2ra-546/24 — Încasarea prejudiciului cauzat în urma contravenției

La 3 ianuarie 2023, Maria Olar a depus o cerere de chemare în judecată împotriva Zinaidei Dudnic privind încasarea prejudiciului cauzat în urma contravenției.

În argumentarea acțiunii reclamanta a indicat că, la 30 mai 2022, în cadrul ședinței Consiliului Comunal Tîrnova, a fost insultată cu expresii necenzurate și agresată de către pârâta Zinaida Dudnic, fiind necesară intervenția poliției prin apel la serviciul 112.

La 15 octombrie 2022, pârâtei Zinaidei Dudnic i-a fost întocmit proces- verbal contravențional seria D01 nr. 244869 pentru comiterea contravenției de înjurie, prevăzută de art. 69 alin. (1) Cod contravențional.

În temeiul art. 45 Cod contravențional, reclamanta menționează că persoana ale cărei drepturi sau interese legitime au fost lezate prin contravenție își poate apăra drepturile prin acțiune civilă, având dreptul la repararea prejudiciului patrimonial și nepatrimonial cauzat. Dispoziția se aplică inclusiv în situația în care, potrivit art. 30 alin. (11), făptuitorul nu a fost supus răspunderii contravenționale.

Reclamanta a solicitat încasarea din contul pârâtei Zinaidei Dudnic a sumei de 20 000 lei cu titlu de prejudiciu moral cauzat prin contravenție, precum și compensarea cheltuielilor de judecată.

În motivarea deciziei, instanța de apel a reținut că în materia răspunderii civile, sunt aplicabile prevederile art. 1998, 2036 și 2037 Cod civil, care impun îndeplinirea cumulativă a condițiilor legale pentru acordarea despăgubirilor morale: existența faptei ilicite, producerea unui prejudiciu efectiv, legătura cauzală dintre faptă și prejudiciu, precum și vinovăția autorului.

În cauză, deși contravenția prevăzută de art. 69 alin. (1) Cod contravențional a fost stabilită prin procesul-verbal întocmit în privința pârâtei, reclamanta/apelanta nu a prezentat probe care să confirme existența unui prejudiciu moral concret — suferințe psihice, atingerea adusă reputației, afectarea vieții sociale sau a altor drepturi nepatrimoniale. Susținerile acesteia au avut caracter general și au fost corect apreciate ca declarative și neprobate, nefiind astfel întrunite condițiile necesare angajării răspunderii civile delictuale.

Instanța a menționat că sancțiunea contravențională aplicată pârâtei a constituit deja o formă de satisfacție echitabilă pentru disconfortul psihic invocat, în conformitate cu raționamentele CEDO din cauza Amihalachioaie c. Moldovei. Totodată, s-a constatat că celelalte fapte invocate – inclusiv pretinsa violență fizică – nu au fost confirmate prin nicio probă.

Aplicând art. 118 și 372 din Codul de procedură civilă, Colegiul a reținut că apelanta nu a prezentat probe noi și nu a demonstrat existența vreunei erori de fapt sau de drept comise de prima instanță, iar critica privind cuantumul sau necesitatea acordării despăgubirilor morale a fost considerată nefondată.

În privința cheltuielilor de judecată, în temeiul art. 82, 90 și 94 din Codul de procedură civilă, instanța de apel a reținut că reclamanta, fiind partea care a pierdut procesul, nu poate beneficia de compensarea acestora, prima instanță respingând întemeiat solicitarea vizând suma de 100 lei.

La 26 aprilie 2024, Maria Olar a declarat recurs împotriva deciziei Curții de Apel Bălți din 7 decembrie 2023, solicitând admiterea recursului, casarea deciziei și pronunțarea unei noi hotărâri de admitere a acțiunii.

În motivare, recurenta a susținut că instanțele inferioare au aplicat și interpretat eronat normele de drept material și procesual, contrar art. 432 din Codul de procedură civilă, întrucât nu au analizat în mod complet circumstanțele privind întinderea prejudiciului moral și temeiul legal al cererii.

Recurenta a susținut că prejudiciul moral solicitat își are temeiul în contravenția constatată prin procesul-verbal din 15.10.2022, întocmit pentru fapta prevăzută la art. 69 alin. (1) Cod contravențional. Potrivit art. 45 Cod contravențional, persoana vătămată prin contravenție este îndreptățită să solicite repararea prejudiciului patrimonial și nepatrimonial, inclusiv în situația în care făptuitorul nu a fost supus răspunderii contravenționale.

A menționat că suma de 20 000 lei reprezintă o compensație echitabilă pentru suferințele psihice și fizice pretins suferite, subliniind că prejudiciul moral, prin natura sa, nu poate fi dovedit prin probe materiale, ci se apreciază după criteriile orientative din practica judiciară.

A invocat Recomandarea CSJ nr. 6 și jurisprudența CEDO, potrivit cărora stabilirea prejudiciului moral trebuie să respecte principiul echității și proporționalității.

Totodată, recurenta a criticat lipsa unei motivări suficiente privind respingerea pretențiilor referitoare la cuantumul prejudiciului moral, invocând încălcarea art. 6 CEDO. Recurenta a susținut că suma solicitată de 20 000 lei este rezonabilă și proporțională cu suferințele invocate.

Art. 433 alin. (1) lit. f) din Codul de procedură civilă: ,,Cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care: f) recursul este vădit neîntemeiat.”

