2ra-817/24 — restituirea sumei
- Instanță
- Curtea Supremă de Justiție
- Obiect
- restituirea sumei
- Temei legal
- Recurs declarat după 01 septembrie 2023. Recursul este vădit neîntemeiat. Art. 433 alin. 1 lit. f din Codul de procedură civilă. Dezacordul recurentului cu decizia instantei de apel nu constituie un temei de casare a ei.
2ra-817/24 — restituirea sumei (Curtea Supremă de Justiție, 2025)
Î N C H E I E R E
cu privire la inadmisibilitatea recursului declarat de Tatiana Ursachi,
reprezentată de avocata Lilia Ababei,
în cauza civilă, intentată la cererea de chemare în judecată depusă de
Viorel Văzdăuțeanu către Tatiana Ursachi cu privire la restituirea sumelor
bănești obținute prin îmbogățire nejustificată,
împotriva deciziei din 8 februarie 2024 a Curții de Apel Bălți,
(Dosarul nr. 2ra-817/24
NR. PIGD 2-21118243-01-2ra-04072024)
Recurs declarat după 01 septembrie 2023. Recursul este vădit neîntemeiat.
Art. 433 alin. (1) lit. f) din Codul de procedură civilă.
Dezacordul recurentului cu decizia instanței de apel nu constituie un temei de
casare a ei.
Judecătoria Drochia, sediul Central: jud. V. Craveț
Curtea de Apel Bălți: jud. S. Procopciuc, D. Corolevschi, E. Grumeza
4 decembrie 2025
Textul corespunde originalului
Examinând în lipsa părților chestiunea cu privire la admisibilitatea
recursului declarat de Tatiana Ursachi, reprezentată de avocata Lilia
Ababei,
Curtea Supremă de Justiție, în completul compus din:
Ion Munteanu, Președinte,
Gheorghe Stratulat,
Oxana Oarfeni, judecători,
constată următoarele:
ÎN FAPT
La 6 august 2021, Viorel Văzdăuțeanu a depus cerere de chemare în
judecată către Tatiana Ursachi, cu privire la restituirea sumelor bănești
obținute prin îmbogățire nejustificată (f. d. 6-9).
În motivarea cererii de chemare în judecată, reclamantul Viorel
Văzdăuțeanu a indicat că prin hotărârea din 21 septembrie 2017 a
Judecătoriei Drochia, a fost desfăcută căsătoria încheiată între Viorel
Văzdăuțeanu și Tatiana Văzdăuțeanu, cu stabilirea domiciliului copiilor
minori XXXX (a.n. XX) și XXXX (a.n. XX).
Reclamantul, Viorel Văzdăuțeanu a invocat că după divorț, aloca
mijloace de întreținere copiilor minori.
Ulterior, prin hotărârea din 14 august 2018 a Judecătoriei Drochia, a
fost admisă acțiunea formulată de Tatiana Văzdăuțeanu împotriva lui Viorel
Văzdăuțeanu, privind încasarea pensiei de întreținere a copiilor minori,
începând cu 30 mai 2017.
Viorel Văzdăuțeanu, în perioada 30 mai 2017 – 28 februarie 2018, a
efectuat mai multe transferuri bancare, a căror sumă cumulată constituie
1200 de euro.
A susținut că aceste mijloace au fost destinate întreținerii copiilor, iar
reclamanta nu refuza primirea acestora. Ulterior, Tatiana Ursachi
(Văzdăuțeanu) a depus o acțiune în instanța de judecată, solicitând încasarea
restanței la pensia pentru întreținerea copiilor minori, inclusiv pentru
1
perioada în care au fost efectuate transferurile bănești, refuzând
recunoașterea sumelor transferate în perioada 30 mai 2017 – 28 februarie
2018 ca fiind alocate întreținerii copiilor.
Reclamantul a menționat că prin hotărârea din 10 noiembrie 2020 a
Judecătoriei Drochia, instanța nu a inclus plățile efectuate în scopul
întreținerii copiilor minori. Soluția instanței de fond a fost menținută de către
instanțele de apel și recurs.
În opinia reclamantului, odată cu pronunțarea unei soluții irevocabile
în litigiul privind calcularea restanței la plata pensiei de întreținere, suma
transferată de el reprezintă o îmbogățire nejustificată, în sensul alin. (1) al
art. 1979 din Codul civil.
