2ra-356/22 — constatarea incalcarii termenului rezonabil de executare a documentului executoriu, repararea prejudiciului moral

2ra-356/22 — constatarea incalcarii termenului rezonabil de executare a documentului executoriu, repararea prejudiciului moral (Curtea Supremă de Justiție, 2022)

Dosarul nr. 2ra-356/2022

2-19195982-01-2ra-04042022

Prima instanță: Judecătoria Chișinău, sediul Centru (G. Manoli)

Instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău (V. Cotorobai, I. Dutca, A. Malîi)

Î N C H E I E R E

08 iunie 2022 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție,

în componența:

Președintele completului, judecătorul Dumitru Mardari

judecători Mariana Pitic

Victor Burduh

examinând admisibilitatea recursului înaintat de Societatea pe Acțiuni

„Autocomerț-Service”, reprezentată de avocatul Alexandru Bot,

în cauza civilă, la cererea de chemare în judecată depusă de Societatea pe

Acțiuni „Autocomerț-Service” împotriva Ministerului Justiției al Republicii

Moldova, intervenienți accesorii Consiliul municipal Chișinău, Primăria mun.

Chișinău, executorilor judecătorești Prutean Viorica și Manole Dumitru cu privire

la constatarea încălcării termenului rezonabil de executare a documentului

executoriu și repararea prejudiciului moral,

împotriva deciziei din 20 octombrie 2021 a Curții de Apel Chișinău,

c o n s t a t ă :

La 06 decembrie 2019, SA „Autocomerț-Service” a depus cerere de chemare

în judecată împotriva Ministerului Justiției al Republicii Moldova, intervenienți

accesorii Consiliul municipal Chișinău, Primăria mun. Chișinău, executorilor

judecătorești Prutean Viorica și Manole Dumitru, solicitând constatarea încălcării

dreptului la executarea în termen rezonabil a hotărârii Curții de Apel Chișinău nr.

3-2175/12 din 30.10.2012 în perioada 29.06.2013 - 18.11.2019, încasarea

prejudiciului material în mărime totală de 7 160 869,36 de lei, respectiv 3 375 522

de lei, ce reprezintă valoarea obiectului neexecutării și 3 785 347,36 de lei ce

reprezintă dobânda de întârziere calculată pentru perioada 29.06.2013 -

18.11.2019, încasarea prejudiciului moral în mărime de 3 600 Euro, echivalentul în

lei la data executării hotărârii judecătorești și încasarea cheltuielilor de judecată.

În motivarea acțiunii SA „Autocomerț-Service” a indicat că, la 30.05.2013 la

sediul biroului executorului judecătoresc Dumitru Manole a fost depus spre

executare silită documentul executoriu nr. 3-2175/12 din 30.10.2012 emis de

Curtea de Apel Chișinău, prin care a fost obligat Consiliului mun. Chișinău să

emită actul administrativ prin care urma să dispună transmiterea în proprietatea

1

privată a SA „Autocomerț-Service” terenul aferent de 0,856 ha, la prețul normativ

în baza Legii privind prețul normativ, care era în vigoare la data depunerii cererii

de cumpărare a terenului de pământ din 20.07.2006, obligarea Primăriei mun.

Chișinău să întocmească contactul de vânzare-cumpărare a terenului aferent

imobilelor privatizate din mun. xxxx, str. Xxxx, cu suprafața de 0,856 ha, la prețul

normativ în baza Legii privind prețul normativ și modul de vânzare-cumpărare a

pământului din 25.07.1997, în vigoare la data depunerii cererilor de cumpărare a

terenurilor de autentificare a dreptului deținătorului de teren, obligarea Primăriei

mun. Chișinău de a completa borderoul de calcul a prețului de vânzare cumpărare a

terenului aferent obiectivului privatizat de către SA „Autocomerț-Service” cu

suprafața de 0,856 ha, situat în mun. xxx,

str. Xxxx, reieșind din prețul normativ al pământului la 20.07.2006.

