2ra-222/23 — incasarea contravalorii bunurilor mobile si compensarea cheltuielilor de judecata

Dosarul nr. 2ra–222/23 2-20030325-01-2ra-07022023 Prima instanță: Judecătoria Chișinău, sediul Centru (jud. C. Vlah) Instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău (jud: A. Pahopol, V. Mihaila, R. Pulbere) Î N C H E I E R E 23 august 2023 mun. Chișinău

CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIȚIE

Completul de judecată, în componența: Președinte, judecător Viorica Puica Judecători Oxana Parfeni Aliona Donos examinând admisibilitatea recursului declarat de către Fiodor Slobodeaniuc, reprezentat de avocatul Igor Litvinenco, în cauza civilă, la cererea de chemare în judecată depusă de Fiodor Slobodeaniuc împotriva Societății cu Răspundere Limitată „Aznurf”, intervenienți accesorii Societatea cu Răspundere Limitată „Bocvat” și Societatea cu Răspundere Limitată „Autorails” cu privire la încasarea contravalorii bunurilor mobile și compensarea cheltuielilor de judecată, împotriva deciziei din 20 septembrie 2022 a Curții de Apel Chișinău, prin care s-a respins apelul declarat de Slobodeaniuc Fiodor, reprezentat de avocatul Igor Litvinenco și s-a menținut hotărârea din 10 decembrie 2021 a Judecătoriei Chișinău, sediul Centru, c o n s t a t ă: La 2 martie 2020, Fiodor Slobodeaniuc a depus cerere de chemare în judecată împotriva Societății cu Răspundere Limitată „Aznurf”, intervenient accesoriu Societatea cu Răspundere Limitată „Bocvat” cu privire la revendicarea bunurilor din posesia nelegitimă și încasarea cheltuielilor de judecată.

În motivarea cererii de chemare în judecată, a indicat că, la 1 septembrie 2013, Societatea cu Răspundere Limitată „Bocvat” și Societatea cu Răspundere Limitată „Aznurf” au încheiat contractul de locațiune a încăperilor nelocuibile nr.1, din mun. Chișinău, str. Melestiu nr. 20/5, pentru deschiderea stației de deservire tehnică. Societatea cu Răspundere Limitată „Bocvat” a înregistrat datorii față de Societatea cu Răspundere Limitată „Aznurf”, din acest motiv i-a interzis accesul în încăperea închiriată și a sechestrat toate bunurile ce se aflau în posesia acesteia din imobilul închiriat, fără a ține cont că unele bunuri sechestrate aparțineau cu drept de proprietate lui Fiodor Slobodeaniuc.

1 A susținut că, în baza contractului de locațiune a utilajului nr. 1 din 1 octombrie 2013, încheiat de Fiodor Slobodeaniuc în calitate de locator și Societatea cu Răspundere Limitată „Bocvat” în calitate de locatar, au fost predate în locațiune cu titlu oneros utilajul indicat în Anexa nr.1. În scopul soluționării extrajudiciare a litigiului, la 15 ianuarie 2016, Fiodor Slobodeaniuc, Societatea cu Răspundere Limitată „Bocvat” și Societatea cu Răspundere Limitată „Aznurf” au încheiat tranzacție de împăcare, iar necesitatea participării sale a fost dictată de faptul că fondatorii Societății cu Răspundere Limitată „Bocvat” sunt feciorii lui. Respectiv, a dorit să soluționeze amiabil conflictul dintre Societatea cu Răspundere Limitată „Aznurf” și feciorii săi.

Având în vedere că tranzacția nu a fost executată benevol, Societatea cu Răspundere Limitată „Aznurf” s-a adresat în instanța de judecată cu privire la confirmarea acesteia și eliberarea titlului de executare silită. Prin încheierea din 29 decembrie 2016 a Judecătoriei Orhei, s-a respins cererea depusă de Societatea cu Răspundere Limitată „Aznurf” împotriva Societății cu Răspundere Limitată „Bocvat” și Fiodor Slobodeaniuc, cu privire la confirmarea tranzacției de împăcare, care a fost menținută prin decizia din 30 martie 2017 a Curții de Apel Chișinău. A invocat că, deși tranzacția nu fost confirmată de către instanța de judecată, bunurile transmise de el către Societatea cu Răspundere Limitată „Bocvat” se află, până în prezent, în încăperea nelocativă din mun.

