2rac-45/22 — Constatarea încălcării dreptului la executare în termen rezonabil

Dosarul nr. 2rac–45/22 2-19187689-01-2rac-25022022 Prima instanță: Judecătoria Chișinău (sediul Centru), (jud. M. Alexei) Instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău (jud. A. Pahapol, O. Cojocaru, R. Pulbere) Î N C H E I E R E 06 aprilie 2022 mun. Chișinău Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție În componența: Președintele completului, judecătorul Svetlana Filincova Judecătorii Galina Stratulat Maria Ghervas examinând admisibilitatea recursului declarat de către Ministerul Justiției, în cauza civilă la cererea de chemare în judecată depusă de către SA „Autocomerț-Service” împotriva Ministerului Justiției, intervenienți accesorii Consiliul mun. Chișinău, Primăria mun.

Chișinău și executorul judecătoresc Oleg Ungureanu cu privire la constatarea încălcării dreptului la executare în termen rezonabil a hotărârii judecătorești, repararea prejudiciului material și moral, precum și compensarea cheltuielilor de judecată, împotriva deciziei din 26 ianuarie 2021 a Curții de Apel Chișinău prin care a fost respinsă cererea de apel declarată de SA „Autocomerț-Service”, a fost admisă cererea de apel declarată de Ministerul Justiției, casată hotărârea din 18 august 2020 a Judecătoriei Chișinău (sediul Centru), în partea încasării prejudiciului material și în această parte a fost emisă o nouă hotărâre de respingere a pretenției, con st ată: La 26 noiembrie 2019, SA „Autocomerț-Service” a înaintat cerere de chemare în judecată împotriva Ministerului Justiției, intervenienți accesorii Consiliul mun.

Chișinău, Primăria mun. Chișinău, executorul judecătoresc Oleg Ungureanu cu privire la constatarea încălcării dreptului la executarea în termen rezonabil a hotărârii judecătorești nr. 3-366/08 din 03 decembrie 2008 emisă de Curtea de Apel Chișinău în perioada 19 martie 2009 – 28 octombrie 2019, repararea prejudiciului material cauzat SA „Autocomerț-Service” în mărime totală de 15 116 522,25 de lei, derivat din încălcarea dreptului la executarea în termen rezonabil a hotărârii judecătorești, care se constituie din 5 432 913 de lei - valoarea obiectului neexecutării, 9 683 609,25 de lei - dobânda de întârziere pentru perioada neexecutată 19 martie 2009 – 28 octombrie 2019, încasarea prejudiciului moral în mărime de 6 300 de euro echivalentul în lei moldovenești la data executării hotărârii judecătorești, precum și compensarea cheltuielilor de judecată.

În motivarea acțiunii a indicat că, la 24 februarie 2009, la Oficiul de executare Centru a parvenit spre executare silită documentul executoriu nr. 3366/08 din 03 decembrie 2008 emis de Curtea de Apel Chișinău, prin care Primăria mun. Chișinău a fost obligată să întocmească contractul de vânzare-cumpărare a terenului aferent 1 imobilelor privatizate din mun. Chișinău, str. Calea Orheiului nr. 125/1 cu suprafața de 1,27 ha, la prețul normativ în baza Legii privind prețul normativ și modul de vânzare-cumpărare a pământului din 25 iulie 1997, în vigoare la data depunerii cererilor de cumpărare a terenurilor, să elibereze Titlurile de autentificare a dreptului deținătorului de teren, să completeze borderoul de calcul a prețului de vânzare - cumpărare a terenului aferent menționat reieșind din prețul normativ al pământului, și a fost obligat Consiliul mun.

Chișinău să emită actul administrativ prin care să dispună transmiterea în proprietate privată SA „Autocomerț-Service” a terenului indicat. La 03 martie 2009, Oficiul de executare Centru a înregistrat în cancelaria Primăriei mun. Chișinău încheierea nr. 12-685/09 privind primirea spre executare a documentului executoriu identificat, intentarea procedurii de executare si stabilirea termenului de executare benevolă a hotărârii judecătorești. Ulterior, ca urmare a comportamentului inactiv manifestat de către debitori, la 25 august 2010, executorul judecătoresc Ungureanu Oleg a înregistrat la cancelaria Primăriei o cerere prin care a solicitat informarea despre măsurile întreprinse pe cazul dat.

