2rac-45/22 — Constatarea încălcării dreptului la executare în termen rezonabil

2rac-45/22 — Constatarea încălcării dreptului la executare în termen rezonabil (Curtea Supremă de Justiție, 2022)

Dosarul nr. 2rac–45/22

2-19187689-01-2rac-25022022

Prima instanță: Judecătoria Chișinău (sediul Centru), (jud. M. Alexei)

Instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău (jud. A. Pahapol, O. Cojocaru, R. Pulbere)

Î N C H E I E R E

06 aprilie 2022 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție

În componența:

Președintele completului, judecătorul Svetlana Filincova

Judecătorii Galina Stratulat

Maria Ghervas

examinând admisibilitatea recursului declarat de către Ministerul Justiției,

în cauza civilă la cererea de chemare în judecată depusă de către SA

„Autocomerț-Service” împotriva Ministerului Justiției, intervenienți accesorii

Consiliul mun. Chișinău, Primăria mun. Chișinău și executorul judecătoresc Oleg

Ungureanu cu privire la constatarea încălcării dreptului la executare în termen

rezonabil a hotărârii judecătorești, repararea prejudiciului material și moral, precum

și compensarea cheltuielilor de judecată,

împotriva deciziei din 26 ianuarie 2021 a Curții de Apel Chișinău prin care a

fost respinsă cererea de apel declarată de SA „Autocomerț-Service”, a fost admisă

cererea de apel declarată de Ministerul Justiției, casată hotărârea din 18 august 2020

a Judecătoriei Chișinău (sediul Centru), în partea încasării prejudiciului material și

în această parte a fost emisă o nouă hotărâre de respingere a pretenției,

con st ată:

La 26 noiembrie 2019, SA „Autocomerț-Service” a înaintat cerere de chemare

în judecată împotriva Ministerului Justiției, intervenienți accesorii Consiliul mun.

Chișinău, Primăria mun. Chișinău, executorul judecătoresc Oleg Ungureanu cu

privire la constatarea încălcării dreptului la executarea în termen rezonabil a hotărârii

judecătorești nr. 3-366/08 din 03 decembrie 2008 emisă de Curtea de Apel Chișinău

în perioada 19 martie 2009 – 28 octombrie 2019, repararea prejudiciului material

cauzat SA „Autocomerț-Service” în mărime totală de 15 116 522,25 de lei, derivat

din încălcarea dreptului la executarea în termen rezonabil a hotărârii judecătorești,

care se constituie din 5 432 913 de lei - valoarea obiectului neexecutării, 9 683

609,25 de lei - dobânda de întârziere pentru perioada neexecutată 19 martie 2009 –

28 octombrie 2019, încasarea prejudiciului moral în mărime de 6 300 de euro

echivalentul în lei moldovenești la data executării hotărârii judecătorești, precum și

compensarea cheltuielilor de judecată.

În motivarea acțiunii a indicat că, la 24 februarie 2009, la Oficiul de executare

Centru a parvenit spre executare silită documentul executoriu nr. 3366/08 din 03

decembrie 2008 emis de Curtea de Apel Chișinău, prin care Primăria mun. Chișinău

a fost obligată să întocmească contractul de vânzare-cumpărare a terenului aferent

1

imobilelor privatizate din mun. Chișinău, str. Calea Orheiului nr. 125/1 cu suprafața

de 1,27 ha, la prețul normativ în baza Legii privind prețul normativ și modul de

vânzare-cumpărare a pământului din 25 iulie 1997, în vigoare la data depunerii

cererilor de cumpărare a terenurilor, să elibereze Titlurile de autentificare a dreptului

deținătorului de teren, să completeze borderoul de calcul a prețului de vânzare -

cumpărare a terenului aferent menționat reieșind din prețul normativ al pământului,

și a fost obligat Consiliul mun. Chișinău să emită actul administrativ prin care să

dispună transmiterea în proprietate privată SA „Autocomerț-Service” a terenului

indicat.