Totodată a relatat că la 30.05.2013 executorul judecătoresc Dumitru Manole a

emis încheierea nr. 031-227/13 privind primirea și intentarea procedurii de

executare a documentului executoriu, stabilind procedura de conciliere a părților

pentru data de 17.06.2013.

Având în vedere faptul că la data de 17.06.2013, documentul executoriu nu a

fost executat benevol, executorul judecătoresc a emis încheierea nr. 031-227/13,

privind executarea silită a documentului executoriu.

La 21.06.2013, creditorul a achitat taxele pentru efectuarea actelor

executorului judecătoresc în mărime de 775 de lei, iar executorul judecătoresc a

înregistrat în cancelaria Consiliului mun. Chișinău și a Primăriei mun. Chișinău

demersul nr. 031-227/13 din 20.06.2013, solicitând informarea despre măsurile

întreprinse în vederea executării documentului executoriu.

La 25.10.2011, notarul public Popovici Valentina a autentificat acordul de

rezoluțiune a contractului de vânzare-cumpărare nr. 3534 încheiat la 21.04.2005,

între SRL „Ivalex Business” și SA „Autocomerț-Service”, conform căruia a fost

vândut bunul imobil, construcție situată în mun. Chișinău, str. Muncești, nr. 772,

cu suprafața totală de 372,7 m2, nr. cadastral xxxx, înlocuit cu nr. cadastral xxxx,

bunul a revenit în proprietatea SA ,,Autocomerț-Service”.

Drept urmare, bunul imobil cu nr. cadastral xxxx cu suprafața de 0,856 ha, a

fost divizat în bunul imobil cu nr. cadastral xxxx cu suprafața de 0,681 ha și în

bunul imobil cu nr. cadastral xxxx cu suprafața de 0,175 ha.

Pe parcursul anilor 2013-2018, executorul judecătoresc Dumitru Manole a

expediat în adresa debitorilor mai multe demersuri, solicitând executarea imediată

și necondiționată a documentului executoriu, informând debitorii despre încălcarea

prevederilor Legii privind repararea de către stat a prejudiciului cauzat prin

încălcarea dreptului la judecarea în termen rezonabil a cauzei sau a dreptului la

executarea în termen rezonabil a hotărârii judecătorești nr. 87 din 21.04.2011, însă

aceste acțiuni nu s-au soldat cu nici un rezultat.

Respectiv, la 07.11.2018, executorul judecătoresc Pruteanu Viorica a emis

încheierea nr. 007-593/18 privind intentarea procedurii de executare silită, fiind

stabilit termenul de executare benevolă pentru data de 21.11.2018.

Ca urmare a neexecutării a documentului executoriu, executorul judecătoresc

Prutean Viorica prin încheierea nr. 007-467/19 din 27.03.2019, a stabilit termen

repetat pentru Primăria mun. Chișinău și Consiliul municipal Chișinău de a executa

documentul executoriu până la 22.04.2019, însă aceste acțiunii nu s-au soldat cu

careva rezultat. Respectiv, acțiunile comise de Primăria mun. Chișinău și Consiliul

2

mun. Chișinău sunt ilegale, deoarece timp de 6 ani documentul executoriu nu a fost

executat fără careva motiv justificat, respectiv această încălcare cade sub incidența

Legii privind repararea de către stat a prejudiciului cauzat prin încălcarea dreptului

la judecare în termen rezonabil a cauzei sau a dreptului la executarea în termen

rezonabil a hotărârii judecătorești nr. 87 din 21.04.2011.

Prin hotărârea din 25 noiembrie 2020 a Judecătoriei Chișinău, sediul Centru,

acțiunea depusă de SA „Autocomerț-Service” a fost respinsă ca neîntemeiată.

Prin decizia din 20 octombrie 2021 a Curții de Apel Chișinău, a fost respins

apelul declarat de către SA „Autocomert- Service”, cu menținerea hotărârii din 25

noiembrie 2020 a Judecătoriei Chișinău, sediul Centru.

