2ra-272/24 — repararea prejudiciului material, moral, biologic si compensarea cheltuielilor de judecata

2ra-272/24 — repararea prejudiciului material, moral, biologic si compensarea cheltuielilor de judecata (Curtea Supremă de Justiție, 2025)

Î N C H E I E R E

cu privire la inadmisibilitatea recursului declarat de Tudor Ursu,

reprezentat de avocatul Grigore Postovanu,

în cauza civilă intentată la cererea de chemare în judecată depusă de

Tudor Ursu împotriva Întreprinzătorului Individual „Varzari Tatiana” cu

privire la repararea prejudiciului material, moral, biologic și compensarea

cheltuielilor de judecată,

împotriva deciziei din 02 noiembrie 2023 a Curții de Apel Bălți,

(Dosarul nr. 2ra-272/24

NR. PIGD 2-22134942-01-2ra-01032024)

Recursul declarat după 01 septembrie 2023.

Vinovăția în cauzarea prejudiciului nu s-a stabilit.

Invocarea declarativă a art. 432 alin. (1) lit. e) din Codul de procedură civilă nu

constituie temei de admisibilitate a recursului.

Judecătoria Drochia, sediul Central, jud. V.Robu,

Curtea de Apel Bălți, jud. Iu. Grosu, A. Ciobanu, A. Garbuz,

12 martie 2025

Textul corespunde originalului

Examinând în lipsa participanților la proces recursul depus de Tudor

Ursu, reprezentat de avocatul Grigore Postovanu,

Curtea Supremă de Justiție, în completul compus din:

Stela Procopciuc, Președinte,

Oxana Parfeni,

Ion Malanciuc, judecători,

constată următoarele:

ÎN FAPT

Postovanu, a depus cerere de chemare în judecată împotriva Î.I. „Varzari

Tatiana”, solicitând încasarea prejudiciului material în mărime de 116 985

de lei, prejudiciului moral în mărime de 50 000 de lei, prejudiciului biologic

în mărime de 50 000 de lei și a cheltuielilor de judecată.

pârâtul Î.I. „Varzari Tatiana” a fost sancționat contravențional în baza art.177

alin. (2) din Codul contravențional, fiind întocmit procesul-verbal cu privire

la contravenție nr. 000273 din 02 septembrie 2020. Procesul contravențional

a fost inițiat în baza plângerii sale, înregistrată sub nr.1-77/20 la 05 august

2020, prin care au fost sesizate autoritățile privind lucrările de reparație a

scărilor dintre străzile Independenței și Șevcenco, or. Rîșcani. În rezultatul

ilegalităților, omisiunilor și neglijențelor admise de către Î.I. „Varzari

Tatiana” la efectuarea lucrărilor de reparație, a avut de suferit. Din cauza

acțiunilor, omisiunilor pârâtului, i-a fost decisă practic soarta, fiind nevoit a

părăsi serviciul bine plătit în Federația Rusă și a fost supus unei indiferențe

și unor tratamente discriminatorii în lupta cu organele de resort și autoritățile

pentru a-și găsi dreptatea.

aprilie 2020, din cauza omisiunilor și neglijențelor pârâtului, s-a ales cu

fractura xxxxx care potrivit raportului de constatare nr. 201927P0123 a

condiționat o dereglare a sănătății de lungă durată.

pretențiilor pentru cele întâmplate, a fost luat în derâdere precum că ar fi fost

în stare de ebrietate și ar fi căzut pe jos, în viziunea lor.

cât și moral. A fost nevoit să lipsească mai mult de 4 luni de la serviciul din

Federația Rusă, unde era angajat oficial cu un salariu motivant (49 000 RUB,

echivalent a 11 990,3 lei/lunar, conform cursului BNM la 09 aprilie 2020) și

de perspectivă la organizația de pază „ЧОП Форсад” din Sankt Petersburg.

1

Astfel, prejudiciul material reprezintă contravaloare a 4 luni de salariu și

cheltuielile suportate la aflarea sa în țară, în total suma de 116 985 de lei.

de 50 000 de lei pentru toate suferințele, umilințele și tergiversările din cauza

examinării cauzei penale ulterior cauzei contravenționale, creându-i un

disconfort enorm fiind nevoit să înfrunte luptele cu organele statale cu

indiferența vinovaților de fapt și derâderea lor, fapt ce confirmă suferințele

de ordin moral. Iar prejudiciul biologic l-a estimat la suma de 50 000 de lei,

fiind de fapt o sumă pur simbolică în coraport cu trauma care l-a făcut ulterior

să-și schimbe serviciul unde beneficia de un salariu motivant, suportând

astfel un prejudiciu biologic pe măsură. Traumele de acest gen lasă amprentă

pe tot parcursul vieții.

tranșării litigiului amiabil, însă nu s-a soldat cu succes.