La 22 octombrie 2010, reprezentantul SA „Autocomerț-Service” a solicitat executorului judecătoresc Ungureanu Oleg sancționarea persoanelor vinovate în neexecutarea documentului executoriu și la 03 noiembrie 2010 executorul judecătoresc a întocmit procesul verbal prin care a constatat că materialele privind executarea documentului executoriu (Proiectul deciziei Consiliului mun. Chișinău) au fost transmise la 23 iunie 2010 către șefa Direcției Juridice a Primăriei mun. Chișinău, Diana Gurschi, care le-a comunicat că proiectul de decizie este pregătit și va fi înaintat Consiliului spre votare la următoarea ședință, care va avea loc în a doua jumătate a lunii decembrie. La 03 februarie 2011, executorul judecătoresc Ungureanu Oleg a întocmit un alt proces verbal prin care a constatat că materialele privind executarea documentului executoriu (Proiectul deciziei Consiliului mun.

Chișinău) au fost transmise la 23 iunie 2010 către șefa Direcției Juridice a Primăriei mun. Chișinău, Diana Gurschi și aceasta nu poate explica unde sunt materialele menționate. La 07 februarie 2011, executorul judecătoresc a depus la Curtea de Apel Chișinău un demers privind aplicarea față de Gurschi Diana a sancțiunii contravenționale sub formă de amendă în mărime de 200 unități convenționale. În continuare, la 02 august 2012, executorul judecătoresc a înregistrat la Primăria mun. Chișinău încheierea nr. 026-12-685/2009 din 02 august 2012 prin care a dispus aplicarea sechestrului asupra lotului de pământ conform planului lotului coordonat de către arhitectul-șef al mun. Chișinău str. Calea Orheiului nr. 125/1 aria lotului 1,27 ha și s-a interzis Primăriei mun.

Chișinău, Consiliului mun. Chișinău și subdiviziunilor acestora întocmirea actelor de repartiție, repartizare, vânzarea acestui bun imobil altor persoane decât creditorului urmăritor. Reclamantul a mai menționat că tot la 02 august 2012, Viceprimarul Vlad Coteț a oferit un răspuns, prin care le-a fost comunicat că la moment proiectul de decizie privind executarea hotărârii Curții de Apel Chișinău din 03 decembrie 2008 se perfectează, după care va fi înaintat spre examinare și aprobare la una din ședințele Consiliului.

La 13 august 2012, de către executorul judecătoresc Ungureanu Oleg a fost recepționat un răspuns asemănător de la Direcția generală arhitectură, urbanism și relații funciare, prin care a fost informat despre perfectarea proiectului de decizie privind privatizarea terenului aferent, coordonat de Direcția respectivă și remis spre 2 avizare Direcției asistență juridică, precum și că după avizarea de către Direcția susnumită și examinarea proiectului de către comisiile de specialitate a Consiliului municipal Chișinău, problema abordată va fi supusă votului la una din ședințele Consiliului municipal Chișinău. Ulterior, prin încheierea din 17 decembrie 2012 a Curții de Apel Chișinău a fost admisă cererea SA „Autocomerț-Service” privind schimbarea modului de executare a hotărârii Curții de Apel Chișinău din 03 decembrie 2008 și s-a dispus transmiterea dreptului de proprietate asupra terenului aferent imobilelor privatizate din mun.

Chișinău str. Calea Orheiului nr. 125/1 cu suprafața de 1,27 ha la preț normativ SA „Autocomerț-Service”. În baza acestei încheieri Oficiul Cadastral Teritorial Chișinău a înregistrat la 17 aprilie 2013 în Registrul bunurilor imobile după SA „Autocomerț Service” dreptul de proprietate asupra terenului aferent menționat, însă, prin decizia Curții Supreme de Justiție din 24 aprilie 2013, a fost admis recursul Primarului General al mun. Chișinău și Consiliului mun. Chișinău, fiind casată încheierea Curții de Apel Chișinău din 17 decembrie 2012, fiind emisă o nouă încheiere prin care s-a respins cererea SA „Autocomerț-Service” privind schimbarea modului și ordinii de executare a hotărârii Curții de Apel Chișinău din 03 decembrie 2008. Pe parcursul anilor 2012-2018, debitorii Primăria mun.

