2ra-1074/24 — incasarea cheltuielilor de judecata din cauza anterioara
- Instanță
- Curtea Supremă de Justiție
- Obiect
- incasarea cheltuielilor de judecata din cauza anterioara
- Temei legal
- Dezacordul recurentei cu decizia instantei de apel nu constituie un temei de casare a ei
2ra-1074/24 — incasarea cheltuielilor de judecata din cauza anterioara (Curtea Supremă de Justiție, 2025)
Î N C H E I E R E
privind inadmisibilitatea recursului
în cauza civilă
Vasile Cojocaru împotriva Casei Naționale de Asigurări Sociale
(încasarea cheltuielilor de judecată din cauza anterioară)
împotriva deciziei Curții de Apel Chișinău din 25 iunie 2024
(dosarul nr: 2ra-1074/24
Nr. PIGD 2-21067896-01-2ra-17102024)
Dezacordul recurentei cu decizia instanței de apel nu constituie un temei de casare a ei.
Judecătoria Chișinău, sediul Centru - jud. A. Furdui
Curtea de Apel Chișinău - jud. R. Pulbere, A. Cașcaval, D. Dulghieru
17 decembrie 2025
Textul corespunde originalului
Studiind în lipsa părților recursul declarat de Casa Națională de Asigurări
Sociale,
Curtea Supremă de Justiție, în completul compus din:
Stela Procopciuc, Președinte,
Ion Munteanu,
Gheorghe Stratulat, judecători,
constată următoarele:
ÎN FAPT
La 7 iunie 2021, Vasile Cojocaru, reprezentat de avocata Angela Capmoale,
a depus o cerere de chemare în judecată împotriva Casei Naționale de Asigurări
Sociale privind încasarea cheltuielilor de judecată din cauza anterioară.
În motivarea acțiunii a indicat că prin hotărârea Judecătoriei Chișinău,
sediul Râșcani din 23 februarie 2020, acțiunea sa împotriva CNAS a fost admisă
parțial, fiind constatată ilegalitatea răspunsului CNAS de respingere a cererii
prealabile și fiind obligată pârâta să recalculeze și să achite pensia necalculată și
neachitată pentru perioada 29 iunie 2011 – 1 septembrie 2018, hotărârea devenind
irevocabilă ulterior, după declararea inadmisibilității apelurilor CNAS și a
recursului declarat împotriva încheierii instanței de apel.
Reclamantul susține că contestarea de către CNAS a hotărârii și a hotărârii
suplimentare a impus contractarea unei asistențe juridice suplimentare pentru etapa
de apel/recurs și pentru demersurile de executare benevolă, servicii pentru care a
achitat avocatului suma de 2.000 lei, precum și cheltuieli poștale de 6,95 lei
aferente expedierii cererii din 24.11.2020 privind executarea benevolă.
Însă CNAS ar fi refuzat plata prin răspunsul din 19.04.2021, apreciind
pretențiile ca neîntemeiate pe motiv că hotărârile irevocabile nu ar include astfel
de cheltuieli suportate ulterior pronunțării hotărârii de fond.
Pe acest cadru, reclamantul formulează pretenții principale de încasare de
la pârât a sumei de 2.000 lei cu titlu de cheltuieli de asistență juridică și a sumei de
6,95 lei cu titlu de cheltuieli poștale, ambele aferente cauzei anterioare (inclusiv
etapelor de contestare inițiate de pârât), iar suplimentar solicită cheltuielile
prejudiciare și judiciare din prezenta cauză, respectiv 2.000 lei pentru servicii
juridice (500 lei etapa prejudiciară și 1.500 lei etapa judiciară) și 7,45 lei cheltuieli
poștale pentru expedierea somației, precum și dobânda de întârziere calculată
pentru neexecutare, indicând că pentru perioada 20.04.2021–05.05.2021 dobânda
ar constitui 10,25 lei, urmând a fi determinată definitiv până la executarea
integrală. La data depunerii cererii (05.05.2021), reclamantul indică un total de
4.024,65 lei.
