2ra-268/22 — declararea nulitatii actului juridic, repunerea partilor in pozitia initiala

Dosarul nr. 2ra-268/2022

2-17146903-01-2ra-28022022

Prima instanță: Judecătoria Chișinău, sediul Centru (jud. Iu. Potînga)

Instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău (jud. A. Pahopol, O. Cojocaru, R. Pulbere)

Î N C H E I E R E

27 mai 2022 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ al

Curții Supreme de Justiție

în componența:

Președintele completului, judecătorul Dumitru Mardari

judecători Mariana Pitic

Victor Burduh

examinând admisibilitatea recursului declarat de către Osoian Vladimir,

reprezentat de avocatul Gheorghi Tataru,

în cauza civilă, intentată la cererea de chemare în judecată înaintată de către

Osoian Vladimir împotriva lui Moroz Vitalie cu privire la declararea nulității

actului juridic, repunerea părților în poziția inițială, repararea prejudiciului și

compensarea cheltuielilor de judecată,

împotriva deciziei din 02 noiembrie 2021 a Curții de Apel Chișinău,

c o n s t a t ă :

La 06 februarie 2017, Osoian Vladimir a înaintat cerere de chemare în

judecată împotriva lui Moroz Vitalie cu privire la declararea nulității actului

juridic, repunerea părților în poziția inițială, repararea prejudiciului și compensarea

cheltuielilor de judecată.

În motivarea acțiunii a indicat că, la 20 noiembrie 2016 Moroz Vitalie i-a

transmis, în schimbul sumei de 5100 de euro automobilul său de model Xxxx, cu

n/î XXXX, pentru a-l testa la funcționalitate și eventual de a-l procura. Banii au

fost transmiși prin intermediu lui Bodrug Victor, care i-a eliberat o recipisă în acest

sens. Peste 2-3 zile depistând că automobilul este defectat, a contactat pârâtul

pentru remedierea deficiențelor, însă acesta a refuzat, invocând lipsa de timp.

A menționat reclamantul că contract de vânzare-cumpărare nu a fost întocmit,

însă a considerat că pârâtul Moroz Vitalie i-a vândut un automobil cu defect

ascuns, care nu putea fi depistat vizual, dar s-a manifestat ulterior, în primele zile

de exploatare. Reieșind din situația creată, aflând că automobilul avea un viciu

foarte însemnat, care de fapt în mod normal nu putea să permită folosirea bunului

conform destinației, la data de 14 decembrie 2016 a expediat în adresa lui Moroz

Vitalie o reclamație, la care a anexat rezultatele testării tehnice a automobilului, cu

solicitarea de aducere a părților la poziția inițială, restituirea sumei de 5100 de

euro, cu retrocedarea automobilului către proprietar.

1

A susținut reclamantul că actul juridic perfectat sub formă de recipisă a fost

determinat de comportamentul dolosiv al pârâtului, ce servește temei de declarare a

nulității acestuia. Mai mult, deoarece valoarea obiectului actului juridic depășește

1 000 de lei, urma a fi încheiat un contract de vânzare-cumpărare a automobilului

din litigiu în formă scrisă și, din aceste considere înțelegerea verbală între părți nu

poate fi opozabilă terților. Astfel, recipisa eliberată de Bodrug Vitalie pentru

efectuarea unei verificări a automobilului nu echivalează cu perfectarea actului de

vânzare-cumpărare și nici nu poate produce efectele juridice unui contract de

vânzare-cumpărare, or, Bodrug Victor, nefiind proprietarul automobilului Xxxx,

n/î XXXX, nu putea să-l înstrăineze.

Reclamantul a solicitat declararea recipisei din 20 noiembrie 2016, prin care

Moroz Vitalie a primit prin intermediul lui Bodrug Victor de la Osoian Vladimir

suma de 5100 de euro pentru transmiterea automobilului de model Xxxx, cu n/î

XXXX, pentru a-l testa la funcționalitate, ca fiind lovită de nulitate absolută cu

repunerea părților în poziție inițială, încasarea de la pârât în beneficul

reclamantului a sumei de 17 609 de lei cu titlu de cheltuieli suportate pentru

reparația automobilului de model Xxxx, cu n/î XXXX și compensarea cheltuielilor

de judecată în sumă de 8 175 de lei.

Prin hotărârea din 28 decembrie 2020 a Judecătoriei Chișinău, sediul Centru,

a fost respinsă cererea de chemare în judecată înaintată de Osoian Vladimir

împotriva lui Moroz Vitalie, ca neîntemeiată.

La 31 decembrie 2020, Osoian Vladimir a declarat apel împotriva hotărârii

din 28 decembrie 2020 a Judecătoriei Chișinău, sediul Centru, prin care a solicitat

casarea hotărârii, cu emiterea unei decizii noi de admitere a acțiunii.