Chișinău și Consiliul mun. Chișinău nu au întreprins nici o acțiune activă în vederea executării documentului executoriu respectiv. La 22 februarie 2018, SA „Autocomerț-Service” a expediat executorului judecătoresc Ungureanu Oleg o cerere prin care a solicitat să fie informată despre cursul și etapa executării documentului executoriu nr. 3- 366/08 din 03 decembrie 2008. La 06 martie 2018, prin intermediul Oficiului poștal a fost recepționat răspunsul executorului judecătoresc Ungureanu Oleg prin care au fost informați că, la 15 noiembrie 2016, procedura de executare intentată întru executarea documentului executoriu nr. 3-366/08 din 03 decembrie 2008 emis de Curtea de Apel Chișinău a fost încetată în baza art. 83 lit. a) Cod de executare al Republicii Moldova, reieșind din faptul că la data de 01 noiembrie 2016, în cadrul Biroului executorului judecătoresc a parvenit informația Primăriei mun.

Chișinău nr. 01/1-08-2443, prin care se confirmă că documentul executoriu sus-menționat a fost executat, prin hotărârea Curții de Apel Chișinău din 17 decembrie 2012, terenul cu nr. cadastral 0100405151, fiind înregistrat cu drept de proprietate după SA „Autocomerț- Service”. Prin încheierea din 19 iulie 2019 a Judecătoriei Chișinău (sediul Buiucani) a fost anulată încheierea executorului judecătoresc Ungureanu Oleg privind încetarea procedurii de executare. În temeiul Codului administrativ intrat în vigoare la 01 aprilie 2019, la 17 septembrie 2019 executorul judecătoresc Ungureanu Oleg a emis încheierea nr. 026-12-685/2009 prin care a dispus strămutarea documentului executoriu către Curtea de Apel Chișinău, iar prin încheierea Curții de Apel Chișinău nr. 3ex-56/19 din 10 octombrie 2019 a fost respinsă cererea executorului judecătoresc privind executarea documentului executoriu nr. 3-366/08 din 03 decembrie 2008 emis de Curtea de Apel Chișinău.

A mai indicat că comportamentul manifestat de Primăria mun. Chișinău și Consiliul mun. Chișinău este unul care contravine vădit prevederilor legale inserate în Legea nr. 87 din 21 aprilie 2011 privind repararea de către stat a prejudiciului 3 cauzat prin încălcarea dreptului la judecarea în termen rezonabil a cauzei sau a dreptului la executarea în termen rezonabil a hotărârii judecătorești. SA „Autocomert-Service” a mai menționat că dispune de dreptul constituțional de a solicita instanței de judecată constatarea unei astfel de încălcări din cauza unui singur fapt că, la 24 februarie 2009 a depus spre executare silită documentul executoriu nr. 3-366/08 emis la 03 decembrie 2008, care nu a fost executat până la momentul actual.

A mai relevat că circumstanțele de fapt sus-enunțate sunt probate prin înscrisurile atașate care demonstrează în totalitate faptul că încălcarea termenului rezonabil de executare a documentului executoriu în cauză nu poate fi imputată SA „Autocomerț-Service”, deoarece au acționat activ în vederea executării documentului executoriu în cauză, mai mult ca atât, faptul că ei dețin un proiect a deciziei Consiliului municipal Chișinău semnat de arhitectul-șef al mun. Chișinău, șeful Direcției funciare, șeful secției și specialistul principal și de cumpărător demonstrează suplimentar că încălcarea termenului rezonabil s-a realizat exclusiv din vina Consiliului mun. Chișinău și Primăriei mun. Chișinău.

