2ra-546/24 — incasarea prejudiciului cauzat in urma contraventiei
- Instanță
- Curtea Supremă de Justiție
- Obiect
- incasarea prejudiciului cauzat in urma contraventiei
- Temei legal
- Dezacordul recurentei cu decizia instantei de apel nu constituie temei de casare a ei
2ra-546/24 — incasarea prejudiciului cauzat in urma contraventiei (Curtea Supremă de Justiție, 2025)
Î N C H E I E R E
cu privire la inadmisibilitatea recursului
în cauza civilă
Maria Olar împotriva Zinaidei Dudnic
(încasarea prejudiciului cauzat în urma contravenției)
împotriva deciziei din 7 decembrie 2023 a Curții de Apel Bălți,
Dosarul nr. 2ra-546/24
NR. PIGD 2-23000218-01-2ra-04092024
Recurs vădit neîntemeiat, conform art. 433 alin. (1) lit. f) Cod de procedură civilă,
simplul dezacord al recurentei cu decizia instanței de apel nu constituie temei de casare.
Judecătoria Edineț, sediul Dondușeni - jud. T. Sobolschi
Curtea de Apel Bălți - jud. A. Garbuz, I. Grosu, A. Ciobanu
19 noiembrie 2025
Textul corespunde originalului
Examinând în lipsa părților recursul declarat de Maria Olar,
Curtea Supremă de Justiție, în completul compus din:
Stela Procopciuc, Președinte,
Ion Munteanu,
Gheorghe Stratulat, judecători,
constată următoarele:
ÎN FAPT
La 3 ianuarie 2023, Maria Olar a depus o cerere de chemare în judecată
împotriva Zinaidei Dudnic privind încasarea prejudiciului cauzat în urma
contravenției.
În argumentarea acțiunii reclamanta a indicat că, la 30 mai 2022, în cadrul
ședinței Consiliului Comunal Tîrnova, a fost insultată cu expresii necenzurate și
agresată de către pârâta Zinaida Dudnic, fiind necesară intervenția poliției prin apel
la serviciul 112.
La 15 octombrie 2022, pârâtei Zinaidei Dudnic i-a fost întocmit proces-
verbal contravențional seria D01 nr. 244869 pentru comiterea contravenției de
înjurie, prevăzută de art. 69 alin. (1) Cod contravențional.
În temeiul art. 45 Cod contravențional, reclamanta menționează că persoana
ale cărei drepturi sau interese legitime au fost lezate prin contravenție își poate
apăra drepturile prin acțiune civilă, având dreptul la repararea prejudiciului
patrimonial și nepatrimonial cauzat. Dispoziția se aplică inclusiv în situația în care,
potrivit art. 30 alin. (11), făptuitorul nu a fost supus răspunderii contravenționale.
Reclamanta a solicitat încasarea din contul pârâtei Zinaidei Dudnic a sumei
de 20 000 lei cu titlu de prejudiciu moral cauzat prin contravenție, precum și
compensarea cheltuielilor de judecată.
POZIȚIA PRIMEI INSTANȚ
Prin hotărârea Judecătoriei Edineț, sediul Dondușeni, din 30 mai 2023, a
fost respinsă ca neîntemeiată cererea depusă de Maria Olar.
EXERCITAREA CĂII DE ATAC ÎN ORDINE DE APEL
La 23 iunie 2023, Maria Olar a declarat apel nemotivat împotriva hotărârii
Judecătoriei Edineț, sediul Dondușeni, din 30 mai 2023, iar la 25 septembrie 2023
a depus apelul motivat, solicitând admiterea acestuia, casarea hotărârii și
1
pronunțarea unei noi hotărâri prin care cererea de chemare în judecată să fie
admisă.
POZIȚIA INSTANȚEI DE APEL
Prin decizia Curții de Apel Bălți din 7 decembrie 2023, a fost respins apelul
declarat de Maria Olar și menținută hotărârea Judecătoriei Edineț, sediul
Dondușeni, din 30 mai 2023.
În motivarea deciziei, instanța de apel a reținut că în materia răspunderii
civile, sunt aplicabile prevederile art. 1998, 2036 și 2037 Cod civil, care impun
îndeplinirea cumulativă a condițiilor legale pentru acordarea despăgubirilor
morale: existența faptei ilicite, producerea unui prejudiciu efectiv, legătura cauzală
dintre faptă și prejudiciu, precum și vinovăția autorului.
În cauză, deși contravenția prevăzută de art. 69 alin. (1) Cod contravențional
a fost stabilită prin procesul-verbal întocmit în privința pârâtei,
reclamanta/apelanta nu a prezentat probe care să confirme existența unui
prejudiciu moral concret — suferințe psihice, atingerea adusă reputației, afectarea
vieții sociale sau a altor drepturi nepatrimoniale. Susținerile acesteia au avut
caracter general și au fost corect apreciate ca declarative și neprobate, nefiind astfel
întrunite condițiile necesare angajării răspunderii civile delictuale.
