2ra-222/23 — incasarea contravalorii bunurilor mobile si compensarea cheltuielilor de judecata

2ra-222/23 — incasarea contravalorii bunurilor mobile si compensarea cheltuielilor de judecata (Curtea Supremă de Justiție, 2023)

Dosarul nr. 2ra–222/23

2-20030325-01-2ra-07022023

Prima instanță: Judecătoria Chișinău, sediul Centru (jud. C. Vlah)

Instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău (jud: A. Pahopol, V. Mihaila, R. Pulbere)

Î N C H E I E R E

23 august 2023 mun. Chișinău

CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIȚIE

Completul de judecată, în componența:

Președinte, judecător Viorica Puica

Judecători Oxana Parfeni

Aliona Donos

examinând admisibilitatea recursului declarat de către Fiodor Slobodeaniuc,

reprezentat de avocatul Igor Litvinenco,

în cauza civilă, la cererea de chemare în judecată depusă de Fiodor

Slobodeaniuc împotriva Societății cu Răspundere Limitată „Aznurf”, intervenienți

accesorii Societatea cu Răspundere Limitată „Bocvat” și Societatea cu Răspundere

Limitată „Autorails” cu privire la încasarea contravalorii bunurilor mobile și

compensarea cheltuielilor de judecată,

împotriva deciziei din 20 septembrie 2022 a Curții de Apel Chișinău, prin

care s-a respins apelul declarat de Slobodeaniuc Fiodor, reprezentat de avocatul

Igor Litvinenco și s-a menținut hotărârea din 10 decembrie 2021 a Judecătoriei

Chișinău, sediul Centru,

c o n s t a t ă:

La 2 martie 2020, Fiodor Slobodeaniuc a depus cerere de chemare în judecată

împotriva Societății cu Răspundere Limitată „Aznurf”, intervenient accesoriu

Societatea cu Răspundere Limitată „Bocvat” cu privire la revendicarea bunurilor

din posesia nelegitimă și încasarea cheltuielilor de judecată.

În motivarea cererii de chemare în judecată, a indicat că, la 1 septembrie

2013, Societatea cu Răspundere Limitată „Bocvat” și Societatea cu Răspundere

Limitată „Aznurf” au încheiat contractul de locațiune a încăperilor nelocuibile nr.1,

din mun. Chișinău, str. Melestiu nr. 20/5, pentru deschiderea stației de deservire

tehnică.

Societatea cu Răspundere Limitată „Bocvat” a înregistrat datorii față de

Societatea cu Răspundere Limitată „Aznurf”, din acest motiv i-a interzis accesul în

încăperea închiriată și a sechestrat toate bunurile ce se aflau în posesia acesteia din

imobilul închiriat, fără a ține cont că unele bunuri sechestrate aparțineau cu drept

de proprietate lui Fiodor Slobodeaniuc.

1

A susținut că, în baza contractului de locațiune a utilajului nr. 1 din 1

octombrie 2013, încheiat de Fiodor Slobodeaniuc în calitate de locator și

Societatea cu Răspundere Limitată „Bocvat” în calitate de locatar, au fost predate

în locațiune cu titlu oneros utilajul indicat în Anexa nr.1.

În scopul soluționării extrajudiciare a litigiului, la 15 ianuarie 2016, Fiodor

Slobodeaniuc, Societatea cu Răspundere Limitată „Bocvat” și Societatea cu

Răspundere Limitată „Aznurf” au încheiat tranzacție de împăcare, iar necesitatea

participării sale a fost dictată de faptul că fondatorii Societății cu Răspundere

Limitată „Bocvat” sunt feciorii lui. Respectiv, a dorit să soluționeze amiabil

conflictul dintre Societatea cu Răspundere Limitată „Aznurf” și feciorii săi. Având

în vedere că tranzacția nu a fost executată benevol, Societatea cu Răspundere

Limitată „Aznurf” s-a adresat în instanța de judecată cu privire la confirmarea

acesteia și eliberarea titlului de executare silită.

Prin încheierea din 29 decembrie 2016 a Judecătoriei Orhei, s-a respins

cererea depusă de Societatea cu Răspundere Limitată „Aznurf” împotriva Societății

cu Răspundere Limitată „Bocvat” și Fiodor Slobodeaniuc, cu privire la

confirmarea tranzacției de împăcare, care a fost menținută prin decizia din 30

martie 2017 a Curții de Apel Chișinău.