Așadar, nu reprezintă o cauză complexă executarea documentului executoriu prin care se obligă Consiliul mun. Chișinău să emită actul administrativ privind transmiterea în proprietate privată terenul aferent imobilelor privatizate, în circumstanțele în care un proiect a unei decizii a existat. A menționat că comportamentul Primăriei și Consiliului mun. Chișinău a fost unul pasiv pe tot parcursul procesului de executare, deoarece 10 ani de neexecutare a documentului executoriu nu pot fi justificați în nici un mod. Mai mult decât atât, SA „Autocomerț- Service” pe parcursul a mai mult de 10 ani, nu poate dispune de dreptul său de proprietate asupra terenului aferent construcțiilor ce îi aparțin, iar această stare o împiedică să-și dezvolte activitatea la nivelul scontat.

Suplimentar, la 17 decembrie 2012, întreprinderea a achitat prețul de vânzare stabilit conform borderoului de calcul și anume suma de 259 275 de lei. Conform Recomandării CSJ nr. 6 din 01 noiembrie 2012: „la aprecierea prejudiciilor materiale se va lua în calcul perioada reală de neexecutare și calculul sumelor cu titlu de prejudiciul material se va distinge în două capete - prejudiciu material real (de obicei valoarea obiectului neexecutării) și penalități calculate prin prisma prevederilor Codului civil. Așadar, prejudiciul material suportat la valoarea sumei de 15 116 522,25 de lei a fost calculat în modul următor: valoarea obiectului neexecutării constituie suma de 5 432 913 de lei, deoarece la acest cuantum a fost estimată valoarea bunului imobil de către organul cadastral pentru impozitare.

Iar după cum rezultă din art. 27 alin.(1) din Legea cu privire la activitatea de evaluare nr. 989 din 18 februarie 2002 Evaluarea bunurilor imobile în scopul impozitării se efectuează prin evaluarea masivă a bunurilor imobile tip și prin evaluarea individuală a obiectelor specifice. Dobânda de întârziere calculată pentru neexecutarea în termen rezonabil a hotărârii judecătorești formează suma de 9 683 609,25 de lei. Această sumă a fost calculată reieșind din prevederile legale, pe parcursul perioadei reale de neexecutare, care a început să curgă de la 19 martie 2009 și continuă și astăzi.

Începutul acestei perioade este 19 martie 2009, deoarece conform încheierii de intentare a procedurii de executare nr. 12685/09 din 25 februarie 2009, care a fost recepționată de debitor la 03 martie 2009, termenul de executare benevolă acordat era de 15 zile calendaristice și acesta a încetat la 18 martie 2009 și perioada reală de neexecutare 4 este 19 martie 2009- 28 octombrie 2019. În cele din urmă, în acest caz este constatată pe deplin violarea art. 6 al CEDO urmare a încălcării termenului rezonabil de executare a hotărârii judecătorești irevocabile din 15 aprilie 2009, urmare a încălcării dreptului de proprietate al SA „Autocomerț-Service” care este valabil încă din 15 aprilie 2009, dar imposibil de notat în Registrul Bunurilor Imobile și în atare situație prejudiciile suportate de către SA „Autocomerț-Service” urmează să fie reparate în mod integral.

A notat că are dreptul la repararea prejudiciului moral prin plata de despăgubiri, deoarece a suferit pierderi materiale substanțiale, care reprezintă acele pagube materiale pe care întreprinderea le suferă contrar previziunilor și așteptărilor financiare întemeiate. Atunci când compania suferă un prejudiciu moral, există posibilitatea ca acesta să se răsfrângă asupra părții materiale a întreprinderii. Spre exemplu, s-a realizat încălcarea dreptului la un proces echitabil, garantat de art. 6 din Convenția Europeană, ceea ce a rezultat în prejudicierea reputației companiei, care, la rândul său, a dus la scăderea competitivității acesteia pe piață și, respectiv, se soldează cu reducerea numărului clienților acesteia.