În drept, reclamanta și-a întemeiat pretențiile în temeiul dispozițiilor
art. 391 alin. (1), art. 395 alin. (4), art. 1979, art. 1981 alin. (4), art. 1983, art.
1984 și art. 1993 din Codul civil.
POZIȚIA PRIMEI INSTANȚE
Prin hotărârea din 2 octombrie 2023 a Judecătoriei Drochia, sediul
Central, a fost respinsă cererea de chemare în judecată depusă de Viorel
Văzdăuțeanu împotriva Tatianei Văzdăuțeanu privind restituirea sumelor
bănești.
Instanța de fond a considerat că reclamantul nu a prezentat probele în
susținerea pretențiilor, precum și lipsa raporturilor juridice care ar rezulta din
actele prezentate de reclamant și din pretenția formulată în cererea de
chemare în judecată.
Totodată, a fost reținut faptul că instanța nu poate pune la baza
hotărârii declarațiile reclamantului și ale reprezentantului acestuia, nefiind
prezentate probe necesare, juste, pertinente și concludente care să confirme
poziția expusă prin declarații (f. d. 125, 129-133).
EXERCITAREA CĂII DE ATAC ÎN ORDINE DE APEL
La 4 octombrie 2023, Viorel Văzdăuțeanu a declarat apel nemotivat
(f. d. 136) împotriva hotărârii din 2 octombrie 2023 a Judecătoriei Drochia,
sediul Central, iar la 27 decembrie 2023 a declarat apel motivat, solicitând
2
admiterea apelului, casarea hotărârii instanței de fond, rejudecarea cauzei și
pronunțarea unei noi decizii de admitere a cererii de chemare în judecată
depusă de Viorel Văzdăuțeanu (f. d. 144-148).
POZIȚIA INSTANȚEI DE APEL
Prin decizia din 8 februarie 2024 a Curții de Apel Bălți a fost admis
apelul declarat de Viorel Văzdăuțeanu, reprezentat de avocatul Virgiliu
Rusu. S-a casat hotărârea din 2 octombrie 2023 a Judecătoriei Drochia,
sediul Central, cu pronunțarea unei noi hotărâri prin care s-a admis parțial
acțiunea civilă formulată de Viorel Văzdăuțeanu și s-a încasat de la Tatiana
Ursachi, în beneficiul reclamantului, suma de 1200 (una mie două sute) euro,
echivalentul în lei moldovenești la data executării hotărârii (f. d. 165, 166-
173).
Instanța de apel a reținut, cu referire la norma aplicabilă, că
transferurile de bani au avut loc în perioada anilor 2017-2018, iar raportului
juridic îi sunt aplicabile prevederile legale în vigoare la acel moment,
respectiv prevederile Codului civil de până la 01.03.2019.
În opinia instanței de apel, o persoană obține o îmbogățire nejustificată
(persoană îmbogățită), care se atribuie dezavantajului suferit de o altă
persoană (persoană dezavantajată), aceasta este obligată față de persoana
dezavantajată să restituie îmbogățirea.
Instanța de apel, a menționat că în condițiile în care se confirmă că
apelantul Viorel Văzdăuțeanu a efectuat transferul sumei de 1200 euro,
aceasta a fost acceptată de către Tatiana Ursachi și că nu s-a confirmat
existența unui alt raport obligațional între părți decât cel de plată a pensiei
de întreținere a copiilor minori, în speță, s-a confirmat că suma de 1200 euro,
transferată de Văzdăuțeanu Viorel Tatianei Văzdăuțeanu (Ursachi),
constituie îmbogățire nejustificată, iar situația dată se încadrează perfect în
dispozițiile art. 1389 alin. (1) și (2) lit. a) din Codul civil, care stipulează că
îmbogățirea este nejustificată dacă: a) temeiul raportului obligațional a
decăzut ulterior.
Respectiv, Văzdăuțeanu Viorel, efectuând transferurile în perioada
30.05.2017–02.02.2018, a considerat că aceste sume sunt achitate cu titlu de
pensie de întreținere a copiilor minori, iar Tatiana Ursachi (Văzdăuțeanu),
3
înaintând acțiunea privind încasarea restanței la plata pensiei de întreținere,
a invocat că pensia de întreținere nu a fost achitată de către Văzdăuțeanu
Viorel, acțiunea fiind admisă de către instanță fără a lua în calcul
transferurilre menționate.
