2ra-1688/23 — apararea drepturilor consumatorilor

La 23 iulie 2021, Serghei Lavrov, Mihaela Lavrov și Societatea cu Răspundere Limitată „AUTOPAVITRANS” au depus cerere de chemare în judecată împotriva Societății cu Răspundere Limitată „PROFITPRIM”, cu privire la apărarea drepturilor consumatorului.

În motivarea cererii de chemare în judecată, reclamanții au indicat că, la 03 septembrie 2019, conform facturii fiscale nr. ********, de către Societatea cu Răspundere Limitată „PROFITPRIM” a fost comercializat produsul „********, la prețul de 28990 de lei, cu termen de garanție de 2 ani.

Ca urmare a defecțiunii, produsul a fost prezentat către Centrul de Servicii Multibrand ,,Ultraservice” SRL, care a informat că produsul dat nu poate fi reparat.

În scopul soluționării litigiului pe cale amiabilă, la 28 mai 2021, reclamanții s-au adresat către pârât cu cerere prealabilă. Din motiv că nu au primit răspuns în termen de 14 zile, avocatul Prutean Lilian, în interesele reclamanților, a telefonat la sediul pârâtei și a vorbit cu administratorul acesteia în vederea soluționării cererii prealabile.

În rezultat, la 15 iunie 2021, prin intermediul poștei electronice a avocatului, a fost recepționată scrisoarea informativă privind refuzul de soluționare a cauzei.

În drept, și-au întemeiat cererea pe dispozițiile art. 10, art.16 lit. g) și h) din Legea privind protecția consumatorilor și art. 858 alin. (2), art. 901 alin. (1) din Codul civil.

Reclamanții au solicitat încasarea de la Societatea cu Răspundere Limitată „PROFITPRIM” a sumei de 28990 de lei cu titlu de contravaloare a produsului, a penalității în mărime de 28990 de lei, a prejudiciului moral în mărime de 30 000 de lei și a cheltuielilor de judecată. 1

În consolidarea soluției adoptate, instanța de apel a reținut că subiecți ai raportului juridico-civil dedus judecării sunt Societatea cu Răspundere Limitată „AUTOPAVITRANS”, în calitate de vânzător (profesionist) și Societatea cu Răspundere Limitată „PROFITPRIM”, în calitate de cumpărător (beneficiar), ceea ce se confirmă prin factura fiscală nr. ******** din ********, potrivit căreia Societatea cu Răspundere Lmitată „AUTOPAVITRANS” a procurat de la intimată, produsul „********, în sumă de 28 990 de lei.

Instanța de apel a considerat just raționamentul primei instanțe cu privire la netemeinicia cererii de chemare în judecată în condițiile în care reclamanta/apelanta Societatea cu Răspundere Limitată „AUTOPAVITRANS”, ca persoană juridică, nu întrunește calitatea de consumator și nu poate pretinde la apărarea drepturilor sale, în temeiul prevederilor Legii nr. 105/2003 cu privire la protecția consumatorilor. Or, legea privind protecția consumatorilor prevede în conținutul său ca unic protejat doar consumatorul cu statut de persoană fizică. 2

Așadar, Societatea cu Răspundere Limitată „AUTOPAVITRANS” este exclusă din categoria consumatorilor pentru simplul fapt că deține calitatea de persoană juridică, or, consumatorul nu poate fi decât o persoană fizică, iar extinderea protecției asupra persoanelor juridice este inadmisibilă.

Totodată, instanța de apel a reținut că apelanții au menționat, în cererea de apel, precum că bunul a fost procurat din resursele financiare ale Societății cu Răspundere Limitată „AUTOPAVITRANS”, al cărui administrator este Serghei Lavrov, fiind ulterior donat fiicei sale Mihaela Lavrov, care este angajată a întreprinderii, în calitate de expert, invocând astfel participarea persoanelor fizice la achiziționarea produsului.

Cu referire la acest aspect, instanța de apel a considerat că instanța de fond corect a punctat că nici Serghei Lavrov și nici Mihaela Lavrov nu dețin calitatea de consumatori, în sensul definit de art.1 din Legea nr. 105 din 13 martie 2003 privind protecția consumatorilor. Or, la materialele cauzei nu au fost prezentate probe concludente care să confirme faptul că beneficiarii produsului achiziționat sunt persoanele fizice Serghei Lavrov și Mihaela Lavrov, aceștia nefiind parte a tranzacției de vânzare-cumpărare încheiate între vânzătorul Societatea cu Răspundere Limitată „PROFITPRIM” și cumpărătorul Societatea cu Răspundere Limitată „AUTOPAVITRANS”, prin urmare nu sunt îndreptățiți să solicite apărarea drepturilor și intereselor legitime de consumatori.