Reducerea numărului clienților duce inevitabil la oarecare pierderi materiale. Astfel, a fost apreciat că paguba prin faptul că în decursul a mai mult de 10 ani, SA „Autocomerț-Service”, nu poate dispune de bunurile imobile care i-au fost transmise în proprietate prin act judecătoresc irevocabil, este suficient de mare pentru a fi considerată substanțială. A declarat că analizând jurisprudența CEDO în cazurile de neexecutare, a constatat că mărimea acesteia este de aproximativ de 600 euro pentru 12 luni de întîrziere și cîte 300 euro pentru fiecare perioadă următoare de 6 luni de întârziere. A susținut că, chiar dacă perioadele mai scurte de un an, în mod normal, nu conduc la constatarea unei violări, la calcularea daunei morale se ia în considerație întreaga perioadă, inclusiv acel prim an de neexecutare.

În materia duratei nerezonabile a procedurilor judiciare, sumele acordate cu titlu de prejudiciu moral variază între 1000 de euro și 2500 de euro, pentru 5 sau 10 ani. A invocat că cea mai mică sumă s-a acordat SRL „Deservire” - 600 EURO, pentru 6 ani și cea mai mare lui Cravcenco - 3000 EURO, pentru 10 ani de examinare a unui litigiu de muncă, motiv pentru care apreciază ca fiind rezonabilă și conform jurisprudenței CEDO solicitarea privind repararea prejudiciului moral în sumă de 6300 de euro, echivalentul în lei moldovenești la data executării hotărârii judecătorești pentru perioada de întârziere de 10 ani 7 luni și 9 zile.

Cu privire la cheltuielile de asistență juridică, a menționat că având în vedere că activitatea de bază a SA „Autocomerț-Service” este întreținerea și repararea autovehiculelor, comerțul cu piese și accesorii pentru autovehicule, a fost nevoită să angajeze un avocat în vederea reprezentării intereselor sale, iar rezonabilitatea cheltuielilor de asistență juridică este probată prin raportul prezentat, astfel a solicitat încasarea acestora. Prin hotărârea din 18 august 2020 a Judecătoriei Chișinău (sediul Centru), acțiunea a fost admisă parțial.

A fost constatat încălcat dreptul SA „Autocomerț-Service” garantat de art. 6 din CEDO, art. 1 Protocolul 1 la Convenție, cauzat prin neexecutarea în termen rezonabil a hotărârii Curții de Apel Chișinău nr. 3-366/08 din 03 decembrie 2008. A fost încasat din contul bugetului de stat, prin intermediul Ministerului Justiției al Republicii Moldova, în beneficiul SA „Autocomerț-Service” prejudiciul material în mărime de 461 854 de lei și prejudiciul moral în mărime de 6300 de euro, 5 convertiți în lei moldovenești conform cursului oficial al BNM la data executării hotărârii judecătorești, cauzate prin neexecutarea hotărârii Curții de Apel Chișinău nr. 3-366/08 din 03 decembrie 2008, pentru perioada 19 martie 2009 – 28 octombrie 2019. În rest, pretențiile în cuantumul ce excedă sumele încasate, au fost respinse, ca fiind neîntemeiate.

Prin decizia din 26 ianuarie 2021 a Curții de Apel Chișinău, a fost respinsă cererea de apel declarată de SA „Autocomerț-Service”, a fost admisă cererea de apel declarată de Ministerul Justiției, casată hotărârea Judecătoriei Chișinău (sediul Centru) din 18 august 2020, în partea încasării prejudiciului material și în această parte a fost emisă o nouă decizie de respingere ca neîntemeiată a pretenției formulate de SA „Autocomerț-Service”, cu privire la încasarea prejudiciului material. Pentru a decide astfel, instanța de apel a invocat că consideră eronată constatarea instanței de fond și a menționat că, litigiul soluționat prin hotărârea Curții de Apel Chișinău nr.3-366/08 din 03 decembrie 2008 a fost de contencios administrativ, SA „Autocomerț-Service” adresându-se cu acțiune în obligarea Consiliului mun.

Chișinău și Primăriei mun. Chișinău la emiterea actului administrativ și încheierea contractului de vânzare-cumpărare a terenului aferent obiectelor privatizate, astfel neavând caracter patrimonial. În aceste circumstanțe, prețul de vânzare a terenului aferent de 259 275 de lei achitat de către SA „Autocomerț-Service”, nu poate fi apreciat ca prejudiciu material cauzat în urma neexecutării în termen rezonabil a hotărârii Curții de Apel Chișinău din 03 decembrie 2008, nefiind prezente careva indicele prevăzute în art.19 Cod civil.

