3ra-781/24 — anularea actului administrativ

3ra-781/24 — anularea actului administrativ (Curtea Supremă de Justiție, 2025)

Î N C H E I E R E

cu privire la inadmisibilitatea recursului depus de Bașkara

Mehmet Fatih, reprezentat de avocatul Anatolie Bacalâm,

în cauza de contencios administrativ, intentată la cererea de

chemare în judecată depusă de Bașkara Mehmet Fatih către

Inspectoratul General pentru Migrație privind anularea actului

administrativ și obligarea la acordarea statutului de refugiat,

împotriva deciziei din 25 iulie 2024 a Curții de Apel Chișinău,

(Dosarul nr. 3ra-781/24

PIGD 2-22166804-01-3ra-13092024)

Recursul este vădit neîntemeiat.

Art. 246 alin. (2) lit. h) din Codul administrativ. Dezacordul recurentului cu decizia

instanței de apel nu constituie un temei de casare a ei.

Judecătoria Chișinău, sediul Rîșcani – jud. C. Guzun

Curtea de Apel Chișinău – jud. G. Mîra, V. Sîrbu, A. Bostan

26 noiembrie 2025

Textul corespunde originalului

Examinând în lipsa părților recursul depus de Bașkara Mehmet Fatih,

reprezentat de avocatul Anatolie Bacalâm,

Curtea Supremă de Justiție, în completul compus din:

Stela Procopciuc, Președinte,

Oxana Parfeni,

Diana Stănilă, judecători,

constată următoarele:

ÎN FAPT

reprezentat de avocatul Anatolie Bacalâm a depus o acțiune în contencios

administrativ împotriva Biroului Migrație și Azil (la acel moment – Inspectoratul

General pentru Migrație), solicitând anularea actului administrativ emis de această

autoritate și obligarea acesteia la acordarea statutului de refugiat.

septembrie 1981, are naționalitate kurdă și practică religia musulmană, fiind

originar din orașul Adiyaman, Turcia. Potrivit declarațiilor sale, a sosit în

Republica Moldova în luna martie 2021, având intenția de a tranzita teritoriul

Republicii Moldova dinspre Ucraina spre Germania. La traversarea frontierei de

stat, a fost reținut de autoritățile moldovenești pe motiv că figura în căutare

internațională la solicitarea autorităților turce.

Moldova constă în faptul că, deși nu este membru al vreunui partid politic, susține

formațiunea politică ce militează pentru drepturile kurzilor și pentru instaurarea

democrației. A participat la mitinguri și și-a exprimat în mod public opinia prin

intermediul publicațiilor și platformelor online, criticând guvernarea de la Ankara,

în special politica președintelui Recep Tayyip Erdoğan. Ca urmare a acestor

acțiuni, a fost supus la multiple amenințări și acte de persecuție din partea organelor

de stat turce, conștientizând riscul iminent de a fi arestat.

profesori, scriitori și jurnaliști au fost reținuți, judecați în regim de urgență și

condamnați la pedepse privative de libertate de cel puțin cinci ani. Amenințările s-

au extins și asupra familiei sale, fiind constrâns să-și ceară scuze public și să

retracteze pozițiile exprimate. Familia și apropiații săi, temându-se pentru viața și

integritatea sa fizică, l-au sfătuit să părăsească de urgență teritoriul Turciei.

Reclamantul a subliniat că opiniile exprimate au avut un caracter exclusiv pașnic.

au fost luate în considerare de Biroul Migrație și Azil la adoptarea deciziei

contestate. Astfel, din cauza temerii constante de a fi încarcerat și condamnat pe

nedrept pentru opiniile sale politice contrare regimului, reclamantul refuză să se

întoarcă în Turcia. A mai arătat că, la data de 5 martie 2022, când a fost reținut de

către angajații Inspectoratului General al Poliției de Frontieră, a aflat pentru prima

1

dată că este acuzat de autoritățile turce de comiterea unei infracțiuni grave,

pedepsite în Turcia cu detențiunea pe viață.

fost dispusă respingerea cererii de azil depuse de solicitantul Bașkara Mehmet

Fatih, pe motiv că aceasta nu întrunește condițiile legale necesare. Conform

motivării deciziei, reclamantul nu a individualizat nicio acțiune concretă îndreptată

împotriva sa, care să constituie o amenințare reală la adresa vieții sau integrității

sale personale. În consecință, s-a concluzionat că cererea nu îndeplinește cerințele

prevăzute de art. 17 alin. (1) din Legea nr. 270 din 18 decembrie 2008 privind azilul