La 30 aprilie 2024, Curtea Supremă de Justiție a expediat intimaților copia cererii de recurs depusă de Serghei Lavrov Mihaela, Lavrov și Societatea cu Răspundere Limitată „AUTOPAVITRANS", reprezentați de avocatul Lilian Prutean,, creând astfel participanților la proces condiții egale de a cunoaște modul de derulare a procedurii în recurs, cât și le-a acordat, întru asigurarea respectării principiilor contradictorialității și disponibilității în drepturi.

Până la examinarea admisibilității recursului, intimata nu și-a valorificat drepturile sale procedurale și nu a depus referință.

Art. Art. 432 alin. (1) și (2) din Codul de procedură civilă: „Recursul este admis dacă: a) interpretarea legii din hotărârea contestată este contrară jurisprudenței uniforme a Curții Supreme de Justiție; b) prin admiterea recursului, se schimbă sau se consolidează jurisprudența Curții Supreme de Justiție; c) a fost admis neîntemeiat un apel introdus tardiv sau a fost respins ca fiind tardiv un apel depus în termen; d) hotărârea sau decizia vizează drepturile persoanei care nu a fost atrasă în proces; e) hotărârea sau decizia este arbitrară ori se bazează în mod determinant pe aprecierea vădit nerezonabilă a probelor; f) instanța nu a fost compusă potrivit legii sau hotărârea a fost pronunțată cu încălcarea competenței jurisdicționale. Temeiurile menționate la alin. (1) lit. d)–f) pot fi invocate în recurs doar dacă au fost invocate în apel sau dacă încălcarea a avut loc în instanța de apel.”

Art. 433 alin. (1)-(2) din Codul de procedură civilă: „(1) Cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care: a) recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (1);

Art. 440 din Codul de procedură civilă: „ (1) În cazul în care se constată existența unuia dintre temeiurile prevăzute la art. 433, completul din 3 judecători, printr-o încheiere irevocabilă adoptată în lipsa părților, declară recursul inadmisibil. (2) Încheierea privind inadmisibilitatea recursului, care conține sumar faptele cauzei, motivele și temeiul inadmisibilității, se publică pe pagina web oficială a Curții Supreme de Justiție și se expediază părților.” 4

Astfel, recursul declarat de Serghei Lavrov, Mihaela Lavrov și Societatea cu Răspundere Limitată „AUTOPAVITRANS", reprezentați de avocatul Lilian Prutean, la 08 decembrie 2023, este depus în termenul legal prevăzut de lege.

Din analiza prevederilor legale reținute supra, rezultă că admisibilitatea/inadmisibilitatea recursului, urmează să însușească în condițiile Codului de procedură civilă exercitarea efectivă a unui control de legalitate veritabil bazat pe temeiuri concludente și serioase. Astfel, normele citate oferă un drept exclusiv al instanței de recurs de a filtra cererile de recurs care nu prezintă o motivare suficient de serioasă.

În această ordine de idei, Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție reține că Codul de procedură civilă dezvoltă nu doar caracterul nedevolutiv al recursului, dar și cerința de seriozitate a cererii din perspectiva invocării unor veritabile și esențiale încălcări de drept procedural și material capabile să răstoarne deciziile instanței de apel contestate.

Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție notează că pentru a trece testul de admisibilitate, cererea de recurs trebuie să conțină o motivare convingătoare și întemeiată în condițiile nominalizate mai sus. În consecutivitate, motivarea cererii de recurs în circumstanțele expuse se referă la formalitățile pe care trebuie să le întrunească cererea în vederea rezistării testului și filtrului de admisibilitate.

Instanța de recurs atestă că motivele de casare, invocate în recurs, nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 din Codul de procedură civilă, deoarece se referă la dezacordul recurentului cu soluția pronunțată de instanța de apel și nu relevă interpretarea contrară a legii și aplicarea eronată a normelor de drept material sau procedural sau că aceasta s-ar baza în mod determinant pe aprecierea vădit nerezonabilă a probelor, respectiv, nu constituie temei de casare a deciziei recurate.

Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție menționează că cererea de recurs depusă de Serghei Lavrov, Mihaela Lavrov și Societatea cu Răspundere Limitată „AUTOPAVITRANS" reprezentați de avocatul Lilian Prutean,nu conține argumente concrete față de decizia instanței de apel, ci s-a limitat la o simplă exprimare a dezacordului cu soluția pronunțată. Recursul nu îndeplinește condițiile legale de admisibilitate, întrucât nu conține motive de drept și nici temeiuri care să justifice reformarea deciziei recurate. 5

Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție notează faptul că dezvoltarea recursului trebuie să cuprindă o motivare corespunzătoare, în sensul arătării cu claritate a acelor critici, care sunt de natură a învedera netemeinicia hotărârii/deciziei și care se încadrează în temeiurile prevăzute la art.432 din Codul de procedură civilă.

Nu este suficientă simpla expunere a circumstanțelor faptice ale cauzei, fiind necesară motivarea recursului cu indicarea motivelor de netemeinicie pe care se bazează, precum și dezvoltarea lor. Motivarea recursului însemnând nu doar exprimarea nemulțumirii față de actul de dispoziție pronunțat în apel, ci expunerea tuturor motivelor pentru care, din punctul de vedere al părții, instanța a pronunțat o hotărâre neîntemeiată.

Recursul nu se poate limita la o simplă indicare a textelor de lege, ci implică determinarea greșelilor imputate instanței de apel și o minimă argumentare a criticii în fapt și în drept, precum și indicarea probelor pe care se bazează aceste critici. Simpla trimitere la un text de lege, fără explicarea pretinsei interpretări și/sau aplicări eronate a prevederilor legale de către instanța de apel, nu echivalează cu un argument. Dacă ar proceda la examinarea unei asemenea pretins argument, Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție s-ar substitui autorului recursului, fapt care ar echivala cu un control efectuat din oficiu.

Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție accentuează că admisibilitatea recursului trebuie privită și în contextul rolului și funcției legale a instanței judecătorești supreme care constă, în special, în asigurarea și interpretarea uniformă a legilor la examinarea cauzelor. Astfel, motivarea oricărei cereri de recurs trebuie să țină cont pentru a trece filtrul de admisibilitate și a avea succes, de aceste însușiri de ordin legal fundamental.

În acest sens, CtEDO în jurisprudența sa constantă statuează că dreptul de acces la instanțe nu este absolut. Există limitări implicit admise [Golder împotriva Regatului Unit, pct. 38; Stanev împotriva Bulgariei (MC), pct. 230]. Acesta este în special cazul condițiilor de admisibilitate a unui recurs, întrucât prin însăși natura sa necesită o reglementare din partea statului, care se bucură în această privință de o anumită marjă de apreciere (Luordo împotriva Italiei, pct. 85). Condițiile de admisibilitate ale unui recurs pot fi mai stricte decât pentru un apel (Levages Prestations Services împotriva Franței, pct. 45).

Curtea a mai reiterat că modul de aplicare a articolului 6 procedurilor în fața instanțelor ierarhic superioare depinde de caracteristicile speciale ale procedurilor respective, urmând de ținut cont de totalitatea procedurilor în sistemul de drept național și de rolul instanțelor ierarhic superioare în acest sistem. (Botten v. Norway, hotărâre din 19 februarie 1996, Reports 1996-1, p.141, § 39). La fel, conform jurisprudenței CtEDO, procedurile cu privire la admisibilitatea căii de atac și procedurile care implică doar chestiuni de drept, și nu chestiuni de fapt, pot fi conforme cu cerințele articolului 6 § 1 (a se vedea Helmers c. Suediei 09 octombrie 1991, § 31, Seria A, nr. 212-A). 6

În astfel de circumstanțe, Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție concluzionează de a aprecia recursul declarat de Serghei Lavrov, Mihaela Lavrov și Societatea cu Răspundere Limitată „AUTOPAVITRANS" reprezentați de avocatul Lilian Prutean, ca fiind inadmisibil.

Ținând cont de cele expuse supra și în temeiul art. 431 alin. (1), alin. (2), art. 433 alin. (1) lit. f), 440 alin. (1) și (2) din Codul de procedură civilă, COMPLETUL, CU UNANIMITATE DE VOTURI, Declară inadmisibil recursul depus de Serghei Lavrov, Mihaela Lavrov și Societatea cu Răspundere Limitată „AUTOPAVITRANS", reprezentați de avocatul Lilian Prutean, împotriva deciziei din 19 ianuarie 2023 a Curții de Apel Chișinău. Încheierea este irevocabilă. Președinte, judecător Stela Procopciuc Judecători Diana Stănilă Oxana Parfeni 7