Prin urmare, suma de 1200 euro, transferată lui Ursachi (Văzdăuțeanu)
Tatiana, constituie îmbogățire nejustificată, din motiv că a fost oferită de
către Văzdăuțeanu Viorel pentru un scop care nu a fost atins și urmează a fi
restituită persoanei dezavantajate, Văzdăuțeanu Viorel, de către persoana
îmbogățită, Ursachi Tatiana.
Colegiul instanței de apel a remarcat faptul că în speță, sunt respectate
și exigențele art. 210 alin. (1) din Codul civil, în redacția anterioară
modificărilor din 01.03.2019, aflată în vigoare la data efectuării
transferurilor bănești, care statuiază că actele juridice trebuie să fie încheiate
în scris între persoanele juridice și persoanele fizice, precum și între
persoanele fizice, dacă valoarea obiectului actului juridic depășește 1000 de
lei, iar în cazurile prevăzute de lege, indiferent de valoarea obiectului.
Cu referire la încasarea costului folosinței sumelor obținute prin
îmbogățire nejustificată, echivalent cu rata de bază a BNM, în cuantum de
5.030 lei, instanța de apel, a respins-o, argumentând poziția prin prisma
prevederilor legale stipulate în art. 1395 și 1980 din Codul civil.
De asemenea, instanța de apel a reținut excluderea posibilității unei
recuperări duble pentru persoana dezavantajată. Această situație este posibilă
atunci când creditorul are un drept la acțiune în virtutea normelor privind
îmbogățirea nejustificată și, de asemenea, are un alt drept la restituire,
fundamentat pe alte prevederi legale. Problema concurenței dintre diferite
norme și normele privind îmbogățirea nejustificată este soluționată prin
dispoziția care stabilește că satisfacerea unei pretenții, fundamentată pe
anumite prevederi legale, reduce în această măsură pretenția întemeiată pe
normele privind îmbogățirea nejustificată și invers.
În cauză, instanța de apel a notat că regula generală conține o normă
de bază, comprehensivă, care înglobează toate obligațiile ce se nasc din
raportul de îmbogățire nejustificată, fiind formulată în termeni largi, astfel
încât se referă la toate cazurile de îmbogățire, indiferent de modul în care s-
4
a realizat: fie că este rezultatul prestației făcute pentru executarea unui
contract nul, fie că este o plată nedatorată, fie că este rezultatul folosirii
proprietății altei persoane sau că a fost obținută în alt mod.
EXERCITAREA CĂII DE ATAC ÎN ORDINE DE RECURS
La 4 iulie 2024, Tatiana Ursachi, reprezentată de avocata Lilia Ababei,
a declarat recurs împotriva deciziei din 8 februarie 2024 a Curții de Apel
Chișinău, solicitând admiterea recursului, casarea deciziei instanței de apel
și trimiterea cauzei spre rejudecare în instanța de apel, în alt complet de
judecată (f. d. 182-188).
SOLICITAREA RECURENTULUI
În motivarea recursului, recurenta Tatiana Ursachi, reprezentată de
avocata Lilia Ababei, a invocat că recursul poate fi admis dacă decizia este
arbitrară ori se bazează în mod determinant pe aprecierea vădit nerezonabilă
a probelor.
Recurenta a invocat că Viorel Văzdăuțeanu nu a demonstrat
îmbogațirea fără justă cauza prin prisma art. 1389 alin.(1) din Codul civil (în
vigoare pînă la 1 martie 2019), considerând pretențiile neîntemeiate.
Consideră că instanța de apel nu a dat apreciere deplină probelor
administrate, or partea reclamantă a anexat înscrisuri în limba engleză fără
traducerea acestora în contradicție cu prevederile art.167 din Codul de
procedură civilă.
Reieșind din traducerea, “tipul tranzacției” este invocat donație de
suport financiar sau cadou pentru membru al familiei. Astfel, recurenta
consideră că Viorel Văzdăuțeanu a efectuat transfer cu titlu de donație în
vederea susținerii financiare a copiilor.
Consideră recurenta că instanța de apel a pronunțat o decizia fără
elucidarea tuturor circumstanțelor pertinente speței.
TERMENUL DE DECLARARE A RECURSULUI
Art. 434 alin. (1), (2) din Codul de procedură civilă:
5
„(1) Recursul se declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a
deciziei integrale, dacă legea nu prevede altfel.