în Republica Moldova, pentru recunoașterea statutului de refugiat.

umanitare, analizându-se lipsa unui risc serios de condamnare la pedeapsa capitală,

de tortură, de tratamente inumane sau degradante, precum și absența unui risc serios

de amenințări grave și individuale la adresa vieții sau integrității corporale a

solicitantului, în contextul unei situații de violență generalizată generate de

conflicte armate interne sau internaționale.

presiunile exercitate de stat asupra persoanelor de naționalitate kurdă s-au

intensificat, în condițiile în care partidul aflat la guvernare desfășoară o propagandă

puternică și deține controlul asupra unui aparat mediatic bine dezvoltat. Acesta

subliniază că, în prezent, Turcia urmează o politică de natură naționalistă, iar

autoritățile nu oferă garanții efective privind respectarea drepturilor fundamentale

ale persoanelor aparținând minorităților etnice, în special ale celor de naționalitate

kurdă, ceea ce determină un risc crescut asupra securității acestora.

respins deja o solicitare anterioară a reclamantului privind recunoașterea statutului

de refugiat.

respectată în mod deplin, în special în ceea ce privește colectarea și utilizarea

informațiilor privind situația din țara de origine. Acesta arată că autoritatea

competentă nu a utilizat informații relevante, actualizate și provenind din surse

multiple, așa cum prevede cadrul legal. Mai exact, Direcția Azil și Integrare a

invocat date care datează din anul 2017, nefiind în măsură să reflecte realitatea

curentă.

întrucât în cadrul interviului oficial a relatat în mod clar faptul că persecuțiile au

vizat în trecut și alți membri ai formațiunii politice susținute, mulți dintre aceștia

fiind încarcerați. Acesta este ferm convins că, în eventualitatea reîntoarcerii în

Turcia, va fi arestat, întrucât regimul politic manifestă o atitudine ostilă față de

minoritățile etnice, iar persoanele de naționalitate kurdă sunt sistematic

marginalizate și lipsite de drepturi fundamentale.

2

mod eronat că solicitantul nu a demonstrat într-o măsură rezonabilă că întoarcerea

în statul de origine l-ar expune unui risc real de persecuție, condamnare sau

tratamente inumane. De asemenea, autoritatea nu a efectuat o analiză

individualizată a situației sale, omițând să identifice și să evalueze pericolele reale

la care este expus în contextul specific al țării sale de origine – Turcia.

în esență, pe aprecierea potrivit căreia solicitantul de azil nu este credibil în privința

declarațiilor oferite în cadrul interviului, invocându-se, în susținerea refuzului,

faptul că respectarea drepturilor omului este reglementată de Legea fundamentală

a statului – Constituția.

solicitantului de azil, ci, în egală măsură, și autorităților responsabile de

soluționarea cererilor de acordare a statutului de refugiat. Acestea au obligația

legală de a utiliza în mod efectiv toate instrumentele disponibile pentru acumularea

probelor concludente, necesare susținerii unui eventual refuz. Această obligație

este cu atât mai stringentă în situațiile în care se face trimitere la așa-numita

„alternativă internă de protecție” în statul de origine al solicitantului.

Azil și Integrare au tratat în mod superficial, ori chiar au omis în totalitate,

evaluarea probelor prezentate, acestea fiind lipsite de o apreciere individualizată și

efectivă. Astfel, au fost ignorate următoarele înscrisuri relevante depuse de către

reclamant: Copia certificatului privind atribuirea codului fiscal pentru persoană

fizică plătitoare de impozite pe teritoriul Ucrainei, eliberată la 7 februarie 2018;

Copia permisului de conducere auto internațional, eliberat la 14 mai 2020 în

Ucraina; Copia pașaportului U 07429165, tradus oficial de autoritățile ucrainene;

Copii ale postărilor de pe rețeaua socială Twitter.

integra într-un mediu sigur, departe de statul de origine, în vederea obținerii unui

loc de muncă și a unui trai decent. În plus, ele confirmă temerea sa reală de

persecuție în cazul întoarcerii în Turcia, temere fundamentată pe convingerea că

viața și libertatea sa ar fi grav periclitate.

căutare internațională pe teritoriul Ucrainei, întrucât a avut posibilitatea să se

înregistreze ca plătitor de impozite, să obțină cod fiscal și să-și perfecteze

documente personale, ceea ce ar fi fost imposibil în caz contrar.

cererii sale de acordare a unei forme de protecție, subliniind că motivarea Deciziei

de refuz reprezintă, în mare parte, un text standard, identic cu șabloanele utilizate

în anii 2017–2018. Acest aspect este dovedit de mențiunea eronată din pagina 3 a

deciziei, potrivit căreia reclamantul ar fi avut conflicte în penitenciare din Marea

Britanie – deși acesta nu a fost niciodată în acea țară.