Instanța a menționat că sancțiunea contravențională aplicată pârâtei a
constituit deja o formă de satisfacție echitabilă pentru disconfortul psihic invocat,
în conformitate cu raționamentele CEDO din cauza Amihalachioaie c. Moldovei.
Totodată, s-a constatat că celelalte fapte invocate – inclusiv pretinsa violență fizică
– nu au fost confirmate prin nicio probă.
Aplicând art. 118 și 372 din Codul de procedură civilă, Colegiul a reținut
că apelanta nu a prezentat probe noi și nu a demonstrat existența vreunei erori de
fapt sau de drept comise de prima instanță, iar critica privind cuantumul sau
necesitatea acordării despăgubirilor morale a fost considerată nefondată.
În privința cheltuielilor de judecată, în temeiul art. 82, 90 și 94 din Codul
de procedură civilă, instanța de apel a reținut că reclamanta, fiind partea care a
pierdut procesul, nu poate beneficia de compensarea acestora, prima instanță
respingând întemeiat solicitarea vizând suma de 100 lei.
EXERCITAREA CĂII DE ATAC ÎN ORDINE DE RECURS
2
La 26 aprilie 2024, Maria Olar a declarat recurs împotriva deciziei Curții de
Apel Bălți din 7 decembrie 2023, solicitând admiterea recursului, casarea deciziei
și pronunțarea unei noi hotărâri de admitere a acțiunii.
În motivare, recurenta a susținut că instanțele inferioare au aplicat și
interpretat eronat normele de drept material și procesual, contrar art. 432 din Codul
de procedură civilă, întrucât nu au analizat în mod complet circumstanțele privind
întinderea prejudiciului moral și temeiul legal al cererii.
Recurenta a susținut că prejudiciul moral solicitat își are temeiul în
contravenția constatată prin procesul-verbal din 15.10.2022, întocmit pentru fapta
prevăzută la art. 69 alin. (1) Cod contravențional. Potrivit art. 45 Cod
contravențional, persoana vătămată prin contravenție este îndreptățită să solicite
repararea prejudiciului patrimonial și nepatrimonial, inclusiv în situația în care
făptuitorul nu a fost supus răspunderii contravenționale.
A menționat că suma de 20 000 lei reprezintă o compensație echitabilă
pentru suferințele psihice și fizice pretins suferite, subliniind că prejudiciul moral,
prin natura sa, nu poate fi dovedit prin probe materiale, ci se apreciază după
criteriile orientative din practica judiciară.
A invocat Recomandarea CSJ nr. 6 și jurisprudența CEDO, potrivit cărora
stabilirea prejudiciului moral trebuie să respecte principiul echității și
proporționalității.
Totodată, recurenta a criticat lipsa unei motivări suficiente privind
respingerea pretențiilor referitoare la cuantumul prejudiciului moral, invocând
încălcarea art. 6 CEDO. Recurenta a susținut că suma solicitată de 20 000 lei este
rezonabilă și proporțională cu suferințele invocate.
LEGISLAȚIA RELEVANTĂ
Art. 434 alin. (1) – (2) din Codul de procedură civilă:
„Recursul se declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a
deciziei integrale, dacă legea nu prevede altfel. Termenul de 2 luni este termen de
decădere și nu poate fi restabilit.”
Art. 433 alin. (1) lit. f) din Codul de procedură civilă:
,,Cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care: f) recursul este vădit
neîntemeiat.”
Art. 432 alin. (1) și (2) din Codul de procedură civilă:
„Recursul este admis dacă:
a) interpretarea legii din hotărârea contestată este contrară jurisprudenței uniforme
a Curții Supreme de Justiție;
3
b) prin admiterea recursului, se schimbă sau se consolidează jurisprudența Curții
Supreme de Justiție;
c) a fost admis neîntemeiat un apel introdus tardiv sau a fost respins ca fiind tardiv
un apel depus în termen;
d) hotărârea sau decizia vizează drepturile persoanei care nu a fost atrasă în proces;
e) hotărârea sau decizia este arbitrară ori se bazează în mod determinant pe
aprecierea vădit nerezonabilă a probelor;
f) instanța nu a fost compusă potrivit legii sau hotărârea a fost pronunțată cu
încălcarea competenței jurisdicționale.
Temeiurile menționate la alin. (1) lit. d) – f) pot fi invocate în recurs doar dacă au
fost invocate în apel sau dacă încălcarea a avut loc în instanța de apel.”
Art. 442 alin. (1) din Codul de procedură civilă:
„(1) Judecând recursul declarat împotriva deciziei date în apel, instanța verifică, în
limitele invocate în recurs, legalitatea hotărârii contestate prin prisma temeiurilor
prevăzute la art. 432. Instanța invocă, din oficiu, neatragerea în proces a persoanelor ale
căror drepturi sunt lezate prin hotărâre.”
