2rac-142/22 — incasarea datoriei pentru folosirea terenului

2rac-142/22 — incasarea datoriei pentru folosirea terenului (Curtea Supremă de Justiție, 2022)

Dosarul nr. 2rac-142/2022

2-18140070-01-2rac-22062022

Prima instanță: Judecătoria Chișinău, sediul Centru (C.Roșca)

Instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău (V. Cotorobai, I. Secrieru, M. Anton)

Î N C H E I E R E

26 octombrie 2022 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ al

Curții Supreme de Justiție

în componența:

Președintele completului, judecătorul Dumitru Mardari

judecători Aliona Miron

Victor Burduh

examinând admisibilitatea recursului declarat de către Societatea pe

Acțiuni ,,Autocomerț-Service”,

în cauza civilă, la cererea de chemare în judecată depusă de Consiliul municipal

Chișinău și Primăria municipiului Chișinău împotriva Societății pe

Acțiuni ,,Autocomerț-Service” cu privire la încasarea datoriei pentru folosirea

terenului aferent imobilului,

împotriva deciziei din 17 iunie 2021 a Curții de Apel Chișinău,

c o n s t a t ă :

La 06 martie 2018, Primăria mun. Chișinău și Consiliul mun. Chișinău s-au

adresat cu cerere de chemare în judecată, ulterior concretizată, împotriva SA

„Autocomerț-Service” cu privire la încasarea datoriei pentru folosirea terenului

aferent identificat în baza numărului cadastral xxxx, situat în mun. Xxxx, în mărime

de 225 786,84 de lei, precum și compensarea cheltuielilor poștale în sumă de 7,95

lei.

În motivarea acțiunii reclamanții au indicat că, la data de 15 aprilie 2002, între

Primăria mun. Chișinău și SA „Autocomerț-Service” a fost încheiat contractul

privind darea în arendă a lotului de pământ, situat în mun. Xxxx, având la bază

decizia Consiliului municipal Chișinău nr. 8/15-10 din 04.04.2002.

Terenul cu suprafața de 0,681 ha, pe care este amplasat imobilul pârâtei SA

„Autocomerț-Service” constituie proprietate municipală.

Potrivit prevederilor deciziei Consiliului municipal Chișinău nr. 3/24 din

02.04.2013 „Pentru aprobarea metodologiei calculării prețului estimativ al

terenurilor din intravilanul mun. Chișinău”, prețul de arendă al terenului nominalizat

constituie 28 399,50 lei pe an.

Reclamanții au relatat că, SA „Autocomerț-Service” nu a respectat prevederile

expres stipulate în legislație ce se manifestă prin neachitarea sumei de 225 786,84

lei, pentru folosirea bunului imobil - lotul de pământ cu suprafața totală de 0,681 ha,

nr. cadastral xxxx, situat în mun. Xxxx, pentru anii 15.04.2007 - 15.04.2018.

Consiliul municipal Chișinău a întreprins măsuri de tranșare prealabilă a litigiului,

1

prin reclamația expediată nr. 01/1-08-224 din 22 ianuarie 2018, pârâtei fiindu-i

acordat un termen suplimentar pentru înlăturarea încălcărilor specificate în

legislație, solicitându-i-se stingerea integrală a datoriei, cerințe care însă au fost

neglijate.

Reclamanții au menționat că, ulterior depunerii cererii de chemare în judecată,

a fost stabilit că terenul a fost separat în două terenuri la cererea pârâtei SA

„Autocomerț-Service” din anul 2005, în extrasul din Registrul bunurilor imobile

fiind mențiunea respectivă.

A invocat faptul că, după expirarea termenului de valabilitate a contractului de

arendă funciară, relațiile stabilite prin încheierea contractului de arendă funciară au

continuat în mod tacit, pârâta SA „Autocomerț-Service” folosind terenul în

continuare, iar careva achitări nu au parvenit.

Prin hotărârea din 20 iulie 2020 a Judecătoriei Chișinău, sediul Centru, acțiunea

a fost admisă parțial.

S-a încasat de la SA „Autocomerț-Service” în beneficiul Consiliului mun.

Chișinău, suma de 85 198, 50 de lei cu titlu de datorie pentru folosirea terenului

aferent.

În rest, cererea de chemare în judecată înaintată de către Primăria mun.