3

real de a fi persecutat și condamnat la închisoare pe viață, reclamantul menționează

că, la data de 28 martie 2022, a depus următoarele probe suplimentare: Copia

mandatului de arest emis în dosarul penal nr. 110, pornit la 4 februarie 2014 de

Procuratura Republicii Turcia, având semnătura electronică a judecătorului cu nr.

110950, pentru presupusa infracțiune de insultare a Președintelui statului; Copia

rechizitoriului de învinuire în dosarul penal 2014/110 privind aceeași infracțiune;

Copia mandatului de arest în dosarul penal nr. 1434, emis la aceeași dată, pentru

infracțiunile de rănire, omor, deținere și port ilegal de armă de foc, parafat cu

semnătura electronică a judecătorului nr. 41095; Copia rechizitoriului de învinuire

în dosarul penal 2014/1434; Raportul individual Interpol aferent cazului nr.

2014/69420.

deciziei motivate a Biroului Migrație și Azil, fiind complet ignorate, în pofida

caracterului lor esențial în evaluarea riscului real de persecuție.

și Azil (BMA) Demersul nr. 12-66/2022-2119, privind interpelarea adresată

autorităților turce în vederea obținerii informațiilor suplimentare referitoare la

cauza penală intentată împotriva lui Bașkara Mehmet Fatih, sub aspectul pretinsei

infracțiuni de insultare a Președintelui Turciei, cauză penală pornită la data de 4

februarie 2014. Până în prezent, autoritățile turce nu au furnizat niciun răspuns la

solicitarea emisă de Procuratura Generală a Republicii Moldova, aspect ce ridică

serioase dubii privind corectitudinea și transparența demersurilor efectuate de

acestea, precum și disponibilitatea lor de a asigura un tratament uman și conform

standardelor internaționale în cazul unei eventuale extrădări sau returnări a

reclamantului.

beneficieze de garanția unui trai în siguranță în propria țară, fără riscul de a fi supus

unor tratamente inumane sau degradante, ori de a suferi leziuni fizice din partea

autorităților. Această garanție trebuie să fie efectivă, stabilă și de durată, și nu una

pur formală, iluzorie sau neprevizibilă. Or, situația actuală din Turcia, în special în

ceea ce privește tratamentul aplicat persoanelor de etnie kurdă, relevă existența unei

politici de persecuție sistematică și discriminatorie.

acordarea protecției internaționale. Astfel, acesta se află în afara statului de origine,

are o temere bine întemeiată de a fi persecutat de către autoritățile naționale din

Turcia, iar riscul la care este expus în eventualitatea reîntoarcerii nu este ipotetic

sau abstract, ci real și iminent. În mod concret, reclamantul invocă o certitudine

rezonabilă că va fi supus persecuției, ceea ce constituie o amenințare gravă nu doar

asupra integrității sale corporale, ci și asupra vieții sale.

reținut că reclamantul nu întrunește condițiile pentru acordarea protecției umanitare

4

în conformitate cu art. 19 din Legea nr. 270 din 18 decembrie 2008 privind azilul

în Republica Moldova. Reclamantul apreciază că această concluzie este nefondată

și rezultă dintr-o examinare incompletă și superficială a circumstanțelor concrete

ale cazului.

toate elementele relevante ale speței, omițând să analizeze în mod individualizat

riscurile reale și circumstanțele particulare ale solicitantului. Totodată, nu s-a ținut

cont de normele legale speciale aplicabile în materia recunoașterii statutului de

refugiat și a protecției subsidiare, norme care impun o abordare riguroasă și atentă

în evaluarea cererii de azil, în special în contextul existenței unor riscuri majore de

persecutare și de tratament contrar art. 3 din Convenția Europeană a Drepturilor

Omului.

aplicat în mod corect și deplin dispozițiile legale relevante, omițând să acorde

statutul de refugiat, deși erau întrunite condițiile pentru oferirea unei forme de

protecție internațională.