La 03 martie 2009, Oficiul de executare Centru a înregistrat în cancelaria

Primăriei mun. Chișinău încheierea nr. 12-685/09 privind primirea spre executare a

documentului executoriu identificat, intentarea procedurii de executare si stabilirea

termenului de executare benevolă a hotărârii judecătorești. Ulterior, ca urmare a

comportamentului inactiv manifestat de către debitori, la 25 august 2010, executorul

judecătoresc Ungureanu Oleg a înregistrat la cancelaria Primăriei o cerere prin care

a solicitat informarea despre măsurile întreprinse pe cazul dat.

La 22 octombrie 2010, reprezentantul SA „Autocomerț-Service” a solicitat

executorului judecătoresc Ungureanu Oleg sancționarea persoanelor vinovate în

neexecutarea documentului executoriu și la 03 noiembrie 2010 executorul

judecătoresc a întocmit procesul verbal prin care a constatat că materialele privind

executarea documentului executoriu (Proiectul deciziei Consiliului mun. Chișinău)

au fost transmise la 23 iunie 2010 către șefa Direcției Juridice a Primăriei mun.

Chișinău, Diana Gurschi, care le-a comunicat că proiectul de decizie este pregătit și

va fi înaintat Consiliului spre votare la următoarea ședință, care va avea loc în a doua

jumătate a lunii decembrie.

La 03 februarie 2011, executorul judecătoresc Ungureanu Oleg a întocmit un

alt proces verbal prin care a constatat că materialele privind executarea

documentului executoriu (Proiectul deciziei Consiliului mun. Chișinău) au fost

transmise la 23 iunie 2010 către șefa Direcției Juridice a Primăriei mun. Chișinău,

Diana Gurschi și aceasta nu poate explica unde sunt materialele menționate.

La 07 februarie 2011, executorul judecătoresc a depus la Curtea de Apel

Chișinău un demers privind aplicarea față de Gurschi Diana a sancțiunii

contravenționale sub formă de amendă în mărime de 200 unități convenționale.

În continuare, la 02 august 2012, executorul judecătoresc a înregistrat la

Primăria mun. Chișinău încheierea nr. 026-12-685/2009 din 02 august 2012 prin care

a dispus aplicarea sechestrului asupra lotului de pământ conform planului lotului

coordonat de către arhitectul-șef al mun. Chișinău str. Calea Orheiului nr. 125/1 aria

lotului 1,27 ha și s-a interzis Primăriei mun. Chișinău, Consiliului mun. Chișinău și

subdiviziunilor acestora întocmirea actelor de repartiție, repartizare, vânzarea

acestui bun imobil altor persoane decât creditorului urmăritor. Reclamantul a mai

menționat că tot la 02 august 2012, Viceprimarul Vlad Coteț a oferit un răspuns,

prin care le-a fost comunicat că la moment proiectul de decizie privind executarea

hotărârii Curții de Apel Chișinău din 03 decembrie 2008 se perfectează, după care

va fi înaintat spre examinare și aprobare la una din ședințele Consiliului.

La 13 august 2012, de către executorul judecătoresc Ungureanu Oleg a fost

recepționat un răspuns asemănător de la Direcția generală arhitectură, urbanism și

relații funciare, prin care a fost informat despre perfectarea proiectului de decizie

privind privatizarea terenului aferent, coordonat de Direcția respectivă și remis spre

2

avizare Direcției asistență juridică, precum și că după avizarea de către Direcția

susnumită și examinarea proiectului de către comisiile de specialitate a Consiliului

municipal Chișinău, problema abordată va fi supusă votului la una din ședințele

Consiliului municipal Chișinău.

Ulterior, prin încheierea din 17 decembrie 2012 a Curții de Apel Chișinău a fost

admisă cererea SA „Autocomerț-Service” privind schimbarea modului de executare

a hotărârii Curții de Apel Chișinău din 03 decembrie 2008 și s-a dispus transmiterea

dreptului de proprietate asupra terenului aferent imobilelor privatizate din mun.

Chișinău str. Calea Orheiului nr. 125/1 cu suprafața de 1,27 ha la preț normativ SA

„Autocomerț-Service”.

În baza acestei încheieri Oficiul Cadastral Teritorial Chișinău a înregistrat la 17

aprilie 2013 în Registrul bunurilor imobile după SA „Autocomerț Service” dreptul

de proprietate asupra terenului aferent menționat, însă, prin decizia Curții Supreme

de Justiție din 24 aprilie 2013, a fost admis recursul Primarului General al mun.

