2ra-1074/24 — Încasarea cheltuielilor de judecată din cauza anterioară

La 7 iunie 2021, Vasile Cojocaru, reprezentat de avocata Angela Capmoale, a depus o cerere de chemare în judecată împotriva Casei Naționale de Asigurări Sociale privind încasarea cheltuielilor de judecată din cauza anterioară.

În motivarea acțiunii a indicat că prin hotărârea Judecătoriei Chișinău, sediul Râșcani din 23 februarie 2020, acțiunea sa împotriva CNAS a fost admisă parțial, fiind constatată ilegalitatea răspunsului CNAS de respingere a cererii prealabile și fiind obligată pârâta să recalculeze și să achite pensia necalculată și neachitată pentru perioada 29 iunie 2011 – 1 septembrie 2018, hotărârea devenind irevocabilă ulterior, după declararea inadmisibilității apelurilor CNAS și a recursului declarat împotriva încheierii instanței de apel.

Reclamantul susține că contestarea de către CNAS a hotărârii și a hotărârii suplimentare a impus contractarea unei asistențe juridice suplimentare pentru etapa de apel/recurs și pentru demersurile de executare benevolă, servicii pentru care a achitat avocatului suma de 2.000 lei, precum și cheltuieli poștale de 6,95 lei aferente expedierii cererii din 24.11.2020 privind executarea benevolă.

Însă CNAS ar fi refuzat plata prin răspunsul din 19.04.2021, apreciind pretențiile ca neîntemeiate pe motiv că hotărârile irevocabile nu ar include astfel de cheltuieli suportate ulterior pronunțării hotărârii de fond.

Pe acest cadru, reclamantul formulează pretenții principale de încasare de la pârât a sumei de 2.000 lei cu titlu de cheltuieli de asistență juridică și a sumei de 6,95 lei cu titlu de cheltuieli poștale, ambele aferente cauzei anterioare (inclusiv etapelor de contestare inițiate de pârât), iar suplimentar solicită cheltuielile prejudiciare și judiciare din prezenta cauză, respectiv 2.000 lei pentru servicii juridice (500 lei etapa prejudiciară și 1.500 lei etapa judiciară) și 7,45 lei cheltuieli poștale pentru expedierea somației, precum și dobânda de întârziere calculată pentru neexecutare, indicând că pentru perioada 20.04.2021–05.05.2021 dobânda ar constitui 10,25 lei, urmând a fi determinată definitiv până la executarea integrală. La data depunerii cererii (05.05.2021), reclamantul indică un total de 4.024,65 lei.

În motivare, reclamantul se întemeiază în principal pe regula imputării cheltuielilor de judecată părții care a pierdut procesul și pe ideea că obligația de compensare acoperă și cheltuielile suplimentare generate de exercitarea căilor de atac de către partea care a pierdut, susținând totodată caracterul real, necesar și rezonabil al onorariului, descris prin contractul de asistență juridică suplimentar și actul de executare a lucrărilor. Reclamantul mai susține că pârâtul se află în întârziere începând cu 20.04.2021 (ziua imediat următoare expirării termenului de executare benevolă acordat prin somație) și solicită dobânda de întârziere în temeiul art. 942 Cod civil, invocând totodată în drept și dispoziții din CPC, precum și art. 6 CEDO și art. 1 Protocolul nr. 1 la CEDO.

Ulterior, prin cererea de concretizare a pretențiilor, reclamantul a renunțat la pretenția patrimonială de încasare a dobânzii de întârziere.

În motivarea deciziei, instanța de apel a indicat cu referire la cheltuielile de judecată (asistență juridică) că în cazul în care acțiunea a fost admisă parțial, potrivit bonului de plată seria XL nr.*** din 21 martie 2021 se confirmă suportarea cheltuielilor de asistență juridică de către Cojocaru Ruslan în cadrul procesului anterior soluționat irevocabil, unde este expres prevăzută încasarea sumei de 2000 lei cu titlu de servicii juridice în cauza de contencios împotriva CNAS la Curtea Supremă de Justiție, reclamantul Cojocaru Ruslan, contrar aserțiunilor apelantei dispune de dreptul de a pretinde compensarea din contul acesteia a cheltuielilor de asistență juridică pentru examinarea cauzei în cauza civilă anterioară.

