2r-467/25 — recuperarea bunului

Prin hotărârea din 6 mai 2025 a Judecătoriei Chișinău, sediul Centru, s-a admis cererea de chemare în judecată depusă de Centrul Național Anticorupție împotriva lui Oprea Ion, cu privire la încasarea sumei. S-a încasat de la Oprea Ion, în beneficiul Centrului Național Anticorupție, suma în mărime de 400 lei, transmisă pârâtului în cadrul testului de integritate profesională. S-a încasat de la Oprea Ion, în bugetul statului taxa de stat în mărime de 250 lei, de care reclamantul este scutit prin efectul legii.

La 3 iulie 2025, Oprea Ion a declarat apel împotriva hotărârii din 6 mai 2025 a Judecătoriei Chișinău, sediul Centru, solicitând repunerea apelului în termen, casarea hotărârii și emiterea unei noi hotărâri de respingere a cererii de chemare în judecată.

Prin încheierea din 4 noiembrie 2025 a Curții de Apel Centru, s-a respins cererea depusă de Oprea Ion, cu privire la repunerea în termenul legal de declarare a cererii de apel. S-a restituit apelul declarat de Oprea Ion împotriva hotărârii din 6 mai 2025 a Judecătoriei Chișinău, sediul Centru.

La 18 noiembrie 2025, Oprea Ion a declarat recurs împotriva încheierii din 4 noiembrie 2025 a Curții de Apel Centru, solicitând admiterea recursului, aplicarea directă a art. 6 și 13 din Convenție, casarea încheierii contestate, cu restituirea cauzei la rejudecare.

Recurentul a susținut că nu a fost informat în mod legal despre existența și examinarea cauzei civile inițiate de Centrul Național Anticorupție, iar despre hotărârea din 6 mai 2025 a aflat abia la 2 iulie 2025, 1 din informațiile publicate pe Portalul Național al Instanțelor de Judecată. În aceste condiții, la data de 3 iulie 2025, acesta a depus cererea de apel, solicitând repunerea în termen.

Recurentul a arătat că instanța de fond nu a asigurat citarea sa legală și efectivă, întrucât toate actele de procedură au fost expediate la o adresă la care acesta nu mai avea domiciliul, respectiv mun. xxxxx, str. xxxxx, adresă de la care s-a mutat încă din anul 2022, fapt confirmat prin actele oficiale de identitate și prin înregistrările Agenției Servicii Publice.

Totodată, recurentul a menționat că instanța de fond a fost informată, prin restituirea corespondenței cu mențiunea „nereclamat”, despre imposibilitatea comunicării actelor la adresa indicată, fără însă a întreprinde măsuri suplimentare pentru identificarea adresei reale de domiciliu sau pentru citarea efectivă a părții, inclusiv prin solicitarea datelor actualizate din registrele publice sau prin citare publică.

În opinia recurentului, această omisiune constituie o încălcare gravă a obligației instanței de a asigura desfășurarea procesului cu respectarea principiului contradictorialității și a dreptului la apărare, garantate de art. 6 din Convenție, precum și de dispozițiile Codului de procedură civilă privind citarea legală a părților.

Recurentul a mai susținut că instanța de apel, deși a constatat expres că nu există dovada comunicării hotărârii primei instanțe și că corespondența a fost restituită ca „nereclamată”, a apreciat în mod nejustificat că omisiunea comunicării i-ar fi imputabilă acestuia, reținând în mod eronat că nu ar fi dat dovadă de diligență în exercitarea drepturilor sale procesuale.

Potrivit recurentului, o asemenea concluzie este arbitrară, întrucât, în lipsa unei comunicări legale a hotărârii, termenul de declarare a apelului nu putea începe să curgă, iar exercitarea dreptului de apel nu putea fi condiționată de o presupusă obligație de verificare permanentă a portalului instanțelor de judecată.

De asemenea, recurentul a arătat că instanța de apel a ignorat faptul că acesta a indicat o adresă de corespondență funcțională, ceea ce demonstrează buna sa credință și disponibilitatea de a participa efectiv la proces, aspect care trebuia valorificat de instanță în contextul asigurării unui proces echitabil.

Prin urmare, recurentul a solicitat constatarea faptului că termenul de declarare a apelului nu putea începe să curgă anterior momentului în care a luat cunoștință efectiv de hotărârea instanței de fond, respectiv data de 2 iulie 2025, și că cererea de apel depusă la 3 iulie 2025 a fost formulată în termenul legal. 2

În referință, intimatul a arătat că recurentul nu a prezentat probe care să demonstreze imposibilitatea obiectivă de a-și exercita dreptul procedural în termenul prevăzut de lege și că argumentele invocate nu sunt apte să răstoarne concluziile instanței de apel privind tardivitatea declarării apelului

Art. 425 din Codul de procedură civilă: „Termenul de declarare a recursului împotriva încheierii este de 15 zile de la comunicarea încheierii.”

