2r-310/25 — Încasarea prejudiciului material

La 10 iulie 2024, Veronica Mihailov a depus cerere de chemare în judecată împotriva lui Ion Lupu cu privire la încasarea prejudiciului material și a cheltuielilor de judecată.

Prin hotărârea din 22 octombrie 2024 a Judecătoriei Chișinău, sediul Centru, acțiunea a fost admisă. S-a dispus de a încasa de la Ion Lupu, în beneficiul Veronicăi Mihailov, prejudiciul material în mărime de 8 400 lei, precum și cheltuielile de judecată compuse din taxa de stat achitată la înaintarea acțiunii în mărime de 586 lei și cheltuielile de asistență juridică în mărime de 5 000 lei, în total suma de 13 986 lei.

La 25 februarie 2025, Ion Lupu reprezentat de avocata Aurelia Mîrzîncu a declarat apel împotriva hotărârii primei instanțe, solicitând repunerea în termen a cererii de apel, admiterea acesteia, casarea hotărârii contestate, examinarea cauzei și pronunțarea unei noi hotărâri prin care acțiunea să fie respinsă parțial.

Prin încheierea din 28 mai 2025 a Curții de Apel Centru, s-a respins cererea de repunere în termen și a fost restituită cererea de apel depusă de Ion Lupu reprezentat de avocata Aurelia Mîrzîncu, împotriva hotărârii 22 octombrie 2024 a Judecătoriei Chișinău, sediul Centru.

La 09 iulie 2025, avocata Aurelia Mîrzîncu în interesele lui Ion Lupu a depus cerere de recurs împotriva încheierii din 28 mai 2025 a Curții de Apel Centru, solicitând admiterea recursului, casarea încheierii contestate, cu pronunțarea unei decizii privind repunerea în termenul de apel și remiterea la rejudecare a cauzei.

În susținerea recursului, a declarat că examinarea cauzei s-a desfășurat în absența părților, iar despre existența hotărârii din 22 octombrie 2024 a Judecătoriei Chișinău, sediul Centru, a aflat abia la data de 17 februarie 2025 de la executorul judecătoresc, fără a-i fi fost înmânată copia acesteia, contrar celor reținute eronat de instanța de apel, în consecință, apelul nemotivat a fost depus la 25 februarie 2025, ulterior luării la cunoștință despre hotărâre.

În motivarea recursului, recurentul a susținut că examinarea cauzei a avut loc în absența părților, iar despre existența hotărârii din 22 octombrie 2024 a 1 Judecătoriei Chișinău, sediul Centru, a luat cunoștință abia la data de 17 februarie 2025, prin intermediul executorului judecătoresc, fără ca anterior să îi fi fost înmânată copia acesteia, contrar constatărilor eronate ale instanței de apel. Astfel, apelul nemotivat a fost depus la 25 februarie 2025, ulterior momentului luării la cunoștință despre hotărâre.

Art. 426 alin. (3) din Codul de procedură civilă: „Recursul împotriva încheierii se examinează în termen de 2 luni într-un complet din 3 judecători, pe baza copiei certificate sau electronice a dosarului, pe baza recursului și a referinței la recurs, fără examinarea admisibilității și fără participarea părților.”

Art. 427 lit. b) din Codul de procedură civilă: ,,Instanța de recurs, după ce examinează recursul împotriva încheierii, este în drept: b) să admită recursul și să caseze integral sau parțial încheierea, restituind spre rejudecare problema soluționată prin încheierea casată.”

Art. 110 din Codul de procedură civilă: ,,Termen de procedură este intervalul, stabilit de lege sau de judecată (judecător), în interiorul căruia instanța (judecătorul), participanții la proces și alte persoane legate de activitatea instanței trebuie să îndeplinească anumite acte de procedură ori să încheie un ansamblu de acte.”

Art. 111 alin. (1) - (3) din Codul de procedură civilă: ,,(1)Actele de procedură se efectuează în termenul prevăzut de lege. În cazul în care nu este stabilit prin lege, termenul de procedură se fixează de către instanța judecătorească. (2) Termenul de procedură se instituie prin indicarea unei date calendaristice, datei comunicării actului de procedură, a unei perioade sau prin referire la un eveniment viitor și cert că se va produce. În ultimul caz, actul de procedură poate fi efectuat în decursul întregii perioade. (3) Dacă începutul curgerii termenului este determinat de un eveniment sau moment în timp care va surveni pe parcursul zilei, inclusiv de comunicarea actului de procedură, atunci ziua survenirii evenimentului sau a momentului nu se ia în considerare la calcularea termenului.”