În motivare, reclamantul se întemeiază în principal pe regula imputării
cheltuielilor de judecată părții care a pierdut procesul și pe ideea că obligația de
compensare acoperă și cheltuielile suplimentare generate de exercitarea căilor de
atac de către partea care a pierdut, susținând totodată caracterul real, necesar și
rezonabil al onorariului, descris prin contractul de asistență juridică suplimentar și
actul de executare a lucrărilor. Reclamantul mai susține că pârâtul se află în
întârziere începând cu 20.04.2021 (ziua imediat următoare expirării termenului de
executare benevolă acordat prin somație) și solicită dobânda de întârziere în
temeiul art. 942 Cod civil, invocând totodată în drept și dispoziții din CPC, precum
și art. 6 CEDO și art. 1 Protocolul nr. 1 la CEDO.
Ulterior, prin cererea de concretizare a pretențiilor, reclamantul a renunțat
la pretenția patrimonială de încasare a dobânzii de întârziere.
POZIȚIA PRIMEI INSTANȚE
Prin hotărârea Judecătoriei Chișinău sediul Centru din 11 octombrie 2022
acțiunea a fost admisă parțial, a fost încasată din contul Casei Naționale de
Asigurări Sociale în beneficiul lui Cojocaru Ruslan cu titlu de cheltuieli pentru
asistență juridică în sumă de 2000 (două mii) lei și cheltuieli poștale în sumă de
6,95 (șase lei și nouăzeci și cinci bani) lei suportate în cadrul examinării cauzei
civile la cererea de chemare în judecată depusă de Cojocaru Ruslan împotriva
Casei Naționale de Asigurări Sociale a RM, terț Ministerul Afacerilor Interne RM
cu privire la contestarea actului administrativ, obligarea recalculării pensiei,
repararea prejudiciului moral și încasarea cheltuielilor de judecată și cu titlu de
cheltuieli de judecată pentru servicii poștale suma de 7,45 (șapte lei și patruzeci și
cinci bani) lei, iar în total suma de 2014,40 (două mii paisprezece lei și patruzeci
bani) lei. În rest pretențiile lui Cojocaru Ruslan împotriva Casei Naționale de
Asigurări Sociale a RM cu privire la încasarea cheltuielilor de asistență juridică se
resping ca neîntemeiate.
EXERCITAREA CĂII DE ATAC ÎN ORDINE DE APEL
La 13 octombrie 2022, Casa Națională de Asigurări Sociale a depus o cerere
de apel împotriva hotărârii din 11 octombrie 2022 prin care a solicitat casarea
acesteia cu pronunțarea unei hotărâri prin care cererea de chemare în judecată să
fie respinsă ca neîntemeiată.
POZIȚIA INSTANȚEI DE APEL
Prin decizia Curții de Apel Chișinău din 25 iunie 2024 a fost respins apelul
declarat de Casa Națională pentru Asigurări Sociale și menținută hotărârea din 11
octombrie 2022.
În motivarea deciziei, instanța de apel a indicat cu referire la cheltuielile de
judecată (asistență juridică) că în cazul în care acțiunea a fost admisă parțial,
potrivit bonului de plată seria XL nr.*** din 21 martie 2021 se confirmă suportarea
cheltuielilor de asistență juridică de către Cojocaru Ruslan în cadrul procesului
anterior soluționat irevocabil, unde este expres prevăzută încasarea sumei de 2000
lei cu titlu de servicii juridice în cauza de contencios împotriva CNAS la Curtea
Supremă de Justiție, reclamantul Cojocaru Ruslan, contrar aserțiunilor apelantei
dispune de dreptul de a pretinde compensarea din contul acesteia a cheltuielilor de
asistență juridică pentru examinarea cauzei în cauza civilă anterioară.
Mai mult decât atât, în actul de executare a lucrărilor efectuate de către
avocatul Capmoale Angela este indicat nemijlocit acțiunea/munca depusă de către
avocat, suma încasată pentru serviciile juridice prestate în mărime de 2000 lei, fapt
prin care se justifică mărimea cheltuielilor de asistență juridică suportate de către
reclamant.
Având în vedere complexitatea speței deduse judecății, reieșind din
dovezile prezentate de către avocatul reclamantului Cojocaru Ruslan în cumul cu
materialele cauzei, instanța de apel apreciază ca fiind corectă concluzia instanței
de fond privind compensarea cheltuielilor de asistență juridică în mărime de 2000
de lei, ca fiind o sumă reală, necesară și rezonabilă ca mărime, în condițiile în care
reclamanta apelantă a făcut dovada suportării acestora.