Art. 432 alin. (1) și (2) din Codul de procedură civilă: „Recursul este admis dacă: a) interpretarea legii din hotărârea contestată este contrară jurisprudenței uniforme a Curții Supreme de Justiție; 3 b) prin admiterea recursului, se schimbă sau se consolidează jurisprudența Curții Supreme de Justiție; c) a fost admis neîntemeiat un apel introdus tardiv sau a fost respins ca fiind tardiv un apel depus în termen; d) hotărârea sau decizia vizează drepturile persoanei care nu a fost atrasă în proces; e) hotărârea sau decizia este arbitrară ori se bazează în mod determinant pe aprecierea vădit nerezonabilă a probelor; f) instanța nu a fost compusă potrivit legii sau hotărârea a fost pronunțată cu încălcarea competenței jurisdicționale. Temeiurile menționate la alin. (1) lit. d) – f) pot fi invocate în recurs doar dacă au fost invocate în apel sau dacă încălcarea a avut loc în instanța de apel.”

Art. 442 alin. (1) din Codul de procedură civilă: „(1) Judecând recursul declarat împotriva deciziei date în apel, instanța verifică, în limitele invocate în recurs, legalitatea hotărârii contestate prin prisma temeiurilor prevăzute la art. 432. Instanța invocă, din oficiu, neatragerea în proces a persoanelor ale căror drepturi sunt lezate prin hotărâre.”

Art. 440 alin. (1) și (2) din Codul de procedură civilă: „În cazul în care se constată existența unuia dintre temeiurile prevăzute la art. 433, completul din 3 judecători, printr-o încheiere irevocabilă adoptată în lipsa părților, declară recursul inadmisibil. Încheierea privind inadmisibilitatea recursului, care conține sumar faptele cauzei, motivele și temeiul inadmisibilității, se publică pe pagina web oficială a Curții Supreme de Justiție și se expediază părților.”

Temeiurile de declarare a recursului sunt prevăzute la art. 432 alin. (1) lit. a)-f) și alin. (2) din Codul de procedură civilă.

Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție notează că procedura admisibilității constă în verificarea faptului dacă motivele invocate în recurs se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 din Codul de procedură civilă.

Din analiza prevederilor legale reținute supra, rezultă că admisibilitatea/ inadmisibilitatea recursului urmează să însușească în condițiile Codului de procedură civilă exercitarea efectivă a unui control de legalitate veritabil bazat pe 4 temeiuri concludente și serioase. Astfel, normele citate oferă un drept exclusiv al instanței de recurs de a filtra cererile de recurs care nu prezintă o motivare suficient de serioasă.

Completul Curții Supreme de Justiție notează, că pentru a trece testul de admisibilitate, cererea de recurs trebuie să conțină o motivare convingătoare și întemeiată în condițiile nominalizate mai sus. În consecutivitate, motivarea cererii de recurs în circumstanțele expuse se referă la formalitățile pe care trebuie să le întrunească cererea în vederea rezistării testului și filtrului de admisibilitate.

În această perspectivă, Completul subliniază că recursul nu reprezintă o cale de reexaminare a fondului cauzei, ci un mijloc de control al legalității deciziei instanței de apel, în limitele criticilor de drept.

În aprecierea recursului declarat de Maria Olar, Completul de judecată îl califică ca fiind vădit neîntemeiat în sensul art. 433 alin. (1) lit. f) din Codul de procedură civilă. Deși recurenta a invocat art. 432 din Codul de procedură civilă, susținând că instanța de apel nu ar fi analizat în mod complet circumstanțele privind întinderea prejudiciului moral și ar fi aplicat eronat normele de drept material, aceasta nu a indicat concret care probe au fost denaturate, ignorate ori apreciate greșit de instanța de apel și nici în ce constă pretinsa încălcare a normelor de drept.

Analiza recursului relevă că acesta nu conțin critici de drept propriu-zise, ci reiterează obiecții de fapt deja examinate și apreciate de instanța de apel. Astfel, recurenta își exprimă dezacordul față de soluția pronunțată, fără a indica erori de aplicare sau interpretare a normelor legale, limitându-se la aspecte ce țin exclusiv de aprecierea probelor.

Instanța de apel a motivat decizia în mod complet, reținând că pretențiile privind prejudiciul moral nu au fost dovedite prin probe care să ateste existența unor suferințe psihice, afectarea reputației, a vieții sociale sau a altor drepturi nepatrimoniale. S-a constatat că, deși fapta contravențională prevăzută de art. 69 alin. (1) Cod contravențional a fost stabilită, aceasta, prin ea însăși, nu justifică acordarea despăgubirilor în lipsa unui prejudiciu moral dovedit. Totodată, sancțiunea contravențională aplicată pârâtei a fost apreciată ca satisfacție echitabilă raportat la circumstanțele cauzei. Raționamentele instanței de fond au fost conforme legislației materiale și procesuale aplicabile.

Recurenta nu combate aceste raționamente prin argumente juridice concrete, formulând doar nemulțumiri generale și subiective față de soluția pronunțată. În absența unor critici pertinente, care să încadreze recursul în limitele 5 stricte ale art. 432 Cod de procedură civilă, acesta trebuie considerat vădit neîntemeiat.

În aceste circumstanțe, Completul de judecată constată că cererea de recurs nu întrunește condițiile de admisibilitate prevăzute de lege și se respinge ca fiind vădit neîntemeiată.

În conformitate cu art. 431 alin. (1) și (2), art. 433 alin. (1) lit. f) și art. 440 alin. (1) și (2), din Codul de procedură civilă, COMPLETUL, CU UNANIMITATE DE VOTURI, Consideră inadmisibil recursul declarat de Maria Olar, împotriva deciziei din 7 decembrie 2023 a Curții de Apel Bălți. Încheierea este irevocabilă. Președinte, judecător Stela Procopciuc Judecători Ion Munteanu Gheorghe Stratulat 6