elemente subiective care reflectă trăiri interioare profunde și o teamă autentică,

întemeiată pe criterii de etnie și apartenență la un grup social determinat, ceea ce

justifică pe deplin temerea sa de a deveni victimă a persecuției. Prin urmare, în

analiza existenței unei temeri bine întemeiate, autoritățile aveau obligația să acorde

prioritate evaluării percepției individuale a solicitantului de azil, și nu doar să se

limiteze la examinarea circumstanțelor generale din țara de origine.

individuale ale persoanei. Reacțiile persoanelor aflate în situații similare pot varia

în funcție de convingerile politice și identitatea națională, ceea ce impune o

evaluare personalizată, adaptată specificului fiecărui caz. În această ordine de idei,

temerile reclamantului sunt justificate și întemeiate, iar continuarea șederii sale în

statul de origine, ori întoarcerea în acel stat, este imposibilă din cauza riscurilor

reale la care ar fi expus.

părăsit statul de origine în mod neconstrâns nu poate fi interpretat ca o lipsă a

temerii sau ca un motiv de excludere de la protecția internațională. Această

împrejurare nu exclude riscul real de persecuție și nu poate constitui un impediment

pentru acordarea statutului de refugiat.

însă din conținutul art. 33 al Convenției din 1951 privind statutul refugiaților

rezultă că orice amenințare la viață sau libertate întemeiată pe motive de rasă,

religie, naționalitate, apartenență la un anumit grup social ori convingeri politice

trebuie tratată ca o formă de persecuție. În plus, alți factori precum climatul general

de nesiguranță din țara de origine, tratamentele discriminatorii, incertitudinea

5

juridică și limitările impuse pe criterii etnice constituie elemente relevante ce

urmau a fi analizate cumulativ de către autoritate.

fundamentare, întrucât nu cuprinde o cercetare completă a tuturor aspectelor

relevante ale cererii de azil, așa cum impun dispozițiile art. 42 din Legea nr. 270

din 18 decembrie 2008. De asemenea, autoritatea nu a analizat în mod

corespunzător nici evenimentele care au avut loc anterior părăsirii statului de

origine, nici pe cele intervenite ulterior, contrar obligației impuse de art. 48 din

aceeași lege.

cu încălcarea dispozițiilor Legii nr. 270 privind azilul în Republica Moldova, și,

prin urmare, se impune anularea acesteia.

5173/22/DAI din 6 septembrie 2022 a Biroului Migrație și Azil pronunțate în

privința cetățeanului turc Bașkara Mehmet Fatih; obligarea Direcției Azil și

Integrare să acorde reclamantului o formă de protecție prevăzută de art. 16 din

Legea nr. 270 din 18 decembrie 2008, respectiv statutul de refugiat.

POZIȚIA PRIMEI INSTANȚE

acțiunea reclamantului a fost admisă.

S-a anulat decizia Biroului de Migrație și Azil nr. 5173/22/DAI din 6

septembrie 2022 emisă în privința lui Bașkara Mehmet Fatih cetățean a Turciei.

S-a obligat Inspectoratul General pentru Migrație, la acordarea unei forme

de protecție reclamantului, prevăzute de art. 16 al Legii nr. 270 din 18 decembrie

2008 privind azilul în Republica Moldova și anume-statut de refugiat.

EXERCITAREA CĂII DE ATAC ÎN ORDINE DE APEL

apel împotriva hotărârii Judecătoriei Chișinău, sediul Rîșcani, pronunțată în aceeași

zi. Motivarea apelului a fost depusă ulterior, la data de 10 iunie 2024.

POZIȚIA INSTANȚEI DE APEL

declarat de Inspectoratul General pentru Migrațiune.

A casat Hotărârea Judecătoriei Chișinău, sediul Rîșcani, din 3 aprilie 2024 și

a pronunțat o hotărâre nouă, prin care a dispus: respinge acțiunea în contencios

administrativ înaintată de Bașkara Mehmet Fatih împotriva Inspectoratului General

pentru Migrație, având ca obiect anularea actului administrativ și obligarea la

acordarea statutului de refugiat, ca fiind neîntemeiată.