POZIȚIA PRIMEI INSTANȚE

Central, s-a respins cererea de chemare în judecată depusă de Tudor Ursu

împotriva Î.I. „Varzari Tatiana” cu privire la încasarea prejudiciului material,

moral, biologic și a cheltuielilor de judecată, ca neîntemeiată.

EXERCITAREA CĂII DE ATAC ÎN ORDINE DE APEL

213), Tudor Ursu, reprezentat de avocatul Grigore Postovanu, a depus cerere

de apel nemotivat împotriva hotărîrii din 16 martie 2023 a Judecătoriei

Drochia, sediul Central, solicitând admiterea apelului, casarea hotărîrii cu

emiterea unei noi decizii de admitere a cererii de chemare în judecată.

POZIȚIA INSTANȚEI DE APEL

apelul declarat de Tudor Ursu, reprezentat de avocatul Grigore Postovanu și

s-a menținut hotărârea din 16 martie 2023 a Judecătoriei Drochia, sediul

Central.

prima instanță întru argumentarea concluziei sale, a ajuns la concluzia că

prima instanță a examinat cauza sub toate aspectele, reieșind din probele

dobândite, emițând o soluție corectă la caz.

contravențional, art.19 alin.(1),(2), (3), (5), art.1998 alin.(1), art.2026

alin.(1),(2), art.2028 alin.(1),(2), art.2033, art.2036 alin.(1),(2), art.2037

alin.(1),(2) din Codul civil, la materialele cauzei, instanța de apel a

considerat că instanța de fond corect a ajuns la concluzia netemeiniciei

pretențiilor înaintate de către Tudor Ursu, or, s-a stabilit cert că nu au fost

prezentate probe care confirmă temeinicia pretențiilor înaintate.

2

juridic. Componența delictului civil include următoarele elemente (condiții):

prejudiciul, fapta ilicită, raportul cauzal dintre faptă și prejudiciu și

vinovăția. Acestea sunt condițiile generale necesare pentru antrenarea

răspunderii delictuale. Lipsa unei condiții, potrivit regulii generale, exclude

răspunderea delictuală, cu excepția cazurilor expres prevăzute de lege când

răspunderea delictuală se poate angaja și în lipsa unor condiții. Nu poate

exista răspundere delictuală dacă nu s-a produs un prejudiciu. Prejudiciul

constituie consecințele negative cu caracter patrimonial sau nepatrimonial

(moral) al faptei ilicite apărute ca urmare a lezării drepturilor subiective.

Pentru antrenarea răspunderii delictuale este necesar ca între fapta ilicită și

prejudiciu să existe un raport cauzal. Raportul cauzal este și condiția în

funcție de care se determină mărimea despăgubirii. Se repară numai

prejudiciul care este consecința directă a faptei ilicite. Fapta ilicită este fapta

prin care, încălcându-se normele dreptului obiectiv, se lezează drepturile

subiective sau interesele persoanei. Pentru antrenarea răspunderii delictuale

este necesar ca între fapta ilicită și prejudiciu să existe un raport cauzal.

Raportul cauzal este și condiția în funcție de care se determină mărimea

despăgubirii. Se repară numai prejudiciul care este consecința directă a faptei

ilicite. Pentru angajarea răspunderii delictuale este necesară, potrivit regulii

generale, vinovăția autorului faptei ilicite. În materia răspunderii delictuale

forma și gradul vinovăției autorului faptei ilicite nu prezintă importanță

pentru determinarea cuantumului despăgubirii, fiind aplicabil principiul

reparării integrale a daunei.

sumă de 116 985 de lei solicitată de a fi încasată de către reclamantul Tudor

Ursu s-a reținut că prin cererea de chemare în judecată reclamantul/apelant

Tudor Ursu a susținut că în urma neglijențelor admise de către Î.I. ,,Varzari

Tatiana” la lucrările de reparație a scărilor dintre străzile Independenței și

Șevcenco, s-a ales cu xxxxx, care potrivit raportului de constatare a

condiționat o dereglare a sănătății de lungă durată, în urma cărui fapt a fost

nevoit să lipsească mai mult de 4 luni de la serviciul din Federația Rusă, unde

era angajat oficial. Astfel, în urma solicitărilor cu privire la încasarea

prejudiciului material în mărime de 116 985 de lei, instanța a menționat că

suma dată urmează a fi încasată doar în cazul în care ar fi fost stabilită

vinovăția Î.I. ,,Varzari Tatiana” la prejudicierea lui Ursu Tudor, or, faptul că

ultimul a căzut de pe scări din vina Î.I. ,,Varzari Tatiana” nu a fost probat pe

parcursul examinării cauzei.

