezultând din vechimea

în muncă de 32 ani, 04 luni și 18 zile, din suma soldei, reieșind din media

lunară pentru ultimele 12 luni calendaristice precedente concedierii din 29

decembrie 2021, încasarea cheltuielilor de judecată.

EXERCITAREA CĂII DE ATAC ÎN ORDINE DE APEL

Gandrabur, reprezentat de avocatul Eugeniu Musteață, a depus cerere de apel

nemotivată, iar la 03 decembrie 2024, prin intermediul poștei electronice

(f.d.72), a expediat apelul motivat împotriva hotărârii din 15 aprilie 2024 a

Judecătoriei Chișinău, sediul Centru, solicitând admiterea apelului,

repunerea în termenul de înaintare a acestuia, casarea hotărârii primei

instanțe, pronunțarea unei noi hotărâri de admitere integrală a acțiunii.

1

POZIȚIA INSTANȚEI DE APEL

respins ca neîntemeiată cererea depusă de avocatul Eugeniu Musteață, în

interesele apelantului Viorel Gandrabur, cu privire la repunerea în termen a

apelului. S-a declarat inadmisibil apelul depus de Viorel Gandrabur

împotriva hotărârii din 15 aprilie 2024 a Judecătoriei Chișinău, sediul

Centru, din motiv că apelul a fost depus după expirarea termenului prevăzut

la art.232 alin. (1) din Codul administrativ.

EXERCITAREA CĂII DE ATAC ÎN ORDINE DE RECURS

Viorel Gandrabur, reprezentat de avocatul Eugeniu Musteață, a depus recurs

împotriva încheierii din 20 ianuarie 2025 a Curții de Apel Centru, solicitând

admiterea acestuia, casarea încheierii contestate, emiterea unei noi încheieri

de repunere în termenul de apel, trimiterea cauzei instanței de apel pentru

examinare.

soluția primei instanțe, la 05 august 2024, a depus apel nemotivat, iar la 03

decembrie 2024 a prezentat motivarea apelului. Prin cererile de apel depuse

a solicitat repunerea în termenul legal de depunere a cererii de apel

nemotivate cu referire la prevederile art. 65 din Codul administrativ, având

în vedere neînștiințarea despre data ședinței de judecată și necomunicarea

actului judecătoresc emis. Iar prin încheierea din 20 ianuarie 2025 a Curții

de Apel Centru, s-a respins ca neîntemeiată cererea privind repunerea în

termen a apelului și s-a declarat inadmisibil apelul, din motiv că a fost depus

după expirarea termenului prevăzut la art. 232 alin. (1) din Codul

administrativ.

menționat despre recepționarea citațiilor de către reclamant și avocat,

precum și formularea cererii din 24 ianuarie 2024 de examinare în lipsă, iar

înaintând acțiunea în instanța, urma să se intereseze de soarta dosarului, la

fel că dispozitivul hotărârii contestate a fost publicat pe portalul național al

instanțelor și respectiv survin efectele instituite prin lege. Dreptul de a

efectua actul de procedură încetează o dată cu expirarea termenului prevăzut

de lege ori stabilit de instanța judecătorească.

se bazează în mod determinant pe aprecierea vădit nerezonabilă a probelor.

În acest sens, a comunicat că nici recurentul și nici reprezentantul

recurentului nu au fost citați pentru data ședinței de judecată și nici nu le-a

fost comunicat actul judecătoresc. În cererea de chemare în judecată și în

mandatul avocatului a fost indicată adresa de corespondență din mun.