A mai relatat instanța de apel că sunt nefondate referirile SA „Autocomerț- Service” la recomandarea Curții Supreme de Justiție nr.6 din 01 noiembrie 2012 ,,Privind satisfacția echitabilă”, care a rupt din context propoziția: ,,La aprecierea prejudiciilor materiale se va lua în calcul perioada reală de neexecutare (între dies a qua și dies ad quern) și calculul sumelor cu titlu de prejudiciu material se va distinge în două capete – prejudiciu material real (de obicei valoarea obiectului neexecutării) și penalității (dobânda de întârziere) calculate prin prisma prevederilor Codului Civil (art.619). Sarcina probării prejudiciului material și a penalităților, de obicei cade pe seama reclamantului (creditorul executării)”.

Instanța de apel a menționat că, propoziția imediat următoare din recomandarea numită stipulează că: ,,Pretenții cu titlu de prejudiciul material nu ar trebui să apară atunci când se dispută durata procedurilor judiciare, fie în aspectul civil, fie în aspectul penal. Prejudicii cu titlu material ar putea să apară exclusiv atunci când există o legătură de cauzalitate între pretinsa violare a dreptului la durata rezonabilă a procedurilor și pierderi materiale datorită imposibilității de a se folosi de drepturi pecuniare sau de a se bucura de fructele acestora”.

A mai reținut instanța de apel că probele administrate în cadrul judecării cauzei nu arată la careva prejudicii materiale suferite de către SA ,,Autocomerț – Service” la executare în termen rezonabil a hotărârii Curții de Apel Chișinău n.3-366/08 din 03 decembrie 2008, iar careva legătură de cauzalitate între încălcarea dreptului menționat și suma de 259 275 de lei – calculată și achitată de către întreprindere pentru încheierea contractului de vânzare-cumpărare a terenului aferent, lipsește la fel ca și temei pentru calcularea dobânzii de întârziere din aceasta, în sumă de 202 579 de lei. Prin încheierea din 07 iulie 2021 a Curții Supreme de Justiție, recursul declarat 6 de SA ,,Autocomerț-Service” a fost considerat inadmisibil.

La 04 februarie 2022, Ministerul Justiției a declarat recurs împotriva deciziei din 26 ianuarie 2021 a Curții de Apel Chișinău, solicitând casarea acesteia și hotărârii din 18 august 2020 a Judecătoriei Chișinău (sediul Centru) și emiterea unei noi hotărâri, prin care acțiunea să fie respinsă ca neîntemeiată. În motivarea recursului a invocat că, atât prima instanță, cât și instanța de apel au interpretat eronat legea, au aplicat în mod eronat normele de drept material și au apreciat arbitrar probele. La 30 martie 2022, SA ,,Autocomerț-Service” a depus prin intermediul poștei electronice, referință la cererea de recurs declarată de către Ministerul Justiției, solicitând respingerea recursului.

În conformitate cu art. 434 alin. (1) al Codului de procedură civilă, recursul se declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale. Din materialele dosarului rezultă că decizia recurată a fost pronunțată la 26 ianuarie 2021, expediată în adresa Ministerului Justiției la 11 martie 2021, prin intermediul poștei electronice, însă conform scrisorii de expediere se constată că a fost expediată la o adresa de e-mail greșită și anume: daniel.pantea@justice.md, f.d.(28, volumul-II), adresa corectă fiind daniel.pantea@.justice.gov.md. Conform informației din dosar reprezentantul Ministerului Justiției – Bejan Vadim a făcut cunoștință cu decizia din 26 ianuarie 2021 a Curții de Apel Chișinău, abia la 04 februarie 2022 (f.d.

26, vol. II), astfel instanța de recurs consideră recursul declarat în termen. Analizând temeiurile invocate în cererea de recurs, referință, în raport cu materialele cauzei și prevederile legale, Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție consideră recursul declarat de către Ministerul Justiției inadmisibil, din considerentele ce urmează. În conformitate cu art. 432 alin. (1) al Codului de procedură civilă, părțile și alți participanți la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural prevăzute de art. 432 alin. (2), (3) și (4) al Codului de procedură civilă.