sub urmărire penală a bănuitului, inginer-șef la Î.I. „Varzari Tatiana”, Ruslan

Croitor, din 29 aprilie 2020, se descrie fapta constatată și anume că în

perioada 01 aprilie 2019-17 iunie 2019 de către Î.I. „Varzari Tatiana” au fost

efectuate lucrări de reparație capitală a scărilor centrale din or. Rîșcani. Tot

aici s-a menționat că toți martorii audiați la urmărirea penală au comunicat

3

că în perioada de timp 09 aprilie 2019-10 aprilie 2019 și pe perioada

efectuării lucrărilor de reparație, perimetrul scărilor începând cu magazinul

„Olver” era îngrădit cu gard de metal și cu lentă luminescentă, iar martorii

Vasile Pîntea și Gheorghe Cecan au vizionat în secvența video înregistrată

de camera video instalată în apropiere de magazinul „Olver” din or. Rîșcani,

din 09 aprilie 2019, în intervalul de timp 22.00-23.00, unde au văzut cum

partea vătămată Tudor Ursu având un buchet de flori în mână, deplasându-

se spre scările care erau închise, fiind îngrădite cu un gard din metal, pentru

a le ocoli, s-a urcat pe o tumbă și a sărit în jos. Astfel, organul de urmărire

penală a ajuns la concluzia că nu există faptul infracțiunii prevăzute de

art.157 din Codul penal (vătămarea gravă ori medie a integrității corporale,

săvârșită din imprudență).

stabilirea vinovăției Î.I. ,,Varzari Tatiana” în comiterea contravenției

prevăzute de art.177 alin. (2) din Codul contravențional, anexând procesul-

verbal seria AST nr. 000273 din 02 septembrie 2020, prin care a fost

recunoscută vinovată Î.I. ,,Varzari Tatiana”, pentru efectuarea lucrărilor de

reparație fără proiect. Ca urmare, Î.I. ,,Varzari Tatiana” efectuând

reconstrucția scărilor în baza devizului local de cheltuieli cu nr.9.1.1. a fost

recunoscută vinovată pentru încălcarea legislației și a documentelor

normative în construcții, în lipsa proiectului de execuție, dar nu pentru faptul

că terenul dat nu a fost închis, din înscrisurile prezentate se confirmă

viceversa, iar faptul că Tudor Ursu pentru a ocoli scările care erau în

construcție, s-a urcat pe o tumbă și a sărit, fracturându-și piciorul nu poate fi

invocată vinovăția Î.I. ,,Varzari Tatiana”.

către pârâtul/intimat Î.I. „Varzari Tatiana” pentru care aceasta ar urma să

suporte răspunderea delictuală pentru prejudicial cauzat prin contravenție,

însă la cererea de chemare în judecată nu a fost anexată nicio probă care ar

demonstra vinovăția Î.I. „Varzari Tatiana” în comiterea unei fapte ilicite

soldată cu vătămarea corporală a reclamantului/apelant. Astfel, repararea

prejudiciului material cauzat, este angajată în cazurile când cumulativ sunt

întrunite toate elementele răspunderii delictuale: prejudiciul, fapta ilicită,

raportul cauzal dintre fapta ilicită și prejudiciu și vinovăția. În cazul dedus

judecării, nu este stabilită fapta ilicită cauzatoare de prejudiciu lui Tudor

Ursu și nici vinovăția pârâtului Î.I. „Varzari Tatiana” în cauzarea vreunui

prejudiciu reclamantului.

funcție de care se determină mărimea despăgubirii și se repară numai

prejudiciul care este consecință directă a faptei ilicite, iar la caz nu a fost

probată legătura cauzală între prejudiciul material invocat sub forma de

salariu ratat de Tudor Ursu din cauza vătămării corporale pe care a suferit-o

și fapta contravențională de efectuare a lucrărilor de reparație fără proiect,

or, nu a fost demonstrat în cadrul urmăririi penale că vătămările corporale au

4

survenit din imprudența factorilor de decizie din cadrul Î.I. ,,Varzari

Tatiana”, motiv pentru care instanța de fond corect a respins pretenția privind

repararea prejudiciului material în valoare de 116 985 de lei, pretins a fi

cauzat de Î.I. ,,Varzari Tatiana” prin fapta contravențională de efectuare a

reparației scărilor fără proiect, ca neîntemeiată.

repararea prejudiciului moral în sumă de 50 000 de lei, instanța de apel a

menționat că pe parcursul examinării cauzei nu au fost prezentate probe care

ar confirma temeinicia pretențiilor date, or suferințele și umilințele pe care

le invocă Tudor Ursu că le-ar fi trecut, nu a fost stabilit în urma căror acțiuni

sau inacțiuni ale pârâtei au apărut acestea.