(2) Termenul de 2 luni este termen de decădere și nu poate fi restabilit.”
Completul de judecată conchide că recurenta s-a conformat
prevederilor art. 434 alin. (1) din Codul de procedură civilă și a depus în
termen recursul, întrucât copia deciziei motivate a fost expediată la 25 iunie
2024, fapt confirmat prin scrisoarea de expediere (f. d. 176), iar cererea de
recurs a fost depusă la 4 iulie 2024 (f. d. 182-188).
Ulterior, către Viorel Văzdăuțeanu a fost expediată copia recursului
declarat de Tatiana Ursachi, reprezentată de avocata Lilia Ababei, împreună
cu înștiințarea privind necesitatea depunerii referinței în termen de o lună de
la data primirii corespondenței, fapt confirmat prin scrisoarea de expediere
anexată la materialele dosarului (f. d. 203).
La 6 septembrie 2024, Viorel Văzdăuțeanu a depus referință prin care
a solicitat adoptarea unei încheieri de recunoaștere a inadmisibilității
recursului declarat în baza art. 433 alin. (1) lit. a) și f) din Codul de procedură
civilă.
LEGISLAȚIA RELEVANTĂ
Art. 433 alin. (1) lit. (f) din Codul de procedură civilă
(1) Cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care: f) recursul este
vădit neîntemeiat.
Art. 432 alin. (1), (2) din Codul de procedură civilă
(1) Recursul este admis dacă:
a) interpretarea legii din hotărârea contestată este contrară jurisprudenței uniforme
a Curții Supreme de Justiție;
b) prin admiterea recursului, se schimbă sau se consolidează jurisprudența Curții
Supreme de Justiție;
c) a fost admis neîntemeiat un apel introdus tardiv sau a fost respins ca fiind tardiv
un apel depus în termen;
d) hotărârea sau decizia vizează drepturile persoanei care nu a fost atrasă în proces;
e) hotărârea sau decizia este arbitrară ori se bazează în mod determinant pe
aprecierea vădit nerezonabilă a probelor;
f) instanța nu a fost compusă potrivit legii sau hotărârea a fost pronunțată cu
încălcarea competenței jurisdicționale.
6
(2) Temeiurile menționate la alin.(1) lit.d)–f) pot fi invocate în recurs doar dacă au
fost invocate în apel sau dacă încălcarea a avut loc în instanța de apel.
Art. 440 alin. (1), (2) din Codul de procedură civilă
„(1) În cazul în care se constată existența unuia dintre temeiurile prevăzute la art. 433,
completul din 3 judecători, printr-o încheiere irevocabilă adoptată în lipsa părților, declară
recursul inadmisibil.
(2) Încheierea privind inadmisibilitatea recursului, care conține sumar faptele cauzei,
motivele și temeiul inadmisibilității, se publică pe pagina web oficială a Curții Supreme
de Justiție și se expediază părților.”
MOTIVAREA INSTANȚEI
Din analiza prevederilor legale reținute supra, rezultă că
admisibilitatea/ inadmisibilitatea recursului, urmează să însușească în
condițiile Codului de procedură civilă exercitarea efectivă a unui control de
legalitate veritabil bazat pe temeiuri concludente și serioase. Astfel, normele
citate oferă un drept exclusiv al instanței de recurs de a filtra cererile de
recurs care nu prezintă o motivare suficient de serioasă.
În această ordine de idei, Completul de judecată al Curții Supreme de
Justiție reține că, Codul de procedură civilă dezvoltă nu doar caracterul
nedevolutiv al recursului, dar și cerința de seriozitate a cererii din perspectiva
invocării unor veritabile și esențiale încălcări de drept procedural și material
capabile să răstoarne deciziile instanței de apel contestate.
Completul Curții Supreme de Justiție notează că pentru a trece
testul de admisibilitate, cererea de recurs trebuie să conțină o motivare
convingătoare și întemeiată în condițiile nominalizate mai sus. În
consecutivitate, motivarea cererii de recurs în circumstanțele expuse se
referă la formalitățile pe care trebuie să le întrunească cererea în vederea
rezistării testului și filtrului de admisibilitate.
Instanța de recurs atestă că motivele de casare, invocate în recurs, nu
se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 din Codul de procedură
civilă, deoarece se referă la dezacordul recurentei cu soluția pronunțata de
către Curtea de Apel Bălți și nu relevă că aceasta s-ar baza în mod
determinant pe aprecierea vădit nerezonabilă a probelor, respectiv nu
constituie temei de casare a deciziei recurate.