În conformitate cu art. 433 lit. a) al Codului de procedură civilă, cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și (4) al Codului de procedură civilă. În conformitate cu art. 440 alin. (1) al Codului de procedură civilă, în cazul în care se constată existența unuia din temeiurile prevăzute la art. 433, completul din 3 judecători decide în mod unanim, printr-o încheiere motivată irevocabilă, asupra inadmisibilității recursului. Încheierea se emite conform prevederilor art. 270 și nu conține nici o referire cu privire la fondul recursului.

Dat fiind faptul că temeiurile de declarare a recursului împotriva deciziei curții de apel, prin prisma prevederilor secțiunii a 2-a a capitolului XXXVIII al Codului de procedură civilă, sunt strict delimitate de art. 432, Completul reține că reieșind din prevederile art. 437 alin.(1) lit. f) al Codului de procedură civilă, în sarcina recurentului este impusă obligația delimitării esenței, temeiului și argumentării acelei/acelor încălcări esențiale și/sau a acelor circumstanțe ce indică la aplicarea eronată a normelor de drept material sau procedural, și care ar dicta necesitatea considerării recursului ca fiind admisibil. În speță, însă criticile invocate de Ministerul Justiției, nu pot duce la 7 admisibilitatea recursului, ori acestea nu pot fi reținute prin prisma art. 432 al Codului de procedură civilă, în condițiile în care se insistă în mod exclusiv asupra reaprecierii circumstanțelor cauzei, în detrimentul evidențierii ilegalității soluției instanței de apel.

Acest fapt denotă caracterul declarativ a recursului, fiind lipsit de esență, care evidențiază simplul fapt al dezacordului recurentului cu soluția dată de instanța de apel, precum și lipsa temeiurilor legale de declarare al recursului, având în vedere faptul că, rolul exclusiv al recursului este de a asigura efectuarea unui control de legalitate a deciziei atacate în baza temeiurilor legale de declarare a recursului strict prevăzute de art. 432 alin. (2), (3) și (4) al Codului de procedură civilă. Or, nu este suficientă simpla expunere a circumstanțelor faptice ale cauzei, fiind necesară motivarea recursului cu indicarea amănunțită a motivelor de nelegalitate pe care se întemeiază, precum și dezvoltarea lor.

Motivarea recursului înseamnă nu doar exprimarea nemulțumirii față de actul de dispoziție pronunțat în apel, ci expunerea tuturor motivelor pentru care, din punctul de vedere al părții, instanța a pronunțat o hotărâre neîntemeiată. Aderent, recursul nu se poate limita la o simplă indicare a textelor de lege, condiția legală a dezvoltării motivelor de recurs implicând determinarea greșelilor anume imputate instanței de apel, o minimă argumentare a criticii în fapt și în drept, precum și indicarea probelor pe care se bazează. Abordarea recurentului, în speță, însă evidențiază în mod clar dezacordul acestuia cu soluția dată de instanța de apel, iar argumentele recursului nu permit identificarea omisiunilor sau erorilor care ar impune considerarea acestuia ca fiind admisibil.

Prin prisma jurisprudenței CtEDO, recursul trebuie să fie efectiv, adică să fie capabil să ofere îndreptarea situației prezentate în cerere, să posede puterea de a îndrepta în mod direct starea de lucruri, trăsătură distinctivă care nu este evidențiată în cererea de recurs declarat de către Ministerul Justiției. Astfel, Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție constată lipsa temeiurilor care ar dicta necesitatea considerării recursului ca fiind admisibil. În conformitate cu art. 270, 431 alin. (2), art. 433 lit. a) și art. 440 alin. (1) ale Codului de procedură civilă, Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție, d i s p u n e: Se consideră inadmisibil recursul declarat de către Ministerul Justiției.

Încheierea este irevocabilă. Președintele completului, judecătorul Svetlana Filincova Judecătorii Galina Stratulat Maria Ghervas 8