Pentru a decide astfel, instanța de apel a relevat că, acțiunea înaintată de

creditorul ,,Autocomerț-Service” SA este neîntemeiată deoarece repararea

prejudiciului moral cauzat prin încălcarea dreptului la executarea în termen

rezonabil a hotărârii judecătorești se face doar în măsura în care încălcarea a avut

loc din cauze ce nu pot fi imputate exclusiv persoanei, care a depus cererea de

reparare a prejudiciului.

Instanța de apel a constatat că, durata executării hotărârii judecătorești sus-

numite nu a avut loc din vina executorului judecătoresc sau acțiunilor/inacțiunilor

autorităților, instituțiilor și organelor de stat. Or, executorul judecătoresc după

intentarea procedurii de executare a întreprins toate măsurile legale și posibile în

vederea executării documentului executoriu, iar autoritățile de stat au conlucrat cu

executorul judecătoresc, eliberând informațiile corespunzătoare.

A conchis că asupra corectitudinii hotărârii instanței de fond, care a respins

pretenția reclamantei/apelante SA ,,Autocomerț-Service” de a fi constatată

încălcarea termenului rezonabil la executarea hotărârii judecătorești, iar în cererea

de apel ultima nu a prezentat careva probe, argumente care să răstoarne situația și

ar fi determinante pentru a combate motivarea instanței de fond. Or, apelanta în

cererea de apel a reiterat poziția și motivele din cererea de chemare în judecată,

limitându-se la faptul încălcării de către Consiliul mun. Chișinău și Primăria mun.

Chișinău a perioadei de executare a documentului executoriu. Însă, după cum a

indicat instanța de apel, momentul numit nu este și nici nu poate fi unul suficient și

determinant pentru a constata încălcarea termenului rezonabil la executarea

hotărârii judecătorești.

La 17 martie 2022, SA „Autocomerț-Service”, reprezentată de avocatul

Alexandru Bot a declarat recurs împotriva deciziei din 20 octombrie 2021 a Curții

de Apel Chișinău, solicitând casarea deciziei contestate cu adoptarea unei decizii

noi privind admiterea integrală a acțiunii (f.d. 1-6, vol. II).

În motivarea cererii a reiterat argumentele indicate în cererea de chemare în

judecată și cererea de apel. Suplimentar indicând că, instanțele ierarhic inferioare

invocă nerespectarea de către SA „Autocomerț-Service” a Regulamentului „Cu

privire la vânzarea-cumpărarea și locațiunea/arenda terenurilor aferente”, aprobat

prin Hotărârea Guvernului Republicii Moldova nr. 1428 din 16.12.2008, dar nu se

ține cont de faptul că Primăria mun. Chișinău împreună cu Consiliul mun. Chișinău

au fost obligați de către instanța de judecată să execute cu strictețe dispoziția

instanței de judecată.

Prin urmare, argumentul precum că SA „Autocomerț-Service” ar fi împiedicat

într-un fel sau altul executarea hotărârii judecătorești nu poate fi reținut.

3

Consideră recurentul, că nu reprezintă argumentare justificată faptul că pe

terenurile cu nr. cadastrale xxxx, xxxx sunt amplasate construcții funcționale, care

nu au fost înregistrate juridic în registrul bunurilor imobile. Or, de nenumărate ori,

recurentul SA ,,Autocomerț-Service” a informat și a invitat reprezentanții Primăriei

să verifice că construcțiile care sunt amplasate fără a fi recepționate și înregistrate

în registrul bunurilor imobile sau sunt construcții provizorii, care nu se supun

procedurii de înregistrare, sau sunt construcții vechi, care au fost ridicate în

perioada sovietică.

Recurentul menționează că, la aprecierea comportamentului reclamantului

instanța de judecată urma să țină cont de faptul că SA ,,Autocomerț-Service” a

întreprins acțiunile necesare în vederea executării hotărârii, astfel încât aceasta a

solicitat executorului judecătoresc primirea spre executarea documentului

executoriu, precum și a depus cereri de informare referitor la mersul procedurii de

executare.