EXERCITAREA CĂII DE ATAC ÎN ORDINE DE RECURS
La 1 octombrie 2024, Casa Națională de Asigurări Sociale a depus o cerere
de recurs împotriva deciziei din 25 iulie 2024 prin care a solicitat casarea acesteia
cu pronunțarea unei decizii privind admiterea acțiunii recurentului.
În motivarea recursului, a fost invocat că instanța de fond nu a ținut cont de
faptul că dosarul în cauză nu are o complexitate, nu conține careva carențe ce ar
periclita buna desfășurare a procedurii judiciare ce ar duce la eventuale încălcări
ale drepturilor omului, precum și de dificultatea/simplitatea întrebărilor juridice
ridicate în speță. Mai indică că pe rolul instanțelor judecătorești se află mai multe
litigii similare, iar cererile de chemare în judecată sunt practic identice. Recurentul
mai susține că avocatul urmărește scopul de încasare a mijloacelor financiare în
beneficiul său, or legislația în vigoare nu ar prevedea sub nicio formă compensarea
cheltuielilor de judecată suplimentar celor stabilite printr-o hotărâre
judecătorească.
LEGISLAȚIA RELEVANTĂ
Art. 431 alin. (1) și (2) din Codul de procedură civilă:
„(1) Examinarea recursului împotriva deciziilor instanțelor de apel ține de competența
Curții Supreme de Justiție.
(2) Asupra admisibilității recursului decide un complet din 3 judecători.”
Art. 434 alin. (1) din Codul de procedură civilă:
,,Recursul se declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărâriisau a deciziei
integrale, dacă legea nu prevede altfel”.
Art. 432 alin. (1) și (2) din Codul de procedură civilă:
„Recursul este admis dacă:
a) interpretarea legii din hotărârea contestată este contrară jurisprudenței uniforme a
Curții Supreme de Justiție;
b) prin admiterea recursului, se schimbă sau se consolidează jurisprudența Curții
Supreme de Justiție;
c) a fost admis neîntemeiat un apel introdus tardiv sau a fost respins ca fiind tardiv un
apel depus în termen;
d) hotărârea sau decizia vizează drepturile persoanei care nu a fost atrasă în proces;
e) hotărârea sau decizia este arbitrară ori se bazează în mod determinant pe aprecierea
vădit nerezonabilă a probelor;
f) instanța nu a fost compusă potrivit legii sau hotărârea a fost pronunțată cu încălcarea
competenței jurisdicționale.
Temeiurile menționate la alin. (1) lit. d)–f) pot fi invocate în recurs doar dacă au fost
invocate în apel sau dacă încălcarea a avut loc în instanța de apel.”
Art. 433 alin. (1)-(2) din Codul de procedură civilă:
„(1) Cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care:
a) recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (1);
a1) recursul este depus împotriva unui act ce nu se supune recursului, cu excepția
cazurilor prevăzute la art. 429 alin. (5);
b) recursul este depus cu omiterea termenului de declarare prevăzut la art.434;
c) persoana care a înaintat recursul nu este în drept să-l declare;
d) recursul se depune în mod repetat după ce a fost examinat;
e) problema juridică invocată în recurs nu este de o importanță fundamentală pentru
dezvoltarea jurisprudenței;
f) recursul este vădit neîntemeiat.
(2) Recursul declarat în temeiul art. 432 alin. (1) lit. e) nu poate fi declarat inadmisibil
în temeiul alin. (1) lit. e) din prezentul articol.”
Art. 440 alin. (1) și alin. (2) din Codul de procedură civilă:
„(1) În cazul în care se constată existența unuia dintre temeiurile prevăzute la art.433,
completul din 3 judecători, printr-o încheiere irevocabilă adoptată în lipsa părților, declară
recursul inadmisibil.
(2) Încheierea privind inadmisibilitatea recursului, care conține sumar faptele cauzei,
motivele și temeiul inadmisibilității, se publică pe pagina web oficială a Curții Supreme
de Justiție și se expediază părților.”