Chișinău și Consiliului mun. Chișinău, fiind casată încheierea Curții de Apel

Chișinău din 17 decembrie 2012, fiind emisă o nouă încheiere prin care s-a respins

cererea SA „Autocomerț-Service” privind schimbarea modului și ordinii de

executare a hotărârii Curții de Apel Chișinău din 03 decembrie 2008.

Pe parcursul anilor 2012-2018, debitorii Primăria mun. Chișinău și Consiliul

mun. Chișinău nu au întreprins nici o acțiune activă în vederea executării

documentului executoriu respectiv. La 22 februarie 2018, SA „Autocomerț-Service”

a expediat executorului judecătoresc Ungureanu Oleg o cerere prin care a solicitat

să fie informată despre cursul și etapa executării documentului executoriu nr. 3-

366/08 din 03 decembrie 2008.

La 06 martie 2018, prin intermediul Oficiului poștal a fost recepționat răspunsul

executorului judecătoresc Ungureanu Oleg prin care au fost informați că, la 15

noiembrie 2016, procedura de executare intentată întru executarea documentului

executoriu nr. 3-366/08 din 03 decembrie 2008 emis de Curtea de Apel Chișinău a

fost încetată în baza art. 83 lit. a) Cod de executare al Republicii Moldova, reieșind

din faptul că la data de 01 noiembrie 2016, în cadrul Biroului executorului

judecătoresc a parvenit informația Primăriei mun. Chișinău nr. 01/1-08-2443, prin

care se confirmă că documentul executoriu sus-menționat a fost executat, prin

hotărârea Curții de Apel Chișinău din 17 decembrie 2012, terenul cu nr. cadastral

0100405151, fiind înregistrat cu drept de proprietate după SA „Autocomerț-

Service”.

Prin încheierea din 19 iulie 2019 a Judecătoriei Chișinău (sediul Buiucani) a

fost anulată încheierea executorului judecătoresc Ungureanu Oleg privind încetarea

procedurii de executare. În temeiul Codului administrativ intrat în vigoare la 01

aprilie 2019, la 17 septembrie 2019 executorul judecătoresc Ungureanu Oleg a emis

încheierea nr. 026-12-685/2009 prin care a dispus strămutarea documentului

executoriu către Curtea de Apel Chișinău, iar prin încheierea Curții de Apel Chișinău

nr. 3ex-56/19 din 10 octombrie 2019 a fost respinsă cererea executorului

judecătoresc privind executarea documentului executoriu nr. 3-366/08 din 03

decembrie 2008 emis de Curtea de Apel Chișinău.

A mai indicat că comportamentul manifestat de Primăria mun. Chișinău și

Consiliul mun. Chișinău este unul care contravine vădit prevederilor legale inserate

în Legea nr. 87 din 21 aprilie 2011 privind repararea de către stat a prejudiciului

3

cauzat prin încălcarea dreptului la judecarea în termen rezonabil a cauzei sau a

dreptului la executarea în termen rezonabil a hotărârii judecătorești.

SA „Autocomert-Service” a mai menționat că dispune de dreptul constituțional

de a solicita instanței de judecată constatarea unei astfel de încălcări din cauza unui

singur fapt că, la 24 februarie 2009 a depus spre executare silită documentul

executoriu nr. 3-366/08 emis la 03 decembrie 2008, care nu a fost executat până la

momentul actual.

A mai relevat că circumstanțele de fapt sus-enunțate sunt probate prin

înscrisurile atașate care demonstrează în totalitate faptul că încălcarea termenului

rezonabil de executare a documentului executoriu în cauză nu poate fi imputată SA

„Autocomerț-Service”, deoarece au acționat activ în vederea executării

documentului executoriu în cauză, mai mult ca atât, faptul că ei dețin un proiect a

deciziei Consiliului municipal Chișinău semnat de arhitectul-șef al mun. Chișinău,

șeful Direcției funciare, șeful secției și specialistul principal și de cumpărător

demonstrează suplimentar că încălcarea termenului rezonabil s-a realizat exclusiv

din vina Consiliului mun. Chișinău și Primăriei mun. Chișinău.