Art. 440 alin. (1) și (2) din Codul de procedură civilă:
„În cazul în care se constată existența unuia dintre temeiurile prevăzute la art. 433,
completul din 3 judecători, printr-o încheiere irevocabilă adoptată în lipsa părților, declară
recursul inadmisibil. Încheierea privind inadmisibilitatea recursului, care conține sumar
faptele cauzei, motivele și temeiul inadmisibilității, se publică pe pagina web oficială a
Curții Supreme de Justiție și se expediază părților.”
MOTIVAREA INSTANȚEI
Sub aspectul termenului de declarare a recursului, Completul de judecată
reține că dispozitivul deciziei Curții de Apel Bălți a fost pronunțat în ședință
publică la 7 decembrie 2023, iar copia integrală a deciziei motivate a fost expediată
participanților la proces la 2 aprilie 2024 (f.d. 67). Prin urmare, recursul declarat
de Maria Olar la 26 aprilie 2024, se consideră depus în termen (a se vedea pct. 20).
Temeiurile de declarare a recursului sunt prevăzute la art. 432 alin. (1) lit.
a)-f) și alin. (2) din Codul de procedură civilă.
Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție notează că procedura
admisibilității constă în verificarea faptului dacă motivele invocate în recurs se
încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 din Codul de procedură civilă.
Din analiza prevederilor legale reținute supra, rezultă că admisibilitatea/
inadmisibilitatea recursului urmează să însușească în condițiile Codului de
procedură civilă exercitarea efectivă a unui control de legalitate veritabil bazat pe
4
temeiuri concludente și serioase. Astfel, normele citate oferă un drept exclusiv al
instanței de recurs de a filtra cererile de recurs care nu prezintă o motivare suficient
de serioasă.
Completul Curții Supreme de Justiție notează, că pentru a trece testul de
admisibilitate, cererea de recurs trebuie să conțină o motivare convingătoare și
întemeiată în condițiile nominalizate mai sus. În consecutivitate, motivarea cererii
de recurs în circumstanțele expuse se referă la formalitățile pe care trebuie să le
întrunească cererea în vederea rezistării testului și filtrului de admisibilitate.
În această perspectivă, Completul subliniază că recursul nu reprezintă o cale
de reexaminare a fondului cauzei, ci un mijloc de control al legalității deciziei
instanței de apel, în limitele criticilor de drept.
În aprecierea recursului declarat de Maria Olar, Completul de judecată îl
califică ca fiind vădit neîntemeiat în sensul art. 433 alin. (1) lit. f) din Codul de
procedură civilă. Deși recurenta a invocat art. 432 din Codul de procedură civilă,
susținând că instanța de apel nu ar fi analizat în mod complet circumstanțele
privind întinderea prejudiciului moral și ar fi aplicat eronat normele de drept
material, aceasta nu a indicat concret care probe au fost denaturate, ignorate ori
apreciate greșit de instanța de apel și nici în ce constă pretinsa încălcare a normelor
de drept.
Analiza recursului relevă că acesta nu conțin critici de drept propriu-zise, ci
reiterează obiecții de fapt deja examinate și apreciate de instanța de apel. Astfel,
recurenta își exprimă dezacordul față de soluția pronunțată, fără a indica erori de
aplicare sau interpretare a normelor legale, limitându-se la aspecte ce țin exclusiv
de aprecierea probelor.
Instanța de apel a motivat decizia în mod complet, reținând că pretențiile
privind prejudiciul moral nu au fost dovedite prin probe care să ateste existența
unor suferințe psihice, afectarea reputației, a vieții sociale sau a altor drepturi
nepatrimoniale. S-a constatat că, deși fapta contravențională prevăzută de art. 69
alin. (1) Cod contravențional a fost stabilită, aceasta, prin ea însăși, nu justifică
acordarea despăgubirilor în lipsa unui prejudiciu moral dovedit. Totodată,
sancțiunea contravențională aplicată pârâtei a fost apreciată ca satisfacție
echitabilă raportat la circumstanțele cauzei. Raționamentele instanței de fond au
fost conforme legislației materiale și procesuale aplicabile.
Recurenta nu combate aceste raționamente prin argumente juridice
concrete, formulând doar nemulțumiri generale și subiective față de soluția
pronunțată. În absența unor critici pertinente, care să încadreze recursul în limitele
5
stricte ale art. 432 Cod de procedură civilă, acesta trebuie considerat vădit
neîntemeiat.
În aceste circumstanțe, Completul de judecată constată că cererea de recurs
nu întrunește condițiile de admisibilitate prevăzute de lege și se respinge ca fiind
vădit neîntemeiată.
În conformitate cu art. 431 alin. (1) și (2), art. 433 alin. (1) lit. f) și art. 440
alin. (1) și (2), din Codul de procedură civilă,
COMPLETUL, CU UNANIMITATE DE VOTURI,
Consideră inadmisibil recursul declarat de Maria Olar, împotriva deciziei din
7 decembrie 2023 a Curții de Apel Bălți.
Încheierea este irevocabilă.
Președinte, judecător Stela Procopciuc
Judecători Ion Munteanu
Gheorghe Stratulat
6