Chișinău, str. Melestiu nr. 20/5, adică în posesia Societății cu Răspundere Limitată „Aznurf”. Mai mult ca atât, pârâtul a dat în chirie acest bun imobil împreună cu utilajul ce îi aparține Societății cu Răspundere Limitată „Autorails”, în baza contractului de locațiune nr.1 din 19 august 2016, iar încăperea se folosește în continuare ca stație de deservire tehnică. Încercările de a intra în încăpere și a ridica bunurile sale au eșuat, din cauza interzicerii accesului de către Societatea cu Răspundere Limitată „Aznurf”. Din acest considerent, a expediat pârâtului somație, însă răspuns nu a primit. Referitor la valoarea utilajului transmis în posesia intervenientului accesoriu Societatea cu Răspundere Limitată „Bocvat”, a menționat că potrivit situației din 1 octombrie 2013, valoarea utilajului constituia 187 050 de lei, însă ținând cont de uzură valoarea utilajului la momentul înaintării acțiunii ar constitui 40% din valoarea inițială, adică 74820 de lei.

În urma concretizării cerințelor, Fiodor Slobodeaniuc a solicitat încasarea din contul Societății cu Răspundere Limitată „Aznurf” în beneficiul său contravaloarea bunurilor sechestrate în sumă de 240 039, 45 de lei, precum și compensarea cheltuielilor de judecată. Prin încheierea protocolară din 6 octombrie 2020 a Judecătoriei Chișinău, sediul Centru, s-a atras în calitate de intervenient accesoriu Societatea cu Răspundere Limitată „Autorails”. Prin hotărârea din 10 decembrie 2021 a Judecătoriei Chișinău, sediul Centru, s-a respins cererea de chemare în judecată depusă de Fiodor Slobodeaniuc, ca fiind neîntemeiată. La 16 decembrie 2021, Fiodor Slobodeaniuc, reprezentat de avocatul Igor 2 Litvinenco, a declarat apel împotriva hotărârii din 10 decembrie 2021 a Judecătoriei Chișinău, sediul Centru, solicitând casarea hotărârii primei instanțe și emiterea unei noi, prin care cererea de chemare în judecată să fie admisă integral.

Prin decizia din 20 septembrie 2022 a Curții de Apel Chișinău, s-a respins apelul declarat de Fiodor Slobodeaniuc, reprezentat de avocatul Igor Litvinenco, și s-a menținut hotărârea din 10 decembrie 2021 a Judecătoriei Chișinău, sediul Centru. Pentru a decide astfel, Curtea de Apel Chișinău a reținut că, în situația în care Societatea cu Răspundere Limitată „Bocvat” a permis Societății cu Răspundere Limitată „Aznurf” și, ulterior, Societății cu Răspundere Limitată „Autoralis” accesul și folosința utilajului, unicul răspunzător de repararea prejudiciului suferit de Fiodor Slobodeaniuc prin pierderile survenite la bunul închiriat este acesta. De altfel, și la pct. 2.2 lit. a) din contractul de locațiune, încheiat între Fiodor Slobodeaniuc și Societatea cu Răspundere Limitată „Bocvat”, părțile au prevăzut obligația ultimului să folosească utilajul ca un posesor de bună-credință, purtând răspundere pentru toate pagubele produse din vina sa.

Mai mult ca atât, în temeiul pct. 4.1 din contractul menționat, Societatea cu Răspundere Limitată „Bocvat” avea dreptul de a transmite dreptul de folosință terților numai cu acordul scris al lui Fiodor Slobodeaniuc, în baza unui contract de sublocațiune, situație ce nu se atestă la caz. Instanța de apel a menționat că Fiodor Slobodeaniuc a pretins neîntemeiat de la Societatea cu Răspundere Limitată „Aznurf” contravaloarea utilajului în sumă de 240 039,45 de lei, or, anume Societatea cu Răspundere Limitată „Bocvat”, în calitate de locatar, urma să dovedească atât lipsa vinovăției sale, cât și a terților cărora le-a permis accesul la bunul închiriat, pentru înrăutățirea/pierderea admisă. Curtea de Apel Chișinău a concluzionat că instanța de fond corect a stabilit circumstanțele de fapt, că în lipsa unei probe ce ar demonstra că pârâtul/intimat a primit utilajul, nu poate apărea răspunderea acestuia pentru nerestituirea bunului, prin plata contravalorii.