întrunite următoarele condiții: - suportarea unui prejudiciu moral; - fapta

ilicită recunoscută de lege ca fiind una care atrage despăgubirea

prejudiciului, iar obligația de a dovedi faptul pricinuirii prejudiciului moral

(suferințelor psihice sau fizice suportate) o exercită partea vătămată, de aceea

în cererea despre compensarea prejudiciului moral aceasta trebuie să indice

de către cine, în ce circumstanțe și în baza căror acțiuni (inacțiunii) i-au fost

cauzate suferințe morale (psihice) sau fizice, prin ce se manifestă acestea.

Tudor Ursu a vătămării integrității corporale, suportând dureri, suferințe

morale și psihice, însă ca și în cazul pretenției privind recuperarea

prejudiciului material, la cerința de încasare a prejudiciului moral,

reclamantul/apelant Tudor Ursu nu a probat cine este responsabil de

vătămarea corporală a sa și suferințele generate de aceasta, ori nu a

demonstrat în ce circumstanțe a primit vătămarea corporală, precum și nu a

probat legătura de cauzalitate dintre prejudiciul moral suportat de el și fapta

pe care o invocă pârâtului Î.I. ,,Varzari Tatiana” de efectuare a lucrărilor de

reparație fără proiect.

Tatiana” în mărime de 50 000,00 de lei, instanța de fond corect a ajuns la

concluzia că și cerința dată urmează a fi respinsă.

la nivel constituțional, reprezintă lezarea integrității psiho-fizice a persoanei,

fiind astfel văzut ca o urmare negativă distinctă de prejudiciul moral. Desigur

că necesitatea reparării, a compensării acestui prejudiciu se va cumula cu

repararea oricărei forme de prejudiciu patrimonial cauzat persoanei. Există

o legătură între prejudiciul patrimonial și cel biologic, iar aceasta se observă

cel mai ușor atunci când se analizează urmările negative asupra capacității

de muncă ce provin din lezarea integrității psiho-fizice, a stării de sănătate a

victimei. Astfel, este vorba de damnum emergens (reducerea cuantificabilă

a veniturilor obținute înainte de fapta ilicită) fie de lucrum cessans (pierderea

șansei de a spori veniturile, prin ascensiune profesională), elementul comun

5

este obținerea unor venituri mai mici de către victimă. Distinct, pierderea sau

diminuarea capacității de muncă afectează ființa umană, această capacitate

reprezentând o valoare intrinsecă omului și urmează ca aceasta să primească

și o compensație pentru prejudiciul biologic astfel suferit. Capacitatea

corpului uman este înțeleasă ca condiție pe care o persoană o îndeplinește

pentru a învăța și cultiva diferite domenii de cunoaștere. În speța dată

reclamantul/apelant Tudor Ursu a pretins încasarea prejudiciului biologic

reieșind din faptul că trauma suportată la 09 aprilie 2019 l-a făcut să-și

schimbe serviciul, unde beneficia de un salariu motivant, precum și că

trauma de acest gen lasă amprenta pe tot parcursul vieții. Astfel, instanța de

judecată corect a dat o apreciere critică pretențiilor referitor la încasarea

prejudiciului biologic or, circumstanțele expuse nu pot fi calificate ca

prejudiciu biologic, cu atât mai mult că nici nu s-a confirmat faptul că în

rezultatul contravenției prevăzute de art.177 alin. (2) lit. f) din Codul

contravențional, de care a fost găsită vinovată pârâta Î.I. ,,Varzari Tatiana”

au cauzat leziuni corporale reclamantului și acesta a fost limitat în unele

capacități ale corpului uman.

art.98 alin.(1) din Codul de procedură civilă, instanța de apel a reținut că în

prezenta acțiune în afară de încasarea prejudiciului moral, material și

biologic de către reclamantul/apelant Tudor Ursu s-a solicitat încasarea

cheltuielilor de judecată, însă instanța de fond respingând acțiunea, întemeiat

a ajuns la concluzia respingerii pretențiilor privind încasarea cheltuielilor de

judecată.