A invocat că, deși tranzacția nu fost confirmată de către instanța de judecată,

bunurile transmise de el către Societatea cu Răspundere Limitată „Bocvat” se află,

până în prezent, în încăperea nelocativă din mun. Chișinău, str. Melestiu nr. 20/5,

adică în posesia Societății cu Răspundere Limitată „Aznurf”.

Mai mult ca atât, pârâtul a dat în chirie acest bun imobil împreună cu utilajul

ce îi aparține Societății cu Răspundere Limitată „Autorails”, în baza contractului

de locațiune nr.1 din 19 august 2016, iar încăperea se folosește în continuare ca

stație de deservire tehnică.

Încercările de a intra în încăpere și a ridica bunurile sale au eșuat, din cauza

interzicerii accesului de către Societatea cu Răspundere Limitată „Aznurf”.

Din acest considerent, a expediat pârâtului somație, însă răspuns nu a primit.

Referitor la valoarea utilajului transmis în posesia intervenientului accesoriu

Societatea cu Răspundere Limitată „Bocvat”, a menționat că potrivit situației din 1

octombrie 2013, valoarea utilajului constituia 187 050 de lei, însă ținând cont de

uzură valoarea utilajului la momentul înaintării acțiunii ar constitui 40% din

valoarea inițială, adică 74820 de lei.

În urma concretizării cerințelor, Fiodor Slobodeaniuc a solicitat încasarea din

contul Societății cu Răspundere Limitată „Aznurf” în beneficiul său contravaloarea

bunurilor sechestrate în sumă de 240 039, 45 de lei, precum și compensarea

cheltuielilor de judecată.

Prin încheierea protocolară din 6 octombrie 2020 a Judecătoriei Chișinău,

sediul Centru, s-a atras în calitate de intervenient accesoriu Societatea cu

Răspundere Limitată „Autorails”.

Prin hotărârea din 10 decembrie 2021 a Judecătoriei Chișinău, sediul Centru,

s-a respins cererea de chemare în judecată depusă de Fiodor Slobodeaniuc, ca fiind

neîntemeiată.

La 16 decembrie 2021, Fiodor Slobodeaniuc, reprezentat de avocatul Igor

2

Litvinenco, a declarat apel împotriva hotărârii din 10 decembrie 2021 a

Judecătoriei Chișinău, sediul Centru, solicitând casarea hotărârii primei instanțe și

emiterea unei noi, prin care cererea de chemare în judecată să fie admisă integral.

Prin decizia din 20 septembrie 2022 a Curții de Apel Chișinău, s-a respins

apelul declarat de Fiodor Slobodeaniuc, reprezentat de avocatul Igor Litvinenco, și

s-a menținut hotărârea din 10 decembrie 2021 a Judecătoriei Chișinău, sediul

Centru.

Pentru a decide astfel, Curtea de Apel Chișinău a reținut că, în situația în care

Societatea cu Răspundere Limitată „Bocvat” a permis Societății cu Răspundere

Limitată „Aznurf” și, ulterior, Societății cu Răspundere Limitată „Autoralis”

accesul și folosința utilajului, unicul răspunzător de repararea prejudiciului suferit

de Fiodor Slobodeaniuc prin pierderile survenite la bunul închiriat este acesta. De

altfel, și la pct. 2.2 lit. a) din contractul de locațiune, încheiat între Fiodor

Slobodeaniuc și Societatea cu Răspundere Limitată „Bocvat”, părțile au prevăzut

obligația ultimului să folosească utilajul ca un posesor de bună-credință, purtând

răspundere pentru toate pagubele produse din vina sa. Mai mult ca atât, în temeiul

pct. 4.1 din contractul menționat, Societatea cu Răspundere Limitată „Bocvat”

avea dreptul de a transmite dreptul de folosință terților numai cu acordul scris al lui

Fiodor Slobodeaniuc, în baza unui contract de sublocațiune, situație ce nu se atestă

la caz.

Instanța de apel a menționat că Fiodor Slobodeaniuc a pretins neîntemeiat de

la Societatea cu Răspundere Limitată „Aznurf” contravaloarea utilajului în sumă

de 240 039,45 de lei, or, anume Societatea cu Răspundere Limitată „Bocvat”, în

calitate de locatar, urma să dovedească atât lipsa vinovăției sale, cât și a terților

cărora le-a permis accesul la bunul închiriat, pentru înrăutățirea/pierderea admisă.

Curtea de Apel Chișinău a concluzionat că instanța de fond corect a stabilit

circumstanțele de fapt, că în lipsa unei probe ce ar demonstra că pârâtul/intimat a

primit utilajul, nu poate apărea răspunderea acestuia pentru nerestituirea bunului,

prin plata contravalorii.