6

Decizia nr. 5173/22/DAI din 6 septembrie 2022, emisă de Biroul Migrație și Azil

în privința lui Bașkara Mehmet Fatih, reținând că, în cauză, nu au fost întrunite

condițiile legale pentru acordarea statutului de refugiat.

perspectiva celor două dimensiuni esențiale: cea a statului care analizează cererea

și cea a persoanei solicitante. Din punctul de vedere al statului, acordarea sau

refuzul azilului a fost considerată o manifestare a suveranității, statul având dreptul

să permită intrarea și șederea pe teritoriul său a persoanelor supuse persecuției în

statul de origine, dar fără a avea obligația de a acorda automat protecție

internațională. În consecință, evaluarea temeiniciei unei cereri de azil a fost

considerată drept o prerogativă exclusivă a statului solicitat.

din Legea nr. 270/2008 privind azilul în Republica Moldova, potrivit cărora statutul

de refugiat se recunoaște, la cerere, străinului care, din cauza unei temeri bine

întemeiate de a fi persecutat pentru motive de rasă, religie, naționalitate,

apartenență la un anumit grup social sau opinie politică, se află în afara statului al

cărui cetățean este și care nu poate sau, din cauza acestei temeri, nu dorește să se

pună sub protecția statului respectiv; sau persoanei fără cetățenie care, fiind în afara

statului în care își avea domiciliul legal sau obișnuit, nu poate sau nu dorește să se

reîntoarcă din aceleași motive.

azil, autoritatea publică pârâtă/apelantă a avut în vedere declarațiile acestuia,

potrivit cărora a solicitat azil în Republica Moldova pe motiv că este învinuit pe

nedrept în Turcia și că în acest stat nu sunt respectate drepturile omului. Alte motive

nu au fost invocate de solicitant în cadrul interviului.

UNHCR privind procedurile și criteriile de acordare a statutului de refugiat în

temeiul Convenției de la Geneva din 1951, potrivit căruia elementul „temere” – ca

stare de spirit subiectivă – trebuie dublat de un fundament obiectiv, fiind necesar

ca ambele dimensiuni, subiectivă și obiectivă, să fie evaluate cumulativ pentru a

constata existența unei temeri bine întemeiate. Astfel, declarațiile solicitantului nu

puteau fi apreciate în mod abstract, ci trebuiau examinate în contextul concret al

situației din statul de origine.

informare privind situația drepturilor omului în Turcia, printre care: Raportul

Human Rights Watch (Raportul Mondial 2020 – Turcia), Raportul Freedom House

(Libertatea în lume 2020 – Turcia), Raportul Departamentului de Stat al SUA

privind practicile în domeniul drepturilor omului (edițiile 2019 și 2020), precum și

jurisprudența internațională relevantă, inclusiv hotărârea Consiliului de Stat din

Olanda din 13 februarie 2019.

potrivit Constituției acestui stat, au consacrat un cadru normativ care prevede

garanții pentru respectarea libertății individuale, dreptului la un proces echitabil și

accesului la justiție. În special, art. 19, art. 36, art. 38 alin. (3) și art. 40 alin. (1) din

Constituția Turciei reglementează dreptul persoanei de a fi informată în mod

7

prompt despre motivele reținerii, dreptul la apărare, prezumția de nevinovăție și

posibilitatea de a se adresa autorităților competente în cazul încălcării drepturilor

sale.

apel a reținut prevederile art. 44 lit. (c) din Legea nr. 270/2008 privind azilul,

potrivit cărora, în lipsa unor dovezi documentare, se acordă acest beneficiu doar

dacă sunt întrunite cumulativ următoarele condiții: declarațiile solicitantului sunt

coerente și plauzibile și nu sunt contrazise de informațiile relevante din țara de

origine. În speță, instanța a apreciat că aceste condiții nu au fost întrunite.

acesta a părăsit țara de origine în mod legal, având o interacțiune directă cu

autoritățile naționale ale statului de origine. Totodată, s-a constatat că Bașkara

Mehmet Fatih nu a identificat niciun motiv imperios care să fundamenteze o temere

bine întemeiată de persecuție în sensul prevăzut de lege.

European și a Consiliului din 13 decembrie 2011, care reglementează standardele

privind condițiile necesare pentru ca resortisanții țărilor terțe sau apatrizii să poată

beneficia de protecție internațională și statutul uniform al refugiaților sau

beneficiarilor de protecție subsidiară. Potrivit art. 10 din Directivă, la evaluarea

riscului de persecuție este irelevant dacă solicitantul posedă efectiv caracteristica

legată de rasă, religie, naționalitate, apartenență la un anumit grup social sau opinii

politice care stau la baza persecuției, atâta timp cât această caracteristică este

atribuită solicitantului de către agentul de persecuție.

elemente de natură obiectivă și subiectivă care să justifice acordarea statutului de

refugiat.