Chișinău, str. 31 august 1989, nr.100, of.203, însă în toate citațiile, o altă

adresă, și anume mun. Chișinău, str. 31 august 1989, nr.62. Deși adresa

2

recurentului a fost indicată corect, însă ultimul nu a recepționat nici o

scrisoare, deoarece s-a aflat peste hotarele țării, având certitudinea că actele

vor fi comunicate avocatului. Deși nu a recepționat citația privind data

ședinței de judecată, însă a accesat portalul instanțelor de judecată și a

constatat că ședința de judecată a fost fixată pentru 24 ianuarie 2024. Având

în vedere imposibilitatea sa în calitate de avocat de a se prezenta pentru

această dată și că în acea perioadă ședințele se amânau peste aproximativ opt

luni, a depus cerere de examinare în lipsă anume pentru ședința din 24

ianuarie 2024. După ședința respectivă, avocatul s-a prezentat la grefierul

judecătorului și a solicitat să i se comunice rezultatul ședinței, informându-l

că ședința nu a avut loc și suplimentar va fi informat despre următoare

ședință. Având în vedere faptul că în zile apropiate nu a fost informat despre

următoarea ședință de judecată și nici pe portal nu a fost publicat, la

solicitarea avocatului către grefierul judecătorului de a fi informat despre

următoarea ședință de judecată, i s-a comunicat că a fost fixată pentru 08

februarie 2024. Însă la acea dată ședința nu a avut loc, deoarece judecătorul

s-a aflat în concediul medical. Iar la 08 februarie 2024 a fost informat că va

fi înștiințat despre ulterioara ședință în mod adăugător, fie prin poștă, fie prin

poșta electronică. În situația în care nu a recepționat nici o citație cu privire

la următoarea ședință de judecată, la 26 iulie 2024, a accesat portalul

instanțelor de judecată unde a găsit publicată hotărârea din 15 aprilie 2024 a

Judecătoriei Chișinău, sediul Rîșcani.

despre existența dosarului și că pentru 24 ianuarie 2024 a fost fixată ședința

de judecată, fapt despre care a aflat de pe portalul instanțelor de judecată.

Totuși, instanța de apel în mod eronat a indicat faptul că atât avocatul, cât și

reclamantul au fost citați și au recepționat citațiile. Nicio citație comunicată

reclamantului nu a fost recepționată de acesta, precum nici o citație adresată

avocatului nu a fost recepționată. Însă a considerat important că toate actele

comunicate avocatului au fost expediate la o altă adresă decât cea indicată ca

fiind de corespondență. Deși nu neagă faptul că a aflat despre ședință de pe

portalul instanței, a reiterat că s-a prezentat imediat după ședința din 24

ianuarie 2024 pentru a afla rezultatul ședinței și i s-a comunicat că va fi

informat suplimentar. După ședința din 08 februarie 2024 nici avocatul și

nici recurentul nu au fost citați pentru ședința din 15 aprilie 2024, nici la

adresele indicate și nici la alte adrese. Or, la ședința din 08 februarie 2024

deși avocatul a fost prezent, însă aceasta nu a avut loc și nici nu a fost stabilită

o altă ședință de judecată. După ședința din 08 februarie 2024 grefierul nu a

mai fost deranjat, deoarece acesta a comunicat că odată ce va fi fixată

ulterioara ședință de către instanța de judecată, va anunța părțile în acest sens.

Prin urmare, părțile nu au avut posibilitatea să cunoască faptul că următoarea

ședință a fost numită pentru data de 15 aprilie 2024. În acest context, chiar

dacă ar fost expediate citații la adresa părților, chiar dacă ar fi fost

recepționate aceste citații de până la ședința din 08 februarie 2024, în

3

contextul în care, ședința din 08 februarie 2024 nu a avut loc, iar ședința

următoare a fost stabilită ulterior unilateral de către instanța de judecată, fără

a comunica părților, nu au avut de unde să cunoască despre ședința din 15

aprilie 2024. Astfel, sunt incidente prevederile art.65 alin.(1) din Codul

administrativ, deoarece din motive independente de voința sa, recurentul nu

a putut respecta termenul de a înainta apelul nemotivat, deoarece nu a

cunoscut despre ulterioara ședință de judecată și nici nu a putu să cunoască,

deoarece acesta nu a fost fixată.

comunicare a actelor de procedură, în cazul în care aceasta este prevăzută de

legislația națională, se consideră a fi respectată și corespunzătoare garanțiilor

oferite art. 6 §1 CEDO, din momentul în care justițiabilul a avut posibilitatea

reală de a lua cunoștință de conținutul actului care urma să fie comunicat, iar

obligația de probare a efectuării unei astfel de comunicări îi revine statului

care o invocă. Astfel, încât Curtea a reiterat, în mai multe cazuri, faptul că

dreptul de acces la o instanță, principiul contradictorialității, precum și

principiul egalității armelor, consacrate la art. 6 § 1 din Convenție, se aplică,

de asemenea, în domeniul specific al comunicării actelor judiciare părților.