Chișinău împotriva SA „Autocomerț-Service” cu privire la încasarea datoriei pentru

folosirea terenului aferent, precum și compensarea cheltuielilor de judecată, a fost

respinsă ca neîntemeiată, iar cererea de chemare în judecată înaintată de către

Consiliul mun. Chișinău împotriva SA „Autocomerț-Service” cu privire la încasarea

datoriei pentru folosirea terenului aferent, precum și compensarea cheltuielilor de

judecată, a fost respinsă ca fiind depusă cu omiterea termenului general de

prescripție extinctivă.

S-a încasat de la SA „Autocomerț-Service” în beneficiul statului, suma de

2555,95 de lei cu titlu de cheltuieli de judecată sub forma taxei de stat, de plata căreia

reclamantul a fost scutit la depunerea cererii în judecată.

Prin decizia din 17 iunie 2021 a Curții de Apel Chișinău s-au respins apelurile

declarate de Consiliul mun. Chișinău și Primarul general al mun. Chișinău, de

SA ,,Autocomerț-Service”, reprezentat de avocatul Roșca-Bot Victoria și s-a

menținut hotărârea din 20 iulie 2020 a Judecătoriei Chișinău, sediul Centru.

Prin încheierea din 27 octombrie 2021 a Curții Supreme de Justiție, a fost

declarat inadmisibil recursul declarat de Consiliul municipal Chișinău și Primăria

municipiului Chișinău (f.d. 11-15, vol. II).

La 31 mai 2022, SA ,,Autocomerț-Service” a depus recurs împotriva deciziei

din 17 iunie 2021 a Curții de Apel Chișinău, solicitând admiterea recursului, casarea

deciziei contestate, cu emiterea unei decizii noi privind respingerea integrală a

acțiunii (f.d. 26-29, vol. II).

În motivarea recursului a subliniat că până în prezent nu i-a fost comunicată

decizia din 17 iunie 2021 a Curții de Apel Chișinău, iar la 12 aprilie 2022 accesând

portalul instanțelor de judecată a aflat despre decizia contestată.

La 27 iunie 2022, Curtea Supremă de Justiție a expediat în adresa intimatului

copia cererii de recurs depusă de către SA ,,Autocomerț-Service”, cu înștiințarea

despre posibilitatea depunerii referinței, fapt ce se confirmă prin scrisoarea de

însoțire anexată la materialele dosarului (f.d. 34, vol. II). Însă, până în prezent

intimatul nu și-a valorificat acest drept.

Examinând admisibilitatea recursului, Colegiul civil, comercial și de

2

contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție constată că recursul urmează

a fi declarat inadmisibil din următoarele considerente.

În conformitate cu art. 434 din Codul de procedură civilă, recursul se declară

în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale, dacă

legea nu prevede altfel.

Termenul de 2 luni este termen de decădere și nu poate fi restabilit. Conform

prevederilor art. 433 lit. b) din Codul de procedură civilă, cererea de recurs se

consideră inadmisibilă în cazul în care recursul este depus cu omiterea termenului

de declarare prevăzut la art. 434.

În conformitate cu art. 440 alin. (1) din Codul de procedură civilă, în cazul în

care se constată existența unuia din temeiurile prevăzute la art. 433, completul din 3

judecători decide în mod unanim, printr-o încheiere motivată irevocabilă, asupra

inadmisibilității recursului.

Încheierea se emite conform prevederilor art. 270 și nu conține nicio referire cu

privire la fondul recursului.

Din materialele dosarului rezultă că hotărârea Judecătoriei Chișinău, sediul

Centru a fost pronunțată la 20 iulie 2020.

Prin decizia din 17 iunie 2021 a Curții de Apel Chișinău, s-au respins apelurile

declarate de Consiliul mun. Chișinău și Primarul general al mun. Chișinău, de

SA ,,Autocomerț-Service”, reprezentat de avocatul Roșca-Bot Victoria, și s-a

menținut hotărârea din 20 iulie 2020 a Judecătoriei Chișinău, sediul Centru.

Copia deciziei integrale a Curții de Apel Chișinău din 17 iunie 2021 a fost

expediată în adresa participanților la proces, prin intermediul oficiului poștal la 02

august 2021, fapt ce se confirmă prin scrisoarea de expediere a actului judecătoresc

nr. 13391 (f.d. 217, vol. I).