UNHCR privind procedurile și criteriile de acordare a statutului de refugiat, în baza

Convenției de la Geneva din 1951, un migrant este o persoană care, din motive

diferite de cele prevăzute în definiția refugiatului, părăsește voluntar țara de origine

în scopul stabilirii într-un alt stat. Astfel, migrarea poate avea la bază dorința de

schimbare, motive familiale, personale sau chiar economice, iar în cazul în care

deplasarea are exclusiv caracter economic, persoana este considerată migrant

economic, și nu refugiat.

origine în mod legal, având o interacțiune directă cu autoritățile turce, ceea ce

denotă că nu se afla în atenția autorităților și nu era urmărit de acestea. Această

împrejurare contrazice existența unei temeri bine întemeiate de persecuție la

momentul părăsirii țării.

cauza opiniei politice are obligația de a demonstra că autoritățile statului de origine

aveau cunoștință despre aceste opinii înainte de plecarea sa. Or, Bașkara Mehmet

Fatih a declarat că a plecat din Turcia din cauza activităților sale online împotriva

guvernării și a președintelui Recep Tayyip Erdogan, însă, cu toate acestea, a revenit

în statul de origine în anul 2013 fără a fi împiedicat de autoritățile naționale, ceea

ce contrazice existența unei persecuții efective la acel moment.

8

Republicii Moldova din Ucraina, la data de 1 martie 2022, din cauza izbucnirii

conflictului armat pe teritoriul Ucrainei, și nu ca urmare a unei urmăriri imediate

sau periculoase din partea autorităților turce.

azil trebuie depusă personal de către străin de îndată ce: a) se prezintă în punctul

de trecere a frontierei de stat; sau b) se află pe teritoriul Republicii Moldova. În

speță, Bașkara Mehmet Fatih a depus cererea de azil abia la data de 18 martie 2022,

în timp ce se afla în detenție în Penitenciarul nr. 13, fără a invoca anterior motive

de azil în punctul de frontieră sau imediat după intrarea pe teritoriul Republicii

Moldova.

autorității publice pârâte potrivit căruia temerea invocată de solicitant nu este

justificată din punct de vedere subiectiv și obiectiv, în lipsa unor acțiuni concrete

îndreptate asupra acestuia care să prezinte un pericol real pentru viața sau

integritatea sa.

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ al Curții de Apel Chișinău

a conchis că instanța de fond a pronunțat o hotărâre neîntemeiată, prin aplicarea

greșită a normelor de drept material și printr-o apreciere eronată a probatoriului

administrat, motiv pentru care soluția de admitere a acțiunii a fost considerată

nelegală.

EXERCITAREA CĂII DE ATAC ÎN ORDINE DE RECURS

reprezentat de avocatul Anatolie Bacalâm a depus recurs nemotivat împotriva

deciziei instanței de apel.

avocatul Anatolie Bacalâm a prezentat recurs motivat împotriva deciziei din 25

iulie 2024 a Curții de Apel Chișinău, solicitând admiterea recursului, casarea

deciziei instanței de apel și emiterea unei noi hotărâri prin care să menținută

hotărârea primei instanțe.

ARGUMENTELE RECURSULUI

neîntemeiată, ilegală și arbitrară, motivând că aceasta se bazează pe o apreciere

vădit nerezonabilă a probelor. Se susține că instanța de apel a examinat superficial

litigiul și nu a intrat în fondul cauzei, fiind influențată de circumstanțe externe

sensibile din acea perioadă, în special de un eveniment de natură penală petrecut în

municipiul Chișinău, ceea ce a determinat o ezitare în asumarea responsabilității

unui verdict echitabil.

prezentate în cauză, limitându-se la materialul administrativ minim existent și

9

neavând la dosar nicio altă informație concludentă din partea autorității intimate,

care a recunoscut că nu a colectat alte probe suplimentare și că refuzul s-a bazat pe

o sentință de condamnare care nu a fost anexată cauzei. Nu s-a oferit nicio

justificare privind tergiversarea comunicării deciziei de refuz a azilului, ceea ce

sugerează posibile presiuni sau comportamente corupte din partea Biroului

Migrație și Azil.