La 12 ianuarie 2023, Fiodor Slobodeaniuc, reprezentat de avocatul Igor Litvinenco, a contestat cu recurs decizia din 20 septembrie 2022 a Curții de Apel Chișinău, solicitând casarea deciziei instanței de apel și hotărârii din 10 decembrie 2021 a Judecătoriei Chișinău, sediul Centru, cu pronunțarea unei noi decizii de admitere integrală a cererii de chemare în judecată. În motivarea recursului a manifestat dezacordul cu decizia instanței de apel, reiterând argumentele indicate în cererea de apel. Suplimentar, a indicat că instanțele ierarhic inferioare nu au determinat exact natura juridică a litigiului, criteriu, care presupune prin sine lămurirea completă și certă a situației de fapt sub toate aspectele, or, concluziile instanței de apel sunt bazate pe o apreciere unilaterală și arbitrară a materialului probator și aplicarea eronată a legislației, ceea ce vine în contradicție cu normele de drept procedural.

A mai invocat că părțile litigiului au confirmat, în ședință de judecată, că bunurile care aparțin recurentului au fost reținute de Societatea cu Răspundere Limitată „Aznurf”, nefiind de fapt restituite lui Fiodor Slobodeaniuc sau Societății cu Răspundere Limitată „Bocvat” din spațiul dat. Mai mult ca atât, Societatea cu 3 Răspundere Limitată „Aznurf” a preluat posesia acestor bunuri și a continuat să utilizeze bunurile ce aparțin recurentului. Respectiv, a susținut că atât instanța de fond, cât și instanța de apel nu au dat răspuns la cea mai importantă întrebare și anume dacă bunurile lui Fiodor Slobodeaniuc sunt sau nu sechestrate de către Societatea cu Răspundere Limitată „Aznurf”. În conformitate cu art. 434 din Codul de procedură civilă, recursul se declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale, dacă legea nu prevede altfel.

Termenul de 2 luni este termen de decădere și nu poate fi restabilit. Cu referire la termenul de declarare a recursului, instanța de recurs menționează că Curtea de Apel Chișinău a emis dispozitivul deciziei la 20 septembrie 2022. La 17 noiembrie 2022, prin intermediul oficiului poștal, a fost expediată în adresa participanților la proces decizia motivată. Astfel, Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție constată că recursul depus de Fiodor Slobodeaniuc, reprezentat de avocatul Igor Litvinenco, se consideră depus în termenul stabilit de lege. La 8 februarie 2023, Curtea Supremă de Justiție a expediat în adresa părților copia cererilor de recurs, cu înștiințarea despre posibilitatea depunerii referinței, fapt ce se confirmă prin scrisoarea de însoțire anexată la materialele dosarului.

Prin referința din 6 martie 2023, Societatea cu Răspundere Limitată „Aznurf”, reprezentată de avocatul Eugenia Moldovan, a solicitat respingerea cererii de recurs. În conformitate cu art. 439 alin. (2) și (3) din Codul de procedură civilă, după parvenirea dosarului, un complet din 3 judecători decide asupra admisibilității recursului, dispune expedierea copiei de pe recurs intimatului, cu înștiințarea despre necesitatea depunerii obligatorii a referinței timp de o lună de la data primirii acesteia.

Judecătorul raportor verifică încadrarea în prevederile legii a temeiurilor invocate în recurs și face un raport verbal în fața completului de judecată instituit în conformitate cu alin. (2). Examinând chestiunea cu privire la admisibilitatea recursului, fără prezența participanților la proces, în acord cu procedura specificată la art.440 din Codul de procedură civilă, Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție consideră că recursul declarat de către Fiodor Slobodeaniuc, reprezentat de avocatul Igor Litvinenco, este inadmisibil, din motivele ce succed. Temeiurile de declarare a recursului sunt prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și (4) din Codul de procedură civilă.

În conformitate cu art. 433 lit. a) din Codul de procedură civilă, cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și (4). Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție reține că examinarea admisibilității recursului presupune verificarea conformității temeiurilor invocate 4 în cererea de recurs cu temeiurile prevăzute în art. 432 din Codul de procedură civilă. La caz, Completul de judecată constată că argumentele invocate în cererea de recurs nu se încadrează în limitele stabilite de norma indicată, respectiv nu constituie temei de casare a deciziei contestate, or, motivele recursului sunt similare celor invocate în cadrul judecării cauzei, asupra căror instanța de apel s-a pronunțat.