Prin decizia din 02 noiembrie 2021 a Curții de Apel Chișinău, s-a respins

cererea de apel depusă de Osoian Vladimir și s-a menținut hotărârea din 28

decembrie 2020 a Judecătoriei Chișinău, sediul Centru.

Pentru a decide astfel, instanța de apel a concluzionat că, la 12 decembrie

2016 a fost efectuată diagnosticarea computerizată a automobilului menționat, în

urma căreia a fost îndepărtată și schimbată duza, lucrări pentru care Osoian

Vladimir a achitat suma de 450 de lei. Suma de 17 609 de lei Osoian Vladimir a

achitat-o pentru efectuarea întreținerii și reparației curente a automobilului de

marca Xxxx, n/î XXXX, care a avut loc la data de 06 martie 2018, adică

aproximativ peste doi ani.

Aici, Colegiul a indicat că, instanța de fond întemeiat nu a încadrat

defecțiunile reparate ca vicii ascunse, apreciindu-le ca defecțiuni în urma

exploatării automobilului după destinație, fiind considerate lucrări tehnice de

înlocuire a pieselor uzate care urmează a fi efectuate periodic de către proprietar

pentru a menține o funcțiune normală a utilajului. Astfel, corect s-a stabilit că

reclamantul nu a probat vinderea automobilului cu vicii ascunse, considerent din

care este neîntemeiat capătul de cerere privitor la încasarea sumei de 17 609 de lei

cu titlu de cheltuieli suportate pentru reparația automobilului de model Xxxx, cu

n/î XXXX.

Cu referire la pretenția reclamantului cu privire la nulitate absolută a actului

juridic pe temei de dol, Curtea de Apel Chișinău a menționat că corect a fost

apreciat caracterul declarativ al acesteia, or, potrivit art. 122 alin. (1) din Codul de

procedură civilă circumstanțele care, conform legii, trebuie confirmate prin

anumite mijloace de probațiune nu pot fi dovedite cu nici un fel de alte mijloace

2

probante.

La 21 ianuarie 2022, Osoian Vladimir, reprezentat de avocatul Gheorghi

Tataru, a declarat recurs împotriva deciziei instanței de apel din 02 noiembrie

2021, prin care a solicitat casarea deciziei instanței de apel și a hotărârii instanței

de fond, cu pronunțarea unei decizii noi de admitere integrală a acțiunii.

În motivarea recursului a invocat că, normele dreptului material au fost

aplicate eronat, nu a fost aplicată legea care trebuia să fie aplicată, aplicând o lege

care nu trebuia să fie aplicată.

Relatează recurentul că recipisa din 20 noiembrie 2016 nu poate ține locul

unui contract de împrumut, ca conținut. Iar pretinsa înțelegere verbală este contrară

prevederilor art. 210 și 214 din Codul civil și anume că trebuie să fie încheiate în

scris actele juridice dacă valoarea obiectului actului juridic depășește 1 000 de lei.

Or, înțelegerea verbală între pârți nu poate fi opozabilă terților.

Susține că Bodrug Victor nu era proprietarul automobilului, nu cunoștea

starea tehnică a automobilului și nu dispunea de o procură care îi oferea dreptul să

înstrăineze automobilul Xxxx, n/î XXXX. Astfel, nu este clar de unde instanța de

judecată a dedus că automobilul nu avea probleme tehnice, cu atât mai mult că nu a

fost efectuată o testare a automobilului la o companie specializată.

Menționează că instanța de apel avea obligația de a efectua o examinare

efectivă a motivelor, argumentelor și probelor părților în vederea pronunțării unei

hotărâri motivate care constituie una din garanțiile dreptului fundamental la un

proces echitabil.

La 28 februarie 2022, Curtea Supremă de Justiție a expediat în adresa

intimaților copia cererii de recurs depusă de către Osoian Vladimir, reprezentat de

avocatul Gheorghi Tataru, cu înștiințarea despre posibilitatea depunerii referinței,

fapt ce se confirmă prin scrisoarea de însoțire anexată la materialele dosarului

(f.d. 173).

Cu referire la termenul de declarare a recursului, instanța de recurs

menționează că, Curtea de Apel Chișinău a pronunțat dispozitivul deciziei la 02

noiembrie 2021, care a fost expediată participanților la proces la data de

12 ianuarie 2022, însă date despre recepționarea acesteia lipsesc.

În conformitate cu art. 434 din Codul de procedură civilă, recursul se declară

în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale, dacă

legea nu prevede altfel. Termenul de 2 luni este termen de decădere și nu poate fi

restabilit.

Astfel, instanța de recurs constată că Osoian Vladimir, reprezentat de avocatul

Gheorghi Tataru, s-a conformat prevederilor legale, declarând recurs la 21 ianuarie

2022, împotriva deciziei instanței de apel, în termenul stabilit de lege.