Referitor la conduita autorității responsabile de executarea hotărârii

judecătorești, susține că debitorul avea obligația pozitivă de a întreprinde măsuri în

vederea executării documentului executoriu, iar Statul Republica Moldova nu a

întreprins măsuri corespunzătoare în vederea executării hotărârii judecătorești

irevocabile pe parcursul a 6 ani 3 luni și 27 zile.

Cu referire la prejudiciul material suportat de reclamant, recurentul consideră

că valoarea obiectului neexecutării constituie suma de 3 375 522 de lei, deoarece la

acest cuantum a fost estimată valoarea bunurilor imobile cu nr. cadastrale xxxx (2

477 059 de lei), xxxx (898 463 de lei) de către organul cadastral pentru impozitare.

Iar după cum rezultă din art. 27 alin. (1) din Legea cu privire la activitatea de

evaluare nr. 989 din 18.02.2002, evaluarea bunurilor imobile în scopul impozitării

se efectuează prin evaluarea masivă a bunurilor imobile tip și prin evaluarea

individuală a obiectelor specifice, prin urmare, valoarea bunului imobil constituită

în scopul impozitării este mai mică decât valoarea de piață și deci, valoarea acestui

bun imobil urmează de evaluat la suma de 3 375 522 de lei.

Referitor la dobânda de întârziere calculată pentru neexecutarea în termen

rezonabil a hotărârii judecătorești partea apelantă consideră că aceasta formează

suma de 3 785 347,36 de lei pentru perioada reală de neexecutare 29.06.2013 -

18.11.2019.

Consideră partea recurentă că în cazul dat se constatată pe deplin încălcarea

art. 6 al CEDO urmare a încălcării termenului rezonabil de executare a hotărârii

judecătorești irevocabile din 07.08.2013, în coroborare cu art. 1 din Protocolul

nr. 1 la CEDO, încălcarea dreptului de proprietate al SA ,,Autocomerț-Service”,

care este valabil încă din 30.10.2012, dar imposibil de notat în Registrul bunurilor

imobile, situație în care prejudiciile suportate de către SA „Autocomerț-Service”

urmează să fie reparate în mod integral.

În conformitate cu art. 434 din Codul de procedură civilă, recursul se declară

în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale, dacă

legea nu prevede altfel. Termenul de 2 luni este termen de decădere și nu poate fi

restabilit.

Decizia din 20 octombrie 2021 a Curții de Apel Chișinău a fost expediată

părților prin intermediul poștei electronice la 19 ianuarie 2022 (f.d. 251, vol. I).

Astfel recursul depus la 17 martie 2022 de către SA „Autocomerț-Service”,

reprezentată de avocatul Alexandru Bot, este în termen.

4

În conformitate cu art. din 439 alin. (2) și (3) din Codul de procedură civilă,

după parvenirea dosarului, un complet din 3 judecători decide asupra admisibilității

recursului, dispune expedierea copiei de pe recurs intimatului, cu înștiințarea

despre necesitatea depunerii obligatorii a referinței timp de o lună de la data

primirii acesteia.

Judecătorul raportor verifică încadrarea în prevederile legii a temeiurilor

invocate în recurs și face un raport verbal în fața completului de judecată instituit

în conformitate cu alin. (2).

La 04 aprilie 2022, Curtea Supremă de Justiție a comunicat intimatului

recursul, informând despre necesitatea depunerii referinței în termen de o lună de

la data primirii scrisorii. Însă până în prezent intimatul nu și-a valorificat acest

drept și nu a depus referință.

Examinând temeiurile recursului, completul Colegiului civil, comercial și de

contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție reține următoarele.

Temeiurile de declarare a recursului sunt prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și

(4) din Codul de procedură civilă.

În conformitate cu art. 433 lit. a) din Codul de procedură civilă, cererea de

recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în

temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și (4).

Astfel, instanța de recurs reține că examinarea chestiunii privind

admisibilitatea recursului presupune verificarea conformității temeiurilor invocate

în cererea de recurs cu temeiurile prevăzute la art. 432 din Codul de procedură

civilă.