La 12 ianuarie 2023, Fiodor Slobodeaniuc, reprezentat de avocatul Igor

Litvinenco, a contestat cu recurs decizia din 20 septembrie 2022 a Curții de Apel

Chișinău, solicitând casarea deciziei instanței de apel și hotărârii din 10 decembrie

2021 a Judecătoriei Chișinău, sediul Centru, cu pronunțarea unei noi decizii de

admitere integrală a cererii de chemare în judecată.

În motivarea recursului a manifestat dezacordul cu decizia instanței de apel,

reiterând argumentele indicate în cererea de apel.

Suplimentar, a indicat că instanțele ierarhic inferioare nu au determinat exact

natura juridică a litigiului, criteriu, care presupune prin sine lămurirea completă și

certă a situației de fapt sub toate aspectele, or, concluziile instanței de apel sunt

bazate pe o apreciere unilaterală și arbitrară a materialului probator și aplicarea

eronată a legislației, ceea ce vine în contradicție cu normele de drept procedural.

A mai invocat că părțile litigiului au confirmat, în ședință de judecată, că

bunurile care aparțin recurentului au fost reținute de Societatea cu Răspundere

Limitată „Aznurf”, nefiind de fapt restituite lui Fiodor Slobodeaniuc sau Societății

cu Răspundere Limitată „Bocvat” din spațiul dat. Mai mult ca atât, Societatea cu

3

Răspundere Limitată „Aznurf” a preluat posesia acestor bunuri și a continuat să

utilizeze bunurile ce aparțin recurentului.

Respectiv, a susținut că atât instanța de fond, cât și instanța de apel nu au dat

răspuns la cea mai importantă întrebare și anume dacă bunurile lui Fiodor

Slobodeaniuc sunt sau nu sechestrate de către Societatea cu Răspundere Limitată

„Aznurf”.

În conformitate cu art. 434 din Codul de procedură civilă, recursul se declară

în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale, dacă

legea nu prevede altfel.

Termenul de 2 luni este termen de decădere și nu poate fi restabilit.

Cu referire la termenul de declarare a recursului, instanța de recurs

menționează că Curtea de Apel Chișinău a emis dispozitivul deciziei la 20

septembrie 2022.

La 17 noiembrie 2022, prin intermediul oficiului poștal, a fost expediată în

adresa participanților la proces decizia motivată.

Astfel, Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție constată că

recursul depus de Fiodor Slobodeaniuc, reprezentat de avocatul Igor Litvinenco, se

consideră depus în termenul stabilit de lege.

La 8 februarie 2023, Curtea Supremă de Justiție a expediat în adresa părților

copia cererilor de recurs, cu înștiințarea despre posibilitatea depunerii referinței,

fapt ce se confirmă prin scrisoarea de însoțire anexată la materialele dosarului.

Prin referința din 6 martie 2023, Societatea cu Răspundere Limitată „Aznurf”,

reprezentată de avocatul Eugenia Moldovan, a solicitat respingerea cererii de

recurs.

În conformitate cu art. 439 alin. (2) și (3) din Codul de procedură civilă, după

parvenirea dosarului, un complet din 3 judecători decide asupra admisibilității

recursului, dispune expedierea copiei de pe recurs intimatului, cu înștiințarea

despre necesitatea depunerii obligatorii a referinței timp de o lună de la data

primirii acesteia.

Judecătorul raportor verifică încadrarea în prevederile legii a temeiurilor

invocate în recurs și face un raport verbal în fața completului de judecată instituit

în conformitate cu alin. (2).

Examinând chestiunea cu privire la admisibilitatea recursului, fără prezența

participanților la proces, în acord cu procedura specificată la art.440 din Codul de

procedură civilă, Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție consideră că

recursul declarat de către Fiodor Slobodeaniuc, reprezentat de avocatul Igor

Litvinenco, este inadmisibil, din motivele ce succed.

Temeiurile de declarare a recursului sunt prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și

(4) din Codul de procedură civilă.

În conformitate cu art. 433 lit. a) din Codul de procedură civilă, cererea de

recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în

temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și (4).

Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție reține că examinarea

admisibilității recursului presupune verificarea conformității temeiurilor invocate

4

în cererea de recurs cu temeiurile prevăzute în art. 432 din Codul de procedură

civilă.

La caz, Completul de judecată constată că argumentele invocate în cererea de

recurs nu se încadrează în limitele stabilite de norma indicată, respectiv nu

constituie temei de casare a deciziei contestate, or, motivele recursului sunt

similare celor invocate în cadrul judecării cauzei, asupra căror instanța de apel s-a

pronunțat.