Moldova din iulie 2022, adresat autorităților turce pentru obținerea de informații

suplimentare privind cauza penală deschisă împotriva lui Bașkara Mehmet Fatih,

fără ca până în prezent să se fi primit un răspuns. Acest fapt ridică serioase îndoieli

cu privire la corectitudinea procedurilor autorităților turce și la capacitatea acestora

de a asigura un tratament uman.

reclamant în două rânduri – o dată pentru autentificarea unei procuri, și ulterior în

contextul unei posibile extrădări, ceea ce indică că autoritățile turce aveau

cunoștință despre solicitarea de protecție internațională depusă de acesta. Se invocă

faptul că Bașkara Mehmet Fatih este lipsit de protecția statului de origine și nu

beneficiază de nicio alternativă efectivă de protecție internă.

a intra în esența problemei și fără a aprecia în mod corect și complet probele

administrate. Recurentul consideră că în speță sunt aplicabile prevederile art. IA

din Convenția de la Geneva privind statutul refugiaților și art. 17 alin. (1) din Legea

nr. 270/2008 privind azilul, deoarece există un risc personal și real de persecuție în

cazul reîntoarcerii în Turcia, unde se constată un sistem organizat de încălcări grave

ale drepturilor omului.

administrativ contestat, în timp ce recurentul a prezentat probe pertinente,

concludente și utile care justifică anularea acestuia.

LEGISLAȚIA RELEVANTĂ

„Hotărârile curții de apel ca instanța de fond, precum și deciziile instanței de apel pot fi

contestate cu recurs.”

„Recursul se depune la Curtea Supremă de Justiție în termen de două luni de la

pronunțarea hotărârii sau a deciziei motivate, dacă legea nu stabilește un alt termen.”

„Recursul este admis dacă:

a) interpretarea legii din hotărârea sau decizia contestată este contrară jurisprudenței

uniforme a Curții Supreme de Justiție;

b) prin admiterea recursului, se schimbă sau se consolidează jurisprudența Curții Supreme

de Justiție;

10

c) hotărârea sau decizia vizează drepturile persoanei care nu a fost atrasă în proces;

d) hotărârea sau decizia este arbitrară sau se bazează în mod determinant pe aprecierea

vădit nerezonabilă a probelor;

e) a fost admis neîntemeiat un apel introdus tardiv;

f) instanța nu a fost compusă potrivit legii sau hotărârea a fost pronunțată cu încălcarea

competenței jurisdicționale.

„Curtea Supremă de Justiție examinează din oficiu admisibilitatea cererii de recurs. Dacă

recursul este inadmisibil, completul din 3 judecători adoptă o încheiere irevocabilă.

Încheierea privind inadmisibilitatea recursului, care conține sumar faptele cauzei,

motivele și temeiul inadmisibilității, se publică pe pagina web oficială a Curții Supreme

de Justiție și se comunică părților.

Recursul se declară inadmisibil în special când: recursul este vădit neîntemeiat.”

MOTIVAREA INSTANȚEI

Curții Supreme de Justiție atestă că decizia motivată a instanței de apel a fost

notificată avocatului Anatolie Bacalâm la data de 11 septembrie 2024, prin

intermediul poștei electronice, fapt ce se confirmă prin extrasul din poșta

electronică anexat la dosar.

avocatul Anatolie Bacalâm la data de 24 septembrie 2024, este în termen. Prin

urmare, recursul a fost formulat în conformitate cu prevederile art. 245 din Codul

administrativ.

inadmisibilitatea recursului, în special, urmează să însușească, în condițiile Codului

administrativ, exercitarea efectivă a unui control de legalitate veritabil, bazat pe

temeiuri concludente și serioase. Astfel, normele pre citate oferă un drept exclusiv

al instanței de recurs de a filtra cererile de recurs care nu prezintă o motivare

suficient de serioasă.

reține că, Codul administrativ dezvoltă nu doar caracterul nedevolutiv al recursului,

dar și cerința de seriozitate a cererii din perspectiva invocării unor veritabile și

esențiale încălcări de drept procedural și material capabile să răstoarne deciziile

instanței de apel contestate sau, după caz, hotărârile Curții de Apel ca primă

instanță într-o eventuală examinare în fond și invocare ex officio a erorilor de drept.

admisibilitate, cererea de recurs trebuie să conțină o motivare convingătoare și

întemeiată în condițiile nominalizate mai sus. În consecutivitate, motivarea cererii

de recurs în circumstanțele expuse se referă la formalitățile pe care trebuie să le

întrunească cererea în vederea rezistării testului și filtrului de admisibilitate.