La caz, Colegiul constată că argumentele invocate în cererea de recurs nu se

încadrează în limitele stabilite de norma indicată, respectiv nu constituie temei de

casare a deciziei recurate, or, motivele recursului sunt similare celor invocate în

cadrul judecării cauzei, asupra căror instanța de apel s-a pronunțat.

Dezacordul recurentului cu decizia instanței de apel, nu constituie temei de

casare a deciziei contestate or, recursul exercitat conform Secțiunii a II-a din

Capitolul XXXVIII Codul de procedură civilă, are caracter devolutiv numai asupra

problemelor de drept material și procedural, verificându-se doar legalitatea

deciziei, dar nu și temeinicia în fapt.

Totodată, Colegiul reține că, potrivit regulilor din Secțiunea a II-a din

Capitolul XXXVIII Codul de procedură civilă, instanța de recurs nu verifică modul

de apreciere a probelor de către instanța de fond și de apel. Forța atribuită unei

probe sau alteia, coraportul dintre probe, suficiența probelor și concluziile făcute în

urma probațiunii sunt în afara controlului instanței de recurs.

Prin prisma art. 432 alin. (4) din Codul de procedură civilă, instanța de

recurs poate interveni în materia probațiunii doar sub aspect procedural, și anume,

dacă se invocă că instanța judecătorească a apreciat în mod arbitrar probele,

încălcând regulile de apreciere a probelor stabilite în art. 130 Codul de procedură

civilă, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor și

libertăților fundamentale ale omului.

Din recursul declarat nu rezultă că instanța a apreciat arbitrar probele.

În acest sens CtEDO în jurisprudența sa constantă statuează că, dreptul de

acces la instanța de judecată nu este absolut. Există limitări implicit admise [cauza

Golder împotriva Regatului Unit, pct. 38; Stanev împotriva Bulgariei (MC), pct.

230]. Acesta este în special cazul condițiilor de admisibilitate a unui recurs,

5

întrucât prin însăși natura sa necesită o reglementare din partea statului, care se

bucură în această privință de o anumită marjă de apreciere (Luordo împotriva

Italiei, pct. 85). Condițiile de admisibilitate ale unui recurs pot fi mai stricte decât

pentru un apel (Levages Prestations Services împotriva Franței, pct. 45).

Curtea a mai reiterat că, modul de aplicare a articolului 6 CEDO

procedurilor în fața instanțelor ierarhic superioare depinde de caracteristicile

speciale ale procedurilor respective; trebuie ținut cont de totalitatea procedurilor în

sistemul de drept național și de rolul instanțelor ierarhic superioare în acest sistem.

(a se vedea Botten împotriva Norvegiei, hotărâre din 19 februarie 1996, Reports

1996-I, p. 141, § 39).

La fel, conform jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului,

procedurile cu privire la admisibilitatea căii de atac și procedurile care implică

doar chestiuni de drept, și nu chestiuni de fapt, pot fi conforme cu cerințele

articolului 6 § 1 (Helmers împotriva Suediei 9 octombrie 1991, § 31, Seria A, nr.

212-A).

În conformitate cu art. 440 alin. (1) din Codul de procedură civilă, în cazul

în care se constată existența unuia din temeiurile prevăzute la art. 433, completul

din 3 judecători decide în mod unanim, printr-o încheiere motivată irevocabilă,

asupra inadmisibilității recursului.

Încheierea se emite conform prevederilor art. 270 și nu conține nici o referire

cu privire la fondul recursului.

Având în vedere cele expuse, Colegiul consideră că recursul declarat de SA

„Autocomerț-Service”, reprezentată de avocatul Alexandru Bot nu se încadrează în

temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și (4) din Codul de procedură civilă și,

drept urmare, este inadmisibil.

În conformitate cu art. art. 270, 433 lit. a), 440 alin. (1) din Codul de

procedură civilă, completul Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție

d i s p u n e :

Se consideră inadmisibil recursul înaintat de Societatea pe Acțiuni

„Autocomerț-Service”, reprezentată de avocatul Alexandru Bot.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului,

judecătorul Dumitru Mardari

judecători Mariana Pitic

Victor Burduh

6