Astfel, o condiție sine-qua-non ca mijloacele prin care are loc comunicarea

actelor procedurale civile către participanții la proces să treacă testul

legalității, respectiv comunicarea să se considere efectuată în mod legal, cu

respectarea tuturor garanțiilor dreptului la un proces echitabil este ca aceste

mijloace să asigure transmiterea și confirmarea actelor date, și textului

acestora nemijlocit și efectiv.

informa despre dosar în limitele rezonabile, însă instanța de judecată deși

avea obligația de a comunica părților despre data ședinței de judecată fixată

unilateral, nu a întreprins nici o măsură. Prin urmare, recurentul și avocatul

s-au informat despre soarta dosarului, cel puțin s-a prezentat la ședința de

judecată din 08 februarie 2024, pentru care nu a fost citat, însă instanța de

judecată, pe lângă faptul că nu a stabilit o altă ședință de judecată, nici nu a

comunicat părților despre ședința din 15 aprilie 2024, fixată unilateral.

Obligația instanței de judecată de a comunica părții actele de procedură nu

poate fi echivalată cu obligația părții de a se interesa despre soarta dosarului.

Prin interpretarea circumstanțelor invocate instanța de apel a pus o sarcină

disproporționată de a verifica soarta dosarului, chiar dacă i s-a comunicat că

ședința o să fie fixată unilateral și o să fie informat suplimentar.

februarie 2025, prin intermediul poștei electronice (f.d.102-103).

LEGISLAȚIA RELEVANTĂ

„(1) Încheierile primei instanțe și ale instanței de apel pot fi contestate cu recurs,

separat de hotărîre, în cazurile prevăzute de prezentul cod și de alte legi.”

4

„Recursul împotriva încheierii judecătorești se depune motivat la instanța de judecată

care a emis încheierea contestată în termen de 15 zile de la notificarea încheierii

judecătorești, dacă legea nu stabilește un termen mai mic. Instanța de judecată care a

emis încheierea contestată transmite neîntîrziat recursul împotriva încheierii

judecătorești împreună cu dosarul judiciar instanței competente să soluționeze

recursul.”

„(5) Curtea Supremă de Justiție soluționează: b) cererile de recurs împotriva

hotărârilor, a deciziilor și a încheierilor curților de apel.”

„(1) Apelul se depune la instanța de judecată care a emis hotărîrea contestată în termen

de 30 de zile de la pronunțarea dispozitivului hotărîrii, dacă legea nu stabilește un

termen mai mic. Instanța de judecată care a emis hotărîrea contestată transmite

neîntîrziat apelul împreună cu dosarul judiciar, după motivarea hotărîrii, instanței de

apel.”

„(1) Instanța de apel examinează din oficiu admisibilitatea apelului. Dacă este

inadmisibil, apelul se declară ca atare printr-o încheiere susceptibilă de recurs.

(2) Apelul se declară inadmisibil în special cînd:

d) apelul a fost depus după expirarea termenului stabilit la art.232 alin.(1).”

„(1) Dacă o persoană, din motive independente de voința ei, nu a putut respecta un

termen legal, atunci, la cerere, ea poate fi repusă în termen. Culpa unui reprezentant

legal sau împuternicit se atribuie reprezentatului.

(2) Cererea de repunere în termen se depune în termen de 15 zile de la înlăturarea

impedimentului. La cerere se anexează probele care confirmă faptele pe care aceasta

se întemeiază și, suplimentar, se recuperează acțiunile omise.

(3) După 6 luni de la expirarea termenului omis repunerea în termen nu mai poate fi

solicitată, iar acțiunea omisă nu mai poate fi recuperată, cu excepția cazului cînd acest

lucru nu a fost posibil pînă la expirarea termenului de un an ca urmare a forței majore.”

„(1) Prevederile art.65 alin.(1)–(3) și (5) se aplică corespunzător pentru repunerea în

termenul de apel și în termenul de prezentare a motivării apelului.

(2) Încheierea instanței de apel prin care este respinsă cererea de repunere în termenul

de apel sau în termenul de prezentare a motivării apelului poate fi contestată cu recurs.

Încheierea instanței de apel prin care s-a făcut repunerea în termenul de apel sau în

termenul de prezentare a motivării apelului poate fi contestată doar odată cu fondul.”

„Hotărîrile și alte acte de dispoziție prin care se stabilesc termene, precum și numirea

ședințelor și citațiile se notifică participanților la proces conform art.96–114.”

„(1) Un înscris poate fi notificat prin poștă cu scrisoare recomandată cu aviz de

recepție.

(2) Pentru probarea notificării este suficient avizul de recepție.”

5

„Examinarea și soluționarea în fond a acțiunii în contencios administrativ are loc

conform prevederilor Codului de procedură civilă, cu următoarele excepții: c)

participanții la proces care s-au prezentat cel puțin o dată în ședința de judecată pe

parcursul examinării acțiunii în contencios administrativ sau au efectuat acte de

procedură în contextul examinării acțiunii în contencios administrativ nu pot invoca

lipsa citației pentru efectuarea actelor de procedură la o dată ulterioară.”