MOTIVAREA INSTANȚEI
Sub aspectul termenului de declarare a recursului, Completul de judecată
menționează că, Curtea de Apel Chișinău a pronunțat dispozitivul deciziei în
ședință publică la 25 iunie 2024 (f.d. 147-148).
Decizia integrală a Curții de Apel Chișinău a fost recepționată de
participanții la proces la 19 septembrie 2024, motiv pentru care, prin depunerea
recursului de către Casa Națională de Asigurări Sociale la 1 octombrie 2024,
termenul de recurs a fost respectat.
Temeiurile de declarare a recursului sunt prevăzute la art. 432 alin. (1) lit.
a)-f) și alin. (2) din Codul de procedură civilă.
Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție notează că procedura
admisibilității constă în verificarea faptului dacă motivele invocate în recurs se
încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 din Codul de procedură civilă.
Din analiza prevederilor legale reținute supra, rezultă că admisibilitatea/
inadmisibilitatea recursului urmează să însușească în condițiile Codului de
procedură civilă exercitarea efectivă a unui control de legalitate veritabil bazat pe
temeiuri concludente și serioase. Astfel, normele citate oferă un drept exclusiv al
instanței de recurs de a filtra cererile de recurs care nu prezintă o motivare suficient
de serioasă.
Completul Curții Supreme de Justiție notează, că pentru a trece testul de
admisibilitate, cererea de recurs trebuie să conțină o motivare convingătoare și
întemeiată în condițiile nominalizate mai sus. În consecutivitate, motivarea cererii
de recurs în circumstanțele expuse se referă la formalitățile pe care trebuie să le
întrunească cererea în vederea rezistării testului și filtrului de admisibilitate.
Or, dezacordul recurentului cu decizia instanței de apel, nu constituie temei
de casare a deciziei contestate, or, recursul exercitat conform Secțiunii a II-a are
un caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material și procedural,
verificându-se doar legalitatea deciziei, dar nu și temeinicia în fapt.
Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție remarcă că potrivit
regulilor din Secțiunea a II-a din Capitolul XXXVIII din Codul de procedură
civilă, instanța de recurs nu verifică modul de apreciere a probelor de către
instanțele ierarhic inferioare. Forța atribuită unei probe sau alteia, coraportul dintre
probe, suficiența probelor și concluziile făcute în urma probațiunii sunt în afara
controlului instanței de recurs.
Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție aderă la argumentele
dezvoltate de Curtea de Apel Chișinău, întrucât acestea sunt fondate pe o
interpretare corectă a normelor de drept material și procedural incidente cauzei,
precum și pe o analiză riguroasă a circumstanțelor dovedite prin probatoriul
administrat.
Argumentelor invocate de către recurentă și s-a dat un răspuns detaliat și
clar în actele judecătorești contestate, motiv pentru care acestea se rezumă la un
simplu dezacord cu soluția adoptată.
Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție concluzionează că
instanța de apel a efectuat o verificare completă a raportului juridic dedus judecății,
a identificat corect natura obligațiilor ce revin participanților la proces în raport cu
circumstanțele faptice. În acest sens, contrar poziției recurentului, instanțele
inferioare corect au stabilit că obiectul examinării cauzei nu vizează cheltuielile de
asistență juridică pentru examinarea cauzei în prima instanță, dar pentru
examinarea cauzei în apel și recurs.
Concluziile instanței de apel au fost rezultate din cercetarea probelor,
analiza acțiunilor avocatului, caracterului necesar, real și rezonabil al cheltuielilor
de asistență juridică și din verificarea circumstanțelor incidente.
În acest context, Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție
consideră recursul declarat de Casa Națională de Asigurări Sociale, ca fiind vădit
neîntemeiat, prin urmare inadmisibil.
Din aceste motive, în conformitate cu art. art. 431, alin. (1) și (2), art. 433,
alin. (1), lit. f), 440, alin. (1) și (2) din Codul de procedură civilă,
COMPLETUL, CU UNANIMITATE DE VOTURI,
Consideră inadmisibil recursul declarat de Casa Națională de Asigurări Sociale.
Încheierea este irevocabilă.
Președinte Stela Procopciuc
Judecători Ion Munteanu
Gheorghe Stratulat