Așadar, nu reprezintă o cauză complexă executarea documentului executoriu

prin care se obligă Consiliul mun. Chișinău să emită actul administrativ privind

transmiterea în proprietate privată terenul aferent imobilelor privatizate, în

circumstanțele în care un proiect a unei decizii a existat. A menționat că

comportamentul Primăriei și Consiliului mun. Chișinău a fost unul pasiv pe tot

parcursul procesului de executare, deoarece 10 ani de neexecutare a documentului

executoriu nu pot fi justificați în nici un mod. Mai mult decât atât, SA „Autocomerț-

Service” pe parcursul a mai mult de 10 ani, nu poate dispune de dreptul său de

proprietate asupra terenului aferent construcțiilor ce îi aparțin, iar această stare o

împiedică să-și dezvolte activitatea la nivelul scontat.

Suplimentar, la 17 decembrie 2012, întreprinderea a achitat prețul de vânzare

stabilit conform borderoului de calcul și anume suma de 259 275 de lei.

Conform Recomandării CSJ nr. 6 din 01 noiembrie 2012: „la aprecierea

prejudiciilor materiale se va lua în calcul perioada reală de neexecutare și calculul

sumelor cu titlu de prejudiciul material se va distinge în două capete - prejudiciu

material real (de obicei valoarea obiectului neexecutării) și penalități calculate prin

prisma prevederilor Codului civil. Așadar, prejudiciul material suportat la valoarea

sumei de 15 116 522,25 de lei a fost calculat în modul următor: valoarea obiectului

neexecutării constituie suma de 5 432 913 de lei, deoarece la acest cuantum a fost

estimată valoarea bunului imobil de către organul cadastral pentru impozitare. Iar

după cum rezultă din art. 27 alin.(1) din Legea cu privire la activitatea de evaluare

nr. 989 din 18 februarie 2002 Evaluarea bunurilor imobile în scopul impozitării se

efectuează prin evaluarea masivă a bunurilor imobile tip și prin evaluarea

individuală a obiectelor specifice.

Dobânda de întârziere calculată pentru neexecutarea în termen rezonabil a

hotărârii judecătorești formează suma de 9 683 609,25 de lei. Această sumă a fost

calculată reieșind din prevederile legale, pe parcursul perioadei reale de neexecutare,

care a început să curgă de la 19 martie 2009 și continuă și astăzi. Începutul acestei

perioade este 19 martie 2009, deoarece conform încheierii de intentare a procedurii

de executare nr. 12685/09 din 25 februarie 2009, care a fost recepționată de debitor

la 03 martie 2009, termenul de executare benevolă acordat era de 15 zile

calendaristice și acesta a încetat la 18 martie 2009 și perioada reală de neexecutare

4

este 19 martie 2009- 28 octombrie 2019. În cele din urmă, în acest caz este constatată

pe deplin violarea art. 6 al CEDO urmare a încălcării termenului rezonabil de

executare a hotărârii judecătorești irevocabile din 15 aprilie 2009, urmare a încălcării

dreptului de proprietate al SA „Autocomerț-Service” care este valabil încă din 15

aprilie 2009, dar imposibil de notat în Registrul Bunurilor Imobile și în atare situație

prejudiciile suportate de către SA „Autocomerț-Service” urmează să fie reparate în

mod integral.

A notat că are dreptul la repararea prejudiciului moral prin plata de despăgubiri,

deoarece a suferit pierderi materiale substanțiale, care reprezintă acele pagube

materiale pe care întreprinderea le suferă contrar previziunilor și așteptărilor

financiare întemeiate. Atunci când compania suferă un prejudiciu moral, există

posibilitatea ca acesta să se răsfrângă asupra părții materiale a întreprinderii. Spre

exemplu, s-a realizat încălcarea dreptului la un proces echitabil, garantat de art. 6

din Convenția Europeană, ceea ce a rezultat în prejudicierea reputației companiei,

care, la rândul său, a dus la scăderea competitivității acesteia pe piață și, respectiv,

se soldează cu reducerea numărului clienților acesteia. Reducerea numărului

clienților duce inevitabil la oarecare pierderi materiale. Astfel, a fost apreciat că

paguba prin faptul că în decursul a mai mult de 10 ani, SA „Autocomerț-Service”,

nu poate dispune de bunurile imobile care i-au fost transmise în proprietate prin act

judecătoresc irevocabil, este suficient de mare pentru a fi considerată substanțială.