Art. 427 lit. b) din Codul de procedură civilă: „Instanța de recurs, după ce examinează recursul împotriva încheierii, este în drept: b) să admită recursul și să caseze integral sau parțial încheierea, restituind spre rejudecare problema soluționată prin încheierea casată.”

Art. 362 alin. (1) din Codul de procedură civilă: „Termenul de declarare a apelului este de 30 de zile de la data pronunțării dispozitivului hotărârii, dacă legea nu prevede altfel”.

Art. 2763 alin. (1) din Codul de procedură civilă: „Procedura cu privire la cererile cu valoare redusă este scrisă”.

Art. 2764 alin. (3) din Codul de procedură civilă: „Hotărârea judecătorească adoptată se publică pe pagina web a instanței judecătorești și se comunică participanților la proces, inclusiv prin intermediul Programului integrat de gestionare a dosarelor.”

Art. 100 alin. (1), (11) din Codul de procedură civilă: „Cererea de chemare în judecată și actele de procedură se comunică participanților la proces și persoanelor interesate, contra semnătură, prin intermediul persoanei împuternicite, prin poștă, cu scrisoare recomandată și cu aviz de primire, prin intermediul biroului executorului judecătoresc, la adresa electronică indicată în cererea de chemare în judecată sau înregistrată prin intermediul Programului integrat de gestionare a dosarelor, sau prin alte mijloace care să asigure transmiterea textului cuprins în act și confirmarea primirii lui, precum și prin delegație judiciară. Cererea de chemare în judecată și actele 3 de procedură ale instanței de judecată se comunică autorităților publice, persoanelor juridice de drept privat și avocaților prin intermediul Programului integrat de gestionare a dosarelor, la care aceștia sînt conectați prin adresa electronică indicată în cererea de chemare în judecată, în mandatul de avocat, în alte acte ce atestă utilizarea poștei electronice. Actele de procedură expediate prin intermediul Programului integrat de gestionare a dosarelor se consideră comunicate.”

Art. 110 din Codul de procedură civilă: „Termen de procedură este intervalul, stabilit de lege sau de judecată (judecător), în interiorul căruia instanța (judecătorul), participanții la proces și alte persoane legate de activitatea instanței trebuie să îndeplinească anumite acte de procedură ori să încheie un ansamblu de acte.”

Art. 111 alin. (1-3) din Codul de procedură civilă: „Actele de procedură se efectuează în termenul prevăzut de lege. În cazul în care nu este stabilit prin lege, termenul de procedură se fixează de către instanța judecătorească. Termenul de procedură se instituie prin indicarea unei date calendaristice, datei comunicării actului de procedură, a unei perioade sau prin referire la un eveniment viitor și cert că se va produce. În ultimul caz, actul de procedură poate fi efectuat în decursul întregii perioade. Dacă începutul curgerii termenului este determinat de un eveniment sau moment în timp care va surveni pe parcursul zilei, inclusiv de comunicarea actului de procedură, atunci ziua survenirii evenimentului sau a momentului nu se ia în considerare la calcularea termenului.”

Art. 113 din Codul de procedură civilă: „Dreptul de a efectua actul de procedură încetează odată cu expirarea termenului prevăzut de lege ori stabilit de instanța de judecată. Nerespectarea termenului atrage după sine decăderea din dreptul de a efectua actul de procedură, dacă legea nu prevede altfel.”

Art.116 alin. (1)-(4) din Codul de procedură civilă: „Persoanele care, din motive întemeiate, au omis termenul de îndeplinire a unui act de procedură pot fi repuse în termen de către instanță. Cererea de repunere în termen se depune la instanța judecătorească care efectuează actul de procedură și se examinează în ședință de judecată. Participanților la proces li se comunică locul, data și ora ședinței. Neprezentarea lor însă nu împiedică soluționarea repunerii în termen. La cererea de repunere în termen se anexează probele ce dovedesc imposibilitatea îndeplinirii actului. Totodată, trebuie efectuat actul de procedură care nu a fost îndeplinit în termen (să fie depusă cererea, să fie prezentate documentele respective etc.). Repunerea în termen nu poate fi dispusă decât în cazul în care partea și-a exercitat dreptul la acțiune înainte de împlinirea termenului de 30 de zile, calculat din ziua în care a cunoscut sau trebuia să cunoască încetarea motivelor care justifică depășirea termenului de procedură.”

Art. 369 alin. (1) lit. b) din Codul de procedură civilă: „Instanța de apel restituie, printr-o încheiere, cererea dacă: b) apelul a fost depus în afara termenului legal, iar apelantul nu solicită repunerea în termen sau instanța de apel a refuzat să efectueze repunerea în termen.” 4

Examinând recursul declarat, Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție constată că acesta este întemeiat și urmează a fi admis, cu casarea încheierii contestate și restituirea problemei spre rejudecare instanței de apel, din următoarele considerente.

