2ra-1057/24 — încasarea prejudiciului material si moral

La 27 iunie 2023, Irina Mincev a depus o cerere de chemare în judecată împotriva lui Ion Mutruc, solicitând încasarea prejudiciului material în sumă de 400 lei și a prejudiciului moral în cuantum de 10 000 lei, cauzate prin contravenție, precum și încasarea cheltuielilor de judecată.

În motivarea acțiunii, reclamanta a indicat că, prin decizia Inspectoratului de Poliție mun. Bălți, pârâtul Ion Mutruc a fost recunoscut vinovat și tras la răspundere contravențională pentru contravențiile prevăzute de art. 78 alin. (1) și art. 104 Cod contravențional, fiindu-i aplicată sancțiunea amenzii în mărime de 33 unități convenționale, echivalentul sumei de 1 650 lei.

La 19 mai 2023, în urma unui conflict apărut pe palierul imobilului situat pe str. xxxx xxxx, pârâtul a agresat-o fizic, aplicându-i lovituri în zona feței și capului și deteriorându-i hainele, fapte confirmate prin raportul de constatare medico-legală. Ca urmare a agresiunii, reclamantei i-au fost cauzate dureri fizice și suferințe morale, inclusiv agravarea stării de sănătate, fiind necesară acordarea asistenței medicale.

Instanța de apel a reținut că dezacordul apelantului față de hotărârea instanței de fond se întemeiază exclusiv pe pretinsa lipsă a citării legale. Examinând aceste susțineri, instanța de apel a constatat că apelantul a fost citat la adresa indicată în cererea de chemare în judecată – xxxx xxxx–, iar corespondența expediată a fost returnată cu mențiunea „nereclamat”.

Potrivit art. 106 din Codul de procedură civilă, nereclamarea citației se asimilează citării legale, iar neprezentarea părții legal citate nu împiedică examinarea cauzei. În aceste condiții, instanța de fond a dispus suplimentar citarea apelantului prin publicitate, în conformitate cu art. 108 din Codul de procedură civilă.

Totodată, din materialele cauzei rezultă că apelantul nu a prezentat probe care să confirme că, la data examinării cauzei, locuia efectiv în xxxx xxxx. Dimpotrivă, probele administrate demonstrează că acesta locuia de facto în mun. xxxx, aspect confirmat inclusiv prin cererile depuse personal și prin corespondența recepționată la adresa menționată, în timp ce citațiile expediate la adresa din xxxx au fost returnate cu mențiunea „plecat”.

În același timp, instanța de apel a reținut că apelul reprezintă o continuare a judecării cauzei, apelantul având posibilitatea de a prezenta probe noi în această etapă procesuală. Prin urmare, susținerile privind încălcarea dreptului la apărare au fost apreciate ca nefondate și neprobate.

În motivarea recursului, recurentul a susținut că instanța de apel a stabilit incomplet circumstanțele de fapt și a aplicat eronat normele de drept procesual, întrucât nu a verificat legalitatea citării sale în etapa judecării cauzei în fond. S-a invocat că, potrivit informației din 17.11.2023 eliberate de Agenția Servicii Publice, domiciliul recurentului este în xxxx xxxx, adresă la care nu a fost citat, cauza fiind examinată în lipsa sa, solicitând remiterea cauzei spre rejudecare în 2 prima instanță, într-un alt complet de judecată, pentru a i se asigura posibilitatea efectivă de a-și exercita drepturile procesuale și de a prezenta probe în susținerea poziției sale.

Art. 434 alin. (1) din Codul de procedură civilă: „(1) Recursul se declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale, dacă legea nu prevede altfel”.

Art. 442 alin. (1) din Codul de procedură civilă: „(1) Judecând recursul declarat împotriva deciziei date în apel, instanța verifică, în limitele invocate în recurs, legalitatea hotărârii contestate prin prisma temeiurilor prevăzute la art. 432. Instanța invocă, din oficiu, neatragerea în proces a persoanelor ale căror drepturi sunt lezate prin hotărâre”.

Art. 433 alin. (1) lit. f) din Codul de procedură civilă: „(1) Cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care: f) recursul este vădit neîntemeiat”.

Art. 440 alin. (1), (2) din Codul de procedură civilă: „(1) În cazul în care se constată existența unuia dintre temeiurile prevăzute la art. 433, completul din 3 judecători, printr-o încheiere irevocabilă adoptată în lipsa părților, declară recursul inadmisibil. (2) Încheierea privind inadmisibilitatea recursului, care conține sumar faptele cauzei, motivele și temeiul inadmisibilității, se publică pe pagina web oficială a Curții Supreme de Justiție și se expediază părților”.

Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție subliniază că prevederile Codului de procedură civilă consacră nu doar caracterul nedevolutiv al 3 recursului, ci și un standard de seriozitate privind invocarea unor încălcări esențiale de drept material și procedural, capabile să conducă la răsturnarea deciziilor instanțelor de apel.

Potrivit prevederilor legale și practicii judiciare constante, recursul trebuie să conțină o motivare clară, convingătoare și întemeiată în drept, care să evidențieze existența unor erori de drept calificate sau a unor vicii esențiale de procedură. Recursul nu are rolul de a supune cauza unei rejudecări în fond, ci de a examina legalitatea hotărârii instanței de apel în limitele erorilor invocate. Prin urmare, simplele exprimări ale nemulțumirii față de soluția instanței inferioare, nesusținute de argumente juridice clare privind încălcarea normelor de drept sau caracterul arbitrar al hotărârii atacate, nu întrunesc condițiile de admisibilitate.

În speță, recursul declarat Ion Mutruc se limitează la reiterarea situației de fapt și a unor norme generale considerate relevante, argumente care au fost deja invocate și examinate în cadrul apelului. Recurentul nu indică încălcări concrete ale normelor de drept material sau procedural și nici vicii esențiale de procedură care să justifice răsturnarea soluției instanței inferioare. O asemenea abordare nu întrunește exigențele testului de admisibilitate, iar examinarea recursului în aceste condiții ar echivala cu exercitarea unui control din oficiu, inadmisibil în cadrul competenței Curții Supreme de Justiție.

Recurentul a formulat doar nemulțumiri generale și subiective față de soluția pronunțată, fără a prezenta argumente juridice pertinente care să încadreze recursul în limitele prevăzute de art. 432 din Codul de procedură civilă, ceea ce justifică aprecierea recursului ca vădit neîntemeiat.

În aceste circumstanțe, Completul de judecată constată că cererea de recurs nu întrunește condițiile de admisibilitate prevăzute de lege și se respinge ca fiind vădit neîntemeiat.

În conformitate cu art. 431 alin. (1) și (2), art. 433 alin. (1) lit. f) și art. 440 alin. (1) și (2) din Codul de procedură civilă. COMPLETUL, CU UNANIMITATE DE VOTURI, Consideră inadmisibil recursul declarat de Ion Mutruc, reprezentat de avocata Violina Munteanu. Încheierea este irevocabilă. Președinte, judecător Stela Procopciuc Judecători Ion Munteanu Gheorghe Stratulat 4