EXERCITAREA CĂII DE ATAC ÎN ORDINE DE RECURS

f.d.2), Tudor Ursu, reprezentat de avocatul Grigore Postovanu, a depus

cerere de recurs împotriva deciziei din 02 noiembrie 2023 a Curții de Apel

Bălți, solicitând admiterea recursului, casarea deciziei instanței de apel și a

hotărârii prime instanțe, emiterea unei noi hotărâri de admitere a cererii de

chemare în judecată.

instanțe și decizia instanței de apel. Cu referire la pct. 1, pct. 18 din hotărârea

Plenului Curții Supreme de Justiție „Privind procedura de judecare a

cauzelor civile in ordine de apel” nr.6 din 11 noiembrie 2013 și în sensul art.

6 CEDO, instanța de judecată trebuie să indice cu suficientă claritate,

motivele pe care se întemeiază hotărârile, iar avînd în vedere caracterul

determinant al concluziilor sale, noțiunile ce implică o apreciere a faptelor

supuse examinării. Dreptul la un proces echitabil garantat de art. 6 CEDO

prezumă dreptul la o hotărâre și decizie motivată. Motivarea este o parte a

hotărârii în care instanța judecătorească își expune concluziile. Instanțele

judecătorești sunt obligate să-și motiveze soluțiile și concluziile și să

furnizeze toate răspunsurile la întrebările care sunt pertinente pentru

6

rezultatul procesului și necesită un răspuns special în hotărâre. În cazul în

care instanța se abține de a da un răspuns explicit, fără a acorda părții care a

formulat-o posibilitatea de a ști acest fapt se va considera ca o încălcare a art.

6 CEDO.

deplin circumstanțele care au o importanță pentru soluționarea pricinii în

fond, fiind aplicate greșit normele de drept material și de drept procedural și

a interpretat eronat legea și cu depășirea limitelor judecării.

examinat pricina pripit, au dat o apreciere greșită probelor administrate în

ședința de judecată și au emis în rezultat o soluție ilegală, care îi încalcă

drepturile. Instanțele ierarhic inferioare nu au luat în considerare

argumentele aduse. Deși responsabilii Î.I. „Varzari Tatiana” au fost inițial

bănuiți de comiterea infracțiunii prevăzute de art. 157 din Codul penal, iar

ulterior fiind pornit și un proces contravențional chiar în privința

administrației Î.I. „Varzari Tatiana” care s-a finalizat cu liberarea de

răspundere contravențională, din motivul expirării termenului de prescripție.

Atât în primul proces penal, cât și în al doilea contravențional, vinovăția Î.I.

„Varzari Tatiana” este dovedită pe deplin și este în legătură nemijlocită cu

cauzarea leziunilor. Legătura cauzală dintre prejudiciile cauzate și faptele

ilicite admise de pârât este puțin mai deghizată într-un fel în ordonanțele

organului de urmărire penală precum și în cercetările de pe cauza

contravențională și nu poate constituie un temei de respingere integrală a

acțiunii recurentului. Pârâtul nu a binevoit să se prezente în instanță sau să

prezinte poziția asupra pretențiilor înaintate, fiind dubios. Astfel, în opinia

sa, este de comun acord cu instanța de fond, iar pârâtul nu s-a prezentat

pentru a nu fi audiat în cadrul instanței. Caracterul contravenției comise cu

vinovăție de către Î.I .„Varzari Tatiana” și constatată de către Agenția

Supraveghere Tehnică, această fapta ilicită nici nu putea fi îndreptată cu

intenție în privința sa, dar omisiunile și neglijența admisă au dus nemijlocit

la situație regretabilă. Esența răspunderii civile delictuale constă în existența

unui prejudiciu, cauzat prin încălcarea drepturilor subiective sau a unor

interese legitime ale unei persoane, condiții obiective în lipsa cărora nu se

poate stabili obligația de reparare ce se naște în sarcina persoanei

responsabile.

„prețului” suferinței fizice și psihice care sunt inestimabile, ci înseamnă

aprecierea multilaterală a tuturor consecințelor negative ale prejudiciului și

a implicației acestuia pe toate planurile vieții sociale ale persoanei vătămate.

Trebuie să se aprecieze ce a pierdut persoana vătămată pe plan fizic, psihic,

social, profesional și familial din ceea ce ar însemna o viață normală, liniștită

și fericită pentru aceasta în momentul respectiv, dar și în viitor în societatea

respectivă.