Art. 362 alin. (1), (3) din Codul de procedură civilă: ,,(1) Termenul de declarare a apelului este de 30 de zile de la data pronunțării dispozitivului hotărârii, dacă legea nu prevede altfel. (3) Repunerea în termen de apel se face de către instanța de apel în cazurile și în ordinea prevăzute de art.116.”

Art. 116 alin.(1), (3) și (4) din Codul de procedură civilă: 2 ,,(1) Persoanele care, din motive întemeiate, au omis termenul de îndeplinire a unui act de procedură pot fi repuse în termen de către instanță. (3) La cererea de repunere în termen se anexează probele ce dovedesc imposibilitatea îndeplinirii actului. Totodată, trebuie efectuat actul de procedură care nu a fost îndeplinit în termen (să fie depusă cererea, să fie prezentate documentele respective etc.). (4) Repunerea în termen nu poate fi dispusă decât în cazul în care partea și-a exercitat dreptul la acțiune înainte de împlinirea termenului de 30 de zile, calculat din ziua în care a cunoscut sau trebuia să cunoască încetarea motivelor care justifică depășirea termenului de procedură.”

Art. 236 alin. (4) din Codul de procedură civilă: ,,(4) Participanții care nu au fost prezenți la pronunțarea dispozitivului hotărîrii primesc copia hotărîrii în decurs de 5 zile.”

Studiind materialele dosarului în raport cu temeiurile recursului, Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție consideră recursul întemeiat și care urmează a fi admis, cu casarea încheierii din 28 mai 2025 a Curții de Apel Centru și restituirea cauzei spre rejudecare, din considerentele ce succed.

Din materialele cauzei rezultă că prima instanță a soluționat unipersonal cauza civilă în care Veronica Mihailov a solicitat încasarea prejudiciului material de la Ion Lupu, aplicând regulile procedurii cererilor cu valoare redusă, prevăzută de capitolul XXI1 din Codul de procedură civilă.

Prin încheierea din 15 iulie 2024, Judecătoria Chișinău, sediul centru a acceptat spre examinare cererea de chemare în judecată în procedura cererilor cu valoare redusă, fără a stabili termen pentru pronunțarea hotărârii.

Materialele cauzei civile atestă că prima instanță a expediat la adresa pârâtului Ion Lupu în mun. Chișinău, bd. Dacia 30, bl. 1, ap. 99, actele procedurale, în copie, cererea de chemare în judecată depusă de Veronica Mihailov, cu anexele, precum și încheierea din 15 iulie 2024 a Judecătoriei Chișinău, sediul Centru, recepționate de Ion Lupu la 18 septembrie 2024, fapt ce rezultă din avizul poștal de recepție (f.d.33).

Dispozitivul hotărârii a fost pronunțat și publicat la 22 octombrie 2024 (f.d. 34), copia fiind expediată pârâtului la aceeași dată.

Reiterând prevederile art. 362 alin. (1) Cod de procedură civilă, indicat la pct. 13, Completul de judecată evidențiază că hotărârea Judecătoriei Chișinău, sediul centru, a fost pronunțată la 22 octombrie 2024, astfel că termenul legal s-a împlinit la 21 noiembrie 2024 (zi de luni). Apelul a fost depus de recurent la 25 februarie 2025, deci evident peste termenul legal. 3

Completul de judecată explică că, potrivit art. 116 alin. (1) Cod de procedură civilă, repunerea în termen este posibilă doar în caz de motive întemeiate, obiectiv dovedite.

În speță, recurentul a invocat faptul că hotărârea primei instanțe nu i-a fost comunicată, menționând că a luat cunoștință despre existența acesteia abia la data de 17 februarie 2025, prin intermediul executorului judecătoresc. Totodată, acesta a susținut că nu i-au fost aduse la cunoștință nici data și ora ședinței de judecată, nici hotărârea judecătorească pronunțată. În context, recurentul a subliniat existența unei deficiențe procedurale imputabile exclusiv primei instanțe.