În corespundere cu art. 389 alin. (4) din Codul de procedură civilă, care prevede

că decizia integrală se întocmește în termen de 45 de zile lucrătoare de la pronunțarea

dispozitivului deciziei și se publică pe pagina web a instanței judecătorești, Colegiul

constată că la 27 iulie 2021 decizia din 17 iunie 2021 a fost publicată și pe pagina

web a Curții de Apel Chișinău.

Totodată, prin prisma prevederilor art. 100 alin. (1) coroborat cu art. 389 alin.

(4) din Codul de procedură civilă, rezultă că comunicarea eficientă a hotărârii

judecătorești poate fi efectuată prin alte mijloace care să asigure transmiterea

textului cuprins în act, inclusiv prin publicarea acesteia pe pagina web a instanței

judecătorești.

De asemenea, relevante cazului sunt prevederile art. 183 alin. (4) din Codul

civil, care statuează că, toate documentele și scrisorile intrate la sediu se consideră

recepționate de către persoana juridică.

Sub acest aspect, Colegiul constată că nu există dubii cu privire la veridicitatea

informației prezentate mai sus, anume că decizia din 17 iunie 2021 a Curții de Apel

Chișinău prin intermediul oficiului poștal a fost expediată la 02 august 2021

Societății pe Acțiuni „Autocomerț-Service”, la adresa juridică (sediul) acestuia mun.

Chișinău, str. Calea Orheiului, 125/1, precum și faptul că a fost publicată pe portalul

unic al instanțelor de judecată la data de la 27 iulie 2021.

Relevant cazului este și faptul că în cadrul examinării admisibilității recursului

depus de către Consiliul municipal Chișinău și Primăria mun. Chișinău împotriva

deciziei din 17 iunie 2021 a Curții de Apel Chișinău, SA „Autocomerț-Service” a

fost informată despre examinarea recursului, acest fapt fiind confirmat prin avizul

3

de recepție contrasemnat la 21 septembrie 2021 de către reprezentantul Societății pe

Acțiuni „Autocomerț-Service” (f.d. 10, vol. II).

Sub acest aspect, instanța de recurs reține că la data recepționării recursului

Consiliului municipal Chișinău și Primăriei mun. Chișinău, decizia din 17 iunie 2021

a Curții de Apel Chișinău era în formă motivată anexată la materialele cauzei, fapt

ce denotă că SA „Autocomerț-Service” cunoștea despre existența deciziei

contestate.

Cu toate acestea, SA „Autocomerț-Service”, a declarat recursul împotriva

deciziei din 17 iunie 2021 a Curții de Apel Chișinău, la 31 mai 2022, în afara

termenului legal prevăzut de art. 434 din Codul de procedură civilă, ceea ce

condiționează declararea inadmisibilă a recursului.

Având în vedere cele menționate supra, Colegiul constată că termenul de două

luni de declarare a recursului a început să curgă la data de 22 septembrie 2021 și a

expirat la data de 22 noiembrie 2021, recursul fiind depus la 31 mai 2022, fără o

argumentare a depășirii termenului bazată pe probe corespunzătoare.

Totodată, careva probe că recurentul nu a avut acces la textul integral al deciziei

nu au fost prezentate în instanța de recurs.

Exigențele cuprinse în art. 434 alin. (2) din Codul de procedură civilă, prevăd

că omiterea intervalului sus-menționat chiar și cu o singură zi nu poate constitui o

excepție de la regula generală, specificând clar că este un termen de decădere și nu

poate fi restabilit.

Suplimentar la cele expuse, având în vedere probele din dosar, instanța de

recurs subliniază că instanța de apel a comunicat în mod eficient decizia contestată,

iar lipsa unor acțiuni concrete de a afla soarta dosarului din momentul pronunțării

dispozitivului deciziei instanței de apel până la momentul depunerii cererii de recurs,

demonstrează că SA „Autocomerț-Service” nu a depus suficientă diligență într-un

timp rezonabil pentru a afla motivele respingerii apelului său (cauza Karakutsya

versus Ucraina, 16 februarie 2017, parag. 60, 61).