„(1) Examinînd recursul împotriva încheierii judecătorești, instanța adoptă una dintre

următoarele decizii: b) respinge recursul.”

MOTIVAREA INSTANȚEI

notează că încheierea contestată a fost notificată avocatului recurentului, prin

intermediul poștei electronice la 30 ianuarie 2025 (f.d.89), fapt ce se

confirmă prin extrasul din poștă electronică. Astfel, recurentul s-a conformat

prevederilor legale și a respectat termenul instituit de legiuitor, pentru

demararea căii de atac în ordine de recurs.

Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție consideră necesar de a

respinge recursul declarat, din motivele ce succed.

august 2024, prin intermediul poștei electronice (f.d.56), Viorel Gandrabur,

reprezentat de avocatul Eugeniu Musteață, a depus cerere de apel nemotivată,

iar la 03 decembrie 2024, prin intermediul poștei electronice (f.d.72), a

expediat apelul motivat împotriva hotărârii din 15 aprilie 2024 a Judecătoriei

Chișinău, sediul Centru, solicitând admiterea apelului, repunerea în termenul

de înaintare a acestuia, casarea hotărârii primei instanțe, pronunțarea unei noi

hotărâri de admitere integrală a acțiunii (f.d.57-60, 73-77).

respins ca neîntemeiată cererea depusă de avocatul Eugeniu Musteață, în

interesele apelantului Viorel Gandrabur, cu privire la repunerea în termen a

apelului și s-a declarat inadmisibil apelul depus de Viorel Gandrabur

împotriva hotărârii din 15 aprilie 2024 a Judecătoriei Chișinău, sediul

Centru, din motiv că a fost depus după expirarea termenului prevăzut la

art.232 alin. (1) din Codul administrativ (f.d.84-88).

dezacordul părții recurente cu încheierea contestată, motivat, în esență, prin

faptul că prima instanța nu a înștiințat despre data și ora ședinței de judecată

avocatul reclamantului la adresa de corespondență indicată în mandatul

avocațial și în cererea de chemare în judecată, fiind citat la o altă adresă, ce

nu-i se atribuie. Reclamantul deși a fost citat la adresa corectă, nu a

recepționat corespondența, deoarece s-a aflat peste hotarele țării. La fel,

6

avocatul recurentului a declarat că, deși a fost prezent la ședința din 08

februarie 2024, care nu a avut loc, din motiv că judecătorul era în concediu

medical, nu a fost înștiințat despre data și ora următoarei ședințe de judecată,

comunicându-i-se că va fi informat suplimentar, însă pentru ședința din 15

aprilie 2024, nu a fost citat legal nici avocatul și nici reclamantul.

pronunțarea dispozitivului hotărârii judecătorești din 15 aprilie 2024 s-a

efectuat în lipsa participanților la proces.

sediul Centru, a expediat cu scrisoare recomandată cu aviz de recepție

reclamantului Viorel Gandrabur copia dispozitivului hotărârii din 15 aprilie

2024, însă din adresa acestuia corespondența s-a restituit instanței ca fiind

„nereclamată” (f.d.53).

reclamantul nu a recepționat corespondența trimisă de prima instanță,

deoarece s-ar fi aflat peste hotarele țării, această circumstanță nu a fost

confirmată prin anumite înscrisuri în acest sens. Iar la materialele cauzei se

regăsește avizul de recepție contrasemnat de reclamantul Viorel Gandrabur,

prin care a fost înștiințat despre ședința de judecată din 27 iunie 2023, ora

15:00 (f.d.42). Drept urmare, instanța de apel justificat a reținut că

reclamantul a recepționat citația.

sa la o altă adresă decât cea invocată, instanța de recurs reține că într-adevăr

se atestă că avocatul în mandatul avocațial și în cererile depuse a indicat

adresa din mun. Chișinău, str. 31 August 1989, nr.100, of. 203, însă

corespondența îi era expediată de prima instanță la adresa din mun. Chișinău,

str. 31 August 1989, nr.62, of.2. Însă această circumstanță nu influențează

soluția instanței, în condițiile în care avocatul reclamantului/recurentului a

cunoscut despre data și ora ședințelor de judecată, chiar și prin informarea sa

de pe portalul național al instanțelor în sensul pretins.