A declarat că analizând jurisprudența CEDO în cazurile de neexecutare, a

constatat că mărimea acesteia este de aproximativ de 600 euro pentru 12 luni de

întîrziere și cîte 300 euro pentru fiecare perioadă următoare de 6 luni de întârziere.

A susținut că, chiar dacă perioadele mai scurte de un an, în mod normal, nu conduc

la constatarea unei violări, la calcularea daunei morale se ia în considerație întreaga

perioadă, inclusiv acel prim an de neexecutare. În materia duratei nerezonabile a

procedurilor judiciare, sumele acordate cu titlu de prejudiciu moral variază între

1000 de euro și 2500 de euro, pentru 5 sau 10 ani.

A invocat că cea mai mică sumă s-a acordat SRL „Deservire” - 600 EURO,

pentru 6 ani și cea mai mare lui Cravcenco - 3000 EURO, pentru 10 ani de examinare

a unui litigiu de muncă, motiv pentru care apreciază ca fiind rezonabilă și conform

jurisprudenței CEDO solicitarea privind repararea prejudiciului moral în sumă de

6300 de euro, echivalentul în lei moldovenești la data executării hotărârii

judecătorești pentru perioada de întârziere de 10 ani 7 luni și 9 zile.

Cu privire la cheltuielile de asistență juridică, a menționat că având în vedere

că activitatea de bază a SA „Autocomerț-Service” este întreținerea și repararea

autovehiculelor, comerțul cu piese și accesorii pentru autovehicule, a fost nevoită să

angajeze un avocat în vederea reprezentării intereselor sale, iar rezonabilitatea

cheltuielilor de asistență juridică este probată prin raportul prezentat, astfel a solicitat

încasarea acestora.

Prin hotărârea din 18 august 2020 a Judecătoriei Chișinău (sediul Centru),

acțiunea a fost admisă parțial.

A fost constatat încălcat dreptul SA „Autocomerț-Service” garantat de art. 6

din CEDO, art. 1 Protocolul 1 la Convenție, cauzat prin neexecutarea în termen

rezonabil a hotărârii Curții de Apel Chișinău nr. 3-366/08 din 03 decembrie 2008.

A fost încasat din contul bugetului de stat, prin intermediul Ministerului

Justiției al Republicii Moldova, în beneficiul SA „Autocomerț-Service” prejudiciul

material în mărime de 461 854 de lei și prejudiciul moral în mărime de 6300 de euro,

5

convertiți în lei moldovenești conform cursului oficial al BNM la data executării

hotărârii judecătorești, cauzate prin neexecutarea hotărârii Curții de Apel Chișinău

nr. 3-366/08 din 03 decembrie 2008, pentru perioada 19 martie 2009 – 28 octombrie

ca fiind neîntemeiate.

Prin decizia din 26 ianuarie 2021 a Curții de Apel Chișinău, a fost respinsă

cererea de apel declarată de SA „Autocomerț-Service”, a fost admisă cererea de apel

declarată de Ministerul Justiției, casată hotărârea Judecătoriei Chișinău (sediul

Centru) din 18 august 2020, în partea încasării prejudiciului material și în această

parte a fost emisă o nouă decizie de respingere ca neîntemeiată a pretenției formulate

de SA „Autocomerț-Service”, cu privire la încasarea prejudiciului material.

Pentru a decide astfel, instanța de apel a invocat că consideră eronată

constatarea instanței de fond și a menționat că, litigiul soluționat prin hotărârea

Curții de Apel Chișinău nr.3-366/08 din 03 decembrie 2008 a fost de contencios

administrativ, SA „Autocomerț-Service” adresându-se cu acțiune în obligarea

Consiliului mun. Chișinău și Primăriei mun. Chișinău la emiterea actului

administrativ și încheierea contractului de vânzare-cumpărare a terenului aferent

obiectelor privatizate, astfel neavând caracter patrimonial.

În aceste circumstanțe, prețul de vânzare a terenului aferent de 259 275 de lei

achitat de către SA „Autocomerț-Service”, nu poate fi apreciat ca prejudiciu material

cauzat în urma neexecutării în termen rezonabil a hotărârii Curții de Apel Chișinău

din 03 decembrie 2008, nefiind prezente careva indicele prevăzute în art.19 Cod

civil.

