2ra-292/25 — constatarea uzucapiunii

La 2 octombrie 2023, Anton Bordian cerere privind constatarea uzucapiunii asupra terenului agricol, persoană interesată Primăria comunei Ocnița, raionul Ocnița.

În motivarea acțiunii, petiționarul a indicat că, în anul 1993, i-a fost atribuit legitim de către Primăria satului Ocnița un teren cu suprafața de 0,44 ha, aferent gospodăriei, în temeiul Deciziei nr. 10/3 din 2 decembrie 1993 și al titlului provizoriu aferent, identificat prin nr. cadastral *****, teren pe care îl posedă și îl prelucrează neîntrerupt până în prezent.

Petiționarul a susținut că Primăria avea obligația să perfecteze actele necesare pentru înregistrarea dreptului de proprietate și eliberarea titlului de autentificare, însă aceste demersuri nu au fost finalizate, titlul provizoriu fiind ridicat pentru eliberarea ulterioară a celui definitiv, fără rezultat, reclamantului fiindu-i remis doar duplicatul titlului provizoriu.

Acesta a indicat că, potrivit Deciziei Primăriei nr. 03/5 din 14 septembrie 2020, urmau a fi corectate erorile cadastrale care vizau inclusiv terenul său, însă procedura a fost tergiversată. În susținerea posesiei sale legitime, petiționarul a invocat certificatele de compensație la căldură, avizele de plată a impozitului funciar, titlul provizoriu și răspunsul Primăriei nr. 59.

Invocând art. 526 Cod civil, petiționarul a indicat că nu dispune de alte mijloace de probă pentru constatarea uzucapiunii asupra terenului în suprafață de 0,44 ha dobândit și posedat în baza titlului provizoriu.

Instanța de apel a reținut că Anton Bordian a solicitat constatarea uzucapiunii și recunoașterea dreptului de proprietate asupra terenului agricol cu nr. cadastral *****, suprafața 0,44 ha, invocând o pretinsă atribuire în temeiul Deciziei nr. 10/3 din 02 decembrie 1993 și al unui titlu provizoriu.

Analizând înscrisurile prezentate (duplicatul titlului provizoriu, extrasele din arhivă, răspunsurile Primăriei, certificatele fiscale, avizele de impozit și declarațiile martorilor), instanța de apel a constatat că nu există o probă certă a unei decizii efective de atribuire a terenului reclamantului, listele beneficiarilor nefiind anexate la procesul-verbal din 1993, iar Primăria confirmând că terenul de 0,44 ha face parte dintr-un lot de 2,1775 ha, proprietate publică, aflat în procedură de delimitare și parcelare și neatribuit definitiv persoanelor fizice.

S-a reținut că titlul provizoriu este un duplicat emis în 2015, fără valoare constitutivă, necorelat cu un act clar de atribuire, iar plata impozitelor și declarațiile martorilor, luate individual sau coroborat, nu dovedesc o posesie utilă, continuă și sub nume de proprietar, în sensul art. 526 și 532 Cod civil.

Instanța de apel a reținut și că petiționarul a formulat anterior acțiuni similare privind eliberarea titlului de proprietate asupra aceluiași teren, toate fiind respinse definitiv de instanțele competente, constatându-se lipsa temeiului legal al pretențiilor.

Colegiul civil a constatat că nu sunt întrunite condițiile uzucapiunii și a apreciat hotărârea primei instanțe ca fiind legală și temeinică.

La 15 mai 2025, Anton Bordian a depus o cerere de recurs împotriva deciziei Curții de Apel Nord din 11 februarie 2025.

Art. 279 alin. (1) lit. i) din Codul de procedură civilă: ,,(1) Instanța judecătorească examinează în procedură specială cauze cu privire la: i) uzucapiunea dreptului contrar cuprinsului registrului de publicitate.”

Art. 280 alin. (1) din Codul de procedură civilă: ,,(1) În procedură specială, cauzele se examinează de instanțele judecătorești după regulile de examinare a acțiunilor civile, cu excepțiile și completările stabilite în prezentul cod la cap. XXIII-XXXIV și în alte legi.” 2

Art. 329 alin. (8) din Codul de procedură civilă: ,,Hotărârea judecătorească poate fi contestată cu apel. Decizia instanței de apel nu se supune recursului, fiind definitivă și irevocabilă de la pronunțare.”

În conformitate cu art. 329 alin. (8) din Codul de procedură civilă, hotărârile judecătorești emise în procedura specială a uzucapiunii pot fi atacate exclusiv cu apel, iar deciziile instanței de apel sunt definitive și irevocabile de la pronunțare, nefiind susceptibile de recurs.

Această regulă rămâne aplicabilă chiar dacă, în cuprinsul deciziei Curții de Apel Nord din 11 februarie 2025, a fost indicată posibilitatea contestării prin recurs în termen de două luni. Determinarea căii de atac nu se face în temeiul mențiunilor din dispozitivul actului atacat, ci în baza normelor legale incidente. O eventuală indicare eronată a căii de atac nu conferă părții dreptul de a formula o cale de atac neprevăzută de lege, iar instanța ierarhic superioară nu este ținută de o astfel de mențiune (a se vedea încheierea CSJ nr. 3ra-95/23, §27; încheierea nr. 2ra-369/23, §19).

Jurisprudența constantă a Curții Supreme de Justiție confirmă că, în cauzele ce au ca obiect constatarea uzucapiunii, deciziile instanței de apel sunt definitive, nefiind permise căi de atac în secțiunea a II-a recursului civil (a se vedea încheierea nr. 2ra-369/23).

În consecință, Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție constată că decizia Curții de Apel Nord din 11 februarie 2025 nu este susceptibilă de recurs, iar cererea de recurs declarată împotriva acesteia de către Anton Bordian este inadmisibilă.

Ținând cont de cele expuse și în temeiul art. 431 alin. (1) și (2), 433 lit. a1) din Codul de procedură civilă, art. 440 alin. (1) și (2) din Codul de procedură civilă, COMPLETUL, CU UNANIMITATE DE VOTURI, Consideră inadmisibil recursul declarat de Anton Bordian. Încheierea este irevocabilă. Președinte, judecător Stela Procopciuc Judecători Ion Munteanu Gheorghe Stratulat 3