administrativ, citate supra, participanții la proces care s-au prezentat cel puțin

o dată în ședința de judecată pe parcursul examinării acțiunii în contencios

administrativ sau au efectuat acte de procedură în contextul examinării

acțiunii în contencios administrativ nu pot invoca lipsa citației pentru

efectuarea actelor de procedură la o dată ulterioară.

depusă prin intermediul poștei electronice la 24 ianuarie 2024, avocatul

reclamantului/recurent a solicitat examinarea cauzei în lipsa reclamantului și

avocatului. Astfel, în mesajul din extrasul din poșta electronică se profilează:

„La prezenta atașăm cererea privind examinarea cauzei la cererea lui

Gandrabur Viorel către CNAS, numită pentru data de 24.01.24, ora 10.00, în

7

lipsa acestuia și a avocatului”. Iar nemijlocit în cererea atașată a reflectat:

„Prin prezenta, solicităm examinarea cauzei de contencios administrativ în

acțiunea intentată la cererea lui Gandrabur Viorel către CNAS, parte terță

IGP, cu privire la obligarea emiterii actului administrativ favorabil, în lipsa

reclamantului și a avocatului său”, fără a specifica o anumită dată a ședinței

de judecată (f.d.45-46). Or, avocatul recurentului a pretins în recurs că a

solicitat examinarea în lipsa sa și a reclamantului doar a ședinței de judecată

din 24 ianuarie 2024, la care nu a avut posibilitatea să se prezinte.

prima instanță nu a respectat procedura de înștiințare legală pentru data de

15 aprilie 2024, dată la care s-a pronunțat dispozitivul hotărârii. Mai mult,

însuși avocatul a afirmat că a fost prezent la ședința de judecată din 08

februarie 2024, care nu a avut loc din motiv că judecătorul se afla în concediu

medical. De altfel, conform procesului-verbal al ședinței de judecată din 24

ianuarie 2024 pentru data de 08 februarie 2024, ora 14:20, a fost amânată

deliberarea și pronunțarea dispozitivului hotărârii (f.d.49 verso).

că urma a fi pronunțat dispozitivul hotărârii judecătorești ulterior, odată

amânată ședința de judecată din 08 februarie 2024, conform poziției acestuia

a accesat portalul național al instanțelor de judecată doar la 26 iulie 2024,

când și a constatat că a fost publicat dispozitivul hotărârii judecătorești din

15 aprilie 2024. Deși a pretins că a depus diligența necesară de a se interesa

de soarta dosarului, însă de la 08 februarie 2024 până la 26 iulie 2024

reclamantul nici personal, nici prin intermediul avocatului, nu a întreprins

nicio acțiune în vederea aflării la ce etapă se află procesul inițiat la acțiunea

sa. Or, însuși avocatul recurentului a afirmat în recurs că după 08 februarie

2024 nerecepționând nici o citație, la 26 iulie 2024 a accesat portalul național

al instanțelor și a aflat despre dispozitivul hotărârii pronunțat la 15 aprilie

nemijlocit în prima instanță sau expediată prin intermediul poștei electronice,

în care partea reclamantă ar fi solicitat informații referitor la cursul

procesului inițiat la acțiunea sa.

obligația instanței de judecată de a comunica părții actele de procedură nu

poate fi echivalată cu obligația părții de a se interesa despre soarta dosarului,

precum și că instanța de apel a pus o sarcină disproporționată de a verifica

soarta dosarului, chiar dacă i s-a comunicat că va fi înștiințat suplimentar,

instanța de recurs menționează că art.218 lit.c) din Codul administrativ, citat

supra, stipulează expres că participanții la proces care s-au prezentat cel puțin

o dată în ședința de judecată pe parcursul examinării acțiunii în contencios

administrativ sau au efectuat acte de procedură în contextul examinării

acțiunii în contencios administrativ nu pot invoca lipsa citației pentru

efectuarea actelor de procedură la o dată ulterioară.

8

plauzibile ce ar determina repunerea în termen a apelului, iar acțiunile

întreprinse în acest sens au fost calificate ca insuficiente, în condițiile în care

apelantul/recurent nu a făcut uz de drepturile procedurale și nu a contestat

hotărârea în interiorul termenului de 30 de zile de la pronunțarea

dispozitivului, care s-a realizat la 15 aprilie 2024. Or, cererea de apel a fost

depusă doar la 05 august 2024, contrar prevederilor art.232 alin.(1) din Codul

administrativ.