A mai relatat instanța de apel că sunt nefondate referirile SA „Autocomerț-

Service” la recomandarea Curții Supreme de Justiție nr.6 din 01 noiembrie 2012

,,Privind satisfacția echitabilă”, care a rupt din context propoziția: ,,La aprecierea

prejudiciilor materiale se va lua în calcul perioada reală de neexecutare (între dies a

qua și dies ad quern) și calculul sumelor cu titlu de prejudiciu material se va distinge

în două capete – prejudiciu material real (de obicei valoarea obiectului neexecutării)

și penalității (dobânda de întârziere) calculate prin prisma prevederilor Codului

Civil (art.619). Sarcina probării prejudiciului material și a penalităților, de obicei

cade pe seama reclamantului (creditorul executării)”.

Instanța de apel a menționat că, propoziția imediat următoare din recomandarea

numită stipulează că: ,,Pretenții cu titlu de prejudiciul material nu ar trebui să apară

atunci când se dispută durata procedurilor judiciare, fie în aspectul civil, fie în

aspectul penal. Prejudicii cu titlu material ar putea să apară exclusiv atunci când

există o legătură de cauzalitate între pretinsa violare a dreptului la durata rezonabilă

a procedurilor și pierderi materiale datorită imposibilității de a se folosi de drepturi

pecuniare sau de a se bucura de fructele acestora”.

A mai reținut instanța de apel că probele administrate în cadrul judecării cauzei

nu arată la careva prejudicii materiale suferite de către SA ,,Autocomerț – Service”

la executare în termen rezonabil a hotărârii Curții de Apel Chișinău n.3-366/08 din

03 decembrie 2008, iar careva legătură de cauzalitate între încălcarea dreptului

menționat și suma de 259 275 de lei – calculată și achitată de către întreprindere

pentru încheierea contractului de vânzare-cumpărare a terenului aferent, lipsește la

fel ca și temei pentru calcularea dobânzii de întârziere din aceasta, în sumă de 202

579 de lei.

Prin încheierea din 07 iulie 2021 a Curții Supreme de Justiție, recursul declarat

6

de SA ,,Autocomerț-Service” a fost considerat inadmisibil.

La 04 februarie 2022, Ministerul Justiției a declarat recurs împotriva deciziei

din 26 ianuarie 2021 a Curții de Apel Chișinău, solicitând casarea acesteia și

hotărârii din 18 august 2020 a Judecătoriei Chișinău (sediul Centru) și emiterea unei

noi hotărâri, prin care acțiunea să fie respinsă ca neîntemeiată.

În motivarea recursului a invocat că, atât prima instanță, cât și instanța de apel

au interpretat eronat legea, au aplicat în mod eronat normele de drept material și au

apreciat arbitrar probele.

La 30 martie 2022, SA ,,Autocomerț-Service” a depus prin intermediul poștei

electronice, referință la cererea de recurs declarată de către Ministerul Justiției,

solicitând respingerea recursului.

În conformitate cu art. 434 alin. (1) al Codului de procedură civilă, recursul se

declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale.

Din materialele dosarului rezultă că decizia recurată a fost pronunțată la 26

ianuarie 2021, expediată în adresa Ministerului Justiției la 11 martie 2021, prin

intermediul poștei electronice, însă conform scrisorii de expediere se constată că a

fost expediată la o adresa de e-mail greșită și anume: daniel.pantea@justice.md,

f.d.(28, volumul-II), adresa corectă fiind daniel.pantea@.justice.gov.md.

Conform informației din dosar reprezentantul Ministerului Justiției – Bejan

Vadim a făcut cunoștință cu decizia din 26 ianuarie 2021 a Curții de Apel Chișinău,

abia la 04 februarie 2022 (f.d. 26, vol. II), astfel instanța de recurs consideră recursul

declarat în termen.

Analizând temeiurile invocate în cererea de recurs, referință, în raport cu

materialele cauzei și prevederile legale, Completul Colegiului civil, comercial și de

contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție consideră recursul declarat de

către Ministerul Justiției inadmisibil, din considerentele ce urmează.