Mai mult decât atât, în actul de executare a lucrărilor efectuate de către avocatul Capmoale Angela este indicat nemijlocit acțiunea/munca depusă de către avocat, suma încasată pentru serviciile juridice prestate în mărime de 2000 lei, fapt prin care se justifică mărimea cheltuielilor de asistență juridică suportate de către reclamant.

Având în vedere complexitatea speței deduse judecății, reieșind din dovezile prezentate de către avocatul reclamantului Cojocaru Ruslan în cumul cu materialele cauzei, instanța de apel apreciază ca fiind corectă concluzia instanței de fond privind compensarea cheltuielilor de asistență juridică în mărime de 2000 de lei, ca fiind o sumă reală, necesară și rezonabilă ca mărime, în condițiile în care reclamanta apelantă a făcut dovada suportării acestora.

În motivarea recursului, a fost invocat că instanța de fond nu a ținut cont de faptul că dosarul în cauză nu are o complexitate, nu conține careva carențe ce ar periclita buna desfășurare a procedurii judiciare ce ar duce la eventuale încălcări ale drepturilor omului, precum și de dificultatea/simplitatea întrebărilor juridice ridicate în speță. Mai indică că pe rolul instanțelor judecătorești se află mai multe litigii similare, iar cererile de chemare în judecată sunt practic identice. Recurentul mai susține că avocatul urmărește scopul de încasare a mijloacelor financiare în beneficiul său, or legislația în vigoare nu ar prevedea sub nicio formă compensarea cheltuielilor de judecată suplimentar celor stabilite printr-o hotărâre judecătorească.

Art. 434 alin. (1) din Codul de procedură civilă: ,,Recursul se declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărâriisau a deciziei integrale, dacă legea nu prevede altfel”.

Art. 432 alin. (1) și (2) din Codul de procedură civilă: „Recursul este admis dacă: a) interpretarea legii din hotărârea contestată este contrară jurisprudenței uniforme a Curții Supreme de Justiție; b) prin admiterea recursului, se schimbă sau se consolidează jurisprudența Curții Supreme de Justiție; c) a fost admis neîntemeiat un apel introdus tardiv sau a fost respins ca fiind tardiv un apel depus în termen; d) hotărârea sau decizia vizează drepturile persoanei care nu a fost atrasă în proces; e) hotărârea sau decizia este arbitrară ori se bazează în mod determinant pe aprecierea vădit nerezonabilă a probelor; f) instanța nu a fost compusă potrivit legii sau hotărârea a fost pronunțată cu încălcarea competenței jurisdicționale. Temeiurile menționate la alin. (1) lit. d)–f) pot fi invocate în recurs doar dacă au fost invocate în apel sau dacă încălcarea a avut loc în instanța de apel.”

Art. 433 alin. (1)-(2) din Codul de procedură civilă: „(1) Cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care: a) recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (1); a1) recursul este depus împotriva unui act ce nu se supune recursului, cu excepția cazurilor prevăzute la art. 429 alin. (5); b) recursul este depus cu omiterea termenului de declarare prevăzut la art.434; c) persoana care a înaintat recursul nu este în drept să-l declare; d) recursul se depune în mod repetat după ce a fost examinat; e) problema juridică invocată în recurs nu este de o importanță fundamentală pentru dezvoltarea jurisprudenței; f) recursul este vădit neîntemeiat. (2) Recursul declarat în temeiul art. 432 alin. (1) lit. e) nu poate fi declarat inadmisibil în temeiul alin. (1) lit. e) din prezentul articol.”

Art. 440 alin. (1) și alin. (2) din Codul de procedură civilă: „(1) În cazul în care se constată existența unuia dintre temeiurile prevăzute la art.433, completul din 3 judecători, printr-o încheiere irevocabilă adoptată în lipsa părților, declară recursul inadmisibil. (2) Încheierea privind inadmisibilitatea recursului, care conține sumar faptele cauzei, motivele și temeiul inadmisibilității, se publică pe pagina web oficială a Curții Supreme de Justiție și se expediază părților.”