7

prejudiciului moral: persoana fizică, organizația neguvernamentală sau

grupul de particulari, în calitate de subiect pasiv care urmează să beneficieze

de satisfacție echitabilă și Statul, în calitate de subiect activ care în toate

cazurile urmează să ia măsurile necesare pentru ca victima să beneficieze de

satisfacție echitabilă. Doar în situația în care Curtea acordă victimei o

satisfacție echitabilă în formă de recunoaștere a încălcării, Statul este scutit

de oarecare obligații active, cu excepția întreprinderii măsurilor necesare

pentru a evita cauzarea repetată a prejudiciului pentru viitor. Este sarcina

reclamantului de a proba existența prejudiciului moral rezultat din încălcarea

de către Stat a Convenției Europene și a Protocoalelor acesteia. Jurisprudența

Curții Europene nu relevă o enumerare exhaustivă a modalităților de

exprimare a prejudiciului moral. În pofida faptului că unele dintre acestea

sunt menționate mai frecvent în hotărârile Curții, aceasta în contextul

caracterului evolutiv al Convenției, își rezervă expres dreptul de a completa

lista în dependență de circumstanțele concrete ale fiecărei cauze examinate.

se cer întrunite cumulativ câteva condiții și anume: existența unui prejudiciu;

existența unei fapte ilicite; existența unui raport de cauzalitate între fapta

ilicită și prejudiciu; existența vinovăției (vinei) celui ce a cauzat prejudiciul,

constând în intenția, neglijența sau imprudența cu care a acționat. În afara

existenței unei fapte ilicite, pentru a putea angaja răspunderea delictuală

pentru fapta proprie, așa cum este reglementată în Codul civil, mai este

necesară și producerea unei pagube victimei. Esența răspunderii civile

delictuale constă în existența unui prejudiciu, cauzat prin încălcarea

drepturilor subiective sau a unor interese legitime ale unei persoane, condiții

obiective în lipsa cărora nu se poate stabili obligația de reparare ce se naște

în sarcina persoanei responsabile.

principiul reparării integrale a prejudiciului cauzat; principiul reparării în

natură a prejudiciului; principiul reparării prejudiciului nepatrimonial;

principiul reparării prejudiciului constând în pierderea unei șanse; principiul

reparării prejudiciului previzibil.

prejudiciului moral cauzat printr-o infracțiune orice persoană fizică sau

juridică căreia, prin infracțiune, i-au fost aduse daune morale, fizice sau

materiale (art. 58 din Codul de procedură penală). Mărimea concretă a

prejudiciului cauzat se determină luându-se în considerare: gravitatea

infracțiunii de a cărei săvârșire a fost învinuită persoana respectivă;

caracterul și gravitatea încălcărilor procesuale comise la urmărirea penală și

la examinarea cauzei penale în instanța de judecată; rezonanța pe care a avut-

o în societate informația despre învinuirea persoanei; durata urmăririi penale,

precum și durata examinării cauzei penale în instanța de judecată; natura

dreptului personal lezat și locul lui în sistemul de valori al persoanei;

8

suferințele fizice, caracterul și gradul suferințelor psihice; măsura în care

compensația bănească poate atenua suferințele fizice și psihice cauzate;

durata aflării nelegitime a persoanei în detenție. La evaluarea cuantumului

despăgubirilor materiale ale prejudiciului moral, instanța de judecată ia în

considerare suferințele fizice ale victimei, prejudiciul agrement sau estetic,

pierderea speranței în viață, pierderea onoarei prin defăimare, suferințele

psihice provocate de decesul rudelor apropiate etc. Modalitatea și felul

despăgubirilor se stabilesc de către instanță la cererea victimei, ținându-se

cont de circumstanțele cauzei, poate fi stipulată o altă modalitate, dar numai

din motive întemeiate. Pe lângă repararea prin echivalent bănesc a

prejudiciului moral, acesta poate fi reparat și prin măsuri cu caracter

nepatrimonial. Referitor la modalitatea de determinarea a cuantumului

prejudiciului moral, punctul 32 din hotărârea Plenului Curții Supreme de

Justiție reflectă că pe lângă criteriile generale, se vor lua în considerare

criteriile specifice de evaluare a cuantumului acestor despăgubiri, prevăzute

la art. 219 din Codul de procedură penală. La evaluarea cuantumului

despăgubirilor, instanța de judecată ia în considerare: suferințele fizice ale

victimei; prejudiciul agrement sau estetic; pierderea speranței în viață;

pierderea onoarei prin defăimare; suferințele psihice provocate de decesul

rudelor apropiate etc. Legea nu prevede în mod exhaustiv criteriile de

evaluare a cuantumului prejudiciului moral cauzat prin infracțiune, sunt

unele prevederi orientative, care ar ajuta la îngustarea numărului de metode

de determinare a valorii reale a prejudiciului, ceea ce creează o stare de

incertitudine în ceea ce prevede evaluarea acestuia.