La caz, Completul reține că litigiul a fost examinat de instanța de fond în procedura cererilor cu valoare redusă, procedură care, potrivit art. 2763 alin. (1) din Codul de procedură civilă, este una scrisă și se desfășoară fără participarea părților.

Totodată, potrivit art. 2764 alin. (3) din Codul de procedură civilă, hotărârea judecătorească adoptată se publică pe pagina web a instanței judecătorești și se comunică participanților la proces, inclusiv prin intermediul Programului integrat de gestionare a dosarelor.

În aceste condiții, participanții la proces nu sunt informați despre data examinării cauzei și nici despre momentul pronunțării hotărârii, motiv pentru care comunicarea hotărârii are o relevanță determinantă în aprecierea motivelor invocate pentru repunerea în termenul de exercitare a căii de atac.

Din materialele dosarului rezultă că actele de procedură ale instanței de fond au fost expediate pârâtului la adresa indicată de reclamantă în cererea de chemare în judecată, respectiv mun. xxxxx, str. xxxxx, corespondența fiind restituită cu mențiunea „nereclamat” (f.d.34-36).

Totodată, din actele anexate la cererea de apel rezultă că apelantul a indicat o altă adresă de corespondență, iar copia buletinului de identitate depusă la dosar (f.d.64) atestă un domiciliu diferit de cel la care a fost expediată corespondența de către instanța de fond.

Completul constată că, în aceste circumstanțe, termenul de declarare a apelului a început să curgă de la data pronunțării hotărârii, în conformitate cu art. 362 alin. (1) din Codul de procedură civilă, însă exercitarea dreptului de apel a fost afectată de lipsa comunicării hotărârii către pârât.

Or, Completul reține că argumentele apelantului sunt întemeiate, întrucât din circumstanțele cauzei rezultă că acesta nu a avut cunoștință efectivă despre inițierea litigiului împotriva sa, iar actele de procedură 5 expediate la adresa indicată au fost restituite, fără ca instanța să asigure comunicarea prin alte mijloace prevăzute de lege.

În plus, Completul constată că instanța de apel, deși avea la dispoziție date actualizate privind adresa de domiciliu și adresa de corespondență a apelantului, rezultate din cererea de apel și din actele anexate, nu a verificat dacă actele instanței de fond au fost comunicate la o adresă la care acesta putea fi efectiv găsit.

Nevalorificarea acestor informații a condus instanța de apel la concluzia eronată că omisiunea declarării apelului în termen ar fi imputabilă apelantului, fără a analiza în mod efectiv dacă acesta a fost împiedicat, din motive obiective, să își exercite dreptul procedural.

În aceste condiții, lipsa comunicării efective a hotărârii, coroborată cu existența unor date clare privind un domiciliu diferit al apelantului, constituie o împrejurare obiectivă, independentă de voința părții, relevantă pentru aprecierea cererii de repunere în termen, în sensul art. 116 alin. (1) și (4) din Codul de procedură civilă.

O asemenea omisiune din partea instanței de apel reflectă o aplicare formalistă a normelor procedurale, contrară obligației acesteia de a verifica efectiv dacă partea a fost împiedicată să exercite calea de atac în termenul legal.

De asemenea, Completul reține că publicarea hotărârii pe pagina web a instanței judecătorești nu poate suplini lipsa comunicării actelor de procedură, în special în situația în care instanța de apel dispunea de informații privind o altă adresă de domiciliu a apelantului.

Respingerea cererii de repunere în termen și restituirea apelului ca tardiv, fără o analiză efectivă a acestor circumstanțe, a condus la privarea recurentului de posibilitatea exercitării efective a căii de atac.

O astfel de soluție afectează substanța dreptului de acces la o instanță și contravine exigențelor art. 6 §1 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului.

Prin urmare, Completul de judecată constată că soluția Curții de Apel Centru de respingere a cererii de repunere în termen și de restituire a apelului a fost adoptată cu aplicarea greșită a dispozițiilor art. 116 din Codul de procedură civilă, ceea ce impune admiterea recursului, casarea încheierii contestate și restituirea problemei spre rejudecare instanței de apel.

În conformitate cu art. 427 lit. b), art. 428 alin. (1) din Codul de procedură civilă 6 COMPLETUL, CU UNANIMITATE DE VOTURI, Admite recursul declarat de Oprea Ion. Casează integral încheierea din 4 noiembrie 2025 a Curții de Apel Centru, emisă în cauza civilă intentată la cererea de chemare în judecată depusă de Centrul Național Anticorupție împotriva lui Oprea Ion, cu privire la recuperarea bunului, cu restituirea cauzei la Curtea de Apel Centru, pentru rejudecarea problemei soluționate prin încheierea casată. Decizia nu se supune niciunei căi de atac. Președinte Diana Stănilă Judecători Gheorghe Stratulat Ion Munteanu 7