7
Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție notează faptul că
dezvoltarea recursului trebuie să cuprindă o motivare corespunzătoare, în
sensul arătării cu claritate a acelor critici, care sunt de natură a învedera
netemeinicia hotărârii/deciziei și care se încadrează în temeiurile prevăzute
la art.432 din Codul de procedură civilă.
Nu este suficientă simpla expunere a circumstanțelor faptice ale
cauzei, fiind necesară motivarea recursului cu indicarea motivelor de
netemeinicie pe care se bazează, precum și dezvoltarea lor. Motivarea
recursului însemnând nu doar exprimarea nemulțumirii față de actul de
dispoziție pronunțat în apel, ci expunerea tuturor motivelor pentru care, din
punctul de vedere al părții, instanța a pronunțat o hotărâre neîntemeiată.
Recursul nu se poate limita la o simplă indicare a textelor de lege, ci
implică determinarea greșelilor imputate instanței de apel și o minimă
argumentare a criticii în fapt și în drept, precum și indicarea probelor pe care
se bazează aceste critici. Simpla trimitere la un text de lege, fără explicarea
pretinsei interpretări și/sau aplicări eronate a prevederilor legale de către
instanța de apel, nu echivalează cu un argument. Dacă ar proceda la
examinarea unei asemenea pretins argument, Completul de judecată al Curții
Supreme de Justiție s-ar substitui autorului recursului, fapt care ar echivala
cu un control efectuat din oficiu.
Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție accentuează că
admisibilitatea recursului trebuie privită și în contextul rolului și funcției
legale a instanței judecătorești supreme care constă, în special, în asigurarea
și interpretarea uniformă a legilor la examinarea cauzelor. Astfel, motivarea
oricărei cereri de recurs trebuie să țină cont pentru a trece filtrul de
admisibilitate și a avea succes, de aceste însușiri de ordin legal fundamental.
În acest sens, CtEDO în jurisprudența sa constantă statuează că dreptul
de acces la instanțe nu este absolut. Există limitări implicit admise [Golder
împotriva Regatului Unit, pct. 38; Stanev împotriva Bulgariei (MC), pct.
230]. Acesta este în special cazul condițiilor de admisibilitate a unui recurs,
întrucât prin însăși natura sa necesită o reglementare din partea statului, care
se bucură în această privință de o anumită marjă de apreciere (Luordo
împotriva Italiei, pct. 85). Condițiile de admisibilitate ale unui recurs pot fi
8
mai stricte decât pentru un apel (Levages Prestations Services împotriva
Franței, pct. 45).
Curtea a mai reiterat că modul de aplicare a articolului 6 procedurilor
în fața instanțelor ierarhic superioare depinde de caracteristicile speciale ale
procedurilor respective, urmând de ținut cont de totalitatea procedurilor în
sistemul de drept național și de rolul instanțelor ierarhic superioare în acest
sistem. (Botten v. Norway, hotărâre din 19 februarie 1996, Reports 1996-1,
p.141, § 39). La fel, conform jurisprudenței CtEDO, procedurile cu privire
la admisibilitatea căii de atac și procedurile care implică doar chestiuni de
drept, și nu chestiuni de fapt, pot fi conforme cu cerințele articolului 6 § 1 (a
se vedea Helmers c. Suediei 09 octombrie 1991, § 31, Seria A, nr. 212-A).
În astfel de circumstanțe, Completul de judecată al Curții Supreme de
Justiție concluzionează de a aprecia recursul declarat de Tatiana Ursachi,
reprezentată de avocata Liliana Ababei, ca fiind inadmisibil.
Ținând cont de cele expuse supra și în temeiul art. 431 alin. (1) și (2),
art. 433 alin. (1) lit. f), 440 alin. (1) și (2) din Codul de procedură civilă.
COMPLETUL, CU UNANIMITATE DE VOTURI,
Declară inadmisibil recursul depus de Tatiana Ursachi, reprezentată
de avocata Lilia Ababei, împotriva deciziei din 8 februarie 2024 a Curții de
Apel Bălți.
Încheierea este irevocabilă.
Președinte Ion Munteanu
Judecători Gheorghe Stratulat
Oxana Parfeni
9