instanței de fond, a considerat oportun și necesar a insista asupra poziției din

acțiunea civilă. Atât din materialul contravențional, cât și ce penal anexat la

cauză se dovedește legătura cauzală dintre pagubele create și omisiunile

admise de Î.I. „Varzari Tatiana”. Anume din cauza acțiunilor, omisiunilor

intimaților, i-a fost decisă practic soarta, fiind nevoit a părăsi serviciul bine

plătit în Federația Rusă, fiind supus unei indiferențe și tratamente

discriminatorii în lupta cu organele de resort și autoritățile pentru a-și găsi

dreptatea, reiterând în continuare, în esență, circumstanțele redate în cererea

de chemare în judecată. Instanța de fond nu cercetat obiectiv și minuțios cu

scopul de a intra în esența cerințelor formulate, dar a trecut doar în revistă

numai aspectele de dezvinovățire a intimatului, interpretând anumite

momente din materialul penal și cel contravențional în folosul ultimului, care

într-un final nici nu a binevoit să se prezinte în instanță. Ce ține de

argumentarea soluției de respingere sub aspectul că, de fapt, prin ordonanța

procurorului cauza a fost încetată, nu poate reținut or în ședințele de judecată

a fost indicat că copiile de materialul penal au fost anexate, deoarece anterior

în alte ședințe au fost menționate materialele respective. Dezacordul cu

soluția instanței de fond a determinat depunerea apelului, or, instanța de fond

9

nu avea niciun temei de respingere a acțiunii, mai mult ultimul a fost luat în

derâdere ce ține de cerințele sale.

civilă, recurentul a opinat nici instanța de fond nici instanța de apel nu au

reținut probatoriul prezent la materialele cauzei ce denotă cert existența

prejudiciilor, legătura de cauzalitate dintre prejudiciu și încălcările admise și

subiectul în drept de a pretinde acest prejudiciu.

intimatului copiile recursului declarat și a încheierii de numire spre

examinare a admisibilității acestuia, creând astfel participanților la proces

condiții egale de a cunoaște modul de derulare a procedurii în recurs, cât și

le-a acordat, întru asigurarea respectării principiilor contradictorialității și

disponibilității în drepturi, posibilitatea de depunere a referinței, fapt ce se

confirmă prin scrisoarea de însoțire, extrasul din poșta electronică, avizul

de recepție, anexate la materialele dosarului (Vol.II, f.d.20-23).

și-a exprimat acordul în totalitate cu decizia instanței de apel (Vol.II,f.d.24).

LEGISLAȚIA RELEVANTĂ

normative (modificarea cadrului normativ conex reformei Curții Supreme

de Justiție) au fost operate modificări în Codul de procedură civilă, care au

intrat în vigoare la 01 septembrie 2023. În conformitate cu prevederile art.

XI alin. (3) din Legea nr. 246 din 31 iulie 2023, recursurile depuse la Curtea

Supremă de Justiție până la data intrării în vigoare a prezentei legi vor fi

examinate în baza temeiurilor în vigoare la data depunerii recursului. Din

sensul normei de drept enunțate rezultă că legiuitorul a optat pentru

principiul aplicării imediate a noilor reglementări procedurale, cu excepția

temeiurilor în baza cărora se vor examina recursurile depuse la Curtea

Supremă de Justiție până la data intrării în vigoare a prezentei legi.

Postovanu, va fi examinat prin prisma temeiurilor stipulate în redacția art.

432 din Codul de procedură civilă, în vigoare de la 01 septembrie 2023.

„(1) Recursul se declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărîrii sau a

deciziei integrale, dacă legea nu prevede altfel.

(2) Termenul de 2 luni este termen de decădere și nu poate fi restabilit.”

„(1) În cazul în care se constată existența unuia dintre temeiurile prevăzute la art.433,

completul din 3 judecători, printr-o încheiere irevocabilă adoptată în lipsa părților, declară

recursul inadmisibil.

10

(2) Încheierea privind inadmisibilitatea recursului, care conține sumar faptele cauzei,

motivele și temeiul inadmisibilității, se publică pe pagina web oficială a Curții Supreme

de Justiție și se expediază părților.”

„(1) Recursul este admis dacă:

a) interpretarea legii din hotărârea contestată este contrară jurisprudenței uniforme a

Curții Supreme de Justiție;

b) prin admiterea recursului, se schimbă sau se consolidează jurisprudența Curții

Supreme de Justiție;

c) a fost admis neîntemeiat un apel introdus tardiv sau a fost respins ca fiind tardiv un

apel depus în termen;

d) hotărârea sau decizia vizează drepturile persoanei care nu a fost atrasă în proces;

e) hotărârea sau decizia este arbitrară ori se bazează în mod determinant pe aprecierea

vădit nerezonabilă a probelor;

f) instanța nu a fost compusă potrivit legii sau hotărârea a fost pronunțată cu încălcarea

competenței jurisdicționale.