2024 a fost expediat reclamantului cu aviz de recepție la 17 aprilie 2024

(f.d.52), iar trimiterea poștală a fost restituită ca „nereclamată” (f.d.53), deși,

partea recurentă a confirmat că e corectă adresa recurentului la care s-a

expediat corespondența. Nereclamarea corespondenței îi este imputabilă

recurentului, or, aflarea acestuia peste hotarele țării nu a fost confirmată prin

anumite probe.

că dispozitivul hotărârii judecătorești a fost publicat pe portalul național al

instanțelor la data pronunțării acestuia, 15 aprilie 2024. Astfel, este

inexplicabilă poziția părții reclamante și/sau lipsa acțiunilor în vederea

interesării de soarta dosarului până la 26 iulie 2024, chiar prin formularea

unor cereri, având în vedere că avocatul reclamantului s-a prezentat la 08

februarie 2024 în instanța de judecată, aspect indicat în cererea de recurs.

administrativ, conform cărora participanții la procedura administrativă și

procedura de contencios administrativ trebuie să își exercite drepturile și să

își îndeplinească obligațiile cu bună-credință, fără a încălca drepturile

procesuale ale altor participanți. Buna-credință mai prezumă că partea este

obligată să respecte termenele prevăzute de lege, întrucât termenul de apel

prevăzut la art.232 alin.(1) din Codul administrativ este considerat un termen

imperativ, iar nerespectarea acestuia atrage ca efect decăderea părții din

dreptul de a mai exercita această cale de atac.

Justiție relevă că instanța de apel întemeiat a dispus respingerea cererii de

repunere în termenul de apel și, în consecință, a declarat apelul inadmisibil

în temeiul art.236 alin.(2) lit.d) din Codul administrativ. Or, exercitarea

oricărei căi de atac și neîndeplinirea oricărui alt act de procedură în termenul

legal atrage decăderea din acest drept, cu titlu de excepție fiind cazul în care

legea dispune altfel sau partea dovedește că a fost împiedicată printr-o

împrejurare mai presus de voința ei să efectueze acțiunea în termen.

că la caz nu sunt incidente prevederile art. 65 din Codul administrativ, având

în vedere că partea recurentă nu a prezentat argumente plauzibile, probe

pertinente și admisibile, care să dovedească imposibilitatea conformării

9

prevederilor legale și depunerii apelului în interiorul termenului de 30 de zile

de la pronunțarea dispozitivului. Or, respectarea termenelor legale constituie

o obligație pozitivă a părților și are menirea să asigure buna funcționare a

justiției, iar repunerea în termen poate fi admisă doar în cazurile expres

prevăzute de lege și doar în situația în care partea când înaintează o cerință

de repunere în termen, o justifică prin probe pertinente și admisibile în

temeiul art.65 și art.237 din Codul administrativ, prin care s-ar dovedi că

omiterea termenului este întemeiată. Admiterea spre examinare a unui apel

tardiv poate duce la încălcarea principiului securității raporturilor juridice

garantat de art. 6§1 din Convenția Europeană pentru Apărarea Drepturilor

Omului și a Libertăților Fundamentale.

Drepturilor și a Libertăților Fundamentale ale Omului îi garantează fiecărei

persoane dreptul de a sesiza o instanță cu orice contestație referitoare la

drepturile și obligațiile sale cu caracter civil. În practica sa constantă, Curtea

a reiterat că „dreptul la instanță”, la fel ca și dreptul de acces, nu are un

caracter absolut. În această privință Curtea Europeană, în multe cauze

similare, nu exclude ipoteza că interesele unei bune administrări a justiției

pot să justifice impunerea unui termen de exercitare a căii de atac (cauza

Bacev vs. fosta Republică Iugoslavă a Macedoniei; Kemp vs. Luxemburg;

Diaz Ochoa vs Spania), în care CtEDO a reiterat că termenul fixat de legea

internă este o restricție ce guvernează accesul la justiție.

că soluția emisă de către instanța de apel este adoptată cu respectarea

prevederilor legale corelate cu circumstanțele cauzei, prin ce se impune

respingerea recursului.

Codul administrativ,

COMPLETUL, CU UNANIMITATE DE VOTURI,

Respinge recursul depus de Viorel Gandrabur, reprezentat de avocatul

Eugeniu Musteață, împotriva încheierii din 20 ianuarie 2025 a Curții de Apel

Centru.

Decizia este irevocabilă.

Președinte Stela Procopciuc

Judecători Ion Malanciuc

Diana Stănilă

10