În conformitate cu art. 439 alin. (2) și (3) din Codul de procedură civilă, după

parvenirea dosarului, un complet din 3 judecători decide asupra admisibilității

recursului, dispune expedierea copiei de pe recurs intimatului, cu înștiințarea

despre necesitatea depunerii obligatorii a referinței timp de o lună de la data

primirii acesteia.

Judecătorul raportor verifică încadrarea în prevederile legii a temeiurilor

invocate în recurs și face un raport verbal în fața completului de judecată instituit

în conformitate cu alin. (2).

Examinînd temeiurile recursului completul Colegiului civil, comercial și de

contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție reține următoarele.

3

Temeiurile de declarare a recursului sunt prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și

(4) din Codul de procedură civilă.

În conformitate cu art. 433 lit. a) din Codul de procedură civilă, cererea de

recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în

temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și (4).

Instanța de recurs reține, că examinarea admisibilității recursului presupune

verificarea conformității temeiurilor invocate în cererea de recurs cu temeiurile

prevăzute în art. 432 din Codul de procedură civilă.

La caz, Colegiul constată că argumentele invocate în cererea de recurs nu se

încadrează în limitele stabilite de norma indicată, respectiv nu constituie temei de

casare a deciziei recurate, or, motivele recursului sunt similare celor invocate în

cadrul judecării pricinii, asupra căror instanța de apel s-a pronunțat.

Dezacordul recurentului cu decizia instanței de apel, relatarea situației nu

constituie un temei de casare a deciziei recurate, or, recursul exercitat conform

Secțiunii a II-a are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material

și procedural, verificându-se doar legalitatea deciziei, dar nu și temeinicia în fapt.

Totodată, completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție reține că, potrivit regulilor din Secțiunea a II-a din

Capitolul XXXVIII Codul de procedură civilă, instanța de recurs nu verifică modul

de apreciere a probelor de către instanțele de fond și de apel. Forța atribuită unei

probe sau alteia, coraportul dintre probe, suficiența probelor și concluziile făcute în

urma probațiunii sunt în afara controlului instanței de recurs.

Prin prisma art. 432 alin. (4) din Codul de procedură civilă, instanța de recurs

poate interveni în materia probațiunii doar sub aspect procedural și anume dacă se

invocă că instanța de apel a apreciat în mod arbitrar probele, încălcând în mod

flagrant regulile de apreciere a probelor stabilite în art. 130 din Codul de procedură

civilă.

Din recursul declarat nu rezultă că instanța a apreciat arbitrar probele.

În acest sens Curtea Europeană a Drepturilor Omului în jurisprudența sa

constantă statuează că, dreptul de acces la instanțe nu este absolut. Există limitări

implicit admise (Golder împotriva Regatului Unit, p.38; Stanev împotriva

Bulgariei (MC), p. 230). Acesta este în special cazul condițiilor de admisibilitate a

unui recurs, întrucât prin însăși natura sa necesită o reglementare din partea

statului, care se bucură în această privință de o anumită marjă de apreciere (Luordo

împotriva Italiei, p. 85). Condițiile de admisibilitate ale unui recurs pot fi mai

stricte decât pentru un apel (Levages Prestations Services împotriva Franței, p. 45).

Curtea a mai reiterat că, modul de aplicare a articolului 6 procedurilor în fața

instanțelor ierarhic superioare depinde de caracteristicile speciale ale procedurilor

respective; trebuie ținut cont de totalitatea procedurilor în sistemul de drept

național și de rolul instanțelor ierarhic superioare în acest sistem (a se vedea Botten

v. Norway, hotărâre din 19 februarie 1996, Reports 1996-I, p. 141, § 39).

La fel, conform jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului,

procedurile cu privire la admisibilitatea căii de atac și procedurile care implică

doar chestiuni de drept, și nu chestiuni de fapt pot fi conforme cu cerințele

articolului 6 § 1 (a se vedea Helmers c. Suediei 9 octombrie 1991, § 31, Seria A,

nr. 212-A).

În conformitate cu art. 440 alin. (1) din Codul de procedură civilă, în cazul în

care se constată existența unuia din temeiurile prevăzute la art. 433, completul din

4

3 judecători decide în mod unanim, printr-o încheiere motivată irevocabilă, asupra

inadmisibilității recursului. Încheierea se emite conform prevederilor art. 270 și nu

conține nici o referire cu privire la fondul recursului.

Având în vedere cele expuse mai sus, recursul declarat de către Osoian

Vladimir, reprezentat de avocatul Gheorghi Tataru, nu se încadrează în temeiurile

prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și (4) din Codul de procedură civilă și, drept

urmare, este inadmisibil.

În conformitate cu art. art. 270, 433 lit. a), 440 alin. (1) din Codul de

procedură civilă, completul Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție

d i s p u n e :

Se consideră inadmisibil recursul declarat de către Osoian Vladimir,

reprezentat de avocatul Gheorghi Tataru.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului,

judecătorul Dumitru Mardari

judecători Mariana Pitic

Victor Burduh

5