(2) Temeiurile menționate la alin.(1) lit.d)–f) pot fi invocate în recurs doar dacă au fost

invocate în apel sau dacă încălcarea a avut loc în instanța de apel.”

„(1) Cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care:

a) recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art.432 alin.(1).”

MOTIVAREA INSTANȚEI

menționează că dispozitivul deciziei instanței de apel a fost pronunțat la 02

noiembrie 2023. Copia deciziei integrale a instanței de apel a fost comunicată

la 05 ianuarie 2024, prin intermediul poștei electronice (Vol.I, f.d.259).

Astfel, recursul depus la 29 februarie 2024, prin intermediul poștei

electronice (Vol.II, f.d.2), este în termen.

și (2) din Codul de procedură civilă.

procedura admisibilității constă în verificarea faptului dacă motivele

invocate în recurs se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 din Codul

de procedură civilă (în redacția Legii nr. 246 din 31 iulie 2023, în vigoare de

la 01 septembrie 2023).

Grigore Postovanu, rezultă că drept temei de declararea a recursului au fost

invocate prevederile art. 432 alin. (1) lit. e) din Codul de procedură civilă, în

vigoare la data depunerii recursului.

argumentele invocate în cererea de recurs nu se încadrează în limitele

stabilite de norma indicată, respectiv nu constituie temei de casare a hotărârii

contestate, or, motivele invocate în cererea de recurs sunt similare celor

11

invocate în cadrul judecării anterioare a cauzei, asupra cărora instanța de apel

s-a pronunțat corespunzător cu respectarea prevederilor legale.

a situației (redată în cererea de apel), nu constituie temei de casare a deciziei

contestate, or, recursul exercitat conform Secțiunii a II-a are un caracter

devolutiv numai asupra problemelor de drept material și procedural,

verificându-se doar legalitatea deciziei, dar nu și temeinicia în fapt.

regulilor din Secțiunea a II-a din Capitolul XXXVIII din Codul de procedură

civilă, instanța de recurs nu verifică modul de apreciere a probelor de către

instanțele ierarhic inferioare. Forța atribuită unei probe sau alteia, coraportul

dintre probe, suficiența probelor și concluziile făcute în urma probațiunii

sunt în afara controlului instanței de recurs.

civilă, în cazul invocării inclusiv în recurs a temeiului conținut la art. 432

alin.(1) lit.e) din Codul de procedură civilă, instanța de recurs verifică și sub

aspectul dat, în special dacă a fost invocat în apel sau pretinsa încălcare a

avut loc în instanța de apel, ceea ce la caz nu s-a stabilit.

jurisprudența sa constantă, statuează că, dreptul de acces la instanță nu este

absolut. Există limitări implicit admise (cauza Golder împotriva Regatului

Unit, p. 38, cauza Stanev împotriva Bulgariei (MC), p. 230). Acesta este în

special cazul condițiilor de admisibilitate a unui recurs, întrucât prin însăși

natura sa necesită o reglementare din partea statului, care se bucură în această

privință de o anumită marjă de apreciere (cauza Luordo împotriva Italiei, p.

85). Condițiile de admisibilitate ale unui recurs pot fi mai stricte decât pentru

un apel (cauza Levages Prestations Services împotriva Franței, p. 45).

Procedurile cu privire la admisibilitatea căii de atac și procedurile care

implică doar chestiuni de drept și nu chestiuni de fapt, pot fi conforme cu

cerințele articolului 6§1 (cauza Helmers c. Suediei, 09 octombrie 1991).

Justiție concluzionează că recursul declarat de Tudor Ursu, reprezentat de

avocatul Grigore Postovanu, nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art.

432 din Codul de procedură civilă, în vigoare la data depunerii recursului și

drept urmare prin prisma art. 433 alin. (1) lit. a), urmează a fi considerat

inadmisibil.

alin. (1) lit. a), 440 alin. (1) și (2) din Codul de procedură civilă,

COMPLETUL, CU UNANIMITATE DE VOTURI,

Consideră inadmisibil recursul depus de Tudor Ursu, reprezentat de

avocatul Grigore Postovanu, împotriva deciziei din 02 noiembrie 2023 a

Curții de Apel Bălți.

12

Încheierea este irevocabilă.

Președinte Stela Procopciuc

Judecători Oxana Parfeni

Ion Malanciuc

13