Decizia integrală a Curții de Apel Chișinău a fost recepționată de participanții la proces la 19 septembrie 2024, motiv pentru care, prin depunerea recursului de către Casa Națională de Asigurări Sociale la 1 octombrie 2024, termenul de recurs a fost respectat.

Temeiurile de declarare a recursului sunt prevăzute la art. 432 alin. (1) lit. a)-f) și alin. (2) din Codul de procedură civilă.

Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție notează că procedura admisibilității constă în verificarea faptului dacă motivele invocate în recurs se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 din Codul de procedură civilă.

Din analiza prevederilor legale reținute supra, rezultă că admisibilitatea/ inadmisibilitatea recursului urmează să însușească în condițiile Codului de procedură civilă exercitarea efectivă a unui control de legalitate veritabil bazat pe temeiuri concludente și serioase. Astfel, normele citate oferă un drept exclusiv al instanței de recurs de a filtra cererile de recurs care nu prezintă o motivare suficient de serioasă.

Completul Curții Supreme de Justiție notează, că pentru a trece testul de admisibilitate, cererea de recurs trebuie să conțină o motivare convingătoare și întemeiată în condițiile nominalizate mai sus. În consecutivitate, motivarea cererii de recurs în circumstanțele expuse se referă la formalitățile pe care trebuie să le întrunească cererea în vederea rezistării testului și filtrului de admisibilitate.

Or, dezacordul recurentului cu decizia instanței de apel, nu constituie temei de casare a deciziei contestate, or, recursul exercitat conform Secțiunii a II-a are un caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material și procedural, verificându-se doar legalitatea deciziei, dar nu și temeinicia în fapt.

Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție remarcă că potrivit regulilor din Secțiunea a II-a din Capitolul XXXVIII din Codul de procedură civilă, instanța de recurs nu verifică modul de apreciere a probelor de către instanțele ierarhic inferioare. Forța atribuită unei probe sau alteia, coraportul dintre probe, suficiența probelor și concluziile făcute în urma probațiunii sunt în afara controlului instanței de recurs.

Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție aderă la argumentele dezvoltate de Curtea de Apel Chișinău, întrucât acestea sunt fondate pe o interpretare corectă a normelor de drept material și procedural incidente cauzei, precum și pe o analiză riguroasă a circumstanțelor dovedite prin probatoriul administrat.

Argumentelor invocate de către recurentă și s-a dat un răspuns detaliat și clar în actele judecătorești contestate, motiv pentru care acestea se rezumă la un simplu dezacord cu soluția adoptată.

Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție concluzionează că instanța de apel a efectuat o verificare completă a raportului juridic dedus judecății, a identificat corect natura obligațiilor ce revin participanților la proces în raport cu circumstanțele faptice. În acest sens, contrar poziției recurentului, instanțele inferioare corect au stabilit că obiectul examinării cauzei nu vizează cheltuielile de asistență juridică pentru examinarea cauzei în prima instanță, dar pentru examinarea cauzei în apel și recurs.

Concluziile instanței de apel au fost rezultate din cercetarea probelor, analiza acțiunilor avocatului, caracterului necesar, real și rezonabil al cheltuielilor de asistență juridică și din verificarea circumstanțelor incidente.

În acest context, Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție consideră recursul declarat de Casa Națională de Asigurări Sociale, ca fiind vădit neîntemeiat, prin urmare inadmisibil.

Din aceste motive, în conformitate cu art. art. 431, alin. (1) și (2), art. 433, alin. (1), lit. f), 440, alin. (1) și (2) din Codul de procedură civilă, COMPLETUL, CU UNANIMITATE DE VOTURI, Consideră inadmisibil recursul declarat de Casa Națională de Asigurări Sociale. Încheierea este irevocabilă. Președinte Stela Procopciuc Judecători Ion Munteanu Gheorghe Stratulat