11

Bașkara Mehmet Fatih, reprezentat de avocatul Anatolie Bacalâm, nu se încadrează

în temeiurile prevăzute la art. 2451 din Codul administrativ, deoarece se referă la

dezacordul recurentului cu soluția pronunțată de Curtea de Apel Chișinău și nu

relevă interpretarea contrară a legii și aplicarea eronată a normelor de drept material

sau procedural sau că aceasta s-ar baza în mod determinant pe aprecierea vădit

nerezonabilă a probelor, respectiv nu constituie temei de casare a deciziei recurate.

depus, conține obiecții de fapt și de drept similare celor expuse în cererea de

chemare în judecată și cererea de apel, care au fost analizate de către Curtea de

Apel Chișinău, fiind apreciate în mod corespunzător. În consecință, nu există

aparența unei încălcări a dreptului recurentului la soluționarea tuturor argumentelor

cu privire la judecarea cauzei în prima instanță, în modul în care este garantat de

art. 6 § 1 al Convenției.

dezvoltarea recursului trebuie să cuprindă o motivare corespunzătoare, în sensul

arătării cu claritate a acelor critici, care sunt de natură a învedera netemeinicia

hotărârii/deciziei și care se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 2451 din Codul

administrativ.

necesară motivarea recursului cu indicarea motivelor de netemeinicie pe care se

bazează, precum și dezvoltarea lor. Motivarea recursului însemnând nu doar

exprimarea nemulțumirii față de actul de dispoziție pronunțat în apel, ci expunerea

tuturor motivelor pentru care, din punctul de vedere al părții, instanța a pronunțat

o hotărâre neîntemeiată.

determinarea greșelilor imputate Curții de Apel Chișinău și o minimă argumentare

a criticii în fapt și în drept, precum și indicarea probelor pe care se bazează aceste

critici. Simpla trimitere la un text de lege, fără explicarea pretinsei interpretări

și/sau aplicări eronate a prevederilor legale de către Curtea de Apel Chișinău, nu

echivalează cu un argument. Dacă ar proceda la examinarea unui asemenea pretins

argument, Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție s-ar substitui

autorului recursului, fapt care ar echivala cu un control efectuat din oficiu.

admisibilitatea recursului trebuie analizată în contextul rolului și funcției legale

atribuite instanței judecătorești supreme, care constau, în principal, în asigurarea

aplicării și interpretării unitare a legii în soluționarea cauzelor de contencios

administrativ. În acest sens, orice cerere de recurs trebuie să fie motivată în

concordanță cu aceste principii fundamentale, pentru a trece filtrul de admisibilitate

și a avea succes.

12

acces la instanțe nu este absolut. Există limitări implicit admise (a se vedea

hotărârile CtEDO Golder c. Regatul Unit, 1975, §38; Stanev c. Bulgariei [MC],

2012, §230). Acesta este în special cazul condițiilor de admisibilitate a unui recurs,

întrucât prin însăși natura sa necesită o reglementare din partea statului, care se

bucură în această privință de o anumită marjă de apreciere (a se vedea hotărârea

CtEDO Luordo c. Italiei, 2003, §85). Condițiile de admisibilitate ale unui recurs

pot fi mai stricte decât pentru un apel (a se vedea hotărârea CtEDO Levages

Prestations Services c. Franței, 1996, §45).

procedurilor în fața instanțelor ierarhic superioare depinde de specificul acestor

proceduri, urmând a se ține cont de totalitatea procedurilor în sistemul de drept

național și de rolul instanțelor ierarhic superioare în acest sistem (a se vedea

hotărârea CtEDO Botten c. Norvegiei, 1996, §39). La fel, conform jurisprudenței

CtEDO, procedurile cu privire la admisibilitatea căii de atac și procedurile care

implică doar chestiuni de drept, și nu chestiuni de fapt, pot fi conforme cu cerințele

articolului 6 § 1 (a se vedea hotărârea CtEDO Helmers c. Suediei, 1991, §31, 36).

Codul administrativ,

COMPLETUL, CU UNANIMITATE DE VOTURI,

Declară inadmisibil recursul depus de Bașkara Mehmet Fatih, reprezentat de

avocatul Anatolie Bacalâm.

Încheierea este irevocabilă.

Președinte Stela Procopciuc

Judecători Oxana Parfeni

Diana Stănilă

13