În conformitate cu art. 432 alin. (1) al Codului de procedură civilă, părțile și

alți participanți la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă

încălcarea esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a

normelor de drept procedural prevăzute de art. 432 alin. (2), (3) și (4) al Codului de

procedură civilă.

În conformitate cu art. 433 lit. a) al Codului de procedură civilă, cererea de

recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în

temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și (4) al Codului de procedură civilă.

În conformitate cu art. 440 alin. (1) al Codului de procedură civilă, în cazul în

care se constată existența unuia din temeiurile prevăzute la art. 433, completul din 3

judecători decide în mod unanim, printr-o încheiere motivată irevocabilă, asupra

inadmisibilității recursului. Încheierea se emite conform prevederilor art. 270 și nu

conține nici o referire cu privire la fondul recursului.

Dat fiind faptul că temeiurile de declarare a recursului împotriva deciziei curții

de apel, prin prisma prevederilor secțiunii a 2-a a capitolului XXXVIII al Codului

de procedură civilă, sunt strict delimitate de art. 432, Completul reține că reieșind

din prevederile art. 437 alin.(1) lit. f) al Codului de procedură civilă, în sarcina

recurentului este impusă obligația delimitării esenței, temeiului și argumentării

acelei/acelor încălcări esențiale și/sau a acelor circumstanțe ce indică la aplicarea

eronată a normelor de drept material sau procedural, și care ar dicta necesitatea

considerării recursului ca fiind admisibil.

În speță, însă criticile invocate de Ministerul Justiției, nu pot duce la

7

admisibilitatea recursului, ori acestea nu pot fi reținute prin prisma art. 432 al

Codului de procedură civilă, în condițiile în care se insistă în mod exclusiv asupra

reaprecierii circumstanțelor cauzei, în detrimentul evidențierii ilegalității soluției

instanței de apel.

Acest fapt denotă caracterul declarativ a recursului, fiind lipsit de esență, care

evidențiază simplul fapt al dezacordului recurentului cu soluția dată de instanța de

apel, precum și lipsa temeiurilor legale de declarare al recursului, având în vedere

faptul că, rolul exclusiv al recursului este de a asigura efectuarea unui control de

legalitate a deciziei atacate în baza temeiurilor legale de declarare a recursului strict

prevăzute de art. 432 alin. (2), (3) și (4) al Codului de procedură civilă.

Or, nu este suficientă simpla expunere a circumstanțelor faptice ale cauzei, fiind

necesară motivarea recursului cu indicarea amănunțită a motivelor de nelegalitate pe

care se întemeiază, precum și dezvoltarea lor. Motivarea recursului înseamnă nu

doar exprimarea nemulțumirii față de actul de dispoziție pronunțat în apel, ci

expunerea tuturor motivelor pentru care, din punctul de vedere al părții, instanța a

pronunțat o hotărâre neîntemeiată. Aderent, recursul nu se poate limita la o simplă

indicare a textelor de lege, condiția legală a dezvoltării motivelor de recurs

implicând determinarea greșelilor anume imputate instanței de apel, o minimă

argumentare a criticii în fapt și în drept, precum și indicarea probelor pe care se

bazează.

Abordarea recurentului, în speță, însă evidențiază în mod clar dezacordul

acestuia cu soluția dată de instanța de apel, iar argumentele recursului nu permit

identificarea omisiunilor sau erorilor care ar impune considerarea acestuia ca fiind

admisibil.

Prin prisma jurisprudenței CtEDO, recursul trebuie să fie efectiv, adică să fie

capabil să ofere îndreptarea situației prezentate în cerere, să posede puterea de a

îndrepta în mod direct starea de lucruri, trăsătură distinctivă care nu este evidențiată

în cererea de recurs declarat de către Ministerul Justiției.

Astfel, Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al

Curții Supreme de Justiție constată lipsa temeiurilor care ar dicta necesitatea

considerării recursului ca fiind admisibil.

În conformitate cu art. 270, 431 alin. (2), art. 433 lit. a) și art. 440 alin. (1) ale

Codului de procedură civilă, Completul Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție,

d i s p u n e:

Se consideră inadmisibil recursul declarat de către Ministerul Justiției.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului, judecătorul Svetlana Filincova

Judecătorii Galina Stratulat

Maria Ghervas

8