Dezacordul recurentului cu decizia instanței de apel, relatarea situației nu constituie temei de casare a deciziei contestate, or, recursul exercitat conform Secțiunii a II-a are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material și procedural, verificându-se doar legalitatea deciziei, dar nu și temeinicia în fapt. Totodată, Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție reține că, potrivit regulilor din Secțiunea a II-a din Capitolul XXXVIII din Codul de procedură civilă, instanța de recurs nu verifică modul de apreciere a probelor de către instanțele de fond și de apel. Forța atribuită unei probe sau alteia, coraportul dintre probe, suficiența probelor și concluziile făcute în urma probațiunii sunt în afara controlului instanței de recurs.

Prin prisma art. 432 alin. (4) din Codul de procedură civilă, instanța de recurs poate interveni în materia probațiunii doar sub aspect procedural și anume dacă se invocă că instanța de apel a apreciat în mod arbitrar probele, încălcând în mod flagrant regulile de apreciere a probelor stabilite în art. 130 din Codul de procedură civilă. Din recursul declarat de către de către Fiodor Slobodeaniuc, reprezentat de avocatul Igor Litvinenco, nu rezultă că instanța de apel a apreciat arbitrar probele. În acest sens, Curtea Europeană a Drepturilor Omului în jurisprudența sa constantă statuează că dreptul de acces la instanțe nu este absolut.

Există limitări implicit admise (cauza Golder împotriva Regatului Unit, p.38; cauza Stanev împotriva Bulgariei (MC), p. 230). Acesta este în special cazul condițiilor de admisibilitate a unui recurs, întrucât prin însăși natura sa necesită o reglementare din partea statului, care se bucură în această privință de o anumită marjă de apreciere (cauza Luordo împotriva Italiei, p. 85). Condițiile de admisibilitate ale unui recurs pot fi mai stricte decât pentru un apel (cauza Levages Prestations Services împotriva Franței, p. 45). Curtea a mai reiterat că modul de aplicare a articolului 6 procedurilor în fața instanțelor ierarhic superioare depinde de caracteristicile speciale ale procedurilor respective, trebuie ținut cont de totalitatea procedurilor în sistemul de drept național și de rolul instanțelor ierarhic superioare în acest sistem (cauza Botten v. Norway, hotărâre din 19 februarie 1996, p. 141, § 39). La fel, conform jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, procedurile cu privire la admisibilitatea căii de atac și procedurile care implică doar chestiuni de drept și nu chestiuni de fapt pot fi conforme cu cerințele articolului 6 § 1 (cauza Helmers c. Suediei, 9 octombrie 1991, § 31). În conformitate cu art. 440 alin. (1) din Codul de procedură civilă, în cazul în care se constată existența unuia din temeiurile prevăzute la art. 433,

completul din 3 judecători decide în mod unanim, printr-o încheiere motivată irevocabilă, asupra 5 inadmisibilității recursului. Încheierea se emite conform prevederilor art. 270 și nu conține nici o referire cu privire la fondul recursului. Din considerentele redate, Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție conchide că recursul declarat de Fiodor Slobodeaniuc, reprezentat de avocatul Igor Litvinenco, împotriva deciziei din 20 septembrie 2022 a Curții de Apel Chișinău, nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și (4) din Codul de procedură civilă și drept urmare, este inadmisibil.

În conformitate cu art. 270, art. 431 alin.(1) și (2), art. 433 lit. a), art. 440 alin. (1) din Codul de procedură civilă, Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție d i s p u n e: Se consideră inadmisibil recursul declarat de către Fiodor Slobodeaniuc, reprezentat de avocatul Igor Litvinenco, împotriva deciziei din 20 septembrie 2022 a Curții de Apel Chișinău, în cauza civilă intentată la cererea de chemare în judecată depusă de Fiodor Slobodeaniuc împotriva Societății cu Răspundere Limitată „Aznurf”, intervenienți accesorii Societatea cu Răspundere Limitată „Bocvat” și Societatea cu Răspundere Limitată „Autorails” cu privire la încasarea contravalorii bunurilor mobile și compensarea cheltuielilor de judecată.

Încheierea este irevocabilă. Președinte, judecător Viorica Puica Judecători Oxana Parfeni Aliona Donos 6