Dezacordul recurentului cu decizia instanței de apel, relatarea situației nu

constituie temei de casare a deciziei contestate, or, recursul exercitat conform

Secțiunii a II-a are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material

și procedural, verificându-se doar legalitatea deciziei, dar nu și temeinicia în fapt.

Totodată, Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție reține că,

potrivit regulilor din Secțiunea a II-a din Capitolul XXXVIII din Codul de

procedură civilă, instanța de recurs nu verifică modul de apreciere a probelor de

către instanțele de fond și de apel. Forța atribuită unei probe sau alteia, coraportul

dintre probe, suficiența probelor și concluziile făcute în urma probațiunii sunt în

afara controlului instanței de recurs.

Prin prisma art. 432 alin. (4) din Codul de procedură civilă, instanța de recurs

poate interveni în materia probațiunii doar sub aspect procedural și anume dacă se

invocă că instanța de apel a apreciat în mod arbitrar probele, încălcând în mod

flagrant regulile de apreciere a probelor stabilite în art. 130 din Codul de procedură

civilă.

Din recursul declarat de către de către Fiodor Slobodeaniuc, reprezentat de

avocatul Igor Litvinenco, nu rezultă că instanța de apel a apreciat arbitrar probele.

În acest sens, Curtea Europeană a Drepturilor Omului în jurisprudența sa

constantă statuează că dreptul de acces la instanțe nu este absolut. Există limitări

implicit admise (cauza Golder împotriva Regatului Unit, p.38; cauza Stanev

împotriva Bulgariei (MC), p. 230). Acesta este în special cazul condițiilor de

admisibilitate a unui recurs, întrucât prin însăși natura sa necesită o reglementare

din partea statului, care se bucură în această privință de o anumită marjă de

apreciere (cauza Luordo împotriva Italiei, p. 85). Condițiile de admisibilitate ale

unui recurs pot fi mai stricte decât pentru un apel (cauza Levages Prestations

Services împotriva Franței, p. 45).

Curtea a mai reiterat că modul de aplicare a articolului 6 procedurilor în fața

instanțelor ierarhic superioare depinde de caracteristicile speciale ale procedurilor

respective, trebuie ținut cont de totalitatea procedurilor în sistemul de drept

național și de rolul instanțelor ierarhic superioare în acest sistem (cauza Botten v.

Norway, hotărâre din 19 februarie 1996, p. 141, § 39).

La fel, conform jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului,

procedurile cu privire la admisibilitatea căii de atac și procedurile care implică

doar chestiuni de drept și nu chestiuni de fapt pot fi conforme cu cerințele

articolului 6 § 1 (cauza Helmers c. Suediei, 9 octombrie 1991, § 31).

În conformitate cu art. 440 alin. (1) din Codul de procedură civilă, în cazul în

care se constată existența unuia din temeiurile prevăzute la art. 433, completul din

3 judecători decide în mod unanim, printr-o încheiere motivată irevocabilă, asupra

5

inadmisibilității recursului. Încheierea se emite conform prevederilor art. 270 și nu

conține nici o referire cu privire la fondul recursului.

Din considerentele redate, Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție

conchide că recursul declarat de Fiodor Slobodeaniuc, reprezentat de avocatul Igor

Litvinenco, împotriva deciziei din 20 septembrie 2022 a Curții de Apel Chișinău,

nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și (4) din Codul de

procedură civilă și drept urmare, este inadmisibil.

În conformitate cu art. 270, art. 431 alin.(1) și (2), art. 433 lit. a), art. 440 alin.

(1) din Codul de procedură civilă, Completul de judecată al Curții Supreme de

Justiție

d i s p u n e:

Se consideră inadmisibil recursul declarat de către Fiodor Slobodeaniuc,

reprezentat de avocatul Igor Litvinenco, împotriva deciziei din 20 septembrie 2022

a Curții de Apel Chișinău, în cauza civilă intentată la cererea de chemare în

judecată depusă de Fiodor Slobodeaniuc împotriva Societății cu Răspundere

Limitată „Aznurf”, intervenienți accesorii Societatea cu Răspundere Limitată

„Bocvat” și Societatea cu Răspundere Limitată „Autorails” cu privire la încasarea

contravalorii bunurilor mobile și compensarea cheltuielilor de judecată.

Încheierea este irevocabilă.

Președinte, judecător Viorica Puica

Judecători Oxana Parfeni

Aliona Donos

6