Instanța de apel a respins cererea de repunere în termen, apreciind că nu a fost invocat nici un motiv întemeiat care ar justifica neîndeplinirea actului de procedură în termen și ar constitui temei pentru repunerea apelului în termen.

Totuși, Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție reține că instanța de apel nu a examinat în mod efectiv și complet susținerile recurentului, limitându- se la o constatare formală și neadministrând probe suplimentare pentru a stabili dacă notificarea dispozitivului hotărîrii a fost într-adevăr efectuată către persoana vizată.

La caz, potrivit scrisorii de expediere a actului judecătoresc, prima instanță a expediat dispozitivul hotărîrii către pârâtul Ion Lupu prin intermediul oficiului poștal la 22 octombrie 2024 (f.d. 36). Date privind recepționarea acesteia, la materialele cauzei lipsesc. Prin urmare, apelantul nu a avut posibilitatea reală de a lua cunoștință de conținutul dispozitivului hotărârii și de a formula apelul în termenul prevăzut de lege.

Mai mult decât atât, Completul de judecată subliniază că prima instanță a admis spre examinare cererea de chemare în judecată în procedura cererilor cu valoare redusă, fără a stabili un termen concret pentru pronunțarea hotărârii, menționând doar că soluționarea cauzei urmează să se realizeze într-un interval de cel mult șase luni. În aceste circumstanțe, reclamantul se află în situația de a fi nevoit să verifice în mod constant portalul național al instanțelor de judecată pe întreaga durată a acestei perioade.

În aceste condiții, instanța de recurs consideră necesar ca instanța de apel, la rejudecarea problemei soluționate prin încheierea casată, să verifice în mod expres dacă hotărârea primei instanțe, a fost comunicată efectiv și legal recurentului, prin administrarea probelor corespunzătoare privind procedura de notificare.

Mai mult, conform art. 116 alin. (4) Cod de procedură civilă, repunerea în termen poate fi dispusă dacă partea a formulat cererea în cel mult 30 de zile din momentul în care a aflat despre cauza care a determinat depășirea termenului. În speță, Ion Lupu a formulat apelul și cererea de repunere la 25 februarie 2025, la scurt timp după data de 17 februarie 2025, când a luat cunoștință de hotărâre prin intermediul executorului judecătoresc. Astfel, cererea respectă condiția de promptitudine impusă de lege.

În aceste condiții, Completul de judecată consideră întemeiat argumentul recurentului că instanța de apel nu a examinat în mod complet și efectiv probele și argumentele invocate de apelant, ceea ce impune casarea încheierii atacate și 4 remiterea cauzei pentru rejudecarea problemei soluționate prin încheierea casată aceleiași instanțe, pentru a verifica temeinicia cererii de repunere în termen, prin analiza probelor privind comunicarea hotărârii primei instanțe.

Dreptul la o cale de atac trebuie să se exercite din momentul în care părțile interesate pot cunoaște efectiv despre hotărârea judecătorească pronunțată. În caz contrar, curțile și tribunalele ar putea, prin întârzierea notificării hotărârii lor, să scurteze substanțial termenele căilor de atac sau chiar să facă imposibilă introducerea unei căi de atac. Notificarea, ca act de comunicare între organul jurisdicțional și părți, servește la aducerea la cunoștință a hotărârii instanței, precum și a temeiurilor care o motivează, pentru a permite părților, dacă este cazul, să formuleze o cale de atac (Miragall Escolano și alții împotriva Spaniei, pct. 37).

Ținând cont de cele expuse supra și în temeiul art. 424 alin. (2), 427 lit. b), 428 din Codul de procedură civilă, COMPLETUL, CU UNANIMITATE DE VOTURI, Admite recursul declarat de Ion Lupu reprezentat de avocata Aurelia Mîrzîncu. Casează integral încheierea din 28 mai 2025 a Curții de Apel Centru, în cauza civilă, intentată la cererea de chemare în judecată depusă de Veronica Mihailov împotriva lui Ion Lupu cu privire la încasarea prejudiciului material, cu restituirea cauzei la Curtea de Apel Centru, pentru rejudecarea problemei soluționate prin încheierea casată, în același complet de judecată. Decizia nu se supune niciunei căi de atac. Președinte, judecător Stela Procopciuc Judecători Gheorghe Stratulat Ion Munteanu 5