În acest context, se va reitera că, indiferent de temeiurile invocate de către părți

sau participanții la proces, în cazul în care există dovada comunicării

hotărârii/deciziei integrale, recursul declarat după expirarea termenului de două luni

se consideră inadmisibil, ca fiind depus cu omiterea termenului prevăzut la art. 434

din Codul de procedură civilă.

Circumstanțele constatate denotă că SA „Autocomerț-Service” urma să depună

diligența necesară și să se intereseze la ce etapă de examinare se află prezentul

litigiu.

Respectiv, Colegiul consideră că nerespectarea termenului de declarare a

recursului se datorează în exclusivitate inacțiunii SA „Autocomerț-Service” și a

reprezentantului acesteia, avocatul Alexandru Bot.

În acest context, Colegiul menționează că în conformitate cu art. 56 alin. (3)

din Codul de procedură civilă, părțile sunt obligate să se folosească cu bună-credință

de drepturile lor procedurale. În cazul abuzului de aceste drepturi sau al nerespectării

obligațiunilor procedurale, se aplică sancțiunile prevăzute de legislația procedurală

civilă.

În conformitate cu art. 61 alin. (1) din Codul de procedură civilă, părțile sunt

obligate să se folosească cu bună-credință de drepturile lor procedurale. Instanța

judecătorească pune capăt oricărui abuz de aceste drepturi dacă prin abuz se

urmărește tergiversarea procesului sau inducerea sa în eroare. Folosirea cu buna-

4

credință a drepturilor procedurale, prezumă că partea este obligată la interval

rezonabil de timp să manifeste diligență și să respecte termenele prevăzute de lege.

Colegiul menționează că, Curtea Europeană a Drepturilor Omului în

jurisprudența sa constantă a reiterat că ține de obligația părților de a lua măsurile

necesare privind protejarea drepturilor sale de acces la instanță (cauza Van Harn vs.

Germania din 11 septembrie 2007), la caz contestarea la timp a actului judecătoresc.

Astfel, SA „Autocomerț-Service”, reprezentată de avocatul Alexandru Bot, urma să

se intereseze la intervale rezonabile de timp despre derularea procesului în cauză.

Prin urmare, cererea de recurs împotriva deciziei din 17 iunie 2021 a Curții de

Apel Chișinău, depusă de SA „Autocomerț-Service” la 31 mai 2022, nu se

încadrează în termenul de 2 luni prevăzut de lege, care este un termen de decădere

și nu poate fi restabilit, ceea ce constituie temei, în conformitate cu art. 433 lit. b)

din Codul de procedură civilă, de a considera recursul inadmisibil.

Colegiul reține că o astfel de soluție este compatibilă cu respectarea

prevederilor Convenției Europene a Drepturilor Omului, având în vedere că

prelungirea nejustificată a termenului pentru exercitarea recursului ar împiedica

rămânerea irevocabilă, ca urmare a expirării termenului de atac, a hotărârii

judecătorești emise și ar leza, în acest mod, principiul securității raporturilor juridice.

În susținerea opiniei enunțate, Colegiul reține și hotărârea Curții Europene a

Drepturilor Omului în cauza Ponomaryov vs Ucraina din 3 aprilie 2008, unde se

notează că deși în prezenta cauză nu era vorba despre desființarea unei hotărâri

judecătorești definitive și irevocabile în urma admiterii unei căi extraordinare de atac

în lumina unor circumstanțe nou descoperite, ci de redeschiderea unui proces prin

repunerea în termenul de introducere a unei căi ordinare de atac, totuși reînnoirea

acestui termen pentru motive neconvingătoare, reprezintă o soluție care ar putea

înfrânge principiul securității raporturilor juridice într-un mod similar cu o cale

extraordinară de atac.

Reieșind din considerentele menționate și având în vedere faptul că recursul

împotriva deciziei instanței de apel a fost depus în afara termenului legal, Colegiul

ajunge la concluzia de a declara inadmisibil recursul depus de SA „Autocomerț-

Service”.

În conformitate cu art. art. 270, 431 alin. (2), 433 lit. b), 440 alin. (1) din Codul

de procedură civilă, completul Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție

d i s p u n e :

Se consideră inadmisibil recursul declarat de Societatea pe Acțiuni

„Autocomerț-Service”.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului,

judecătorul Dumitru Mardari

judecători Aliona Miron

Victor Burduh

5